XEROCARP, -A, adj. Cu fructe uscate. (din lat. xerocarpus)

SIMINICHIE, siminichii, s. f. Numele a doua specii de arbusti mici din familia leguminoaselor, cu flori galbene, ale caror frunze si fructe uscate se intrebuinteaza ca purgativ si ca diuretic (Cassia acutifolia si angustifolia); p. restr. (colectiv) frunzele (sau fructele) uscate ale acestei plante. – Din tc. senameki.

SENA f. Amestec de frunze si fructe uscate de siminichie, folosit ca purgativ si ca diuretic. /<turc. sena

IENUPAR s.m. Arbust (Juniperus communis) ale carui fructe uscate (boabe mari, negre, zbarcite) se utilizeaza in bucatarie drept condiment, in special in marinade, pentru vanat sau varza, si ca ingredient la fabricarea ginului.

gajulie (gujulie), gajulii (gujulii), s.f. (reg., inv.) 1. insecta care nu poate zbura. 2. (cu sens colectiv) insecte, ganganii. 3. (cu sens colectiv) fructe uscate.

pomoroage s.n pl. (inv. si reg.) fructe uscate.

PUDING s.n. 1. Budinca englezeasca, in care, pe langa ingredientele obisnuite, se adauga fructe uscate (prune etc.) sau carne tocata. 2. Varietate de conglomerat foarte compact, format din blocuri si din pietris. [< engl. pudding].

PUDING¹ s. n. budinca englezeasca in care, pe langa ingredientele obisnuite, se adauga fructe uscate sau carne tocata. (< fr., engl. pudding)

MUSLI s. n. pl. Amestec de fulgi de cereale si de fructe uscate, care se consuma de obicei m****e in lapte. – Din fr. mu(e)sli, germ. muesli.

HAMADᾹN, oras in NV Iranului, la poalele masivului Elvend, la 1.650 m alt; 406,1 mii loc. (1994). Important centru comercial (lana, piei, fructe uscate). Covoare, stofe de lana, tesaturi din bumbac, pielarie, produse alim. (vinuri). Mausoleul Gombad-e’Alavῑyān (sec. 12, reconstruit in sec. 14). In antichitate s-a numit Ecbatana.

CARIOPSA, cariopse, s. f. Tip de fruct uscat, indehiscent, cu pericarpul lipit de samanta unica. [Pr.: -ri-ap-] – Din fr. caryopse.

FOLICULA, folicule, s. f. fruct uscat de tipul capsulei, format dintr-o singura carpela indoita in forma de cornet. – Din fr. follicule.

PISTIL², pistiluri, s. n. Pasta consistenta de fructe, uscata in forma de foaie groasa; (la pl.) diferite varietati de pasta. – Din tc. pestil.

POLIFOLICULA, polifolicule, s. f. (Bot.) fruct uscat, format din mai multe folicule. – Poli- + folicula.

POLINUCULA, polinucule, s. f. (Bot.) fruct uscat indehiscent format din mai multe nucule. – Poli- + nucula.

TIGVA, tigve, s. f. 1. (Pop.) Craniu, teasta; (depr.) cap; p. ext. ins, individ. 2. Planta erbacee agatatoare sau taratoare din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe mari de forme variate, de obicei bombate, care la maturitate devin lemnoase si galbui; talv (Lagenaria vulgaris); p. restr. fructul acestei plante. ♦ Vas facut din fructul uscat de tigva (2). ◊ Expr. Cap de tigva = om prost. [Var.: (reg.) tivga s. f.] – Din bg., scr. tikva.

DISAMARA, disamare, s. f. fruct uscat care rezulta din gruparea a doua samare. – Din fr. disamare.

SAMARA, samare, s. f. Tip de fruct uscat, cu o singura samanta, prevazut cu o aripa subtire (la ulm, artar, paltin etc.). – Din fr. samare.

SILICULA, silicule, s. f. Tip de fruct uscat dehiscent al unor plante crucifere, asemanator cu silicva, dar mai scurt si cu un fals perete despartitor in interior. – Din fr. silicule.

