TRIGONOMETRIC, -A adj. Care tine de trigonometrie, referitor la trigonometrie. ♦ Cerc trigonometric = cerc cu raza egala cu unitatea si cu sensul de masurare a arcelor invers aceluia al acelor unui ceasornic; functie trigonometrica = fiecare dintre functiile sinus, cosinus, tangenta, cotangenta, secanta si cosecanta. [< fr. trigonometrique].

COSECANTA s. f. functie trigonometrica a unui unghi egala cu secanta unghiului complementar. (< fr. cosecante)

COSINUS s. n. functie trigonometrica a unui unghi egala cu sinusul unghiului complementar. (< fr. cosinus)

COTANGENTA s. f. functie trigonometrica a unghiului complementar. (< fr. cotangente)

TANGENT, -A I. adj. (despre drepte, plane) care atinge intr-un singur punct o linie, o suprafata sau o alta figura geometrica, fara a o taia. II. s. f. 1. dreapta care atinge o curba intr-un singur punct. 2. functie trigonometrica, catul dintre sinus si cosinus. ♦ (fig.) in (sau prin) ~ = tangential. (< fr. tangent/e/, lat. tangens)

SINUS² s. n. (mat.) functie trigonometrica, raportul dintre lungimea catetei opuse unghiului respectiv dintr-un triunghi dreptunghi. (< fr. sinus)

COSINUS, cosinusuri, s. n. (Mat.) functie trigonometrica a unui unghi, egala cu sinusul unghiului complementar. – Din fr. cosinus.

COSINUSOIDA, cosinusoide, s. f. Reprezentare grafica a functiei trigonometrice cosinus. – Din fr. cosinusoide.

COSECANTA, cosecante, s. f. functie trigonometrica a unui unghi, egala cu secanta trigonometrica a unghiului complementar. – Din fr. cosecante.

SECANTA, secante, s. f. 1. Dreapta care intretaie o curba sau un cerc in cel putin doua puncte. 2. functie trigonometrica a unui unghi dintr-un triunghi dreptunghic, egala cu raportul ipotenuzei fata de cateta care apartine unghiului dat². – Fr. secante (lat. lit. secans, -ntis).

TRIGONOMETRIC, -A, trigonometrici, -ce, adj. Care apartine trigonometriei, referitor la trigonometrie; de care se ocupa trigonometria. ♦ Cerc trigonometric = cerc cu raza egala cu unitatea si cu sensul de masurare al arcelor invers aceluia al acelor ceasornicului. functie trigonometrica = fiecare dintre functiile sinus, cosinus, tangenta, cotangenta, secanta si cosecanta. – Din fr. trigonometrique.

TRIGONOMETRIE s. f. Ramura a matematicii care se ocupa cu studierea proprietatilor functiilor trigonometrice, a relatiilor dintre aceste functii si a relatiilor dintre laturile si unghiurile unui triunghi. – Din fr. trigonometrie.

TANGENT, -A, tangenti, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte) Care atinge o curba intr-un singur punct. ♦ (Despre planuri) Care contine tangente (2) la toate curbele care trec printr-un punct al unei suprafete, care atinge suprafata intr-un singur punct. 2. S. f. Linie dreapta care atinge o curba intr-un singur punct. ◊ Loc. adv. In (sau prin) tangenta = tangential. ◊ Expr. A scapa prin tangenta = a se eschiva de la un lucru prinzand momentul potrivit; a scapa cu greu dintr-o situatie dificila. 3. S. f. functie trigonometrica egala cu catul dintre functia sinus si functia cosinus. – Din fr. tangent.

SECANT, -A, secanti, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte, curbe) Care intretaie o linie, un plan. ◊ Plan secant = plan care intersecteaza una sau mai multe suprafete. ♦ (Substantivat, f.) Dreapta care intersecteaza in doua puncte un cerc sau o curba sau care intersecteaza una ori mai multe drepte sau plane. 2. S. f. functie trigonometrica care, inmultita cu functia cosinus, este egala cu functia unitate. – Din fr. secant.

SINUS², sinusuri, s. n. functie trigonometrica egala cu raportul dintre lungimea catetei opuse unghiului respectiv si lungimea ipotenuzei dintr-un triunghi dreptunghic. – Din fr. sinus.

COTANGENTA, cotangente, s. f. functie trigonometrica a unui unghi, egala cu tangenta trigonometrica a unghiului complemantar. – Din fr. contangente.

COSECANTA ~e f. mat. functie trigonometrica a unui unghi, egala cu secanta trigonometrica a unghiului complementar. /<fr. cosecante

COSINUS ~uri n. functie trigonometrica a unui unghi, egal cu sinusul unghiului complementar. ~ hiperbolic. /<fr. cosinus

COTANGENTA ~e f. mat. functie trigonometrica a unui unghi, egala cu tangenta unghiului complementar. /<fr. cotangente

SECANTA ~e f. 1) Linie dreapta care intersecteaza o linie curba in doua (sau mai multe) puncte. 2) mat. functie trigonometrica a unghiului intr-un triunghi dreptunghic. /<fr. secant, germ. Sekante

SINUS¹ ~uri n. mat. functie trigonometrica a unui unghi ascutit dintr-un triunghi dreptunghic, egala cu raportul dintre cateta opusa unghiului respectiv si ipotenuza. /<fr. sinus

TANGENTA ~e f. mat. 1) Dreapta care vine in contact cu o curba intr-un singur punct, fara a o intersecta. 2) functie trigonometrica a unui unghi, egala cu raportul dintre functia sinus si functia cosinus a aceluiasi unghi. /<fr. tangente, germ. Tangente

SINUS s.n. 1. (Anat.) Cavitate situata in regiunea capului, intre peretii ososi; dilatare pe traiectul venelor si al arterelor sau pe traiectul vaselor limfatice. ♦ (Bot.) Taietura in lamina unei frunze, formand un unghi de diferite marimi si forme. 2. (Mat.) functie trigonometrica egala cu raportul dintre lungimea ipotenuzei si lungimea catetei opuse unghiului respectiv dintr-un triunghi dreptunghic. [< fr. sinus, cf. lat. sinus – cavitate].

