Rezultate din textul definițiilor
CATINA, catini, s. f. Numele a doua specii de arbusti spinosi: a) catina rosie, cu frunze mici in forma de solzi, cu flori roz sau albe si cu fructe rosii, cultivat ca gard viu; tamarisca (Tamarix ramosissima); b) catina alba, cu frunze inguste, lanceolate, argintii, cu flori mici cafenii si cu fructe galbene-portocalii (Hippophae rhamnoides). – Probabil lat. catena.
PERGAMUT, -A, pergamuti, -te, adj. (In sintagma) Par pergamut = varietate de par cu fructe galbene, zemoase si parfumate. Para pergamuta (si substantivat, f.) = fructul varietatii de par descrise mai sus. [Var.: bergamot, -a, bergamut, -a adj.] – Din ngr. perghamoto.
CATINA, catini, s. f. Numele a doua specii de arbusti spinosi: a) cu flori rosii-violacee si cu fructe rosii, cultivat ca gard viu (Lycium halimifolium); b) cu flori mici cafenii si cu fructe galbene-portocalii (Hippophae rhamnoides). – Lat. catena.
PATUL2, patuli, -e, adj. (In sintagmele) Mar patul (si substantivat, m.) = specie de mar cu fructele galbene-verzui (cu pete rosii). Mar patul (si substantivat, n.) = fructul marului mai sus definit. – Din germ. Batullen[apfel], Batullen[baum].
BASICOS, -OASA, basicosi, -oase, adj., s. f. 1. Adj. Cu basici (2). 2. S. f. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, inalt de 2-3 m, cu frunze compuse, flori galbene si fructe pastai (Colutea arborescens). [Var.: besicos, -oasa adj., s. f.] – Basica + suf. -os.
CANTALUP, cantalupi, s. m. Varietate de pepene galben, cu fructul turtit si cu coaja groasa, brazdata in felii, si cu miezul aromat. – Din fr. cantaloup.
GUTUI, gutui, s. m. Pom fructifer cu frunze mari si groase, cu flori albe-roz si cu fructe mari, galbene, acoperite cu puf; mar-gutui (Cydonia oblonga). – Et. nec.
MAR1, meri, s. m. 1. Pom din familia rozaceelor, cu frunze mari, ovale, paroase, cu flori albe-trandafirii si fructe globuloase, comestibile, bogate in vitamine (Malus domestica). ◊ Mar paduret = arbore din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase si fructe mici, astringente (Malus sylvestris). ◊ Expr. De florile marului = fara rost, degeaba; fara un scop anumit. 2. Compus: marul-lupului = planta erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene si fructe tari in forma de para; remf (Aristolochia clematitis); mar-gutui = gutui. – Lat. melus.
NIPRALA, niprale, s. f. Planta erbacee cu flori galbene, avand fructele alcatuite din pastai cu seminte putin turtite, pestrite, cu pete purpurii-negricioase (Lupinus luteus). – Et. nec.
BARBA barbi f. 1) Par care creste (la barbati) pe barbie si pe obraji. A-si lasa ~. ◊ A rade in ~ a rade pe ascuns, numai pentru sine. A vorbi in ~ a spune ceva incet; a vorbi numai pentru sine. Cati peri in ~ in numar foarte mare. 2) v. BARBIE. 3) Smoc de par care creste la unele animale sub bot. 4) Totalitate a tepilor unui spic de cereale. ◊ ~a-imparatului planta erbacee, cultivata mai ales in scopuri decorative, avand flori de diferite culori si radacini cu proprietati purgative. ~a-caprei a) planta erbacee, avand frunze lungi si inguste, flori galbene si fructe achene de forma lunguiata; b) ciuperca comestibila sub forma unor ace suculente. [G.-D. barbii] /<lat. barba
CAMELINA ~e f. Planta cu tulpina dreapta, cu flori galbene si fructe mici din care se extrage ulei, folosit in pictura si la fabricarea sapunului. /<fr. cameline
CASTAN ~i m. Arbore avand frunze simple, dintate, flori albe sau galbene si fructe comestibile sau necomestibile (dupa specie). ~ bun. ~ salbatic. ~ porcesc. /<ngr. kastanon
CASTRAVETE ~ti m. 1) Planta leguminoasa, avand tulpina taratoare, frunze mari acoperite cu peri aspri, flori galbene si fruct verde alungit. 2) fructul comestibil al acestei plante. 3): ~-de-mare animal marin nevertebrat, cu corpul moale si alungit; holoturie. /<bulg. krastavec
CATINA ~i f. Arbust spinos cu frunze inguste si fructe lunguiete galbene-rosietice, cultivat ca gard viu. /<lat. catena
DROB3 ~i m. Arbust din familia leguminoaselor avand tulpina paroasa, frunze trifoliate, flori albe sau galbene si fructul in forma de pastaie. /<rus., ucr. drok
GUTUI ~ m. Pom fructifer, cu frunze groase si cu fructe mari, galbene si aromate. /<lat. cotoneus
PATLAGEA ~ele f. : ~ rosie a) planta erbacee legumicola cu flori galbene si cu fructe mari, sferice, suculente, de culoare rosie (rar roz sau galbena); b) fruct al acestei plante; rosie; tomata. ~ vanata a) planta erbacee legumicola cu flori violacee si cu fructe mari, ovale, carnoase, de culoare violeta; vanata; b) fruct al acestei plante. [G.-D. patlagelei; Sil. -tla-; Var. patlagica] /<turc. patlican
PIPER ~i m. 1) Arbust exotic cu tulpina taratoare, avand frunze ovale, flori mici, galbene, si fructe boabe (negre la coacere), folosite drept condiment. ◊ A avea (sau a fi) cu ~ la nas a fi rautacios. A i se sui ~ul la nas a se supara. 2) reg. Planta legumicola cultivata pentru fructul ei carnos, bogat in vitamine, la inceput verde, apoi galben sau rosu, avand gust dulce sau iute intepator; ardei. ◊ ~-rosu boia de ardei. Iute ca ~ul a) care se irita usor; suparacios; b) care este sprinten, harnic. 3) Fruct al acestei plante. /<ngr. piperi, sl. piperu
CAMELINA s.f. Planta din familia cruciferelor, cu flori galbene si fructe mici, din care se extrage un ulei folosit mai ales in pictura. [< fr. cameline].
