CHISEL s.n. Preparat culinar specific bucatariei rusesti si scandinave, din piure sau sirop de fructe rosii (fructe de padure, capsune, zmeura), legat cu amidon; servit cald sau rece, decorat cu frisca; rus. kissel.

padureT ~eata (~eti, ~ete) si substantival 1) (despre pomi) Care creste in padure sau pe terenuri necultivate; de padure; salbatic. 2) (despre fructe) Care este rod al unui pom nealtoit. Mere ~ete. /padure + suf. ~et

BREI s. m. (Bot.) 1. Mica planta erbacee cu frunze opuse, flori verzui si fructul capsula, raspandita in padurile umbroase (Mercurialis perennis). 2. Trepadatoare. – Din bg. brei.

XILOCARP s.n. fruct tare, uscat, de padure. (din fr. xylocarpe)

BARCOACE f. Arbust cu flori si fructe rosii, raspandit in padurile muntoase. /Orig. nec.

XILOCARP s.n. fruct tare, uscat, de padure. [< fr. xylocarpe, cf. gr. xylon – lemn, karpos – fruct].

ANTONICA, antonici, s. f. Planta erbacee cu flori albe si fructe aromatice, care creste in padurile de munte (Chaerophyllum aromaticum). – Anton (n. pr.) + suf. -ica.

MALURICI ~ m. Planta erbacee melifera cu tulpina e****a, ramificata, cu frunze penate si fructe pastai, care creste prin padurile de stejar si carpen; mazariche-neagra; orastica. /malura + suf. ~ici

ORASTICA ~ci f. Planta erbacee melifera cu tulpina e****a, ramificata, cu frunze penate si cu fructele pastai, care creste prin padurile de stejar si de carpen; mazariche-neagra. /Orig. nec.

corn (-ni), s. m. – Arbust (Cornus mas). – Mr., istr. cornu, megl. corn. Lat. cornus (Puscariu 401; Candrea-Dens., 396; REW 2241; DAR); cf. sp. cornizo. – Der. coarna, s. f. (fructul cornului); cornet, s. n. (padure de corn); cornis, s. n. (cornet); cornisor, s. m. (planta, Lycopodium clavatum, Lycopodium annotinum).

CALIN ~i m. Arbust care creste prin paduri, cu flori albe si cu fructe rosii, acrisoare la gust, dispuse in ciorchini. /Din calina

BARCOACE, barcoci, s. f. Arbust cu flori si cu fructe rosii, care creste pe stanci, in padurile de munte (Cotoneaster integerrima). – Et. nec.

UNGHIE ~i f. 1) (la om) Placa cornoasa subtire, care acopera partea de deasupra a capatului degetelor. ◊ A reteza (sau a taia) cuiva ~ile a reduce posibilitatile de actiune (agresive) ale cuiva. A-si manca ~ile a regreta amarnic o imprudenta comisa. A-si manca si de sub ~ a fi foarte zgarcit. Nici cat ii negru sub ~ deloc. A pune cuiva ~a in gat a sili pe cineva sa-si indeplineasca obligatia. 2) (la pasari si la animale) Parte cornoasa si incovoiata a degetelor; gheara. 3): ~a-gaii planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, avand frunze compuse, flori galbene-verzui si fructe pastai. ~a pasarii planta erbacee de padure cu tulpina culcata, avand frunze rotund-cordate si flori albastre, solitare, in forma de pinten. 4) Parghie cu care se manevreaza leasa de pescuit. [G.-D. unghiei; Sil. -ghi-e] /<lat. ungla

BARCOACE s. f. Mic arbust cu fructe rosii, care creste pe stanci, in padurile de munte (Cotoneaster vulgaris).

padureT, -EATA, padureti, -e, adj. 1. (Despre plante, pomi fructiferi) Care creste in padure sau intr-un loc necultivat; salbatic. ♦ (Despre fructe) Produs de un arbore paduret (1); nealtoit; p. ext. cu gust acru, astringent. ◊ Expr. A se satura (de cineva sau de ceva) ca de mere padurete = a fi foarte plictisit (de cineva sau de ceva), a nu mai putea suferi. 2. (Rar; despre animale) Care traieste in padure; salbatic. ♦ Fig. (Despre oameni) Ursuz, retras, salbatic. – padure + suf. -et.

