Rezultate din textul definițiilor
BARCOACE, barcoci, s. f. Arbust cu flori si cu fructe rosii, care creste pe stanci, in padurile de munte (Cotoneaster integerrima). – Et. nec.
CALIN, calini, s. m. Arbust salbatic cu frunze lobate, opuse, cu flori albe si cu fructe rosii, zemoase, necomestibile, in forma de ciorchini (Viburnum opulus). - Din calina (derivat regresiv).
CATINA, catini, s. f. Numele a doua specii de arbusti spinosi: a) catina rosie, cu frunze mici in forma de solzi, cu flori roz sau albe si cu fructe rosii, cultivat ca gard viu; tamarisca (Tamarix ramosissima); b) catina alba, cu frunze inguste, lanceolate, argintii, cu flori mici cafenii si cu fructe galbene-portocalii (Hippophae rhamnoides). – Probabil lat. catena.
FRAGA, fragi, s. f. Partea comestibila a fragului1 (considerata in mod gresit drept fruct), compusa din receptaculul carnos si rosu pe suprafata caruia se gasesc presarate fructele. 2. Compus: fraga-tatareasca = planta erbacee cu frunze dintate, cu flori asezate la subsuoara frunzelor si cu fructe rosii (Blitum virgatum). 3. (Reg.; uneori determinat prin „de pom”) Duda. [Var.: frag s. m.] – Lat. fraga.
LAUR, lauri, s. m. 1. Dafin. (La pl.) Frunzele dafinului (cu care se incununau odinioara eroii, poetii, oratorii); fig. glorie, victorie. ◊ Expr. A culege lauri = a avea succese, a deveni celebru. A se culca pe lauri = a se multumi cu succesele obtinute si a nu duce activitatea mai departe. 2. Arbust cu frunze persistente si lucioase, cu flori mici si cu fructe rosii (Ilex aquifolium). 3. Planta veninoasa cu miros neplacut, cu flori mari albe si cu fructul o capsula tepoasa; ciumafaie (Datura stramonium). ◊ Expr. (Fam. in fraze interogative sau exclamative) Am mancat laur(i) sau doar n-am mancat laur(i) = doar nu-s nebun. – Lat. laurus.
TULICHINA, tulchine, s. f. Mic arbust veninos cu frunze lanceolate, cu flori trandafirii, rar albe, cu fructe rosii de forma boabelor de mazare (Daphne mezereum). – Et. nec.
ZMEUR, (rar) zmeuri, s. m. Arbust din familia rozaceelor, cu ramuri ghimpoase, flexibile, cu frunze albe pe partea inferioara, cu flori albe, cu fructe rosii, aromate, comestibile; zmeurar (Rubus idaeus) [Pr.: zme-ur] – Din zmeura (derivat regresiv).
MACES, macesi, s. m. Gen de arbusti cu spini, cu flori rosii, trandafirii, galbene sau albe si cu fructe rosii; trandafir salbatic, cacadar, ruja, rasura2, rug1. (Rosa). [Var.: macies s. m.] – Et. nec.
PALTIOR, paltiori, s. m. 1. (Pop.) Paltinas. 2. Coacaz salbatic, cu fructe rosii si acre; pomusoara (Ribes petraeum). [Pr.: -ti-or] – Paltin + suf. -ior.
PAPALAU, papalai, s. m. Planta erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-galbui si cu fructe rosii-portocalii, de marimea unei cirese (Physalis alkekengi). – Et. nec.
D*****A, d*****e, s.f. Arbust spinos cu flori galbene si cu fructe rosii in forma de boabe, cultivat pentru garduri vii. (din sl. drati, d*****e).
CORN2, corni, s. m. Arbust sau arbore mic cu lemnul foarte tare, cu frunze opuse, cu flori galbene si cu fructe rosii comestibile, ale carui frunze se intrebuinteaza la vopsit (Cornus mas). – Lat. cornus.
OTETAR, (1, 3) otetari, s. m., (2) otetare, s. n. 1. S. m. (Inv.) Persoana care fabrica sau vinde otet. 2. S.. Mic serviciu de masa alcatuit din sticlute in care se pun otet si untdelemn. 3. S. m. Arbore cu frunze compuse, alterne, cu flori galbene-verzui si cu fructe rosii-purpurii, ale carui frunze si scoarta, bogate in tanin, se folosesc in tabacarie, iar fructele pot fi folosite la fabricarea otetului (Rhus typhina). – Otet + suf. -ar.
RACHITICA, rachitele, s. f. 1. Diminutiv al lui rachita. 2. (La pl.) Mic arbust totdeauna verde, cu tulpina taratoare, cu fructe rosii, acrisoare, comestibile (Oxycoccus quadripetalus). 3. Arbust cu flori mici, galbene si cu frunze ascutite, acoperite pe o parte si pe alta cu solzi stelati care le dau un aspect argintiu (Elaeagnus angustifolia). – Rachita + suf. -ica.
BARCOACE f. Arbust cu flori si fructe rosii, raspandit in padurile muntoase. /Orig. nec.
CALIN ~i m. Arbust care creste prin paduri, cu flori albe si cu fructe rosii, acrisoare la gust, dispuse in ciorchini. /Din calina
CARMAZ1 ~i m. Planta erbacee cu flori albe-roz si fructe rosii sau negre folosite drept colorant. /<turc. kirmiz
CORN4 ~i m. Arbust (mai rar arbore mic) cu lemnul foarte tare, cu flori galbene si cu fructe rosii, comestibile. /<lat. cornus
D*****A ~e f. Arbust spinos cu flori galbene si cu fructe rosii in forma de boabe, cultivat pentru garduri vii. /<sl. drati, d*****e
FRAG ~gi n. Planta erbacee cu tulpina scurta, cu frunze distribuite in rozeta, cu flori albe si cu fructe rosii comestibile. /Din fraga
OTETAR2 ~i m. Arbore sau arbust cu tulpina si ramurile paroase, cu frunze eliptice, zimtate, cu flori mici, galbene-verzui si cu fructe rosii-purpurii, cultivat pentru producerea taninelor si a otetului. /otet + suf. ~ar
STRUGURE ~i m. 1) (mai ales la vita de vie) Grup de fructe dezvoltate dintr-o inflorescenta; ciorchine. 2) la pl. Fructe ale vitei de vie; poama. ◊ ~ele-ursului arbore sau arbust cu tulpina taratoare, cu frunze alterne, persistente, cu flori albe sau roz, dispuse in ciorchine si cu fructe rosii, mici, comestibile. /Cuv. autoht.
CHISEL s.n. Preparat culinar specific bucatariei rusesti si scandinave, din piure sau sirop de fructe rosii (fructe de padure, capsune, zmeura), legat cu amidon; servit cald sau rece, decorat cu frisca; rus. kissel.
crasci s.f. pl. (reg.) arbust cu fructe rosii; crusin.
iucsucea s.f. (reg., inv.) arbust salbatic cu frunze lobate, opuse, cu flori albe si cu fructe rosii, necomestibile, in forma de ciorchini; calin, darmoz.
palusca s.f. (reg.) arbust salbatic cu frunze lobate, opuse, cu flori albe si cu fructe rosii, zemoase, necomestibile, in forma de ciorchini; calin.
papalau, papalai, s.m. (reg.) 1. planta erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-galbui si cu fructe rosii-portocalii ca niste cirese; basicuta, basica, boborea, bubuchie, curcubetica, gheorghinar. 2. matraguna. 3. spanac porcesc. 4. (fig.; pop.) prostanac, prostalau.
pomusoara, pomusoare, s.f. (reg.) 1. strugurel, strugure mic. 2. coacaz, coacaza. 3. agris, agrisa. 4. coacaz salbatic cu fructe rosii si acre; paltior. 5. planta americana cu flori roscate sau galbene, cu fructe in ciorchini, cultivata si la noi ca planta ornamentala. 6. planta cu tulpina agatatoare, cu flori violete, cu fructe in forma de boabe rosii, folosita in medicina; lasnicior.