GREPFRUT s.m. Pom fructifer din regiunile calde, cultivat pentru fructele sale galbene si cu gust acru-amarui, mai mari decat portocala. ♦ Fructul acestui pom. [Scris si grape-fruit s.n. / < engl., fr. grape-fruit].
paducher, paducheri, s.m. (reg.) 1. mica planta taratoare cu flori galbene sau rosii; vartejul-pamantului. 2. planta erbacee taratoare cu flori galbene si fructe tepoase; coltul-babei.
paduchita, paduchite, s.f. (reg.) planta taratoare cu flori galbene si fructe tepoase; coltul-babei.
pomusoara, pomusoare, s.f. (reg.) 1. strugurel, strugure mic. 2. coacaz, coacaza. 3. agris, agrisa. 4. coacaz salbatic cu fructe rosii si acre; paltior. 5. planta americana cu flori roscate sau galbene, cu fructe in ciorchini, cultivata si la noi ca planta ornamentala. 6. planta cu tulpina agatatoare, cu flori violete, cu fructe in forma de boabe rosii, folosita in medicina; lasnicior.
purita, purite, s.f. (reg.) 1. planta erbacee cu flori galbene si fructe achene; dentita. 2. planta erbacee denumita si: carligioasa.
CAMELINA s. f. planta erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene si fructe mici, din care se extrage un ulei folosit in pictura si la fabricarea sapunului. (< fr. cameline)
GREPFRUT I. s. m. pom fructifer din regiunile calde, cultivat pentru fructele sale galbene si cu gust acru-amarui, mai mari decat portocala; pamplenus. II. s. n. fructul acestui pom. – var. grep s. n. (< engl. grape-fruit)
CATARGI, Henri (1894-1976, n. Bucuresti), pictor roman. Peisaje si naturi moarte de un remarcabil simt al compozitiei si cu un colorit sobru si nuantat, evocind cu subtilitate atmosfera si reflexele luminii („Peisaj la Pasarea”, „Femeia cu palarie galbena”, „Culesul fructelor”).
CIUCUSOARA s. f. Nume dat plantelor erbacee si subarbustilor din genul Alyssum, familia cruciferelor, raspindite mai ales in regiunile mediteraneene, cu frunze simple, paroase, flori galbene si fructul silicula.
CLOCOTICI (‹ scr.) s. m. Nume dat speciilor de plante anuale semiparazite din genul Rhinanthus, familia scrofulariaceelor, cu flori mici, galbene, cu fructul o capsula aripata si cu haustori. Cresc pe pajisti, de la cimpie pina in zona alpina.
1) corn m. (lat. cŏrnus). Un arbore de padure (cornus mas) care face flori galbene si fructe rosii lungarete comestibile. V. smida 2.
PORTOCAL (‹ portocala) s. m. Pom fructifer din familia rutaceelor, originar din Asia, inalt de 2-4 m, cu frunze persistente, cu flori albe parfumate si cu fructe sferice galben-rosietice, comestibile (Citrus auruntium). Adus in Europa in timpul cruciadelor, a fost introdus in cultura mai ales in zona mediteraneana, dar si in alte regiuni cu clima subtropicala (ex. California).
CAMELINA, cameline, s. f. Planta din familia cruciferelor cu tulpina dreapta, cu flori galbene si cu fructe mici, folosita in industrie pentru semintele ei bogate in ulei, mai ales la fabricarea sapunului (Camelina sativa). – Din fr. cameline.
VATAMATOR, -OARE, vatamatori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatama sau poate vatama; daunator, pagubitor, stricator. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricaciuni plantelor de cultura. 2. S. f. Planta erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o pastaie, intrebuintata ca planta medicinala si de nutret (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Planta graminacee cu frunze paroase, cu floarea grupata in spiculete (Bromus commutatus). – Vatama + suf. -ator.
PARMEN, parmeni, -e, adj. (In sintagmele) Mar parmen (auriu) (si substantivat, m.) = varietate de mar originara din Anglia, cu fructele de culoare galbena-aurie, cu dungi carmin. Mar parmen (auriu) (si substantivat, n.) = fructul marului definit mai sus. – Din fr. parmain [d’or]. germ. Parmane.
PATLAGEA, patlagele, s. f. 1. (Determinat adesea, prin „rosie”) Planta erbacee legumicola cu tulpina inalta, cu frunze mari, penate si cu flori galbene, cultivata pentru fructul ei comestibil, sferic, rosu, zemos, bogat in vitamine; rosie, tomata (Lycopersicum esculentum); p. restr. fructul acestei plante. 2. (Determinat adesea prin „vanata”) Planta erbacee legumicola cu flori violete si cu fructe comestibile mari, ovale, carnoase, de culoare violet-inchis; vanata (Solanum melongena); p. restr. fructul acestei plante. [Var.: patlagica s. f.] – Din tc. patlıcan.
PISTORNIC, (1) pistornice, s. n., (2) s. m. 1. S. n. Sigiliu de piatra sau de lemn cu care se imprima pe prescuri semnul crucii si initialele rituale. 2. S. m. (in forma pristolnic) Planta erbacee din familia malvaceelor, cu tulpina inalta, cu frunzele stelate si paroase si cu florile galbene, ale carei fructe se intrebuinteaza ca sigiliu pentru insemnat prescurile (Abutilon theophrasti). [Var.: pristolnic s. m.] – Et. nec.
ARNICA s. f. Planta erbacee medicinala, cu flori galbene-portocalii si fructe achene negricioase (Arnica montana). – Din lat., fr. arnica, germ. Arnika.
PLESNITOARE, plesnitori, s. f. 1. (Reg.) Sfichiul biciului; pleasna. 2. Jucarie care, prin invartire, produce un zgomot puternic. 3. (Inv. si reg.) Disc, veriga care se pune intre capatul osiei carului si roata pentru a impiedica frecarea acestora. 4. Planta erbacee din familia cucurbitaceelor, cu flori galbene, al carei fruct, la maturitate, plesneste cu zgomot si arunca semintele la distanta (Ecballium elaterium). [Var.: pleznitoare s. f.] – Plesni + suf. -toare.
D*****A, d*****e, s.f. Arbust spinos cu flori galbene si cu fructe rosii in forma de boabe, cultivat pentru garduri vii. (din sl. drati, d*****e).
OCHELARITA, ochelarite, s. f. Planta erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele bazale dispuse in rozeta, cu flori galbene si cu fructele in forma de ochelari (Biscutella laevigata). – Ochelari + suf. -ita.
CORN2, corni, s. m. Arbust sau arbore mic cu lemnul foarte tare, cu frunze opuse, cu flori galbene si cu fructe rosii comestibile, ale carui frunze se intrebuinteaza la vopsit (Cornus mas). – Lat. cornus.
DROB2, drobi, s. m. 1. Arbust din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, cu flori galbene si cu fructele pastai turtite (Sarothamnus scoparius). 2. Nume dat mai multor arbusti din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, flori albe, galbene sau rosietice si fructe pastai (Cytisus). ◊ Drob-de-munte = mic arbust cu ramuri lungi si subtiri acoperite cu peri aspri, cu frunze paroase pe partea inferioara si cu flori galbene (Cytisus hirsutus). 3. Planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina dreapta, cu frunze acoperite de peri si cu flori mici, galbene-aurii (Neslia paniculata). – Din rus., ucr. drok (confundat cu drob1).