ACHENA ~e f. fruct uscat al unor plante care nu se deschide la coacere, avand, de obicei, o singura samanta. /<fr. akene

CARIOPSA ~e f. fruct uscat, indehiscent, caracteristic cerealelor. [Sil. -ri-o-] /<fr. caryopse

FOLICULA ~e f. fruct uscat care se deschide intr-o singura parte. /<fr. follicule

PISTIL² ~uri n. 1) Pasta de fructe, uscata in forma de foaie grasa. 2) Varietate de astfel de pasta. /<turc. pestil

SAMARA ~e f. (la artar, frasin, ulm etc.) fruct uscat cu o aripa membranoasa, care nu se deschide la maturitate. /<fr. samare

SAMANTA seminte f. 1) Organ al plantelor superioare care contine nucleul germinativ. ◊ De ~ a) ales si pastrat pentru reproducere; b) de prasila. 2) la pl. fructe uscate ale unor plante. Seminte de in. ◊ Nici ~ deloc. ~ de vorba motiv de discutie sau de cearta. 3) fam. Ou de insecta. 4) pop. Secretie a glandelor s*****e masculine; s****a. 5) fam. Continuator al unei familii; urmas; descendent; vita; vlastar; progenitura. 6) pop. Totalitate a organismelor (vegetale sau animale) cu anumite trasaturi ereditare comune; soi; varietate; specie. ◊ De toata ~a de tot felul. 7) fig. Element care genereaza ceva; germen. [G.-D. semintei] /<lat. sementia

SILICVA ~e f. fruct uscat, lunguiet, care se desface in doua dezvelind un perete central membranos, de care sunt prinse semintele. /<lat. siliqua, fr. silique

TATARCA ~ce f. 1) Planta erbacee cu tulpina taratoare, cu frunze dintate si cu fructe galbui, bombate la capat si alungite spre coada; tidva. 2) Vas facut din fructul uscat si golit de miez al acestei plante, folosit pentru baut; tidva. /tatar + suf. ~ca

TIGVA ~e f. pop. 1) Totalitate a oaselor capului; craniu; teasta; scafarlie. 2) pop. Cap al omului. ◊ Cap de ~ om marginit. 3) Planta erbacee agatatoare cu tulpina culcata, cu frunze dintate si cu fructe galbui, bombate la capat si alungite spre coada; tatarca. 4) Vas facut din fructul uscat si scobit al acestei plante, folosit pentru a bea; tatarca. /<bulg., sb. tikva

USCATURA ~i f. 1) Creanga uscata; vreasc. A strange ~i. 2) la pl. fructe uscate. 3) mai ales la pl. rar Mancare uscata care se consuma rece. /a (se) usca + suf. ~atura

CARCER s.n. Tip de fruct uscat, indehiscent, oligosperm, cu stilul persistent. [Cf. lat. carcer].

DICARIOPSA s.f. Tip de fruct uscat format din doua cariopse. [< di- + cariopsa].

PIPER, piperi, s.m. 1. Planta tropicala (Piper nigrum) ale carei fructe (boabe) sunt variat utilizate drept condiment. Se comercializeaza ca piper macinat (pulbere) sau ca piper boabe (boabe intregi), iar acestea ca: a) piper verde = boabe recoltate inainte de maturare, conservate in saramura sau otet; b) piper negru = boabe recoltate verzi, apoi uscate; c) piper alb = boabe mature, decorticate. 2. Boabe picante ale altor plante exotice: a) piper roz (rosu) sau piper american (pink peppercorns) = fructele aromatice ale unui mic arbore sud-american (Schinus molle); b) piper chinezesc sau de Sichuan (Chinese pepper) = fructele uscate ale unui arbore asiatic (Zanthoxylum piperitum), cu gust si aroma de piper. 3. (Adesea sin. cu boia) Piper de Cayenne = boia extrem de iute obtinuta din ardei de Cayenne (fr. poivre de Cayenne); pop. piper rosu = boia de ardei.

LEGUMEN s.n. (Bot.) Tip de fruct uscat, unicarpelar, cu mai multe seminte, care se deschide la maturitate in doua valve pe linia suturii mediane; leguma (1). [< lat. legumen – pastaie].

SAMARA s.f. Tip de fruct uscat, indehiscent, latit ca o aripa subtire in jurul semintei sau numai intr-o parte a acesteia. [< fr. samare, cf. lat. samarum].

CARIOPSA s.f. fruct uscat, indehiscent, cu pericarpul lipit de samanta. [Pron. -ri-op-. / < fr. caryopse, cf. gr. karyon – nuca, opsis – aspect].

DISAMARA s.f. fruct uscat format din doua samare unite. [< fr. disamare].

poscolit, poscolita, adj. (reg.; despre batrani) slab si zbarcit; (despre fructe) uscat

PIXIDA s.f. Tip de fruct uscat dehiscent, care se deschide printr-un capacel sau prin ruperea in doua. [< fr. pyxide].