IONATAN I. s. m. soi de mar originar din America de Nord, cu fructe rosii. II. s. n. fructul ionatanului (I). (< engl. jonathan)
BARCOACE s. f. Mic arbust cu fructe rosii, care creste pe stanci, in padurile de munte (Cotoneaster vulgaris).
CALIN, calini, s. m. Arbust salbatic cu flori albe si cu fructe rosii in forma de ciorchini (Viburnum opulus). – Din calina.
CATINA, catini, s. f. Numele a doua specii de arbusti spinosi: a) cu flori rosii-violacee si cu fructe rosii, cultivat ca gard viu (Lycium halimifolium); b) cu flori mici cafenii si cu fructe galbene-portocalii (Hippophae rhamnoides). – Lat. catena.
1) corn m. (lat. cŏrnus). Un arbore de padure (cornus mas) care face flori galbene si fructe rosii lungarete comestibile. V. smida 2.
POMUSOARA ~e f. (diminutiv de la poama) 1) reg. Coacaz salbatic cu fructe acre, de culoare rosie. 2) Fruct al coacazului salbatic. 3) la pl. fructe ale arbustilor (cultivati sau salbatici). /poama + suf. ~usoara
conabiu (conabie), adj. – rosu inchis, stacojiu. Tc. kunabi, din arab. ’unnabi „de culoarea unui fruct rosu” (Iogu, GS, V, 181). Este gresita explicatia lui Seineanu, II, 149, bazata pe tc. kunebi „de cinepa” si acceptata de DAR.
VIBURN s. m. arbust salbatic cu frunze lobate, opuse, cu flori albe si fructele rosii, necomestibile, in forma de ciorchini; calin. (< fr., lat. viburnum)
RODIU1, rodii, s. m. Arbust mediteranean ornamental, cu frunze lanceolate, cu flori rosii si fructe comestibile; rodier (Punica granatum). – Din rodie.
SALBA, salbe, s. f. 1. Podoaba de purtat la gat, alcatuita dintr-unul sau mai multe siraguri de monede, medalii, pietre pretioase sau margele. ◊ Expr. Salba d******i = persoana suparatoare, de care nu poti scapa; om rau, necinstit, ticalos. 2. (Zool.) Fanon. 3. Compuse: salba-moale = arbust cu frunze opuse, lanceolate sau eliptice, cu florile verzi-galbui si cu fructele capsule rosii (Evonymus latifolius); salba-raioasa = arbust inalt de 1-3 m, cu flori mici, brune, care contine gutaperca in scoarta radacinilor (Evonymus verrucosa). – Lat. subalba.
FLUIERATOR, -OARE, fluieratori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care fluiera. 2. S. f. Fluier (2). 3. S. f. Planta erbacee cu flori galbene-verzui si cu fructe bace rosii (Tamus communis). [Pr.: flu-ie-] – Fluier + suf. -ator.
COARNA, coarne, s. f. 1. fructul comestibil, rosu si acrisor, al cornului. 2. (La sg.) Varietate de struguri de masa, cu boaba mare, lunguiata, neagra sau galbena-verzuie si cu coaja tare. – Lat. corna (pl., devenit sg. f., al lui cornum).
RUMEN2, -A, rumeni, -e, adj. 1. (Despre obraz sau buze) De o culoare care bate in rosu. ♦ (Despre oameni) Cu fata imbujorata, cu obrajii rosii. ♦ (Despre fructe si unele alimente) Care a capatat o culoare rosiatica (sub actiunea focului sau a soarelui); bine copt. 2. De culoare rosu-aprins; trandafiriu. – Din sl. rumenu.
CORNACEE ~ f. 1) pl. Familie de plante angiosperme, raspandite in regiunile temperate si subtropicale, cu frunze opuse, flori mici, galbene sau albe, grupate in umbele, si fructe drupe, rosii sau negre. 2) Planta din aceasta familie. [Sil. -ce-e] /<fr. cornacees
MAZARE f. 1) Planta leguminoasa alimentara si furajera, cu flori albe sau trandafirii si cu fructul in forma de pastaie, cu seminte rotunde. ◊ ~-salbatica planta agatatoare cu flori rosii deschise. 2) fructul si samanta acestei plante. 3) Mancare pregatita din boabele acestei plante. [G.-D. mazarii] /Cuv. autoht.
MACES ~i m. Specie de arbusti spinosi din familia rozaceelor, cu flori rosii, roz sau albe si cu fructe mici, rosii; rasura. /Orig. nec.
MOLIE ~i f. 1) Specie de fluturi mici, ale caror larve ataca diferite produse animale sau vegetale (obiecte de lana, blanuri, boabe de cereale, faina, fructe etc.). ◊ ros, mancat de ~i batran si ramolit. 2) fig. Persoana tacuta, care face rau pe ascuns. /<sl. moli
RASURA1 ~i f. 1) Specie de arbori spinosi, cu flori roz sau albe si cu fructe mici, rosii; trandafir salbatic; maces. 2) Arbore din aceasta specie. 3) Larva de efemera. 4) la pl. Dureri pe care le simte lehuza dupa nastere. /Orig. nec.
SORB2 ~i m. Arbore sau arbust cu frunze eliptice, cu flori albe si cu fructe globuloase, rosii, al carui lemn are intrebuintare industriala. /<lat. sorbus
MELOGRAN s. m. arbust mediteranean ornamental, cu frunze lanceolate, cu flori rosii si fructul comestibil; rodiu, rodier. (< it. melograno)
scorusa (-e), s. f. – fruct comestibil rosu, brun sau galben, ca o cireasa. Sl. (sb., cr., slov.) oskorusa (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 333), cf. bg. skorusa, vaskrusa, rut. skorus. – Der. scorus, s. m. (sorb, Sorbus domestica), a carui legatura cu lat. scoruscius ‹ scoruscus (Philippide, ZRPh., XXXI, 308; Pascu, I, 90) este improbabila.
DARMOZ (DARMOX) s. m. Arbust ornamental, decorativ prin flori si fructe, de c. 3-5 m, spontan in zona montana a Romaniei, cu lastari solzosi, pubescenti, frunze simple, ovate, flori in cime umbeliforme si fructe drupe rosii, apoi negre stralucitoare (Viburnum lantana).
catalpa f., pl. e (fr. catalpa, de orig. nest.). Un frumos arbore cu flori albe originar din America de Nord (Carolina). Are frunze mari ovale, flori albe punctate cu ros si fructe ca roscovele, dar care nu se maninca.
CARMAZ s. m., s. n. 1. S. m. Planta erbacee cu flori mici albe-roz, cu fructe in forma de bobite mici rosii sau negre, intrebuintate drept colorant (Phytolacca decandra). 2. S. n. Materie coloranta rosie, extrasa din fructele de carmaz (1) sau din gogosile unei insecte originare din Mexic; carmin. – Din tc. kirmız.
FRAG1, fragi, s. m. Mica planta erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina scurta, cu frunze dispuse in rozeta, cu flori albe si cu fructe mici, conice, rosii sau albicioase, comestibile (Fragaria vesca). ◊ Compus: frag de-camp = capsun. – Din fraga (derivat regresiv).