LUFA, lufe, s. f. Planta anuala din familia cucurbitaceelor, originara din India, cu tulpina lunga, cu numeroase flori galbene si cu fructul de forma alungita care, in unele tari (China, Japonia etc.), se consuma ca leguma sau, dupa uscare, se foloseste ca burete de baie si in industria celulozei (Luffa cylindrica). – Din fr. luffa.
CIUBOTICA, ciubotele, s. f. 1. (Reg.) Cizmulita sau gheata de dama. 2. Compuse: ciubotica-cucului = planta erbacee cu frunze ovale dispuse in rozete si paroase pe partea inferioara, cu flori galbene si cu fructul o capsula (Primula officinalis); ciubotica-ursului = planta erbacee cu frunze lobate si cu flori purpurii (Cortusa matthioli). [Var.: ciobotica s. f.] – Ciubota + suf. -ica.
LINARITA, linarite, s. f. Planta erbacee cu frunze asemanatoare cu cele de in, cu flori galbene si cu fructe in forma de capsule, continand seminte aripate; inisor-de-alior (Linaria vulgaris). [Var.: linarita s. f.] – Cf. Linaria (numele stiintific al plantei).
D*****A, d*****e, s. f. Arbust spinos cu flori galbene si cu fructe in forma de boabe rosii, cultivat adesea ca gard viu. (Berberis vulgaris). [Var.: (reg.) d*****a s. f.] – Din sl. d***ĩ, d*****e „maracine”.
RENGLOTA, renglote, s. f. Soi de prun cu fructe mari, sferice, galbene-verzui sau roscate; p. restr. fructul acestui soi de prun. [Var.: rencloda, ringlota s. f.] – Din fr. reine-claude, germ. Ringlotte.
DENTITA, dentite, s. f. Planta erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene si cu fructe achene cu cate doi dinti, care creste in locuri umede (Bidens tripartitus). – Cf. dinte.
BUMBAC m. 1) Planta industriala din regiunile calde, cu flori mari galbene si cu fructe in forma de capsula. 2) Puf extras din fructele acestei plante; vata. ◊ A avea ~ in urechi a fi (sau a se preface) surd. 3) Fibra textila, obtinuta din puful de pe semintele acestei plante, intrebuintata in industria textila; ata. Urzeala de ~. ◊ ~ mercerizat bumbac care a fost tratat cu o solutie de soda caustica pentru a-i da luciu si a-i mari rezistenta. 4) Tesatura din aceste fibre, folosita pentru confectionarea hainelor, lenjeriei etc. /<sb. bumbak, bulg. bubak
CORN4 ~i m. Arbust (mai rar arbore mic) cu lemnul foarte tare, cu flori galbene si cu fructe rosii, comestibile. /<lat. cornus
D*****A ~e f. Arbust spinos cu flori galbene si cu fructe rosii in forma de boabe, cultivat pentru garduri vii. /<sl. drati, d*****e
OITA ~e f. (diminutiv de la oaie) Planta erbacee cu tulpina e****a, cu frunze adanc crestate, cu flori mari, albe sau galbene, si cu fructe paroase; popilnic-iepuresc; floarea-vantului; floarea-pastelui. /oaie + suf. ~ita
RENGLOTA ~e f. 1) Specie de prun cu fructe mari, sferice, galbene-verzui sau roscate. 2) Fructul acestui prun. /<fr. reine-Claude, germ. Ringlotte
ROZMARIN ~i n. 1) Arbust mic cu miros placut, cu tulpina e****a, cu frunze aciculare, persistente, si cu flori divers colorate, cultivat ca planta decorativa sau folosit in medicina si in industria parfumurilor. 2) Soi de mar tomnatic, cu fructe de culoare galbena, placute la gust. 3) Fruct al acestui soi de mar. /<germ. Rosmarin
UNGHIE ~i f. 1) (la om) Placa cornoasa subtire, care acopera partea de deasupra a capatului degetelor. ◊ A reteza (sau a taia) cuiva ~ile a reduce posibilitatile de actiune (agresive) ale cuiva. A-si manca ~ile a regreta amarnic o imprudenta comisa. A-si manca si de sub ~ a fi foarte zgarcit. Nici cat ii negru sub ~ deloc. A pune cuiva ~a in gat a sili pe cineva sa-si indeplineasca obligatia. 2) (la pasari si la animale) Parte cornoasa si incovoiata a degetelor; gheara. 3): ~a-gaii planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, avand frunze compuse, flori galbene-verzui si fructe pastai. ~a pasarii planta erbacee de padure cu tulpina culcata, avand frunze rotund-cordate si flori albastre, solitare, in forma de pinten. 4) Parghie cu care se manevreaza leasa de pescuit. [G.-D. unghiei; Sil. -ghi-e] /<lat. ungla
RENGLOTE s.f.pl. Varietate de prun cu fructe mari, sferice, galbene-verzui sau roscate; (p. restr.) fructul acestui soi de prun. [Var. ringlote s.f.pl., sg. renglota. / cf. fr. reine-claude, germ. Ringlotte].
PARMEN s.n. Parmen auriu = soi de mar originar din Anglia, cu fructele de culoare galbena-aurie cu dungi carmin. // s.n. Fructul acestui pom. [< fr. parmain (d’or), germ. Parmane].
PARMEN s. m. ~ auriu = soi de mar, originar din Anglia, cu fructele de culoare galbena-aurie. (< fr. parmain /dor/, germ. Parmane)
RENGLOTE s. f. pl. varietate de prun cu fructe mari, sferice, galbene-verzui sau roscate; fructul insasi. (< germ. Ringlotte)
TAMARIN1 s. m. arbore mare din India, foarte decorativ, cu flori galbene, care produce fructe din al caror miez se prepara o bautura racoritoare. (< fr. tamarin)
ARNICA, arnici, s. f. Planta erbacee medicinala, cu flori galbene-portocalii si fructe achene negricioase (Arnica montana). – Din lat., fr. arnica, germ. Arnika.
ARNICA s. f. Planta erbacee cu flori galbene-portocalii si fructe negricioase (Arnica montana). – Lat. lit. arnica.
CASTRAVETE, castraveti, s. m. Planta cu tulpina agatatoare, acoperita cu peri aspri, cu frunze mari si cu flori galbene (Cucumis sativus); fructul acestei plante, de forma lunguiata, de culoare verde, care se consuma crud, murat sau gatit. ◊ Expr. A vinde castraveti la gradinar = a da cuiva explicatii intr-o problema pe care cel care asculta o cunoaste mai bine decat tine. – Bg. krastavec).
