AVOCADO s.n. Fruct exotic, comestibil, de mare valoare nutritiva, avand forma de para, de culoare verde-inchis, cu un sambure mare cat o nuca la mijloc. Taiat in jumatati de-a lungul, se obtin un fel de barchete ce pot fi umplute cu diverse delicatese (fructe de mare, paste picante) si servite drept gustare; exista si o varietate fara sambure, utilizata in special pentru prepararea cocteilurilor; fr. avocat; engl. avocado, alligator pear; germ. Avocado.

LAZANA, lazane, s.f. (In special la pl.) Paste fainoase specific italiene, in forma de fasii late, preparate in straturi intercalate cu tocatura de carne sau alte ingrediente (fructe de mare, ciuperci, rosii, branza etc.), acoperite cu besamel sau sos tomat si gratinate. – Din it. lasagna, lasagne.

RIZI-BIZI s.n. Amestec de orez fiert cu mazare verde, specific bucatariei italiene, folosit drept garnitura la peste si la fructe de mare, iar in bucataria internationala si la alte preparate. – Din it. risi e bisi, var. rizi-pizi; fr. risi-pisi, germ. Risi-Pisi.

BAOBAB, baobabi, s. m. Arbore de dimensiuni uriase din Africa tropicala, cu tulpina ajungand pana la un diametru de 20 m si cu fructe mari, lunguiete (Adansonia digitata). [Var.: boabab s. m.] – Din fr. baobab.

BOGAT, -A, bogati, -te, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (Om) care dispune de multe si mari mijloace materiale, care are multi bani; (om) avut. 2. Adj. Care se afla, care contine ceva in cantitate mare. fructele sunt bogate in vitamine. ♦ (Despre flori) Involt. ♦ Manos, roditor. 3. Adj. (Despre lucruri) Scump, de mare valoare; fastuos, luxos. – Din sl. bogatu.

GOGOSAR, gogosari, s. m. 1. Specie de ardei gras cu fructe mari, carnoase, de forma aproximativ sferica si de culoare rosie sau verde; p. restr. fructul acestei plante. 2. (Rar) Vanzator de gogosi. ♦ Fig. Om mincinos, sarlatan. – Gogoasa + suf. -ar.

GUTUI, gutui, s. m. Pom fructifer cu frunze mari si groase, cu flori albe-roz si cu fructe mari, galbene, acoperite cu puf; mar-gutui (Cydonia oblonga). – Et. nec.

PIERSIC, piersici, s. m. Pom fructifer din familia rozaceelor, cu flori trandafirii sau albe si cu fructe mari, sferice (Persica vulgaris). ◊ Expr. (Pop. si fam.) A o lua (sau a o aduce, a umbla, a se da) pe dupa piersic = a spune (ceva) pe ocolite; a cauta un subterfugiu, a se eschiva. – Lat. persicus.

DOVLEAC, dovleci, s. m. 1. Nume dat mai multor plante cu tulpina intinsa pe pamant, cu fructe mari, sferice sau ovale, folosite in alimentatia omului sau a animalelor; bostan (Cucurbita); p. restr. fructul acestor plante. 2. Fig. Cap de om (prost). – Din tc. devlek, (dial.) dovlek.

TIGVA, tigve, s. f. 1. (Pop.) Craniu, teasta; (depr.) cap; p. ext. ins, individ. 2. Planta erbacee agatatoare sau taratoare din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe mari de forme variate, de obicei bombate, care la maturitate devin lemnoase si galbui; talv (Lagenaria vulgaris); p. restr. fructul acestei plante. ♦ Vas facut din fructul uscat de tigva (2). ◊ Expr. Cap de tigva = om prost. [Var.: (reg.) tivga s. f.] – Din bg., scr. tikva.

TULEU, tulei, s. m. 1. Tulpina unor plante (mai ales a porumbului); partea ramasa din tulpina a unor plante dupa recoltare. 2. Soi de prun cu coroana piramidala, cu fructul mare, de forma ovoida alungita, de culoare vanata. [Pl. si: (n) tuleie] – Cf. stiulete.

RENGLOTA, renglote, s. f. Soi de prun cu fructe mari, sferice, galbene-verzui sau roscate; p. restr. fructul acestui soi de prun. [Var.: rencloda, ringlota s. f.] – Din fr. reine-claude, germ. Ringlotte.