INrosI, inrosesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A face sa capete sau a capata culoarea rosie; a (se) face rosu; a (se) imbujora, a (se) inflacara, a (se) impurpura. ♦ A (se) incinge in foc. 2. Tranz. (Rar) A colora, a vopsi in rosu; a rosi. 3. Refl. (Despre fructe) A se coace. – In + rosu sau rosi.
ZBURATOR, -OARE, zburatori, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care zboara; care poate sa zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburatoare. 2. Care pluteste in aer (purtat de vant). II. S. m. 1. Aviator. 2. (In mitologia populara) Fiinta fantastica inchipuita ca un spirit rau care chinuieste noaptea in somn fetele si femeile; (in literatura romantica) personificarea dorului de barbatul iubit, intruchiparea idealizata a iubitului. 3. Numele uneia dintre panzele catargului; verga care sustine aceasta panza. III. S. f. 1. Pasare; animal (care zboara). 2. Planta erbacee cu tulpina inalta, cu florile rosii-purpurii, cu fructele in forma de capsule cu numeroase seminte prevazute cu peri matasosi, folosita in medicina populara (Epitobium angustifolium). – Zbura + suf. -ator.
ARDEI, ardei, s. m. Planta erbacee cu flori albe si cu fructe bace verzi, rosii sau galbene, intrebuintate in alimentatie (Capsicum annuum); p. restr. fructul acestei plante. Ardei gras. Ardei iute. – Arde + suf. -ei.
VISINEL, visinei, s. m. 1. Diminutiv al lui visin. 2. Arbust din familia rozaceelor, cu flori albe si cu fructe mici, sferice, rosii-purpurii, foarte acre; visin salbatic (Prunus fructicosa). – Visin + suf. -el.
TARTACUTA, tartacute, s. f. 1. Planta taratoare sau agatatoare din familia cucurbitaceelor, cu flori albe, cu frunze lunguiete, rosii si cu fructe comestibile (Coccinia indica). ♦ P. restr. Fructul acestei plante. 2. Fig. (Glumet) Cap. ♦ Fiinta mica, bondoaca. – Tatarca + suf. -uta.
COLA1 s. f. invar. Arbore tropical cu fructe albe sau rosii de forma unei nuci, care contin alcaloizi stimulanti (Cola nitida). – Din fr. cola, kola.
CRUSAN, crusani, s. m. Arbust melifer cu flori albe-verzui, cu fructe la inceput rosii, apoi negre, din a carui scoarta se prepara o bautura laxativa, iar din lemn se obtine cel mai mult carbune pentru prepararea prafului de pusca (Rhamnus frangula). – Din ucr. krusyna.
COCAZAR ~i m. 1) rar Arbust exotic de munte, cu flori rosii sau roz, aromate; smirdar; rododendron. 2) Arbust de munte cu frunze persistente, cu flori albe sau rosii si cu fructe marunte de culoare rosie, comestibile; merisor. /Din coacaza
A SE rosI ma ~esc intranz. 1) A capata culoare rosie; a deveni rosu. 2) (despre unele fructe si legume) A incepe sa se coaca, deve-nind rosiatic. /Din rosu
crasci s. f. pl. – Arbust (Rhamnus frangula). Sl. krasu „rosu”, de culoarea fructului sau. In sl. „rosu” este echivalent cu frumos. De la acest ultim sens (sl. krasinu „frumos”) pare a deriva crasnic, s. m. (spiridus, duh rau), expresie eufemistica (DAR).
JUJUBIER s. m. arbore sau arbust meridional cu flori dispuse in cime axiale si fructe de un rosu-inchis, comestibile, cu un suc foarte dulce; jujub. (< fr. jujubier)
SPARCETA s. f. planta perena din familia leguminoaselor, cu frunze imparipenate, cu flori rosii-trandafirii si fructele pastai. (dupa fr. esparcette)
ARDEI, ardei, s. m. Planta erbacee cu flori albe si fructe verzi sau rosii (Capsicum annuum); fructul acestei plante e intrebuintat ca aliment sau condiment. Ardei gras. Ardei iute. – Din arde + suf. -ei.
ZBURATOARE, zburatoare, s. f. 1. Pasare; oratanie (care zboara). 2. Planta erbacee cu tulpina inalta, cu florile rosii-purpurii, cu fructele in forma de capsule cu numeroase seminte, prevazute cu peri matasosi; este folosita in medicina populara (Epilobium angustifolium). – Din zbura + suf. -(a)toare.
CRUSIN (‹ ucr.) s. m. Arbore melifer de 1-3 m cu flori hermafrodite, albe-verzui si cu fructe la inceput rosii, apoi negre (Rhamnus frangula). Scoarta c. are actiune laxativa, abortiva si antihelmintica, iar din lemn se obtine cel mai bun carbune pentru prepararea prafului de pusca.
RODIU2 (‹ rodie) s. m. Arbust ornamental, cu frunze invers alungit-lanceolate, pieloase, cu flori rosii si cu fructe mari (ca un mar), cu multe seminte acoperite de un invelis carnos, comestibil, suculent si rosiatic (Punica granatum). Raspandit in zona mediteraneana.
SANTA CRUZ DE TENERIFE [santa kruθ], oras in Spania insulara, centrul ad-tiv al Comunitatii autonome Canare, situat pe tarmul de NE al ins. Tenerife; 188,4 mii loc. (2001). Aeroport. Port comercial. la Oc. Atlantic, prin care se exporta banane, fructe tropicale, tutun, rosii s.a. si punct de escala pe rutele transatlantice. Rafinarie de petrol. Ind. de prelucr. a tutunului si alim. (conserve de legume si fructe, vin). Centru de ceramica. Pescuit. Statiune balneoclimaterica. Turism. Muzeu de arta; Muzeu de antropologie. Teatru. Biserica din sec. 16-17; manastirea San Francisco (sec. 17-18), in stil baroc. Castelul San Cristobal (sec. 17-18). Fundat in 1494. Atacat de catre englezi (in 1657 si 1797), la cel din urma asalt aici si-a pierdut bratul drept capitanul (viitorul amiral) englez Horatio Nelson, in incercarea (nereusita) de a cuceri orasul.
CALINA, caline, s. f. fructul calinului, de culoare rosie si cu gust acrisor. – Din bg. kalina.
SOC, soci, s. m. Nume dat mai multor specii de arbusti de dimensiuni mici, cu flori hermafrodite grupate in inflorescente, care au proprietati sudorifice, si cu fructe (boabe negre sau rosii), scoarta si radacini cu proprietati laxative si diuretice (Sambucus). – Lat. sabucus (= sambucus).
TINTAURA, tintaure, s. f. Planta erbacee medicinala cu flori rosii sau albe, cu fructul o capsula (Centarium umbellatum). [Pr.: -ta-u-. – Var.: centaura s. f.] – Din lat. centaurea, fr. centauree.
PATLAGEA, patlagele, s. f. 1. (Determinat adesea, prin „rosie”) Planta erbacee legumicola cu tulpina inalta, cu frunze mari, penate si cu flori galbene, cultivata pentru fructul ei comestibil, sferic, rosu, zemos, bogat in vitamine; rosie, tomata (Lycopersicum esculentum); p. restr. fructul acestei plante. 2. (Determinat adesea prin „vanata”) Planta erbacee legumicola cu flori violete si cu fructe comestibile mari, ovale, carnoase, de culoare violet-inchis; vanata (Solanum melongena); p. restr. fructul acestei plante. [Var.: patlagica s. f.] – Din tc. patlıcan.