CAISA, caise, s. f. fructul caisului, de culoare galbena-portocalie, gustos si parfumat. – Din ngr. kaisi (pl. kaisia).
CURECHI s. m. 1. (Reg.) Varza. 2. (In sintagma) Curechi-de-munte = planta erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-aurii si cu fructe achene prevazute cu peri (Ligularia glauca). – Lat. colic(u)lus (= cauliculus).
GREPFRUT, grepfruturi, s. n. fruct citric de culoare galbena, mai mare decat portocala, cu gust placut, acrisor-amarui, produs de un arbore subtropical; grep. [Scris si: grape-fruit] – Din engl., fr. grape-fruit.
SCORUS, scorusi, s. m. Arbore din familia rozaceelor, cu frunze compuse, cu flori albe si cu fructe comestibile, brune sau galbene, cu lemnul foarte dens, dur si omogen, folosit in industria mobilelor (Sorbus domestica). ◊ Scorus de munte (sau pasaresc) = arbore mic din familia rozaceelor, cu ramuri plecate, cu frunze imparipenate, cu flori albe si fructe de marimea unui bob de mazare, rosii si astringente la gust (Sorbus aucuparia). – Din scorusa (derivat regresiv).
VERIGAR, verigari, s. m. Arbust cu ramurile terminate prin cate un spin, cu frunze alterne si opuse, cu flori galbene-verzui si cu fructe globuloase, carnoase, negre, intrebuintate in medicina pentru proprietatile lor purgative; patachina (1) (Rhamnus cathartica). [Var.: verigariu s. m.] – Veriga + suf. -ar.
OTETAR, (1, 3) otetari, s. m., (2) otetare, s. n. 1. S. m. (Inv.) Persoana care fabrica sau vinde otet. 2. S.. Mic serviciu de masa alcatuit din sticlute in care se pun otet si untdelemn. 3. S. m. Arbore cu frunze compuse, alterne, cu flori galbene-verzui si cu fructe rosii-purpurii, ale carui frunze si scoarta, bogate in tanin, se folosesc in tabacarie, iar fructele pot fi folosite la fabricarea otetului (Rhus typhina). – Otet + suf. -ar.
FLUIERATOR, -OARE, fluieratori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care fluiera. 2. S. f. Fluier (2). 3. S. f. Planta erbacee cu flori galbene-verzui si cu fructe bace rosii (Tamus communis). [Pr.: flu-ie-] – Fluier + suf. -ator.
CORCODUS, corcodusi, s. m. Arbore sau arbust din familia rozaceelor, cu frunze eliptice, cu flori albe si cu fructe mici, de culoare galbena, vanata sau rosie (Prunus cerasifera). – Probabil din corcodusa.
ARNICA f. Planta erbacee cu flori galbene-portocalii si cu fructe negricioase achene, cu intrebuintari medicinale. /
COACAZ ~i m. Arbust, ramificat de la baza, cu flori galbene-verzi, cultivat pentru fructele lui in forma de bobite mici rosii, negre sau galbene, dispuse in ciorchini. [Sil. coa-caz] /Din coacaza
OTETAR2 ~i m. Arbore sau arbust cu tulpina si ramurile paroase, cu frunze eliptice, zimtate, cu flori mici, galbene-verzui si cu fructe rosii-purpurii, cultivat pentru producerea taninelor si a otetului. /otet + suf. ~ar
RECHIE ~i f. Planta erbacee melifera, cu tulpina ramificata si cu frunze alterne, cu flori galbene-verzui si cu fructul o capsula, care creste in locuri relativ uscate. [G.-D. rechiei] /Orig. nec.
VATAMATOARE ~i f. Planta erbacee de munte cu flori galbene-aurii si cu fructul o pastaie, fiind folosita ca nutret si ca planta medicinala. /a vatama + suf. ~toare
VERIGAR ~i m. Arbust cu ramuri spinoase, cu frunze alterne si opuse, cu flori galbene-verzui si cu fructe carnoase, negre, folosite in medicina pentru proprietatile lor purgative. /veriga + suf. ~ar
TAMARIN s.m. Arbore tropical cu flori galbene, care produce niste fructe din al caror miez se prepara o bautura racoritoare. [Var. tamarind s.m. / < fr. tamarin, sp. tamarindo].
scorum, scorumi, s.m. (inv.) arbore inalt de 15-20 m, cu scoarta bruna, crapata, cu fructe mari, de obicei galbene, comestibile; scorus, sorb.
PAPAIA s. m. arbore fructifer din America tropicala, India si Africa, cu fructe comestibile asemanatoare pepenelui galben, din al carui latex se extrage papaina. ◊ fructul insusi. (< it. papaia, sp. papaya)
CAISA, caise, s. f. fructul caisului, de culoare galbena-portocalie, gustos si parfumat. – Din cais.
BANANA, banane, s. f. 1. fruct de banan, avand culoarea galbena, forma lunguiata, miez fainos si aromatic. 2. Piesa de contact electric formata dintr-un mic cilindru metalic invelit pe jumatate in ebonita, care se monteaza la capatul unei conducte de curent. – Din fr. banane.
CASTRAVETE, castraveti, s. m. 1. Planta legumicola cu tulpina agatatoare, acoperita cu peri aspri, cu frunze mari si cu flori galbene (Cucumis sativus); p. restr. fructul acestei plante, de forma alungita, de culoare verde, care se consuma crud, murat sau gatit. ◊ Expr. A vinde castraveti la gradinar = a da explicatii intr-o problema cuiva mai bine informat decat cel ce vrea sa-l lamureasca. 2. (Zool., in compusul) Castravete-de-mare = holoturie. – Refacut din castraveti (pl. lui castravet < bg. krastavet, krastavita).
MARGARITAR, (1, 2) margaritare, s. n. (3, 4) s. m. 1. S. n. Boaba rotunda si tare de culoare alba-stralucitoare cu reflexe sidefii, care se formeaza in corpul unor scoici si care se intrebuinteaza ca podoaba de pret; perla. ◊ Loc. adj. De margaritar = impodobit, batut, incrustat cu margaritare (1). ♦ Fig. Lucru fara cusur, de mare valoare. 2. S. n. Pietris marunt la betoane pentru fatade, mozaicuri, pentru asternut pe alei etc. 3. S. m. (Bot.) Lacrimioara, cercelus. 4. S. m. Numele unei specii de vasc care creste numai pe stejari, cu fructe in forma de bobite galbene (Loranthus europaeus) – Din ngr. margaritari.