ARBORE ~i m. 1) Planta lemnoasa cu tulpina inalta si cu crengi ramificate, pe care se afla frunzele, formand o coroana; copac. ◊ ~ de cacao planta lemnoasa tropicala cultivata pentru seminte comestibile. ~ de cafea planta lemnoasa tropicala din care se obtine cafeaua si cofeina. ~ de cauciuc planta lemnoasa tropicala din scoarta careia se extrage un suc, prin coagularea caruia se obtine cauciucul brut. ~ de chinchina planta lemnoasa tropicala din a carei scoarta se extrage chinina. ~ de paine planta lemnoasa exotica avand fructe mari, sferice, cu gust de paine, care se consuma fierte si coapte. ~ genealogic figura in forma de copac reprezentand ramificatiile unei familii si filiatia membrilor ei. ~ele vietii a) arbore exotic cu tulpina inalta, cu coroana deasa, foarte ramuroasa, si cu frunze mici solzoase, cultivata ca planta decorativa; tuia; b) forma a unei figuri reprezentand evolutia omului dea lungul vietii sale. 2) Organ de masina care transmite o miscare prin rotire in jurul axei sale. 3) Stalp de lemn sau de metal fixat vertical pe o nava pentru a sustine panzele si instalatiile de semnalizare; catarg. /<lat. arbor, ~oris

BOSTAN ~i m. 1) reg. Planta erbacee cu tulpina taratoare, cu fructe comestibile mari, rotunde sau lunguiete, folosite in alimentatia omului si a animalelor; dovleac. ~ turcesc. ~ alb. 2) Planta erbacee cu frunzele adanc crestate, cu fructul mare, sferic, avand coaja verde si miezul rosu, dulce si foarte zemos; harbuz; pepene verde. 3) fig. pop. Cap de om (prost). /<turc. bostan

CURCUBETA ~e f. pop. rar 1) Planta taratoare cu fructe mari, rotunde sau lun-guiete; dovleac; bostan. 2) depr. Cap de om; tigva. /<lat. cucurbita

DOMNESC ~easca (~esti) 1) Care este caracteristic pentru domni; de domn; voievodal. 2) Care este caracteristic pentru paturile privilegiate; boieresc. ◊ Mar ~ varietate de mar cu fructe mari, de culoare galbuie-portocalie dungata cu rosu. /domn + surf. ~esc

DOVLEAC ~eci m. 1) Planta taratoare cu fructe mari, rotunde sau lunguiete, folosite in alimentatia omului si a animalelor; bostan. 2) Fructul acestei plante. [Sil. dov-leac] /<turc. dovlek

GUTUI ~ m. Pom fructifer, cu frunze groase si cu fructe mari, galbene si aromate. /<lat. cotoneus

MANDRAGORA ~e f. Planta erbacee cu fructe mari si radacina ramificata, folosita in medicina. /<sl. manudragora

PAR¹ peri m. Pom fructifer cu fructe mari, ovale, zemoase, de culoare galbena sau galbena-verzuie si rosiatica pe partea dinspre soare. /<lat. pirus

PATLAGEA ~ele f. : ~ rosie a) planta erbacee legumicola cu flori galbene si cu fructe mari, sferice, suculente, de culoare rosie (rar roz sau galbena); b) fruct al acestei plante; rosie; tomata. ~ vanata a) planta erbacee legumicola cu flori violacee si cu fructe mari, ovale, carnoase, de culoare violeta; vanata; b) fruct al acestei plante. [G.-D. patlagelei; Sil. -tla-; Var. patlagica] /<turc. patlican

PEPENE ~i m. 1) (de obicei urmat de determinativul verde) Planta leguminoasa comestibila, cu tulpina taratoare, avand la coacere, fructul mare, sferic, cu coaja verde si cu miez, de obicei, rosu, suculent si dulce. 2) Fruct al acestei plante. ◊ A-si iesi din ~i a-si pierde rabdarea, infuriindu-se. A scoate din ~i pe cineva a face pe cineva sa-si piarda rabdarea infuriindu-l. 3) (de obicei urmat de determinativul galben) Planta leguminoasa comestibila, cu tulpina taratoare, avand la coacere fructul mare, sferic sau lunguiet, cu coaja galbena sau verzuie si cu miez galbui, suculent si dulce. 4) Fruct al acestei plante. 5) reg. Planta leguminoasa avand tulpina taratoare si fructe lunguiete de culoare verde, care se consuma pana la coacere; castravete. 6) Fruct al acestei plante; castravete. /<lat. pepo, pepinis

PORTOCAL ~i m. Pom fructifer exotic, cu frunze rezistente, cu flori albe parfumate si cu fructe mari globulare, de culoare galbena-roscata, aromate. /Din portocala

PRASAD ~zi m. reg. Pom fructifer cu fructe mari, ovale, mustoase, de culoare galbena sau galbena-verzuie si rosiatica pe partea dinspre soare; par. /cf. bulg. prisad

RENGLOTA ~e f. 1) Specie de prun cu fructe mari, sferice, galbene-verzui sau roscate. 2) Fructul acestui prun. /<fr. reine-Claude, germ. Ringlotte

RODIU² ~i m. Arbore exotic cu tulpina scunda, cu ramuri spinoase si cu frunze alungite, cu flori rosii-aprinse si cu fructe mari comestibile. /Din rodie

SCORUS ~i m. Arbore inalt cu frunze lunguiete, zimtate, cu flori albe si cu fructe mari, comestibile, cu lemnul dur, intrebuintat in industria mobilelor. /Din scorusa

SPANCA f. pop. Soi de visin cu fructe mari carnoase de culoare rosie-deschisa. /Orig. nec.