SILICULA s.f. fruct uscat dehiscent al unor crucifere, asemanator cu silicea, dar mai scurt. [< fr. silicule].

ACHENA s. f. fruct uscat, indehiscent, cu o singura samanta. (< fr. akene)

BIFOLICULA s. f. fruct uscat, dehiscent, format din doua folicule. (< fr. bifollicule)

CAPSULA s. f. 1. fruct uscat, dehiscent, cu numeroase seminte. 2. (anat.) invelis conjunctiv al unui organ, al unei articulatii. ♦ e suprarenale = glande suprarenale; e articulare = totalitatea ligamentelor care inconjura o articulatie. ◊ invelis mucos exterior al unor specii de bacterii si de alge microscopice. ◊ caseta. 3. (chim.) vas de forma emisferica, cu fundul plat sau rotund, din portelan, sticla etc., in care se incalzesc substante. 4. (tehn.) cutie bine inchisa cu anumite instrumente, motorase etc. ce trebuie ferite de contactul cu exteriorul. ◊ capac de metal cu care se astupa sticlele de bere, de apa minerala etc. 5. ~ telefonica = cutie metalica, cu un microfon sau un receptor, in aparatele telefonice; ~ manometrica = aparat care masoara in recipiente inchise presiuni putin diferite de cea atmosferica. (< fr. capsule, lat. capsula)

CARCERULA s. f. fruct uscat, indehiscent, oligosperm, cu stilul persistent. (< fr. carcerule)

CARIOPSA s. f. fructul uscat monosperm indehiscent, cu pericarpul lipit de samanta, la cereale. (< fr. caryopse)

DICARIOPSA s. f. tip de fruct uscat din doua cariopse. (< di¹- + cariopsa)

DISAMARA s. f. fruct uscat indehiscent, din doua samare unite. (< fr. disamare)

FOLICULA s. f. fruct uscat, alungit, format dintr-o carpeta in forma de cornet. (< fr. follicule)

LEGUMA s. f. 1. planta agricola de la care se consuma in alimentatie partea vegetala, sau fructele; zarzavat. 2. fruct uscat, cu mai multe seminte, dehiscent, cu doua valve, la leguminoase; pastaie. 3. (spec.) om al carui creier a fost golit si i s-au implantat anumite ordine pe care le executa ca un robot. (< lat. legumen)

LUFA s. f. planta cucurbitacee agatatoare din Africa si Asia, al carei fruct, uscat, serveste ca burete de baie; buretele insusi. (< fr. luffa)

POLIFOLICULA s. f. fruct uscat format din mai multe folicule. (< fr. polyfolicule)

SAMARA s. f. fruct uscat, indehiscent, latit ca o aripa subtire in jurul semintei sau intr-o parte a acesteia. (< fr. samare, lat. samara)

SCHIZOCARP s. n. fruct uscat care la maturitate se desface in mai multe fructe uniseminale sau unicarpelare. (< fr. schizocarpe)

SILICVA s. f. fruct uscat, dehiscent, pastaie lunga, impartita in doua printr-un perete membranos pe care sunt asezate semintele. (< fr. silique, lat. siliqua)

SUTURA s. f. 1. cusatura celor doua buze ale unei rani. 2. articulatie fixa a oaselor (craniului) printr-un sistem de dinti. 3. linie de concrestere intre carpelele unui pistil sau de dehiscenta a fructelor uscate. 4. liniile de insertie a peretilor transversali pe peretii cochiliei la amoniti, nautil etc. (< fr. suture)

TETRACHENA s. f. fruct uscat indehiscent, din patru achene. (< fr. tetrakene)

POMOROAGE s. f. pl. (Reg.) fructe (uscate). – Din poama + suf. -or-oage.

ACHENA, achene, s. f. Tip de fruct uscat, a carui samanta, acoperita cu un invelis tare, nu e sudata de acest invelis. – Fr. akene (< gr.).

CAPSULA, capsule, s. f. 1. Tip de fruct uscat care la maturitate se deschide de la sine, punand semintele in libertate. 2. Un fel de cutiuta rotunda facuta dintr-o materie solubila, in care se inchid unele medicamente cu gust neplacut, pentru a fi inghitite mai usor. 3. Vas facut dintr-un material rezistent la caldura, in care se incalzesc diferite substante in laboratoare. 4. Cutie cu capac care se deformeaza sub actiunea variatiilor presiunii atmosferice (constituind partea sensibila a unor barometre). 5. Capac de tinichea cu care se astupa sticlele de bere, de apa minerala etc. – Fr. capsule (lat. lit. capsula).