ANTOCIAN, antocieni, s. m. Pigment din sucul plantelor, care da florilor, fructelor si frunzelor culoarea rosie, albastra sau violeta. [Pr.: -ci-an] – Din fr. antocian.
CORNACEE, cornacee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu frunze opuse, intregi, flori gamopetale mici, galbene sau albe, grupate in umbele si fructe drupe sau bace rosii sau negre; (si la sing.) planta care face parte din aceasta familie. [Pr.: -ce-e] – Din fr. cornacees.
SPARCETA, sparcete, s. f. Planta erbacee leguminoasa cu frunze imparipenate, cu flori rosii-trandafirii si cu fructul in forma de pastaie, cultivata ca planta de nutret (Onobrychis viciaefolia). [Var.: sparcheta s. f.] – Dupa fr. esparcette.
STRUGURE, struguri, s. m. fructul vitei de vie, in forma de ciorchine; poama. ♦ Compus: strugurii-ursului = planta taratoare cu frunze persistente, cu flori trandafirii sau albe, grupate in forma de ciorchine la varful ramurilor, si cu fructul o baca mica, rosie, comestibila (Arctostaphylos uva ursi). [Var.: (pop.) strugur s. m.] – Et. nec.
CURCUBEU, curcubeie, s. n. 1. Fenomen optic care se datoreste refractiei, reflexiei totale si dispersiei luminii solare in picaturile de apa din atmosfera si care are aspectul unui imens arc multicolor desfasurat pe cer. ♦ Fascicul de raze luminoase care apar uneori noaptea pe bolta cereasca. 2. Planta erbacee cu frunzele si cu tulpina paroase, cu flori mari, rosii-purpurii si cu fructele capsule (Lychnis coronaria). – Et. nec.
OUSOR ~oare n. (diminutiv de la ou) 1) ~orul piciorului os rotund la incheietura labei piciorului cu partea de jos a femurului. 2) Planta erbacee cu tulpina e****a, cu frunze mari, ovale, dispuse pe lujer in forma de guler si cu fructe capsule, de culoare rosie. [Sil. o-u-] /ou + suf. ~usor
PATLAGEA ~ele f. : ~ rosie a) planta erbacee legumicola cu flori galbene si cu fructe mari, sferice, suculente, de culoare rosie (rar roz sau galbena); b) fruct al acestei plante; rosie; tomata. ~ vanata a) planta erbacee legumicola cu flori violacee si cu fructe mari, ovale, carnoase, de culoare violeta; vanata; b) fruct al acestei plante. [G.-D. patlagelei; Sil. -tla-; Var. patlagica] /<turc. patlican
PEPENE ~i m. 1) (de obicei urmat de determinativul verde) Planta leguminoasa comestibila, cu tulpina taratoare, avand la coacere, fructul mare, sferic, cu coaja verde si cu miez, de obicei, rosu, suculent si dulce. 2) Fruct al acestei plante. ◊ A-si iesi din ~i a-si pierde rabdarea, infuriindu-se. A scoate din ~i pe cineva a face pe cineva sa-si piarda rabdarea infuriindu-l. 3) (de obicei urmat de determinativul galben) Planta leguminoasa comestibila, cu tulpina taratoare, avand la coacere fructul mare, sferic sau lunguiet, cu coaja galbena sau verzuie si cu miez galbui, suculent si dulce. 4) Fruct al acestei plante. 5) reg. Planta leguminoasa avand tulpina taratoare si fructe lunguiete de culoare verde, care se consuma pana la coacere; castravete. 6) Fruct al acestei plante; castravete. /<lat. pepo, pepinis
RACHITICA ~ele f. (diminutiv de la rachita) 1) Arbust pitic cu tulpina taratoare, cu frunze eliptice, lucioase si persistente, cu fructe comestibile, de culoare rosie. 2) Arbust cu flori mici, galbene, ale carui frunze ascutite, acoperite pe ambele parti cu un fel de solzi, au o nuanta argintie. /rachita + suf. ~ica
RODIU2 ~i m. Arbore exotic cu tulpina scunda, cu ramuri spinoase si cu frunze alungite, cu flori rosii-aprinse si cu fructe mari comestibile. /Din rodie
SALBA ~e f. 1) Podoaba (de margele, de pietre scumpe etc.), purtata la gat; colier; colan. ◊ ~-moale arbust inalt, cu flori verzui, cu fructe capsule de culoare rosie, din al carui lemn se obtine un carbune fin, folosit in pictura. 2) (la bovine si la unele ovine) Cuta a pielii ce se formeaza pe partea de jos a gatului; fanon. [G.-D. salbei] /<lat. subalba
SOC soci m. Arbust cu lujeri bogati in maduva si cu frunze palmat-compuse, ascutite la varf, cu flori mici, albe, placut mirositoare, grupate in ciorchine si cu fructe negre (mai rar rosii), sferice, folosite in medicina si in industria casnica. /<lat. sabucus
VISINEL ~i m. (diminuitiv de la visin) Arbust cu flori albe si fructe mici de culoare rosie, acre la gust. /visin + suf. ~el
LAZANA, lazane, s.f. (In special la pl.) Paste fainoase specific italiene, in forma de fasii late, preparate in straturi intercalate cu tocatura de carne sau alte ingrediente (fructe de mare, ciuperci, rosii, branza etc.), acoperite cu besamel sau sos tomat si gratinate. – Din it. lasagna, lasagne.
paducea, paducele, s.f. (reg.) fructul carnos, de culoare rosie si cu sambure lemnos al paducelului.
potroaca1 s.f. (reg.) 1. planta erbacee medicinala, cu flori rosii sau albe, cu fructul o capsula; tintaura, frigurica, fierea-pamantului etc. 2. albastrita (planta). 3. ghintura (planta). 4. veninarita (planta). 5. ghizdei (planta).
prisacan s.n. (reg.) planta erbacee cu tulpina inalta, cu flori rosii-purpurii si cu fructe sub forma de capsula; zburatoare.
struguret adj. (reg.; in sintagma) mar struguret = varietate de mar care face fructe marunte, cu dungi rosii si acrisoare la gust.
SPARCETA s.f. Planta erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze imparipenate, cu flori rosii-trandafirii si cu fructele pastai, cultivata ca nutret. [Var. sparcheta s.f. / dupa fr. esparcette].
CALINA, caline, s. f. fructul calinului, de culoare rosie si cu gust acrisor. – Bg. kalina.
GHIMPE, ghimpi, s. m. I. 1. Fiecare dintre prelungirile tari si ascutite care cresc pe tulpina, pe ramurile sau pe alte parti ale unor plante; spin1. ◊ Expr. A avea (sau a simti) un ghimpe la (sau in) inima (sau in cuget) = a avea un necaz, o suparare sau o nemultumire (nedestainuitaVezi nota 1 nimanui). A sta (sau a sedea ca) pe ghimpi = a nu mai avea rabdare, a fi extrem de nerabdator. 2. Fiecare dintre tepiiVezi nota 2 care acopera corpul unor animale (in special corpul ariciului). II. 1. (Bot.; pop.) Scaiete. 2. Compus: ghimpe-paduret = arbust totdeauna verde, cu ramurile latite si terminate printr-un spin, cu flori mici, verzi si cu fructe in forma de boabe rosii (Ruscus aculeatus). III. (Art.) Numele a doua dansuri populare romanesti; melodie dupa care se executa fiecare dintre aceste dansuri. – Cf. alb. gjemp.
GOGOSAR, gogosari, s. m. 1. Specie de ardei gras cu fructe mari, carnoase, de forma aproximativ sferica si de culoare rosie sau verde; p. restr. fructul acestei plante. 2. (Rar) Vanzator de gogosi. ♦ Fig. Om mincinos, sarlatan. – Gogoasa + suf. -ar.
