ghizd (ghizduri), s. n. – 1. Perete cu care se captuseste o fintina pe dinauntru. – 2. Planta (Medicago falcata). Sl. gyzda „podoaba, ornament” (Cihac, II, 120; DAR). – Der. ghizdui, vb. (a intari ghizdul unui put); ghizdei, s. n. (ghizd; planta furajera, Lotus corniculatus; planta, Medicago falcata). Ghizda, s. f. (Banat, butoniera), din sb. gizda „podoaba”, este dublet al cuvintului anterior; der. ghizdav, adj. (frumos, elegant, dragut), din sl. gyzdavu (Miklosich, Lexicon, 150), inv.; ghizdavie, s. f. (frumusete, eleganta).

TROTA, pers. 3 troteaza, vb. I. Intranz. (Despre caii de curse) A merge la trap; a avea un trap frumos si elegant. – Din fr. trotter.

NIALCOS adj. v. aranjat, aratos, chipes, cochet, dichisit, elegant, ferches, fer-chezuit, frumos, gatit, ingrijit, spilcuit.

elegant, -A, eleganti, -te, adj. 1. (Despre imbracaminte) Facut cu gust, frumos; (despre oameni) care se distinge prin armonia si bunul gust al imbracamintei. 2. (Adesea adverbial) Care se deosebeste prin armonia formei, prin imbinarea placuta a elementelor, printr-o sobrietate plina de gust. ♦ Fig. Plin de tact, lipsit de brutalitate. – Din fr. elegant, lat. elegans, -ntis.

elegant ~ta (~ti, ~te) 1) (despre persoane) Care se distinge prin exterior armonios si placut; cu gratie. 2) (despre imbracaminte) Care este facut cu gust si confera persoanei un aspect frumos. 3) (despre manifestari ale oamenilor, limbaj etc.) Care se distinge prin eleganta; caracterizat prin eleganta. Maniere ~te. Stil ~. /<fr. elegant, lat. elegans, ~ntis