CARIOPSA, cariopse, s. f. Tip de fruct uscat, cu pericarpul lipit de samanta. [Pr.: -ri-op-] – Fr. caryopse (<gr.).

achena f., pl. e (fr. akene si achaine, d. vgr. a, nu, ne-, si haino, deschid). Bot. fruct uscat cu pericarpu nelipit de seminte, ca la alun, stejar, cinepa, papadie. V. cariopsa, samara.

cariopsa f., pl. e (d. vgr. karyon, nuca, si opsis, aparenta). Bot. fruct uscat indehiscent cu pericarpu lipit de saminta, ca la graminee. V. achena.

XILOCARP s.n. fruct tare, uscat, de padure. (din fr. xylocarpe)

SLANITA, slanite, s. f. Impletitura, rogojina pe care se pun fructele la uscat. (din slamac, prob. in loc de *slamita [sau sladnita])

DESHIDRATAT adj. uscat. (Legume, fructe ~.)

XILOCARP s.n. fruct tare, uscat, de padure. [< fr. xylocarpe, cf. gr. xylon – lemn, karpos – fruct].

ACHENA s.f. Tip de fruct indehiscent, uscat, de obicei cu o singura samanta. [< fr. akene, cf. gr. a – fara, chainein – a se deschide].

POAMA, poame, s. f. 1. Rodul comestibil al arborilor fructiferi; p. gener. fruct. ◊ Expr. Poama acra = persoana uracioasa, cicalitoare, rea. ♦ Fruct fals cu endocarpul membranos si mezocarpul carnos, provenit din dezvoltarea si modificarea receptaculului florii. 2. (La pl.) fructe taiate felii, uscate la soare sau in cuptoare (speciale) pentru a fi pastrate pentru iarna. 3. (Reg.; la sg. cu sens colectiv) Struguri. ♦ Stafida. ♦ Vita de vie. ♦ (La pl.) Coacaz. 4. Fig. Persoana lipsita de seriozitate si de caracter; om de nimic, ticalos, derbedeu. ♦ Femeie imorala, usuratica, stricata. 5. Compuse: (Bot.; reg.) poama-canelui = a) verigar; b) barba-caprei; poame-de-runc = zmeur; poama-vulpii = a) dalac; b) remf; poama-momitei = vuietoare; poamele-matei = arariel; poame-de-pamant = cartof. – Lat. poma.

COMPOT, compoturi, s. n. Produs alimentar preparat din fructe, proaspete sau uscate, fierte in apa cu zahar. – Din fr. compote.

COMPOT ~uri n. Produs alimentar preparat din fructe proaspete sau uscate fierte in apa cu zahar. /<fr. compote

lojnita (lojnite), s. f. – Leasa de nuiele, coser pentru uscat sau afumat fructele. – Var. loznita. Sl. lozinica „pat”, cf. bg., sb. loznica „pat, culcus”, der. din sl. loziti „a pune” si nu (cum gindesc Cihac si Tiktin) din sl. loza „lastar”.

CAPSULA ~e f. 1) fruct dehiscent cu invelitoarea uscata si dura in care se dezvolta si se pastreaza semintele unor plante; maciulie. ~ de mac. ~ de bumbac. 2) Invelis al unor organisme inferioare. ~ bacteriana. 3) Invelis solubil in care se pun unele medicamente in forma de praf, cu gust neplacut, pentru a fi inghitite mai usor; bulin; caseta. 4) Vas de laborator pentru evaporarea unor solutii. 5) anat. Invelis conjunctiv al unui organ sau al unei articulatii. 6) Cutie metalica plata, cu capac deformabil, care constituie partea sensibila a diferitelor tipuri de manometre. ◊ ~ telefonica cutie de dimensiuni mici care contine microfonul sau receptorul aparatului. 7) Capac de metal cu care se astupa sticlele. 8) Cilindru mic de metal care contine bioxid de carbon sub presiune, folosit la prepararea unei bauturi gazoase speciale. 9): ~ cosmica sau spatiala aparat cosmic de forma sferica capabil sa se desprinda de restul vehiculului si sa efectueze o coborare pe planeta-tinta. [G.-D. capsulei] /<fr. capsule, lat. capsula

MACIULIE ~i f. 1) Capatul ingrosat si rotunjit al unor obiecte; gamalie. ~ de chibrit. ~a fusului. 2) fruct dehiscent cu invelitoare uscata si dura, in care se dezvolta si se pastreaza semintele unor plante; capsula. ~ de mac. /Orig. nec.