SANGER ~i m. Arbust inalt, cu ramuri purpurii, cu flori albe si fructe negre, ce creste pe la margini de paduri (uneori cultivat in scopuri decorative). /v. a sangera

1) corn m. (lat. cŏrnus). Un arbore de padure (cornus mas) care face flori galbene si fructe rosii lungarete comestibile. V. smida 2.

SCROFULARIACEE (‹ fr.) s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, erbacee, rar arbori sau arbusti, cu flori hermafrodite, solitare sau in inflorescente, si fructe in general capsule (Scrophulariaceae). Unele sunt semiparazite (sor-cu-frate), altele parazite (muma-padurii). Importante ca plante ornamentale (gura-leului) sau medicinale (degetarul, lumanarica).

coroaba, coroabe, s.f. (reg.) 1. fruct al unui maracine; porumba, porumbea. 2. planta ierboasa, paroasa, cu flori mari, albastre-violacee; busuioc-de-padure, iarba-neagra. 3. busuioc salbatic. 4. cartof.

SANTA ROSA 1. Oras in partea central-estica a Argentinei, centrul ad-tiv al prov. La Pampa, situat la 200 km de Bahia Blanca; 93.9 mii loc. (2001). Nod de comunicatii. Centru agricol (cereale, cresterea bovinelor). Muzeu de arta regionala si de istorie naturala. Universitate (1958). Fundat in 1892. 2. Oras in V S.U.A. (California), situat pe raul omonim, la poalele m-tilor Sonoma, la 25 km de tarmul Oc. Pacific, la 80 km NNV de San Francisco; 147,6 mii loc. (2000). Ferme pentru cresterea pasarilor. Centru viticol si de vinificatie. Ind. chimica, textila, pielariei si incaltamintei, opticii (instrumente optice), de prelucr. a lemnului si a fructelor. Universitate. Muzee de arta si istorie. In apropiere se afla gheizere, izvoare cu ape minerale si padurea pietrificata. Fundat in 1833 de generalul Mariano Guadalupe Vallejo; declarat oras in 1868.

ALUN (‹ aluna) s. m. Arbust din familia betulaceelor, inalt de 2-5 m, cu frunze rotunde cordate, flori dispuse monoic, cele mascule asezate in amenti, si cu fructe comestibile (Corylus avellana). ♦ A. turcesc = arbore din familia betulaceelor, inalt de 8-20 m, cu frunze rotunjite, lat-ovale, raspindit in padurile de fag, pe soluri calcaroase (Corylus colurna). Este ocrotit prin lege.

STURZ, sturzi, s. m. Nume dat mai multor specii de pasari de padure de talie mica, cu cioc conic si puternic, cu pene brune pe spate si albe-galbui (cu pete brune) pe piept, care se hranesc cu insecte, viermi, fructe etc. (Turdus). – Refacut din pl. turdi (< lat. turdus, influentat probabil de lat. sturnus).

jir s. m. – fructul fagului. Sl. ziru „hrana” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 159), fiind hrana obisnuita a porcilor; cf. bg., sb. zir „ghinda”, rut. zir „aliment”, rus. zir „grasime”. – Der. jiriste, s. f. (padure de fagi); jirovina, s. f. (inchiriere de jiriste pentru porci; teren cu ghinda).

CIUVASIA, rep. autonoma in Federatia Rusa (C.S.I.), pe cursul mijlociu al Volgai, creata la 21 apr. 1925; 18,3 mii km²; 1,34 mil. loc. (1989). Cap.: Ceboksari. Relief de cimpie joasa si valurita. Clima continentala. Padurile ocupa 32% din supr. Ind. energetica (hidrocentrala Ceboksari, pe Volga), chimica, electrotehnica, a celulozei si hirtiei, textila. 60% din terenul agricol este cultivat cu cereale (griu, secara, ovaz), restul cu cinepa, sfecla de zahar. fructe. Se cresc animale pentru carne. Navigatie pe Volga.

CUCUTA, cucute, s. f. Planta erbacee otravitoare din familia umbeliferelor, cu miros caracteristic, cu frunze mari, flori albe si fructe brune-verzui, intrebuintata ca medicament; dudau, bucinis (Conium maculatum). ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am baut cucuta (ca sa...) = doar n-am innebunit (ca sa...). ◊ Compuse: cucuta-de-apa = planta erbacee de apa, cu flori albe dispuse in forma de umbrela (Cicuta virosa); cucuta-de-padure = planta erbacee cu frunze ascutite si flori albe (Galium schultesii). – Lat. *cucuta (= cicuta).