RENGLOTE s.f.pl. Varietate de prun cu fructe mari, sferice, galbene-verzui sau roscate; (p. restr.) fructul acestui soi de prun. [Var. ringlote s.f.pl., sg. renglota. / cf. fr. reine-claude, germ. Ringlotte].

paris, -a, adj. (reg.; in sintagma) mar paris = varietate de mar cu fructe mari de culoare alb-verzuie sau rosie-galbuie.

poinic adj. m. (reg.; in sintagma) mar poinic = varietate de mar cu fructe mari, de culoare verzuie-galbena, zemoase.

scorum, scorumi, s.m. (inv.) arbore inalt de 15-20 m, cu scoarta bruna, crapata, cu fructe mari, de obicei galbene, comestibile; scorus, sorb.

ANANAS s. m. planta erbacee originara din America tropicala, cu fructe mari, carnoase. (< fr., sp. ananas)

RENGLOTE s. f. pl. varietate de prun cu fructe mari, sferice, galbene-verzui sau roscate; fructul insasi. (< germ. Ringlotte)

RODIU² (‹ rodie) s. m. Arbust ornamental, cu frunze invers alungit-lanceolate, pieloase, cu flori rosii si cu fructe mari (ca un mar), cu multe seminte acoperite de un invelis carnos, comestibil, suculent si rosiatic (Punica granatum). Raspandit in zona mediteraneana.

INCIZIE, incizii, s. f. 1. (Med.) Taietura, sectionare facuta intr-un tesut cu bisturiul sau cu un alt instrument chirurgical. 2. Taietura facuta in scoarta unui arbore, cu scopul de a opri si de a dirija o cantitate mai mare de substante nutritive catre inflorescente, provocand astfel o crestere mai mare a fructelor si grabirea coacerii lor. 3. Ornamentare a unui obiect din lut, piatra, metal prin zgarierea in suprafata lui cu ajutorul unui instrument special; ornament astfel rezultat. – Din fr. incision, lat. inciaio.

PATLAGEA, patlagele, s. f. 1. (Determinat adesea, prin „rosie”) Planta erbacee legumicola cu tulpina inalta, cu frunze mari, penate si cu flori galbene, cultivata pentru fructul ei comestibil, sferic, rosu, zemos, bogat in vitamine; rosie, tomata (Lycopersicum esculentum); p. restr. fructul acestei plante. 2. (Determinat adesea prin „vanata”) Planta erbacee legumicola cu flori violete si cu fructe comestibile mari, ovale, carnoase, de culoare violet-inchis; vanata (Solanum melongena); p. restr. fructul acestei plante. [Var.: patlagica s. f.] – Din tc. patlıcan.

CUCURBITACEE, cucurbitacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, cu tulpini taratoare sau agatatoare, cu frunze mari, cu fructul carnos avand coaja tare; (si la sg.) planta care face parte din aceasta familie. ◊ (Adjectival) Planta cucurbitacee. – Din fr. cucurbitacee.

CUCURBITACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante dicotiledonate, taratoare sau agata-toare, cu frunze mari si fructul carnos, cu coaja tare (reprezentanti: dovleacul, pepenele etc.). 2) Planta din aceasta familie. /<fr. cucurbitacee

VANATA vinete f. 1) Planta erbacee legumicola cu fructe comestibile, mari, ovale, carnoase, de culoare violeta. 2) Fructul acestei plante; patlagica vanata. /Din vanat

fructe de mare s.n. pl. In gastronomie, ansamblu de animale marine mici – scoici, stridii, crevete, langustine, crabi – servite pe gheata, sub forma de cocteil sau folosite ca ingrediente in preparate specifice.

GREPFRUT s.n. fruct citric mare, rotund, de culoare galbena sau rozalie (Citrus paradisi), cu miezul zemos si amar, apreciat pentru continutul bogat in enzime care stimuleaza digestia; se obtine de la hibrizi dintre pomelo si diferite soiuri de portocal, putand avea pulpa galbena, roz sau rosie; engl. grapefruit; fr. pomelo. V. pomelo.