MIRODENIE s.f. Condiment, in special exotic, de natura vegetala, deosebit de aromat sau picant, adesea foarte rar si scump, sub forma de frunze, coji, flori, fructe, radacini, proaspete sau uscate (scortisoara, lemn-dulce, ienibahar, baton de vanilie, radacina de ghimber, sofran etc.); prin ext. orice condiment sau substanta puternic mirositoare.

CAPSULA s.f. 1. Tip de fruct alcatuit dintr-un invelis uscat, dehiscent, in care se afla semintele. 2. (Anat.) Invelis conjunctiv al unui organ sau al unei articulatii. ◊ Capsule suprarenale = glande suprarenale; capsule articulare = totalitatea ligamentelor care inconjura o articulatie. ♦ Invelis mucos exterior al unor specii de bacterii si de alge microscopice. ♦ Caseta. 3. (Chim.) Vas de forma emisferica, cu fundul plat sau rotund si cu peretii scunzi, in care se incalzesc diferite substante. 4. (Tehn.) Cutie bine inchisa in care sunt asezate anumite instrumente, motorase etc. care trebuie ferite de contactul cu exteriorul. ♦ Capac de metal cu care se astupa sticlele de bere, de apa minerala etc. 5. Capsula telefonica = cutie metalica, continand un microfon sau un receptor, folosita in aparatele telefonice; capsula manometrica = aparat care masoara in recipiente inchise presiuni putin diferite de cea atmosferica; capsula cosmica = cabina spatiala. [< fr. capsule, cf. lat. capsula – cutiuta].

POAMA¹ ~e f. 1) Rod comestibil al unor pomi; fruct. 2) la sing. reg. Fruct in forma de ciorchine al vitei de vie; struguri. 3) la pl. fructe preparate pentru iarna (taiate si uscate). 4) fig. Persoana viciata din punct de vedere moral. /<lat. poma

PAPUSA ~i f. 1) Jucarie care infatiseaza, de obicei, chipul unei fetite. ◊ Ca o ~ dragalasa; atragatoare. Teatru de ~i (sau de marionete) teatru in care eroii spectacolelor sunt reprezentati de papusi cu chip de om sau de animale, manipulate de papusari. 2) fam. Fetita sau fata tanara nostima si frumoasa. 3) fig. Persoana usor influentabila, lipsita de vointa si de personalitate; marioneta; jucarie. ◊ A fi ~a cuiva a actiona la indicatiile cuiva. 4) Manunchi de fire, de frunze uscate. 5) rar Legatura de ata avand forma de „8”. 6) fruct al porumbului in faza initiala de dezvoltare. 7) Nimfa a unor insecte. 8) Dispozitiv al unei masini-unelte folosit pentru sustinerea sau pentru prinderea piesei de prelucrat. ~ mobila. [G.-D. papusii] /cf. lat. pupa

RECHIE ~i f. Planta erbacee melifera, cu tulpina ramificata si cu frunze alterne, cu flori galbene-verzui si cu fructul o capsula, care creste in locuri relativ uscate. [G.-D. rechiei] /Orig. nec.

JAMBU s. m. arbore mirtaceu din India, cu fruct mic si negru, asemanator ca aspect maslinei uscate. (< germ. Jambuse)

DAFIN, dafini, s. m. Mic arbore din sudul Europei, cu frunze persistente, lucioase si aromatice si cu fructe ovale; laur (Laurus nobilis). ◊ Foi de dafin = frunzele uscate ale arborelui descris mai sus, folosite drept condiment. ♦ (La pl. sau, rar, in sintagma foi de dafin) Frunzele acestui arbore cu care se impodobeau in antichitate invingatorii; fig. glorie, succes. – Din scr. dafina.

susenita (-te), s. f. – (Mold.) Fisie, banda. – Var. susanita. Sl. (sb.) susiti „a usca”, bg. susja „a usca”; s-a spus la inceput si continua sa se spuna de preferinta pentru fisii de piele uscata, de carne uscata, cf. bg. susenica „carne uscata”, sb. susenica „smochina uscata”, sb. susica „piele uscata”. Cf. susnic, s. n. (Mold., Trans., uscator de fructe), din sb. susnjak, rus. susnica.

secau, -aie, adj. (reg.) 1. (despre cereale) care are bobul sec, fara miez, cu miezul uscat nedezvoltat; (despre boabele cerealelor) care are miezul uscat, secaciu, secatiu. 2. (despre vite; in forma: secau) slab. 3. (despre fructe) care este neplacut la gust, searbad, astringent; inecacios.