PATUL2, patuli, -e, adj. (In sintagmele) Mar patul (si substantivat, m.) = specie de mar cu fructele galbene-verzui (cu pete rosii). Mar patul (si substantivat, n.) = fructul marului mai sus definit. – Din germ. Batullen[apfel], Batullen[baum].
PLISC, pliscuri, s. n. 1. Partea anterioara, lunguiata si cornoasa, a gurii pasarilor; cioc, clont. ♦ Fig. (Peior.) Gura (la om). 2. P. a**l. Capatul ascutit sau lunguiet, in forma de cioc, al unui obiect; varf. 3. Compus: pliscul-cocorului (sau -cucoarei) = mica planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, cu flori rosii sau albe si cu fructul ascutit ca un cioc de barza (Erodium cicutarium). – Et. nec.
CIOC2, ciocuri, s. n. 1. Partea anterioara, terminala, lunguiata si cornoasa a capului pasarilor, care inlocuieste sistemul dentar; plisc, clont. ♦ Cantitatea de lichid sau de hrana care incape o data in cioc (1). ♦ Fig. Gura a omului. 2. Parte sau prelungire ascutita a unor obiecte; capat, varf (ascutit). 3. Barbison, tacalie. ◊ Expr. (Arg.) A pune ciocuri = a minti sau a deforma realitatea. 4. Compuse: ciocul-berzei = planta erbacee cu frunzele paroase, adanc crestate si cu flori violete-purpurii (Geranium pratense); ciocul-cucoarei = mica planta erbacee cu tulpina paroasa intinsa pe pamant, cu frunze compuse, flori rosii, roz sau albe si fructe lungi, asemanatoare cu un cioc (Erodium cicutarium); cioc-intors = pasare calatoare cu penajul alb patat cu negru, cu ciocul lung, subtire si usor arcuit in sus, cu picioarele inalte (Recurvirostra avosetta). – Cf. alb. cok, rom. cioc1.
DARMOZ, darmoji, s. m. Arbust cu frunze late, cu flori albe si cu fructe in forma de boabe rosii-negricioase (Viburnum lantana). [Var.: darmox s. m.]. – Et. nec.
LASNICIOR, lasniciori, s. m. Planta cu tulpina agatatoare, cu flori violete, cu fructe in forma de boabe rosii la maturitate, a carei tulpina se intrebuinteaza in ceaiuri medicinale (Solanum dulcamara). – Cf. scr. lasina.
MUTATOR, -OARE, mutatori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Reg.) Care se poate misca, care se muta dintr-un loc in altul. 2. S. f. Planta erbacee agatatoare, veninoasa, din familia cucurbitaceelor, cu radacina groasa, carnoasa, cu flori albe-galbui si cu fructele in forma de boabe rosii (Bryonia dioica). – Muta + suf. -ator.
D*****A, d*****e, s. f. Arbust spinos cu flori galbene si cu fructe in forma de boabe rosii, cultivat adesea ca gard viu. (Berberis vulgaris). [Var.: (reg.) d*****a s. f.] – Din sl. d***ĩ, d*****e „maracine”.
SANGER, sangeri, s. m. Arbust cu ramuri drepte, rosii toamna si iarna, cu frunzele de obicei ovale, vara verzi si toamna rosii, cu flori albe si fructe drupe negre (Cornus sanguinea). – Din sangera (derivat regresiv).
DARMOZ ~ji m. Arbust cu frunze ovale, cu flori albe si fructe in forma de boabe rosii-negricioase, raspandit in regiunile deluroase. /Orig. nec.
GHIMPE ~i m. 1) Formatie cu varf ascutit si intepator, care creste pe tulpina, pe ramurile, mai rar pe frunzele si pe fructele unor plante; spin. ◊ A sta (sau a sedea) ca pe ~i a nu mai avea rabdare (sa astepte). 2) fig. Gand care necajeste; rana sufleteasca. ◊ A avea (sau a simti) un ~ la (sau in) inima a avea o durere ascunsa. 3) Ac sau fir de par aspru si ascutit de pe corpul unor animale (arici, porci-spinosi etc.); teapa. 4) Planta erbacee avand frunzele sau capitulele prevazute cu o astfel de formatie ascutita. ◊ ~ paduret arbust cu ramuri ascutite, avand frunze persistente, flori mici si fructe in forma de boabe rosii. /Cuv. autoht.
KAMALA m. (in India) 1) Arbore ale carui fructe furnizeaza o pulbere de culoare rosie-portocalie. 2) Pulbere obtinuta din fructele acestui arbore folosita ca vermifug si colorant. /< fr. kamala
PADUCEL1 ~i m. Arbust (mai rar arbore) spinos, cu frunze lombate, cu flori albe si cu fructe carnoase, comestibile, de culoare rosie, bruna sau neagra. /<lat. peducellus
SPANCA f. pop. Soi de visin cu fructe mari carnoase de culoare rosie-deschisa. /Orig. nec.
TRANDAFIR1 ~i m. 1) Arbust decorativ cu tulpina inalta, ramificata si cu tepi, cu flori placut mirositoare (folosite in industria parfumurilor); roza. 2) Floare a acestui arbust. ◊ ~ salbatic arbust cu flori roz sau albe si cu fructul oval, carnos, de culoare rosie; maces; rasura; ruja. 3) rar Carnati preparati din carne de porc cu mult piper si usturoi. /<ngr. tr[i]antafillon
balsamina f., pl. e (vgr. balsamine, o planta, lat. balsaminus, -ina, inum, de balsam, d. balsamum, balsam; fr. balsamine). Bot. O planta de gradina originara din India, cu frunze lanceolate dintate, cu flori albe, rosii sau pestrite si cu fructe capsulare care se deschid subit cind le atingi (impatiens balsamina sau balsamina hortensis). – Pop. copacel (Bz.), nacil (Cov.), piersicel (Prah.), slabanog (Mold. nord) si altfel.
RICIN (‹ fr., lat.) s. n. Planta (anuala in climatul temperat si perena in cel subtropical) din familia euforbiaceelor; are radacina puternica, pivotanta si tulpina inalta de 1-2 m, cu frunze mari palmat-lobate, petioli lungi si cu flori unisexuate de culoare, verde, roz, rosu sau violet (Ricinus communis). fructul este o capsula cu trei compartimente, cu seminte mari (de 5-22 cm) ce contin 47-53% ulei nesicativ, neinflamabil, ce isi pastreaza consistenta la variatii mari de temperatura. Se foloseste ca lubrifiant pentru angrenaje de mare viteza, la motoarele de avion si in industria farmaceutica, a pielariei, a sapunului etc. Sin. capusa (2). ◊ Ulei sau unt de r. = ulei extras din semintele de ricin, cu actiune laxativa.
GOGONEA, gogonele, s. f. (Mai ales la pl.) fructul neajuns la maturitate al patlagelelor rosii, de culoare verde sau verde-rosiatica, din care se fac muraturi. – Gogon (reg. „mic obiect sferic” – et. nec.) + suf. -ea.
MERISOR2, merisoare, s. n. 1. Diminutiv al lui mar2. 2. fructul merisorului1 (2), de marimea unei cirese sau a unei nuci, de culoare rosiatica sau galbena, cu gust dulce, adesea intrebuintat pentru dulceata. 3. fructul merisorului1 (3), cu aspect de baca rosie, comestibil. – Mar + suf. -isor.
VISINA, visine, s. f. fructul visinului, sferic, carnos, de culoare rosu-inchis si cu gust acrisor. ◊ Visina salbatica = fructul visinelului (2). [Pl. si: visini] – Din sl. visnja.