MANGHIER s.m. Arbore tropical inalt de peste 10 m, cu fructe rosietice mari. [< fr. manguier].

MANGHIER s. m. arbore din Asia si America tropicala, cu fructe rosietice mari, foarte parfumate. (< fr. manguier)

BOB¹ (‹ sl.) s. n., s. m. 1. S. m. Planta erbacee anuala din familia leguminoaselor, cu tulpina inalta de 80-120 cm, fistuloasa, cu frunze penat-compuse, flori albe sau roze si fructe pastai mari, pieloase (Vicia faba); originara din Asia, este cultivata pentru nutret. 2. S. n. Fructul bobului (1) si mai ales saminta lui comestibila (scoasa din pastaie). ♦ P. analog. Fruct sau saminta a unor plante, mai ales a cerealelor; graunte. 3. S. m. pl. Boabe (2) cu care se ghiceste viitorul. ♦ Expr. A da in bobi = a face pretinse prevestiri cu ajutorul bobilor. 4. S. n. Obiect de forma unui bob (2), izolat dintr-o masa de obiecte asemanatoare; fir (de nisip), strop (de apa).

BOB¹ s. m. Planta erbacee din familia leguminoaselor, cu fructele pastai mari si cu semintele ovale, turtite (Vicia faba). ♦ fructele acestei plante si (in special) samanta ei. – Slav (v. sl. bobu).

CER¹ (lat. cerrus) s. m. Arbore din familia fagaceelor, indigen (Cimpia Romana, Pod. Getic, SV Dobrogei, Dealurile Banatului si ale Transilvaniei), inalt pina la 30 m, cu scoarta negricioasa, frunze pieloase, numeroase flori unisexuate si fructul ghinda mare, brun-inchisa, asezata intr-o cupa cu solzi ghimposi (Quercus cerris).

BANANIER ~i m. Arbore tropical inalt, cu frunze mari si cu fructe comestibile de forma alungita, dispuse in ciorchini. [Sil. -ni-er] /<fr. bananier

NUC nuci m. 1) Pom fructifer cu tulpina viguroasa, cu coroana rotata, cu frunze mari, aromatice, cu fructe drupe, ce au un miez comestibil, bogat in grasimi si vitamine, al carui lemn este folosit in industrie. 2) Lemnul acestui arbore. /Din nuca

DEPECTINIZARE s.f. Tratament aplicat sucurilor de fructe care contin mari cantitati de substante pectice. [Et. incerta].

IENUPAR s.m. Arbust (Juniperus communis) ale carui fructe uscate (boabe mari, negre, zbarcite) se utilizeaza in bucatarie drept condiment, in special in marinade, pentru vanat sau varza, si ca ingredient la fabricarea ginului.

GREPFRUT s.m. Pom fructifer din regiunile calde, cultivat pentru fructele sale galbene si cu gust acru-amarui, mai mari decat portocala. ♦ Fructul acestui pom. [Scris si grape-fruit s.n. / < engl., fr. grape-fruit].

ANDROS 1. Ins. greceasca in M. Egee (Arh. Cicladelor); 405 km²; c. 20 mii loc. Vinuri. fructe. 2. Cea mai mare ins. a Arh. Bahamas, 4,2 mii km²; c. 8,3 mii loc.

CHITRU, chitri, s. m. 1. Arbore exotic cu flori mari, albe si cu fructe comestibile (Citrus medica). 2. (Impr.) Chitra. – Din chitra.

LAUR, lauri, s. m. 1. Dafin. (La pl.) Frunzele dafinului (cu care se incununau odinioara eroii, poetii, oratorii); fig. glorie, victorie. ◊ Expr. A culege lauri = a avea succese, a deveni celebru. A se culca pe lauri = a se multumi cu succesele obtinute si a nu duce activitatea mai departe. 2. Arbust cu frunze persistente si lucioase, cu flori mici si cu fructe rosii (Ilex aquifolium). 3. Planta veninoasa cu miros neplacut, cu flori mari albe si cu fructul o capsula tepoasa; ciumafaie (Datura stramonium). ◊ Expr. (Fam. in fraze interogative sau exclamative) Am mancat laur(i) sau doar n-am mancat laur(i) = doar nu-s nebun. – Lat. laurus.

MOSMON, mosmoni, s. m. Pom fructifer din familia rozaceelor, cu tulpina inalta, cu frunze eliptice, cu flori mari, albe si cu fructe comestibile (Mespilus germanica). – Din mosmoana (derivat regresiv).