MACES, macesi, s. m. Gen de arbusti cu spini, cu flori rosii, trandafirii, galbene sau albe si cu fructe rosii; trandafir salbatic, cacadar, ruja, rasura2, rug1. (Rosa). [Var.: macies s. m.] – Et. nec.
TAMARIN, tamarini, s. m. Arbore exotic din familia leguminoaselor, cu frunze compuse, alungite, cu flori galbene-rosietice, din ale carui fructe se prepara o bautura racoritoare, iar scoarta este utilizata in medicina (Tamarindus indica). – Din fr. tamarin.
ARDEI, ardei, s. m. Planta erbacee cu flori albe si cu fructe bace verzi, rosii sau galbene, intrebuintate in alimentatie (Capsicum annuum); p. restr. fructul acestei plante. Ardei gras. Ardei iute. – Arde + suf. -ei.
SIMINICHIE, siminichii, s. f. Numele a doua specii de arbusti mici din familia leguminoaselor, cu flori galbene, ale caror frunze si fructe uscate se intrebuinteaza ca purgativ si ca diuretic (Cassia acutifolia si angustifolia); p. restr. (colectiv) frunzele (sau fructele) uscate ale acestei plante. – Din tc. senameki.
SMANTANICA, smantanici, s. f. 1. Diminutiv al lui smantana. 2. Planta erbacee cu tulpina acoperita de peri lungi si aspri, cu flori galbene, placut mirositoare si cu fructe inguste asezate cate patru la un nod (Gallium cruciata). – Smantana + suf. -ica.
MANDARIN2 ~i m. Arbust subtropical cu fructe sferice, comestibile, de culoare galbena-rosiatica, asemanatoare cu portocalele, dar mai mici decat acestea. /Din mandarina
PORTOCAL ~i m. Pom fructifer exotic, cu frunze rezistente, cu flori albe parfumate si cu fructe mari globulare, de culoare galbena-roscata, aromate. /Din portocala
RAPITA ~e f. 1) Planta erbacee furajera cu tulpina inalta, subtire si ramificata, cu flori marunte, galbene-aurii, cultivata si pentru fructele ei, din ale caror seminte se extrage ulei folosit in alimentatie si in industrie. 2) colect. Seminte ale acestei plante. /<bulg. rapica
RENETE s.n.pl. (si adj.) Soi de mar de origine olandeza, cu fruct de marime mijlocie, conic, galben-limoniu, portocaliu pe partea expusa la soare si cu gust placut. [Sg. renet. / < fr. reinette, cf. germ. Renette].
poinic adj. m. (reg.; in sintagma) mar poinic = varietate de mar cu fructe mari, de culoare verzuie-galbena, zemoase.
RENETE s. n. pl. soi de mar de origine olandeza, cu fruct de marime mijlocie, conic, galben-limoniu, portocaliu pe partea expusa la soare. (< fr. reinette, germ. Renette)
scorusa (-e), s. f. – fruct comestibil rosu, brun sau galben, ca o cireasa. Sl. (sb., cr., slov.) oskorusa (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 333), cf. bg. skorusa, vaskrusa, rut. skorus. – Der. scorus, s. m. (sorb, Sorbus domestica), a carui legatura cu lat. scoruscius ‹ scoruscus (Philippide, ZRPh., XXXI, 308; Pascu, I, 90) este improbabila.
ANTRACNOZA, antracnoze, s. f. Boala a unor plante provocata de ciuperci parazite si care se manifesta prin aparitia unor pete brune-rosietice sau galbene-portocalii pe frunze, tulpini si fructe. – Din fr. anthracnose.
CIOROI, cioroi, s. m. 1. Barbatusul ciorii. 2. Epitet dat unui om brunet, oaches; cioara. 3. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene dispuse in capitule si cu fructe achene (Inula). – Cioara + suf. -oi.
MOLURA, moluri, s. f. Planta erbacee aromatica cu flori galbene dispuse in umbele, ale carei fructe sunt intrebuintate in medicina; molotru (Foeniculum vulgare). – Cf. malura.
CIUBOTICA ~ele f. (diminutiv de la ciubota): ~ica-cucului planta erbacee cu tulpina e****a, cu frunze ovale, dispuse in rozeta, cu flori galbene-inchise, placut mirositoare, si cu fructul o capsula. /ciubota + suf. ~ica
GOLDAN ~i m. Soi de prun avand fructe de forma sferica, cu miez galben, zemos si dulce. /Din goldana
PAR1 peri m. Pom fructifer cu fructe mari, ovale, zemoase, de culoare galbena sau galbena-verzuie si rosiatica pe partea dinspre soare. /<lat. pirus
PRASAD ~zi m. reg. Pom fructifer cu fructe mari, ovale, mustoase, de culoare galbena sau galbena-verzuie si rosiatica pe partea dinspre soare; par. /cf. bulg. prisad
SOIA f. Planta erbacee agricola, cultivata pentru fructele sale pastai cu boabe marunte, galbene si oleaginoase, ce se folosesc in alimentatie, medicina si industrie. [G.-D. soiei; Sil. so-ia] /<fr. soya, germ. Soja
GREPFRUT s.n. fruct citric mare, rotund, de culoare galbena sau rozalie (Citrus paradisi), cu miezul zemos si amar, apreciat pentru continutul bogat in enzime care stimuleaza digestia; se obtine de la hibrizi dintre pomelo si diferite soiuri de portocal, putand avea pulpa galbena, roz sau rosie; engl. grapefruit; fr. pomelo. V. pomelo.
PLUMPOX s. n. boala a prunilor si a altor pomi fructiferi, datorata unui virus, care se manifesta prin pete galbene pe frunze si gropite pe fructe. (< engl. plumpox)
BERGAMOTA (‹ it.) s. f. 1. fructul bergamotierului (arbore din genul citrus), galben, piriform, cu pulpa acida din care se extrage acid citric si care contine, in coaja, un ulei esential foarte parfumat, esenta de b. fiind utilizata ca baza a apei de colonie si la parfumarea lichiorurilor. 2. (Si in forma pergamota) Numele unui soi de pere mari, aproape, rotunde, galbene, zemoase si aromate. ♦ (Adjectival) Pere bergamote.
BESICOASA (‹ besica „basica”) s. f. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, inalt de 2-3 m, cu frunze imparipenat-compuse, flori galbene dispuse in raceme axiliare si fructe pastai („Colutea arborescens”).
CASTAN (‹ ngr.) s. m. Arbore din familia fagaceelor, inalt de 35-37 m, cu frunze alterne, dintate pe margini, cu flori unisexuate, mic, galbui si cu fructe comestibile (Castanea sativa). ♦ C. salbatic = arbore din familia hipocastanaceelor, cu frunze compuse, cu flori albe cu pete roscate sau galbene dispuse in panicule si cu fructe necomestibile (Aesculus hippocastanum).