OUSOR, ousoare, s. n. 1. Diminutiv al lui ou (1); oulet, out. 2. Planta erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-verzui, cu fructe de forma unor boabe lunguiete, rosii si pline cu numeroase seminte (Streptopus amplexifolius). [Pr.: o-u-] – Ou + suf. -usor.
KAMALA s.m. (in India) 1. Pulbere obtinuta din fructele acestui arbore folosita ca vermifug si colorant. 2. Arbore ale carui fructe furnizeaza o pulbere de culoare rosie-portocalie. (cf. fr. kamala)
CIULIN ~i m. 1) Planta erbacee cu tulpina taratoare si ramificata, cu frunze adanc crestate si cu flori rosii, ce creste pe terenuri necultivate. 2) fruct ghimpos al acestei plante. /cf. rus. tilim
MERISOR1 ~i m. (diminutiv de la mar) Mic arbust din regiunile muntoase, cu frunze persistente, cu flori albe sau roz si cu fructe comestibile in forma de boabe rosii. /mar + suf. ~isor
MUTATOARE ~ f. Planta erbacee agatatoare, toxica, cu flori albastre sau albe-galbui si cu fructe mici, in forma de boabe rosii sau negre; imparateasa. /a muta + suf. ~ator
VISIN ~i m. Pom fructifer cu frunze lucioase, dintate si cu flori albe, avand fructe mici, rotunde, carnoase, de culoare rosie si cu gust acrisor. ◊ ~ turcesc arbust cu flori albe si cu fructe mici, negre, amarui la gust, ale carui frunze mirositoare se folosesc drept condiment, iar lemnul, pentru confectionarea lulelelor. ~ salbatic. v. VISINEL. /Din visina
PIPER, piperi, s.m. 1. Planta tropicala (Piper nigrum) ale carei fructe (boabe) sunt variat utilizate drept condiment. Se comercializeaza ca piper macinat (pulbere) sau ca piper boabe (boabe intregi), iar acestea ca: a) piper verde = boabe recoltate inainte de maturare, conservate in saramura sau otet; b) piper negru = boabe recoltate verzi, apoi uscate; c) piper alb = boabe mature, decorticate. 2. Boabe picante ale altor plante exotice: a) piper roz (rosu) sau piper american (pink peppercorns) = fructele aromatice ale unui mic arbore sud-american (Schinus molle); b) piper chinezesc sau de Sichuan (Chinese pepper) = fructele uscate ale unui arbore asiatic (Zanthoxylum piperitum), cu gust si aroma de piper. 3. (Adesea sin. cu boia) Piper de Cayenne = boia extrem de iute obtinuta din ardei de Cayenne (fr. poivre de Cayenne); pop. piper rosu = boia de ardei.
KAMALA s.m. (Bot.) Arbore din India ale carui fructe furnizeaza o pulbere de culoare rosie-portocalie. ♦ Pulberea insasi. [< fr. kamala < cuv. sanscrit].
AGRISA, agrise, s. f. fructul agrisului, in forma de boaba verzuie, rosie sau galbena, cu gust dulce-acrisor si cu multe seminte. – Agris + suf. -a.
CIREASA, cirese, s. f. fructul ciresului, mic, sferic, carnos, de culoare rosie sau galbena, cu gust dulce sau amarui. [Pl. si: ciresi] – Din lat. ceresia (= cerasea).
SCORUS, scorusi, s. m. Arbore din familia rozaceelor, cu frunze compuse, cu flori albe si cu fructe comestibile, brune sau galbene, cu lemnul foarte dens, dur si omogen, folosit in industria mobilelor (Sorbus domestica). ◊ Scorus de munte (sau pasaresc) = arbore mic din familia rozaceelor, cu ramuri plecate, cu frunze imparipenate, cu flori albe si fructe de marimea unui bob de mazare, rosii si astringente la gust (Sorbus aucuparia). – Din scorusa (derivat regresiv).
CORCODUS, corcodusi, s. m. Arbore sau arbust din familia rozaceelor, cu frunze eliptice, cu flori albe si cu fructe mici, de culoare galbena, vanata sau rosie (Prunus cerasifera). – Probabil din corcodusa.
COACAZ ~i m. Arbust, ramificat de la baza, cu flori galbene-verzi, cultivat pentru fructele lui in forma de bobite mici rosii, negre sau galbene, dispuse in ciorchini. [Sil. coa-caz] /Din coacaza
IMPARATEASA2 ~ese f. Planta erbacee agatatoare, veninoasa, cu flori albe-verzui si cu fructe in forma de boabe negre sau rosii; mutatoare. /imparat + suf. ~easa
paris, -a, adj. (reg.; in sintagma) mar paris = varietate de mar cu fructe mari de culoare alb-verzuie sau rosie-galbuie.
AGRISA, agrise, s. f. fructul agrisului, in forma de boaba verzuie, rosie sau galbena, cu gust acrisor. – Din agris.
AMAREALA, amareli, s. f. 1. (Proprietarea de a avea un) gust amar; amaraciune. ◊ Amareala merelor si perelor = boala a fructelor de mar si par, manifestata prin aparitia pe aceasta a unor pete in dreptul carora carnea fructului respectiv capata un gust amar. 2. Mica planta erbacee cu flori albastre, rosii sau (rar) albe, dispuse in raceme, cu fructe capsule, intrebuintata, pentru proprietatile sale expectorante, contra afectiunilor pulmonare (Polygala vulgaris); soparlita. – Amari + suf. -eala.
BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor care creste in zona muntoasa, inalt pana la 50 m, cu tulpina dreapta, cu frunzele in forma de ace de culoare verde-inchis, persistente, cu florile si semintele in conuri (Abies alba); p. gener. nume dat coniferelor. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de ienupar cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ◊ (In sintagma) Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea incaperilor sau a apei de baie; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de ienupar. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii, bomboane etc. cu prilejul Craciunului sau al Anului Nou; pom de Craciun. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor la nunti. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei; melodie dupa care se executa aceasta hora. – Cf. alb. *bradh, bredh.
KAMALA s. f. Pulbere de culoare rosie-portocalie obtinuta din perii recoltati de pe fructele unui arbore din India, folosita ca vermifug si colorant. – Din fr. kamala.
COACAZA, coacaze, s. f. fructul comestibil al coacazului, in forma de bobite rosii, cu gust acrisor, dispuse in ciorchini; pomusoara. – Cf. alb. kokeze.
BOSTAN ~i m. 1) reg. Planta erbacee cu tulpina taratoare, cu fructe comestibile mari, rotunde sau lunguiete, folosite in alimentatia omului si a animalelor; dovleac. ~ turcesc. ~ alb. 2) Planta erbacee cu frunzele adanc crestate, cu fructul mare, sferic, avand coaja verde si miezul rosu, dulce si foarte zemos; harbuz; pepene verde. 3) fig. pop. Cap de om (prost). /<turc. bostan
DOMNESC ~easca (~esti) 1) Care este caracteristic pentru domni; de domn; voievodal. 2) Care este caracteristic pentru paturile privilegiate; boieresc. ◊ Mar ~ varietate de mar cu fructe mari, de culoare galbuie-portocalie dungata cu rosu. /domn + surf. ~esc
BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia coniferelor, care creste in zona muntoasa, inalt, cu frunze in forma de ace de culoare verde inchis, persistente (Abies alba si pectinata); p. ext. nume generic dat coniferelor. ◊ Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru primenirea aerului in camere sau sali; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de jneapan. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de jneapan cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii etc. cu prilejul craciunului sau al anului nou. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor in timpul nuntii. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei. – Comp. alb. breth.