CUCUTA, cucute, s. f. Planta erbacee otravitoare din familia umbeliferelor, cu miros caracteristic, cu frunze mari, flori albe si fructe brune-verzui, intrebuintata ca medicament; dudau, bucinis (Conium maculatum). ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am baut cucuta (ca sa...) = doar n-am innebunit (ca sa...). ◊ Compuse: cucuta-de-apa = planta erbacee de apa, cu flori albe dispuse in forma de umbrela (Cicuta virosa); cucuta-de-padure = planta erbacee cu frunze ascutite si flori albe (Galium schultesii). – Lat. *cucuta (= cicuta).

BOB¹ ~i m. 1) Planta leguminoasa cu fructul pastaie, cu seminte mari, ovale si plate. 2) Samanta acestei plante. 3) (cu sens colectiv) Cantitate mare de seminte ale acestei plante. ◊ A da (sau a ghici) in ~i a prezice viitorul cuiva dupa felul cum se aranjeaza bobii aruncati de catre ghicitor. ~ cu ~ amanuntit, luand fiecare element in parte; fir cu fir. Din ~ in ~ fara graba si foarte atent. ~ numarat exact; intocmai. /<sl. bobu

BUMBAC m. 1) Planta industriala din regiunile calde, cu flori mari galbene si cu fructe in forma de capsula. 2) Puf extras din fructele acestei plante; vata. ◊ A avea ~ in urechi a fi (sau a se preface) surd. 3) Fibra textila, obtinuta din puful de pe semintele acestei plante, intrebuintata in industria textila; ata. Urzeala de ~. ◊ ~ mercerizat bumbac care a fost tratat cu o solutie de soda caustica pentru a-i da luciu si a-i mari rezistenta. 4) Tesatura din aceste fibre, folosita pentru confectionarea hainelor, lenjeriei etc. /<sb. bumbak, bulg. bubak

CARNOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care are multa carne. 2) pop. Care are muschi mari; musculos. Coapse ~oase. 3) (despre fructe) Care are miezul mare. Cirese ~oase. /<lat. carnosus

LAUR ~i m. 1) Arbust meridional cu frunze persistente, lucioase si aromatice, folosite drept condiment; dafin. Frunze de ~. ◊ Cununa de ~i cununa din frunzele acestui arbust oferita in trecut oamenilor ilustri in semn de inalta pretuire. A culege ~ii a deveni celebru. A se culca pe ~i a fi satisfacut de succesele obtinute candva. 2) Planta erbacee veninoasa cu miros neplacut, cu flori mari albe si cu fructul o capsula tepoasa, folosita in medicina. ◊ A mancat ~ (sau ~i) sau doar n-am mancat ~i! doar nu si-a (sau mi-am) iesit din minti; vezi bine, n-a (sau n-am) innebunit. /<lat. laurus

MOSMON ~i m. Pom fructifer din familia rozaceelor cu flori mari, albe si cu fructe sferice, cu gust dulce-acrisor, invelite intr-o coaja bruna-rosiatica. /Din mosmoana

POMELO s.m. fructul citric cel mai mare (Citrus maxima sau Citrus grandis), un fel de grepfrut de forma unei pere imense, de pana la 20 cm lungime, de culoare galben-verzuie, cu coaja groasa de 1,5 cm, cu pulpa galbuie, acidulata si mai putin amara; se comercializeaza ca pomelo sau pompelmo (exceptie, fr. pomelo = grepfrut).

mosmol (mosmon), mosmoli (mosmoni), s.m. (reg.) arbust din familia rozaceelor cu flori mari albe si cu fructe comestibile (musmule); scorus.

plescavita, plescavite, s.f. 1. (pop.) nume dat mai multor boli de piele caracterizate prin eruptii, eczeme, bube, puroi, rani; spuzeala. 2. (reg.; cu sens colectiv, in forma „plercanita”) particele lemnoase ramase in fuiorul de canepa. 3. (reg.) planta erbacee cu frunze ovale, cu tulpina intinsa pe pamant si cu flori albe. 4. (reg.; in forma „plescaita”) mica planta cu flori mari albe si cu fructul o capsula; soparlita alba. 5. (reg.) planta erbacee cu frunze opuse si ascutite, cu flori albe-verzui si cu fructe ca niste bobite negre; gusa-porumbelului. 6. (reg.; in forma „plescaita”) codobatura (mica pasare migratoare, care traieste pe marginea apelor, cu coada lunga, mereu miscatoare).

scorumnic, adj. 1. (inv. si reg.; despre o specie de porumb) care se coace de timpuriu si are druga groasa si bobul auriu, mare. 2. (reg.; despre legume, fructe, cereale) care se coace mai devreme decat se coc in mod obisnuit alte legume, fructe, cereale. 3. (reg.; despre oameni) care imbatraneste inainte de vreme. 4. (reg.) care se casatoreste de tanar. 5. (reg.; despre copii; in forma: scoromnic) dezvoltat inainte de vreme, precoce.