TANGENTA s.f. Dreapta care atinge o curba intr-un singur punct. ♦ functie trigonometrica a unui unghi egala cu catul dintre sinusul si cosinusul acelui unghi. ◊ (Fig.) In (sau prin) tangenta = tangential. [< fr. tangente].

COSECANTA s.f. functie trigonometrica a unui unghi, egala cu secanta trigonometrica a unghiului complementar. [< fr. cosecante].

COSINUS s.f. functie trigonometrica a unui unghi, egala cu sinusul unghiului complementar. [< fr. cosinus].

COSINUSOIDA s.f. Reprezentare grafica a functiei trigonometrice cosinus. [Pron. -so-i-. / < fr. cosinussoide].

COTANGENTA s.f. functie trigonometrica a unui unghi, egala cu tangenta trigonometrica a unghiului complementar. [< fr. cotangente].

SECANTA s.f. 1. Dreapta care intersecteaza o curba in cel putin doua puncte. 2. Functia trigonometrica a unghiului intr-un triunghi dreptunghic, egala cu raportul ipotenuzei fata de cateta care apartine unghiului dat. [< fr. secante, cf. lat. secans < secare – a taia].

SECANT, -A I. adj. (despre o dreapta, un plan) care taie alte drepte, un cerc etc. II. s. f. 1. dreapta care intersecteaza un cerc sau o curba in cel putin doua puncte. 2. functia trigonometrica a unui unghi ascutit intr-un triunghi dreptunghic, raportul dintre ipotenuza si cateta alaturate unghiului. (< fr. secant)

TRIGONOMETRIE s. f. ramura a matematicii care studiaza proprietatile functiilor trigonometrice si relatiile dintre ele. (< fr. trigonometrie)

COSECANTA (‹ fr. {i}) s. f. functie trigonometrica ce asociaza fiecarui unghi un anumit numar, egal cu secanta unghiului complementar si cu inversul numarului ce reprezinta sinusul acelui unghi; (in triunghiul dreptunghic) raportul dintre ipotenuza si cateta opusa unghiului.

TABELA (‹ lat.) s. f. 1. Tabel. 2. T. matematica (pentru diverse functii) = tablou in care sunt date valorile unei functii pentru anumite valori ale argumentelor. ◊ T. trigonometrica = t. matematica in care sunt cuprinse valorile functiilor trigonometrice elementare pentru anumite argumente ale acestora. ◊ T. de logaritmi = t. matematica in care sunt cuprinse valorile functiilor logaritmice pentru anumite argumente ale acestora. ◊ T. de adevar = tablou in calculul propozitional, care prezinta toate combinatiile posibile ale valorilor de adevar pentru componentii unei propozitii simple sau propozitiile simple aflate in legatura; folosit si in scopul testarii validitatii rationamentelor.

functie² ~i f. 1) Fenomen care depinde de alt fenomen si care se modifica in masura modificarii acestuia din urma. 2) mat. Marime variabila, care depinde de una sau mai multe variabile. ~ logaritmica. ~ trigonometrica. [Art. functia; G.-D. functiei; Sil. -ti-e] /<fr. fonction, lat. fonctio, ~onis

ELEMENTAR, -A adj. 1. de baza, esential, fundamental. ◊ care cuprinde principiile de baza ale unei discipline, stiinte etc. ♦ invatamant ~ = prima treapta a invatamantului cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de baza. 2. foarte simplu, rudimentar. ♦ (mat.) functie ~a = functie rationala, trigonometrica, exponentiala, logaritmica etc., precum si functiile obtinute din acestea, printr-un numar finit de operatii algebrice de compunere sau de inversare. 3. care tine de natura si de fenomenele ei. (< fr. elementaire, lat. elementarius)

ARGUMENT (‹ fr., lat.) s. n. 1. Rationament sau, p. gener., orice proba menita sa dovedeasca sau sa respinga ceva. 2. (MAT.) Variabila independenta a unei functii. ♦ Unghiul dintre semiaxa reala si dreapta care uneste originea cu afixul unui numar complex, masurat in sens trigonometric direct. 3. (FILOZ., LOG.) Denumire pentru unele rationamente concrete din istoria logicii si filozofiei, care prezinta un interes special: a. ontologic, introdus de Anselm pentru a demonstra existenta lui Dumnezeu, preluat apoi de Decartes; a. indoielii, formulat de catre Decartes, in vederea asezarii cunoasterii pe baze sigure; a. bastonului, incercare de a sili prin forta pe cineva sa accepte o idee; a. la persoana, argumentare falsa prin referirea la calitatile persoanei, fara legatura logica cu ideea in discutie; a. relativ la ignoranta, bazat pe ignoranta interlocutorului; a. relativ la mila, in care se face apel la sentimente in favoarea cuiva; a. majoritatii (caz particular), cind cineva se refera la acordul majoritatii.

trigonometric, -A adj. referitor la trigonometrie. ♦ cerc ~ = cerc cu raza egala cu unitatea si cu sensul de masurare a arcelor invers aceluia al acelor unui ceasornic; functie ~a = fiecare dintre functiile sinus, cosinus, tangenta, cotangenta, secanta si cosecanta. (< fr. trigonometrique)