MACEASA, macese, s. f. fructul macesului, de forma lunguiata sau ovala, de culoare rosie, cu coaja tare, acrisor la gust. – Din maces.
ANTOCIAN s. m. pigment rosu, albastru, liliachiu sau verde, din frunze, petale si fructe. (< fr. anthocyane)
JUJUB (‹ lat.) s. m. Arbust inalt pana la 8 m, ramificat de la baza, cu lujeri spinosi, flori galbene, dispuse in inflorescente dense (Zizyphus jujuba). fructul, o drupa sferica sau alungit-ovoidala, de culoare rosie, rosie-bruna sau neagra, comestibil, cu gust dulce-acrisor; este folosit in afectiunile pectorale datorita mucilagiilor pe care le contine.
IONATAN, (1) ionatani, s. m., (2) ionatane, s. n. 1. S. m. (Adesea adjectival) Specie de mar originar din S.U.A., cu coroana deasa si voluminoasa, cu frunze cenusii-argintii si cu fructul foarte gustos. 2. S. n. fructul ionatanului (1), de marime mijlocie, cu suprafata neteda, de culoare rosie-sangerie cu pete albicioase si dungi carmin, zemos, dulce-acrisor si placut aromat. – Din engl. jonathan.
MASLAG ~e n. fructul toxic al unei plante orientale in forma de boaba rosie. /<ung. maszlag
CLEMENTINA, clementine, s.f. fruct citric, hibrid dintre mandarina si portocala amara, avand coaja rosie, lucioasa, cu aroma intensa si miez dulce.
TANGERINA, tangerine, s.f. fruct citric (Citrus reticulata), asemanator cu mandarina, dar de culoare rosie, a carui coaja se desprinde foarte usor; miezul se desface in felii ca la mandarina, dar are pulpa mai zemoasa si mai putine seminte, fiind de aceea preferat in gastronomie; din fr., engl. tangerine.
paducher, paducheri, s.m. (reg.) 1. mica planta taratoare cu flori galbene sau rosii; vartejul-pamantului. 2. planta erbacee taratoare cu flori galbene si fructe tepoase; coltul-babei.
CROMATOPLAST, cromatoplasti, s. n. Corpuscul de culoare galbena, rosie sau portocalie care da culoarea caracteristica radacinilor de morcovi sau fructelor coapte, avand acelasi rol ca si cloroplastele; cromoplast. – Din fr. chromoplaste.
ANTOCIAN s.n. Colorant solubil in apa, rosu, albastru sau violet, care se gaseste in frunze, petale si fructe. [Pron. -ci-an. / < fr. anthocyane, cf. gr. anthos – floare, cyanos – albastru].
CAPSUNA, capsuni, s. f. fruct asemanator cu fraga, dar mai mare ca aceasta, de culoare rosie, carnos si parfumat. – Din cap + suf. -us-una.
MAC2, maci, s. m. 1. Numele mai multor plante din familia papaveraceelor, cu flori de obicei rosii si cu seminte marunte, uleioase, inchise intr-o capsula (Papaver); din fructele uneia dintre specii se extrage opiul, iar semintele ei se folosesc in alimentatie. ♦ P. restr. Samanta macului (1), folosita in alimentatie. 2. Compuse: mac-cornut = planta erbacee paroasa cu flori rosii, avand la baza fiecarei petale o pata neagra (Glaucium corniculatum); (reg.) macul-ciorii = zamosita. – Din bg. mak, scr. mak.
PIPER ~i m. 1) Arbust exotic cu tulpina taratoare, avand frunze ovale, flori mici, galbene, si fructe boabe (negre la coacere), folosite drept condiment. ◊ A avea (sau a fi) cu ~ la nas a fi rautacios. A i se sui ~ul la nas a se supara. 2) reg. Planta legumicola cultivata pentru fructul ei carnos, bogat in vitamine, la inceput verde, apoi galben sau rosu, avand gust dulce sau iute intepator; ardei. ◊ ~-rosu boia de ardei. Iute ca ~ul a) care se irita usor; suparacios; b) care este sprinten, harnic. 3) Fruct al acestei plante. /<ngr. piperi, sl. piperu
CAPSUNA, capsuni, s. f. Fruct fals al capsunului, format din ingrosarea receptaculului floral in care sunt ingropate fructele propriu-zise, asemanator cu fraga, dar mai mare ca aceasta, de culoare rosie, carnos, parfumat si gustos. – Probabil din capusa (inv. „capsuna”) + suf. -une (lat. < -onem).
MASLAG, maslage, s. n. 1. fructul foarte toxic al unei plante orientale (Anamirta cocculus), in forma de boaba rosie, intrebuintat uneori pentru a ameti pestii spre a-i pescui mai usor. 2. (Bot.; reg.) Ciumafaie. – Din magh. maszlag.
GARANTA ~e f. Planta erbacee cu tulpina in patru muchii, paroasa, avand frunze lunguiete, dispuse in jurul fiecarui nod, flori galbui si fructe mici, carnoase, negre, din ale carei radacini se extrage o substanta coloranta rosie, folosita in industria textila; roiba. /<fr. garance
PORTOCALA s.f. fructul citric al portocalului (Citrus sinensis), de culoare portocalie, dulce si zemos; Portocala rosie = varietate de portocala, cu coaja si sucul de culoare rosie ca sangele, cultivata in special in Sicilia, it. arancia sanguina sau arancia rossa; Portocala amara = fructul portocalului salbatic (Citrus aurantium), necomestibil, utilizat doar pentru producerea de dulceata, gem, lichioruri (Grand Marnier s.a.), iar in gastronomie, coaja si sucul se folosesc pentru aromatizarea preparatelor numite „a la bigarade”.
CASIA s. f. Gen de plante erbacee mari sau subarbusti ornamentali (1-4 m), din familia luguminoase, originare din Asia, Africa, America si Australia, cu tulpina alburie, putin tomentoasa in partea superioara, frunze penat-compuse si flori galbene, rosii, dispuse in raceme axilare. In Egipt, Sudan, India si ins. Antile se cultiva pentru frunzele si fructele lor, utilizate ca laxativ si purgativ.
buburuz si -ut m., pl. ji, ti si buburuza, -uta, pl. e (cuv. reflex din rad. bubu- bobo-, ca si buba, boboc s.a. V. mamaruta). Mold. Trans. Bobita, bubulita, broboana, cocolos (mugur, fruct, ca cel de anin s.a.): in colturile gurii ramasesera doua buburuze de spuma (Rebr. 2, 64). Un frumos gindacel ros aprins (cu sapte puncte negre) care traieste pin vii si gradini, numit si gargarita, mariuta, bou lui Dumnezeu si vaca Domnului (coccinella). – Sint si unii negri, mai mici, care au 14 puncte galbene, iar altii galbeni cu puncte negre. V. rapede.