COTINGA s. f. pasare mica din Brazilia, cu un penaj superb, care traieste in colonii mari, hranindu-se cu fructe. (< fr. cotinga)

PORCESC, -EASCA, porcesti, adj. 1. De porc (1), privitor la porc, al porcului. ◊ Expr. (Fam.) A avea noroc porcesc = a avea noroc mare. 2. (Despre unele specii de fructe, legume etc.) Care este de calitate inferioara. Cartofi porcesti. – Porc + suf. -esc.

CORNUT, cornuti, s. m. 1. Planta erbacee cu tulpina taratoare si cu fructele in forma de capsule mari, cilindrice (Cerastium alpinum). 2. Planta erbacee cu flori albe (Cerastium arvense). – Corn¹ + suf. -ut.

CURCUBEU, curcubeie, s. n. 1. Fenomen optic care se datoreste refractiei, reflexiei totale si dispersiei luminii solare in picaturile de apa din atmosfera si care are aspectul unui imens arc multicolor desfasurat pe cer. ♦ Fascicul de raze luminoase care apar uneori noaptea pe bolta cereasca. 2. Planta erbacee cu frunzele si cu tulpina paroase, cu flori mari, rosii-purpurii si cu fructele capsule (Lychnis coronaria). – Et. nec.

CURMAL, curmali, s. m. Arbore exotic din familia palmierilor, cu trunchiul inalt pana la 25 m, cu frunze mari de 2 -3 m si cu fructe comestibile (Phoenix dactylifera). – Din curmala (derivat regresiv).

GLADITA ~e f. Arbore asemanator cu salcamul, dar cu spini mai mari pe ramuri, cu flori mici verzui si cu fructul in forma de pastaie mare turtita, de culoare bruna-roscata, originar din America; platica. /Orig. nec.

VITA ~e f. 1): ~ de vie arbust cu tulpina noduroasa si radacini puternice, cu frunze mari, crestate adanc, si cu fructe dispuse in ciorchini. 2) Suvita de par sau din alt material, din care se confectioneaza prin rasucire sau impletire anumite obiecte. 3) ramificatie a radacinii plantelor. 4) fig. Persoana care descinde dintr-un neam sau dintr-o familie oarecare; urmas. 5) fig. Succesiune de generatii care provin dintr-un stramos comun; neam; semintie; familie. [G.-D. vitei] /<lat. vitis

TUNG s. m. arbore tropical, inalt, cu frunze alterne, mari, intregi sau lobate, cu fructul drupa, continand un ulei gras (pentru motoare). (< germ. Tungol)

BANAN, banani, s. m. Planta tropicala arborescenta cu frunze late si lungi, cu fructe comestibile care cresc in ciorchini mari; bananier (1) (Musa paradisiaca). – Din banana (derivat regresiv).

CHITRA, chitre, s. f. fructul chitrului, cu aspectul unei lamai mari, din care se poate face dulceata. – Din ngr. kitra (pl. lui kitron).

GREPFRUT, grepfruturi, s. n. fruct citric de culoare galbena, mai mare decat portocala, cu gust placut, acrisor-amarui, produs de un arbore subtropical; grep. [Scris si: grape-fruit] – Din engl., fr. grape-fruit.

PAR¹, peri, s. m. Pom din familia rozaceelor cu coroana piramidala, cu frunze ovale, cu flori mari, albe sau roz, cultivat pentru fructele lui comestibile (Pirus sativa). – Lat. pirus.

SOPARLAITA, soparlaite, s. f. 1. (Pop.) Anghina difterica. 2. Numele a doua plante erbacee; a) planta melifera cu tulpina dreapta, cu frunzele ovale sau ascutite si cu florile albastre, rar roz, folosita in medicina populara (Veronica orchidea); b) mica planta cu flori mari, albe, rar rosietice, si cu fructul o capsula (Parnassia palustris). [Pr.: -la-i-] – Soparla + suf. -aita.

CASTRAVETE ~ti m. 1) Planta leguminoasa, avand tulpina taratoare, frunze mari acoperite cu peri aspri, flori galbene si fruct verde alungit. 2) fructul comestibil al acestei plante. 3): ~-de-mare animal marin nevertebrat, cu corpul moale si alungit; holoturie. /<bulg. krastavec

CHITRU ~i m. Arbore exotic spinos, cu flori mari de culoare alba si cu fructe comestibile, asemanatoare cu lamaile. /<ngr. kitron

OITA ~e f. (diminutiv de la oaie) Planta erbacee cu tulpina e****a, cu frunze adanc crestate, cu flori mari, albe sau galbene, si cu fructe paroase; popilnic-iepuresc; floarea-vantului; floarea-pastelui. /oaie + suf. ~ita

CAPER s.m. (Bot.) Arbust mediteranean cu flori mari, albe sau rosietice si cu fructe comestibile. [< it. cappero].