VERDE¹ (~zi) adj. 1) Care este de culoarea frunzelor (ierbii, arbustilor, copacilor). ◊ A visa (a vedea sau a spune) cai ~zi pe pereti a-si imagina (sau a spune) lucruri neverosimile. 2) (in opozitie cu uscat) (despre plante) Care este proaspat; plin de seva. 3)(despre legume, fructe) Care inca nu s-a copt; neajuns la maturitate; necopt; crud; agurid. 4) (despre lemne) Care este taiat de curand; plin de seva inca; umed. 5) (despre piei) Care n-a fost inca prelucrat; netabacit; nedubit. 6) fig. (despre persoane) Care este bine facut; plin de puteri; voinic; viguros; puternic; robust; rezistent. /<lat. vir[i]dis

CORIANDRU, coriandri, s. m. Planta erbacee anuala din familia umbeliferelor, cu flori albe sau roz, cu miros patrunzator si fructe in forma de globulete, bogate in uleiuri eterice, fapt pentru care semintele uscate se intrebuinteaza in industria farmaceutica, a parfumurilor sau drept condiment (Coriandrum sativum). [Pr.: -ri-an-] – Din ngr. koriandron.

VANILIE s.f. Fructul aromat, avand forma unei pastai, al unei varietati de orhidee (Vanilla planifolia) din America Centrala, cu bogat continut de vanilina, utilizat ca mirodenie mai ales in cofetarie. Se comercializeaza ca batoane de vanilie, reprezentand pastaile fermentate si uscate, de culoare maronie-neagra, lungi de 10-20 cm, dar si ca esenta sau extract natural de vanilie, obtinut din aceste fructe.

CARDAMOM s.m. si n. Arbust (Eletarria cardamomum) inrudit cu ghimberul, care creste in sudul Indiei, in Sri Lanka si Malaezia si ale carui fructe in forma de capsule aromate contin 12-20 de seminte; p.restr. semintele de cardamom, de culoare bruna sau neagra, prelevate din capsulele culese inainte de coacere si uscate; utilizate ca atare, zdrobite sau macinate, reprezinta una din cele mai cautate si mai scumpe mirodenii din lume.

COAJA coji f. 1) Strat exterior care acopera tulpinile si ramurile plantelor lemnoase; scoarta. ~ de tei. 2) Invelisul exterior al fructelor, legumelor, semintelor etc. ~ de nuca. ~ de lamaie. 3) Invelisul tare si calcaros al oului. 4) Strat format prin solidificare sau uscare la suprafata unor corpuri moi; crusta. ◊ ~ de paine bucata de paine uscata. A prins mamaliga ~ a deveni indraznet; a prinde curaj. 5) Strat exterior, intarit, format pe o rana care se cicatrizeaza; crusta. [G.-D. cojii; Sil. coa-ja] /<sl. koza

COAJA, coji, s. f. 1. Tesut protector extern al radacinilor, tulpinilor si ramurilor unor plante (lemnoase); scoarta. ♦ Invelis exterior al fructelor, al semintelor etc. 2. Invelis, tare si calcaros, al oului. 3. (Inv.) Invelis, tare si calcaros, al unor moluste sau al unor crustacee. 4. Partea exterioara, mai tare, a unor alimente coapte, fripte, dospite etc. ♦ Bucatica uscata ramasa din paine, mamaliga etc. 5. Crusta unei rani care incepe sa se cicatrizeze. 6. Stratul exterior, tare si racit, al globului pamantesc. 7. Strat exterior, superficial, care acopera un obiect, o piesa (metalica) etc. – Din sl. koza.

COCOS s. m. (In sintagmele) Nuca de cocos = fructul cocotierului, al carui suc laptos se intrebuinteaza ca hrana si a carui coaja este folosita in industrie. Lapte de cocos = sucul laptos al nucii de cocos. Ulei de cocos = substanta grasa obtinuta prin presarea miezului uscat al nucii de cocos. Unt de cocos = ulei de cocos supus rafinarii si dezodorizarii, folosit in alimentatie. – Din germ. Kokos.