DAFIN (< scr.) s. m. Arbust de c. 2— 5 m (arbore de c. 20 m in zona mediteraneana, de unde este originar), cu frunze pieloase, lucioase, persistente, intens mirositoare, flori mici, galbene-verzui, dispuse in umbele si fructe bace ovoide, albastre-negricioase (Laurus nobilis). Frunzele se utilizeaza drept condiment; din seminte se extrage un ulei folosit in ind. farmaceutica. Sin. laur (2).
DARIE, darii, s. f. Planta erbacee cu tulpina simpla, cu flori galbene dispuse in spic lung si cu fructe capsule (Pedicularis campestris). – Et. nec.
DRAGAICA, dragaice, s. f. I. 1. Sarbatoare populara inchinata coacerii holdelor (la 24 iunie); Sanziene. 2. Dans popular, jucat mai ales la Dragaica (I 1); melodie dupa care se executa acest dans. ◊ Expr. A sari (sau a juca) dragaica = a sari ca un nebun, a fi neastamparat. ♦ Fiecare din fetele care (imbracate barbateste) executa acest dans. 3. Targ care se tine la 24 iunie; p. gener. targ. 4. (La pl.) Zane rele despre care se crede ca ar sluti pe oameni; iele. II. Planta erbacee cu fructe lungi si inguste si cu flori galbene-aurii, placut mirositoare; sanziana (Galium verum) – Din bg. dragaika.
CORNACEE, cornacee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu frunze opuse, intregi, flori gamopetale mici, galbene sau albe, grupate in umbele si fructe drupe sau bace rosii sau negre; (si la sing.) planta care face parte din aceasta familie. [Pr.: -ce-e] – Din fr. cornacees.
COACAZ, coacazi, s. m. Arbust cu frunze formate din cinci lobi, cu flori galbene-verzui dispuse in ciorchini, cultivat pentru fructele sale comestibile (Ribes rubrum). – Din coacaza (derivat regresiv).
CORNACEE ~ f. 1) pl. Familie de plante angiosperme, raspandite in regiunile temperate si subtropicale, cu frunze opuse, flori mici, galbene sau albe, grupate in umbele, si fructe drupe, rosii sau negre. 2) Planta din aceasta familie. [Sil. -ce-e] /<fr. cornacees
PEPENE ~i m. 1) (de obicei urmat de determinativul verde) Planta leguminoasa comestibila, cu tulpina taratoare, avand la coacere, fructul mare, sferic, cu coaja verde si cu miez, de obicei, rosu, suculent si dulce. 2) Fruct al acestei plante. ◊ A-si iesi din ~i a-si pierde rabdarea, infuriindu-se. A scoate din ~i pe cineva a face pe cineva sa-si piarda rabdarea infuriindu-l. 3) (de obicei urmat de determinativul galben) Planta leguminoasa comestibila, cu tulpina taratoare, avand la coacere fructul mare, sferic sau lunguiet, cu coaja galbena sau verzuie si cu miez galbui, suculent si dulce. 4) Fruct al acestei plante. 5) reg. Planta leguminoasa avand tulpina taratoare si fructe lunguiete de culoare verde, care se consuma pana la coacere; castravete. 6) Fruct al acestei plante; castravete. /<lat. pepo, pepinis
bananier, m. (fr. bananier). O planta tropicala cu foi lungi de 2-3 metri al carei fruct miroase a fragi si a pepene galben parfumat (musa paradisiaca).
CRUSATEA (‹ crusit) s. f. Planta erbacee bienala sau perena din familia cruciferelor, inalta de 30-70 cm, cu flori galben-aurii dispuse in raceme si cu fructe silicve (Barbarea vulgaris). Frunzele tinere au proprietati antiscorbutice si pot fi consumate ca salata.
JUJUB (‹ lat.) s. m. Arbust inalt pana la 8 m, ramificat de la baza, cu lujeri spinosi, flori galbene, dispuse in inflorescente dense (Zizyphus jujuba). fructul, o drupa sferica sau alungit-ovoidala, de culoare rosie, rosie-bruna sau neagra, comestibil, cu gust dulce-acrisor; este folosit in afectiunile pectorale datorita mucilagiilor pe care le contine.
REMF, s. m. Planta cu flori galbene, dispuse in fascicule la subsuoara frunzelor, cu fructul o capsula in forma de para (Aristolochia clematitis). – Din sas. ramp, remp.
MERISOR2, merisoare, s. n. 1. Diminutiv al lui mar2. 2. fructul merisorului1 (2), de marimea unei cirese sau a unei nuci, de culoare rosiatica sau galbena, cu gust dulce, adesea intrebuintat pentru dulceata. 3. fructul merisorului1 (3), cu aspect de baca rosie, comestibil. – Mar + suf. -isor.
LAMAIE, lamai, s. f. fructul lamaiului, de forma sferica alungita, cu coaja galbena, aromata si cu miezul acru, bogat in vitamine. [Pr.: -ma-ie] [Var.: (reg.) alamaie s. f.] – Din ngr. lemoni.
PLUMPOX s. n. Boala a prunilor si a altor pomi fructiferi, provocata de un virus, manifestata prin aparitia unor pete galbene pe frunze si a unor gropite pe fructe. – Din engl. plum-pox.
MANGO s. m. arbore din regiunile tropicale, al carui fruct, comestibil, ca un pepene, are miezul moale si galben, suculent, dulce, cu o aroma puternica; mangustan. ◊ fructul insusi. (< engl. mango)
AGRISA, agrise, s. f. fructul agrisului, in forma de boaba verzuie, rosie sau galbena, cu gust dulce-acrisor si cu multe seminte. – Agris + suf. -a.
CIREASA, cirese, s. f. fructul ciresului, mic, sferic, carnos, de culoare rosie sau galbena, cu gust dulce sau amarui. [Pl. si: ciresi] – Din lat. ceresia (= cerasea).
TURITA, turite, s. f. Planta erbacee cu tulpina in patru muchii, cu flori albe sau verzi si cu fructe acoperite cu peri curbati la varf, care se agata de hainele oamenilor, de lana oilor etc. (Galium aparine). ◊ Compus: turita-mare = planta erbacee cu frunze paroase pe fata inferioara si cu foliole dintate, cu flori galbene-aurii grupate in forma de ciorchine si cu fructe cu ghimpi mici la baza; scai-marunt (Agrimonia eupatoria). – Din scr. turica.