A SE RUMENI ma ~esc intranz. 1) A se inrosi usor; a deveni rumen; a se imbujora. 2) (despre unele fructe sau legume) A intra in faza de maturitate, capatand o culoare rosia-tica. 3) (despre carne, copturi etc.) A capata o culoare rosie-inchisa (sub actiunea focului). 4) pop. A aplica un strat subtire de fard pe buze si pe obraji; a se da cu rumeneala; a se sulimeni. /Din rumen
MANGO s.n. fructul mangotierului (Mangifera indica), de forma oblonga, rareori rotunda, cu coaja neteda si lucioasa ca a nectarinei, de culoare verzuie, galbena sau rosie, in functie de stadiul de coacere, cu pulpa galbena si zemoasa si un sambure mare la mijloc. [Var. mangot, manga]
FRUCT DE CACTUS s.n. Fructul unei specii de cactus, originar din America (Opuntia ficus-indica), numit si smochina indiana (engl. Indian fig), de culoare verzuie, galbena sau rosie-oranj, acoperit de tepi (indepartate inainte de comercializare), avand miezul roscat, dulce, cu aroma de pere si pepene; inainte de consum se curata de coaja cu mare atentie pentru a evita intepaturile (pericol de infectie), iar miezul se consuma natur, in salate de fructe si sorbeturi, dar mai ales fiert in compoturi, marmelade si sosuri.
BRAD ~zi m. 1) Arbore conifer inalt, cu tulpina dreapta, cu frunze persistente aciculare, cu seminte in forma de con si cu lemn moale, elastic, folosit in scopuri ornamentale si industriale. ◊ ~-argintiu varietate de brad cu frunze moi, de culoare verde-albicioasa. ~-rosu (sau ~-negru) varietate de brad cu frunzele in patru muchii; molid. 2) Lemnul acestui arbore. 3) Nume dat oricarui arbore cu frunze aciculare persistente si cu fruct in forma de con. 4) Arbore de acest fel, de obicei mic, taiat si impodobit cu prilejul Craciunului sau al Anului Nou. /Cuv. autoht.
SALATA ~e f. 1) Planta erbacee legumicola cultivata pentru frunzele ei mari, care se consuma in stare cruda. ◊ ~a-iepurelui planta erbacee cu tulpina inalta, cu frunze alungite si cu flori rosii sau liliachii. 2) Mancare rece preparata din legume crude sau fierte, uneori cu adaos de carne, oua etc., servita, mai ales, ca aperitiv. ~ de castraveti. ◊ ~ de fructe desert facut din fructe crude (taiate marunt), presarate cu zahar si stropite cu rom (vin, coniac). /<ngr. salata, fr. salade, germ. Salat
afin m. (d. afina). Un copacel cu frunze verzi dintate, cu flori rosiatice, cu fructe negre albastrii dulci si cam acrisoare (vaccinium myrtillus). In Siberia se face din fructele lui un rachiu concentrat. In med. ele se recomanda contra diareii, disenteriii, scorbutului si varsarii de singe. Din ele se fac si conserve si siropuri, iar cu sucu lor, ros inchis, se coloreaza vinurile si stofele.
SALATA, salate, s. f. 1. Planta legumicola erbacee din familia compozeelor, cu frunze mari si rotunde, comestibile (Lactuca sativa); p. gener. nume dat unor plante erbacee cu frunze comestibile. ◊ Compus: salata-iepurelui = planta erbacee din familia compozeelor, cu flori rosii sau violete (Prenanthes purpurea). 2. Preparat culinar facut din anumite legume fierte sau crude, cu adaos de otet, zeama de lamaie si untdelemn, care se serveste ca aperitiv sau ca garnitura. ◊ Salata de fructe = desert facut din fructe crude, taiate marunt, amestecate cu zahar si stropite cu rom, coniac sau vin. [Pl. si: salati] – Din ngr. salata.
GREPFRUT s.n. fruct citric mare, rotund, de culoare galbena sau rozalie (Citrus paradisi), cu miezul zemos si amar, apreciat pentru continutul bogat in enzime care stimuleaza digestia; se obtine de la hibrizi dintre pomelo si diferite soiuri de portocal, putand avea pulpa galbena, roz sau rosie; engl. grapefruit; fr. pomelo. V. pomelo.
CEARA s. f. 1. Produs natural (de origine animala, vegetala sau minerala) sau sintetic, plastic, insolubil in apa, care se inmoaie si se topeste la temperaturi destul de joase si care are numeroase utilizari in industria farmaceutica, electronica, a hartiei, cosmetica etc. ◊ Ceara de albine = ceara de culoare galbuie, cu miros placut, caracteristic, produsa de albine, care se recolteaza prin topirea fagurilor. Ceara de balena = s********t, ulei de casalot. Ceara de parchet = amestec de ceara sintetica cu parafina, cerezina, ceara vegetala si cu alte substante, care formeaza pe parchet o pelicula lucioasa, protectoare. Ceara rosie = amestec de colofoniu, selac, ulei de terebentina si culori minerale, care, datorita proprietatilor lui plastice la incalzire, este folosit la sigilarea scrisorilor, pachetelor, la inchiderea ermetica a flacoanelor etc. Ceara montana = ceara minerala obtinuta din carbunii bruni prin extractie cu solventi. Ceara vegetala = strat care acopera suprafata plantelor, mai ales a fructelor. 2. (Geol.; in sintagma) Ceara de pamant = ozocherita. 3. (Fiziol.) Cerumen. – Lat. cera.
TAPOSICA (‹ tepos) s. f. 1. Planta erbacee perena din familia poancee (graminee), de culoare verde-cenusie, cu tulpina scunda (10-30 cm), aspra in partea superioara, cu frunze subtiri, rigide, aspre si spiculete uniflore dispuse unilateral intr-un spic terminal ingust (Nardus stricta); paisita, parul-porcului (1 b). Raspandita in etajul montan si cel subalpin, pe soluri acide, sarace; formeaza adesea asociatii compacte, monodominante (nardete) sau in asociatie cu paiusul rosu (festuceto-nardete). Se extinde masiv pe terenuri suprapasunate, orizontale sau slab inclinate. Nardetele sunt asociatii cu biodiversitate redusa, montane, slab productive; actiunile de ameliorare a pajistilor au in vedere inlocuirea t. cu alte specii mai valoroase. 2. Planta erbacee din familia apiacee (umbelifere), aspru-paroasa, cu frunze penate, cu flori albe sau roz si cu fruct acoperit cu peri rigizi (Tordylium maximum).
SPIN ~i m. 1) Formatie cu varf ascutit si intepator, care creste pe tulpina, pe ramurile, mai rar, pe frunzele si pe fructele unor plante; ghimpe. ◊ Cununa de ~i suferinta neintrerupta; chin. A sta (sau a sedea) pe (sau ca pe niste) ~i a nu avea liniste; a fi nerabdator. A fi (sau a sta) ca un ~ in ochii (sau in inima, in coasta) cuiva a incomoda pe cineva. 2) Planta erbacee cu tulpina e****a, ramificata si ghimpoasa, cu frunze adanc crestate si cu flori rosii sau albe, dispuse in inflorescente. 3) pop. Orice planta erbacee, care are asemenea prelungiri intepatoare. 4) Varful carligului de undita. /<lat. spinus, ~a
SPIN1, spini, s. m. I. 1. Organ in forma de teapa care creste pe tulpina, pe ramurile, pe frunzele, pe fructele etc. unor plante; ghimpe. ◊ Expr. A sta (sau a sedea) pe (sau ca pe) spini = a fi nelinistit, nerabdator. A fi (sau a sta) ca pe un spin in ochii (sau in inima, in coasta) cuiva = a nu fi pe placul cuiva, a constitui o prezenta neplacuta pentru cineva; a incomoda pe cineva. 2. Nume dat mai multor plante erbacee sau lemnoase care au spini1 (I 1). ♦ Spec. Planta erbacee din familia compozeelor, cu tulpina spinoasa si ramificata, cu frunze dintate si spinoase si cu flori rosii, dispuse in capitule (Carduus acanthoides). II. 1. Parte in forma de spin1 (I 1) a carligului de undita, situata in varful acestuia. 2. Stift. – Lat. spinus „prun salbatic”.
