INVESTITURA s.f. 1. Act solemn prin care in evul mediu cineva era investit cu o demnitate, cu un drept etc. ♦ Actul prin care seniorul acorda vasalului sau un beneficiu, o feuda. ♦ Act de numire si de confirmare in functii ecleziastice a unui prelat. 2. Act prin care un partid politic desemneaza un candidat pentru o functie electiva. [Var. investitura s.f. / cf. it. investitura, fr. investiture].

SIMONIE s. f. trafic cu obiecte sfinte, vanzare de bunuri spirituale, de functii ecleziastice. (< fr. simonie)

patron (patroni), s. m. – 1. Sfint protector; stapin. – 2. (S. n.) Tipar. – 3. (S. n.) Cartus. Fr. patron si, cu ultimul sens, din germ. Patrone. – Der. patroana, s. f. (stapina); patrona, vb., din fr. patronner; patronaj, s. n., din fr. patronage; patronal, adj., din fr. patronal; patronat, s. n. (drept de a numi o persoana intr-o functie ecleziastica; patronaj); patrontas, s. n. (cartusiera), din germ. Patrontasche (Borcea 201), cf. rus. patrontas; impatroni, vb. (a pune stapinire), din it. impadronirsi (Tiktin), sec. XVIII, inv.

bedernita (bedernite), s. f. – Vesmint bisericesc in forma de sal pe care este brodata Invierea. Este purtat numai de preotii care au anumite functii in ierarhia ecleziastica. – Var. nabedernita. V. bg. nabedrinca, de la bedro „femur”, deoarece se poarta legata la briu.

prederegator, prederegatori, s.m. (inv.) persoana cu functii laice sau ecleziastice inalte.

DECAN ~i m. 1) (intr-o institutie de invatamant superior) Conducator al unei facultati. 2) Conducator al unei societati sau al unei institutii. 3) Membru al unei colectivitati cu cea mai mare vechime in functie. 4) (in biserica anglicana) Conducator ecleziastic. 5) ist. (in armata romana) Conducator al unei decurii; decurion. /<lat. decanus, germ. Decan