CAPER, -A I. s. m. arbust mediteranean cu flori mari, albe si rosietice, si cu fructe comestibile. II. s. f. mugur floral al caperului, folosit drept condiment. (< it. cappero)

CAPSUNA, capsuni, s. f. fruct asemanator cu fraga, dar mai mare ca aceasta, de culoare rosie, carnos si parfumat. – Din cap + suf. -us-una.

abundenta s. f. cantitate mare, belsug; bogatie. ◊ cornul ~ei = corn cu fructe si flori, simbol al belsugului. (dupa fr. abondance, lat. abundantia)

CASTAN, castani, s. m. 1. Arbore cu frunze simple, alungite si cu fructe comestibile (Castanea sativa sau vesca). 2. Arbore mare, cu frunze compuse, cu flori albe sau roscate, dispuse in panicule, si cu fructe necomestibile (Aesculus hippocastanum). - Din castana (derivat regresiv).

OITA, oite, s. f. 1. Diminutiv al lui oaie; oisoara, oitica. 2. (La pl.) Numele a trei plante erbacee: a) planta cu flori mari, albe sau trandafirii, matasoase si cu fructele argintii, paroase (Anemone silvestris); b) planta cu flori albe pe dinauntru si trandafirii pe dinafara (Anemone narcissiflora); c) floarea-Pastelui. – Oaie + suf. -ita.

TOCITOR, -OARE, tocitori, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. Muncitor care lucreaza la carierele de piatra. 2. S. f. Vas mare de lemn in care se pun fructe la fermentat in vederea fabricarii vinului, rachiului etc. – Toci + suf. -tor.

GREPFRUT I. s. m. pom fructifer din regiunile calde, cultivat pentru fructele sale galbene si cu gust acru-amarui, mai mari decat portocala; pamplenus. II. s. n. fructul acestui pom. – var. grep s. n. (< engl. grape-fruit)

CASTAN, castani, s. m. 1. Arbore cu frunze simple, alungite si cu fructe comestibile (Castanea sativa sau vesca). 2. Arbore mare, cu frunze compuse, cu flori albe sau roscate dispuse in panicule, si cu fructe necomestibile (Aesculus hippocastanum). – Ngr. kastanon.

CASTRAVETE, castraveti, s. m. Planta cu tulpina agatatoare, acoperita cu peri aspri, cu frunze mari si cu flori galbene (Cucumis sativus); fructul acestei plante, de forma lunguiata, de culoare verde, care se consuma crud, murat sau gatit. ◊ Expr. A vinde castraveti la gradinar = a da cuiva explicatii intr-o problema pe care cel care asculta o cunoaste mai bine decat tine. – Bg. krastavec).

CAPSUNA, capsuni, s. f. Fruct fals al capsunului, format din ingrosarea receptaculului floral in care sunt ingropate fructele propriu-zise, asemanator cu fraga, dar mai mare ca aceasta, de culoare rosie, carnos, parfumat si gustos. – Probabil din capusa (inv. „capsuna”) + suf. -une (lat. < -onem).

MAR¹, meri, s. m. 1. Pom din familia rozaceelor, cu frunze mari, ovale, paroase, cu flori albe-trandafirii si fructe globuloase, comestibile, bogate in vitamine (Malus domestica). ◊ Mar paduret = arbore din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase si fructe mici, astringente (Malus sylvestris). ◊ Expr. De florile marului = fara rost, degeaba; fara un scop anumit. 2. Compus: marul-lupului = planta erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene si fructe tari in forma de para; remf (Aristolochia clematitis); mar-gutui = gutui. – Lat. melus.

PASIFLORA ~e f. Planta tropicala ierboasa sau lemnoasa, cu flori mari, albastre, cultivata ca planta decorativa si pentru fructele ei comestibile. /<fr. passiflore, lat., it. passiflora

RICIN ~i m. Planta erbacee, cu frunze mari, palmate, si cu flori rosietice, cultivata pentru fructul sub forma de capsula care contine seminte bogate in ulei, folosit in medicina si in industrie. /<lat. ricinus, germ. Rizinus

CASTRAVETE, castraveti, s. m. 1. Planta legumicola cu tulpina agatatoare, acoperita cu peri aspri, cu frunze mari si cu flori galbene (Cucumis sativus); p. restr. fructul acestei plante, de forma alungita, de culoare verde, care se consuma crud, murat sau gatit. ◊ Expr. A vinde castraveti la gradinar = a da explicatii intr-o problema cuiva mai bine informat decat cel ce vrea sa-l lamureasca. 2. (Zool., in compusul) Castravete-de-mare = holoturie. – Refacut din castraveti (pl. lui castravet < bg. krastavet, krastavita).