PAPADIE ~i f. Planta erbacee cu frunze lungi, inegal crestate, dispuse in rozeta, cu flori galbene in varful unor codite lungi, subtiri, si cu fruct de forma unui glob pufos, folosita in scopuri medicinale. [G.-D. papadiei] /<bulg. papadija
RACHITICA ~ele f. (diminutiv de la rachita) 1) Arbust pitic cu tulpina taratoare, cu frunze eliptice, lucioase si persistente, cu fructe comestibile, de culoare rosie. 2) Arbust cu flori mici, galbene, ale carui frunze ascutite, acoperite pe ambele parti cu un fel de solzi, au o nuanta argintie. /rachita + suf. ~ica
AGRISA, agrise, s. f. fructul agrisului, in forma de boaba verzuie, rosie sau galbena, cu gust acrisor. – Din agris.
corcodusa f., pl. e (ruda cu cocolos, corcolesc, corcolan, curcubeu, colcotoasa). Munt. fruct de corcodus, un fel de pruna mica sferica galbena sau neagra. – Si corcodea, pl. ele. In Mold. si Trans. curcudusa si curcudea, in Trans. culducuta si colcotusa, in Munt. vest coldusa si toltusa (Cod. M. N. 97). Pe alocurea si culcudusa.
RACHITICA, rachitele, s. f. 1. Diminutiv al lui rachita. 2. (La pl.) Mic arbust totdeauna verde, cu tulpina taratoare, cu fructe rosii, acrisoare, comestibile (Oxycoccus quadripetalus). 3. Arbust cu flori mici, galbene si cu frunze ascutite, acoperite pe o parte si pe alta cu solzi stelati care le dau un aspect argintiu (Elaeagnus angustifolia). – Rachita + suf. -ica.
PIPARUS ~i m. 1) pop. Planta legumicola cultivata pentru fructul ei carnos, bogat in vitamine, la inceput verde, apoi galben, avand gust dulce (sau iute); ardei. ◊ Cu ~ cu o usoara nuanta obscena; picant. 2) fruct al acestei plante. /piper + suf. ~us
ASCOCHITOZA s. f. boala a plantelor produsa de unele ciuperci, prin pete galben-cenusii sau brune ce apar pe frunze, tulpini si fructe. (< lat. ascochytae+-oza)
MANGO, mango, s. m., s. n. 1. S. m. Arbore tropical cu frunze lanceolate si flori mici, roz, parfumate (Mangifera indica). 2. S. n. fructul comestibil al acestui arbore, cu un sambure central, pulpa galbena pana la portocalie, parfumata si suculenta, bogat in vitaminele B, C si D. – Din fr. mangue, engl. mango, port. manga.
ALUNA, alune, s. f. fructul alunului, de forma sferica sau ovoidala, cu un mic cioc, avand la baza un invelis verde in forma de degetar. ◊ Aluna de pamant (sau americana) = planta anuala din familia leguminoaselor, originara din America de Sud, cu flori galbene, cultivata pentru semintele sale comestibile si uleiul extras din acestea; fructul acestei plante, care se formeaza in pamant (de unde vine si numele) si contine substante grase si substante proteice; arahida (Arachis hypogaea). – Lat. *abellona (= abellana [nux]).
GOLDANA, goldane, s. f. fructul goldanului, de forma aproape sferica, cu pielita subtire si cu miezul galben, zemos si dulce. – Et. nec.
CROMATOPLAST, cromatoplasti, s. n. Corpuscul de culoare galbena, rosie sau portocalie care da culoarea caracteristica radacinilor de morcovi sau fructelor coapte, avand acelasi rol ca si cloroplastele; cromoplast. – Din fr. chromoplaste.
CARAMBOLA s. Fructul unui arbore exotic, originar din Asia de sud-est (Averrhoa carambola), de culoare galben-verzuie, de 7-12 cm lungime, caracterizat prin cinci nervuri longitudinale adanci, astfel ca taiat transversal se obtin felii de forma unor stele (engl. starfruit), cu miezul galbui si cu putine seminte, avand gust acrisor si aroma de iasomie; se consuma natur, in salate si cocteiluri de fructe, feliile fiind utilizate si ca elemente de decor.
ZMEOAIE, zmeoaie, s. f. 1. Zmeoaica (1). 2. Planta erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina si cu fructe paroase, care creste prin vaile umbroase de munte (Libanotis montana). 3. Planta erbacee cu flori galben-aurii (Laserpilium archangelica). [Pr.: zme-oa-ie] – Zmeu + suf. -oaie.
PORTOCALA1, portocale, s. f. 1. fructul portocalului, de forma sferica, aromat si zemos, bogat in vitamine, invelit intr-o coaja de culoare galbena-rosiatica. 2. Lumanare lunga si subtire, rasucita ca un ghem, pentru a putea fi tinuta mai usor in mana. – Din ngr. portokali.
FASOLE, (rar) fasole, s. f. 1. Planta erbacee din familia leguminoaselor, cultivata pentru pastaile si pentru semintele sale, folosite in alimentatie (Phaseolus vulgaris). 2. Pastaia plantei descrise mai sus, de culoare verde sau galbena; fiecare dintre boabele albe, rosietice sau pestrite care se afla in interiorul pastaii. 3. Mancarea preparata din fructul plantei (boabe sau pastai). [Var.: (reg.) fasule, fasule, (1, 2) fasola, fasula, pasula s. f., fasui s. m.] – Ngr. fasoli.
LEMN ~e n. 1) Parte dura a arborilor, constand dintr-un tesut compact sau fibros, aflat intre scoarta si maduva. 2) Material provenit din tulpina sau ramurile groase ale unui arbore taiat si folosit in constructii sau pentru confectionarea diferitelor obiecte. 3) mai ales la pl. Trunchiuri, ramuri, crengi de copaci sau tufari taiati si folositi drept combustibil. ~e de foc. ◊ Ger de crapa ~ele ger cumplit. A ramane ~ a ramane incremenit. 4) : ~-cainesc arbust cu frunze mici, cu flori albe si fructe negre, cultivat in parcuri, pentru a forma garduri vii. ~ul-domnului arbust din familia compozitelor cu flori galbene si cu miros de lamaie. /<lat. lignum
CASIA s. f. Gen de plante erbacee mari sau subarbusti ornamentali (1-4 m), din familia luguminoase, originare din Asia, Africa, America si Australia, cu tulpina alburie, putin tomentoasa in partea superioara, frunze penat-compuse si flori galbene, rosii, dispuse in raceme axilare. In Egipt, Sudan, India si ins. Antile se cultiva pentru frunzele si fructele lor, utilizate ca laxativ si purgativ.
ZEMOS, -OASA, zemosi, -oase, adj. (Despre fructe, plante) Care are suc mult; (despre mancaruri gatite) care are zeama multa, sos mult. ♦ (Substantivat, m.) Pepene galben. – Din zeama + suf. -os.
ZEMOS, -OASA, zemosi, -oase, adj. (Despre fructe, plante) Care are suc mult; suculent; (despre mancaruri gatite) care are zeama multa, sos mult. ♦ (Substantivat, m.) Pepene galben. – Zeama + suf. -os.
COARNA, coarne, s. f. 1. fructul comestibil, rosu si acrisor, al cornului. 2. (La sg.) Varietate de struguri de masa, cu boaba mare, lunguiata, neagra sau galbena-verzuie si cu coaja tare. – Lat. corna (pl., devenit sg. f., al lui cornum).
MANGO s.n. fructul mangotierului (Mangifera indica), de forma oblonga, rareori rotunda, cu coaja neteda si lucioasa ca a nectarinei, de culoare verzuie, galbena sau rosie, in functie de stadiul de coacere, cu pulpa galbena si zemoasa si un sambure mare la mijloc. [Var. mangot, manga]
FRUCT DE CACTUS s.n. Fructul unei specii de cactus, originar din America (Opuntia ficus-indica), numit si smochina indiana (engl. Indian fig), de culoare verzuie, galbena sau rosie-oranj, acoperit de tepi (indepartate inainte de comercializare), avand miezul roscat, dulce, cu aroma de pere si pepene; inainte de consum se curata de coaja cu mare atentie pentru a evita intepaturile (pericol de infectie), iar miezul se consuma natur, in salate de fructe si sorbeturi, dar mai ales fiert in compoturi, marmelade si sosuri.
ALUNA (lat. *abellona) s. f. 1. fructul alunului, achena comestibila, sferica sau ovoidala, cu un mic cioc, inconjurata, la baza de un invelis verde in forma de degetar. 2. Aluna de pamint = planta anuala din familia fabaceelor, inalta de 30-35 cm, cu flori galbene (Arachis hypogaea); originara din America de Sud, este cultivata in zonele sudice pentru semintele sale comestibile si uleiul alimentar extras din acestea; fructul acestei plante, care se formeaza in sol (de unde vine si numele), are seminte care contin 42-59 la suta substante grase si 20-34 la suta substante proteice. Sin. arahida.
POMELO s.m. fructul citric cel mai mare (Citrus maxima sau Citrus grandis), un fel de grepfrut de forma unei pere imense, de pana la 20 cm lungime, de culoare galben-verzuie, cu coaja groasa de 1,5 cm, cu pulpa galbuie, acidulata si mai putin amara; se comercializeaza ca pomelo sau pompelmo (exceptie, fr. pomelo = grepfrut).
scaisor, scaisori, s.m. (reg.) 1. scai mic; ghimpe mic. 2. planta erbacee cu flori mici albe sau verzui si cu fructe care se agata de haine si de lana oilor; turita. 3. (la pl.) cornicei (plante). 4. (la pl.) plante erbacee, cu tulpini rigide si ramificate; cu flori albe, violete-purpurii sau galbene, mirositoare, si cu frunze dintate; pejme. 5. puciogna (planta). 6. sticlete.
MIRODENIE ~i f. 1) mai ales la pl. Ingredient (frunza, coaja, floare, fruct) care se foloseste in cantitati mici in alimente, dandu-le gust si miros placut; condiment. 2) Substanta aromatica care se pune in mancare pentru a trezi pofta de mancare. 3) Planta erbacee cu tulpina e****a, cu flori galbene-verzui, placut mirositoare. 4) Planta erbacee cu tulpina e****a, cu frunze dintate, alungite, cultivata pentru florile ei placut mirositoare; nopticoasa. /mirodie + suf. ~enie
cas n., pl. uri, si rar m. (lat. caseus si caseum, cas, brinza; it. cacio, sard. l. kasu, sp. quejo, pg. queijo; germ. kase). Brinza dulce nescursa de zer, asa cum se afla in zagirna sau dupa ce o scoti de acolo (V. telemea). Dunga galbena pe care o au puii de pasari la incheietura ciocului. Fig. A avea cas la gura, a fi cu casu la gura, a fi inca copil. Casu popii, un fel de nalba mica care creste ca o tufusoara si pe ale carei fructe le maninca copiii (malva rotundifolia). – Casi se zice cind e vorba de bucati de cas. Dar si in acest caz se poate zice casuri.
buburuz si -ut m., pl. ji, ti si buburuza, -uta, pl. e (cuv. reflex din rad. bubu- bobo-, ca si buba, boboc s.a. V. mamaruta). Mold. Trans. Bobita, bubulita, broboana, cocolos (mugur, fruct, ca cel de anin s.a.): in colturile gurii ramasesera doua buburuze de spuma (Rebr. 2, 64). Un frumos gindacel ros aprins (cu sapte puncte negre) care traieste pin vii si gradini, numit si gargarita, mariuta, bou lui Dumnezeu si vaca Domnului (coccinella). – Sint si unii negri, mai mici, care au 14 puncte galbene, iar altii galbeni cu puncte negre. V. rapede.
PAPAIA s.f. fruct exotic al unei plante cu trunchi drept si inalt, cu o coroana in forma de evantai si frunze adanc palmate (C****a papaya), avand forma de para mare, de culoare galbuie, cu pulpa roz-oranj, carnoasa, suculenta, cu multe seminte de culoare neagra la miljloc (baca). Se consuma ca desert, la fel ca pepenele galben, fiind deosebit de dulce cand este coapta.
SALCAM (‹ tc.) s. m. Arbore din familia leguminoaselor, inalt pana la 30 m, cu frunze imparipenat-compuse prezentand cate doi ghimpi la baza, cu flori albe mirositoare, melifere, dispuse in raceme, fructe pastai (Robinia pseudacacia). Originar din America de Nord, a fost introdus in Franta (1600), apoi ti in alte tari europene, mai tarziu si in Romania (1750) ca planta ornamentala. Creste de la campie pana in regiunea dealurilor find rezistent la seceta. Lemnul este folosit pentru obiecte de uz gospodaresc si pentru foc. S. este cultivat in plantatii forestiere pentru productia de lemn, pentru fixarea coastelor, taluzelor, dunelor nisipoase si ca perdele parazapezi de-a lungul drumurilor. Din flori se prepara bautir racoritoare si produse de cofetarie. ◊ S. galben = arbust din familia leguminoaselor, inalt de 3-6 m m, cu frunze trifoliate si cu flori galbene in raceme mari (Laburnum anagyroides). Din lemn se fac obiecte de arta si mobile fine. ◊ S. japonez = arbore inalt de 20 m, asemanator cu salcamul, cu flori galbui in panicule mari terminale, cu pastai de forma caracteristica (strangulate intre seminte), indehiscente (Sophora japonica). Originar din E Asiei, la noi a fost introdus in parcuri si gradini.