CAIS ~si m. Pom fructifer care infloreste de timpuriu, avand fructe rotunde, zemoase, de culoare portocalie si cu sambure mare. [Sil. ca-is] /Din caisa

CIOC² ~uri n. 1) (la pasari) Formatie cornoasa care constituie o prelungire a gurii; plisc; clant. ◊ ~ul-berzei planta erbacee mirositoare, cu tulpina e****a, cu frunze digitat-lobate si cu fructul o capsula. ~-intors pasare migratoare acvatica, de talie mare, cu plisc subtire, intors in sus, cu picioare lungi si cu penaj alb-negru. 2) fig. Parte terminala alungita si ascutita a unui obiect; varf. 3) Barba mica si ascutita, lasata sa creasca numai pe varful barbiei; barbison; tacalie. Om care poarta ~. 4) Gura subtiata si alungita a unui vas. 5) depr. Gura a omului. /Cuv. autoht.

GREPFRUT uri n. 1) Arbore citric care creste in regiunile subtropicale. 2) fruct al acestui arbore, asemanator cu portocala dar mai mare, avand gust acrisor-amarui. /<fr., engl. grape-fruit

PLATICA² ~ci f. Arbore asemanator cu salcamul, dar cu spini mari, cu flori mici de culoare verzuie si cu fructul in forma de pastaie (originar din America); gladita. /Orig. nec.

TOCITOARE ~ori f. pop. 1) Vas mare de lemn, in care se pun, la fermentat, fructele pentru tuica. 2) pop. Urcior cu gura larga in care se aduce vin din pivnita. /a toci + suf. ~toare

coltan¹, coltani, s.m. (reg.) 1. om sau animal cu colti mari. 2. gandac de locuinta. 3. planta ierboasa de apa, cu fructul in colturi; coltar, castan-de-balta, stea-de-balta.

BAOBAB (‹ fr. {i}) s. m. Arbore tropical din Africa si Asia, inalt de 12-22 m, cu circumferinta trunchiului pina la 48 m, cu ramuri foarte mari, diametrul coroanei variind intre 38 si 48 m si, cu fructe ovoide, numite piinea maimutelor (Adansonia digitata).

cladara f., pl. ari (sirb. kladara, mare edificiu de lemn, klada, bustean, d. vsl. klasti-kladon, a pune. V. cladesc). mare numar, mare cantitate, ciotca, ciucura: o cladara de fructe. Adv. fructele stau cladara pe ramuri.

RICIN (‹ fr., lat.) s. n. Planta (anuala in climatul temperat si perena in cel subtropical) din familia euforbiaceelor; are radacina puternica, pivotanta si tulpina inalta de 1-2 m, cu frunze mari palmat-lobate, petioli lungi si cu flori unisexuate de culoare, verde, roz, rosu sau violet (Ricinus communis). fructul este o capsula cu trei compartimente, cu seminte mari (de 5-22 cm) ce contin 47-53% ulei nesicativ, neinflamabil, ce isi pastreaza consistenta la variatii mari de temperatura. Se foloseste ca lubrifiant pentru angrenaje de mare viteza, la motoarele de avion si in industria farmaceutica, a pielariei, a sapunului etc. Sin. capusa (2). ◊ Ulei sau unt de r. = ulei extras din semintele de ricin, cu actiune laxativa.

CER² ~i m. Arbore mare, inrudit cu stejarul, avand scoarta groasa, frunze crestate si fructul o ghinda, folosit drept combustibil. /<lat. cerrus

DOAMNA ~e f. 1)(folosit ca termen de politete si de adresare, izolat sau inaintea numelui) Femeie casatorita. 2) Sotie a domnului. 3) inv. Stapana a unei case boieresti. ◊ ~ mare planta erbacee otravitoare, cu flori brune-violete si cu fructe negre, intrebuintata in medicina; matraguna. /<lat. dom[i]na

LINGOARE f. pop. Boala contagioasa provocata de bacilul tific si transmisa prin apa de baut, prin fructe si legume nespalate etc., care se manifesta prin febra mare, tulburari intestinale etc.; febra tifoida. [G.-D. lingorii; Var. langoare] /<lat. languor, ~oris

TAMARIN¹ s. m. arbore mare din India, foarte decorativ, cu flori galbene, care produce fructe din al caror miez se prepara o bautura racoritoare. (< fr. tamarin)

OUSOR ~oare n. (diminutiv de la ou) 1) ~orul piciorului os rotund la incheietura labei piciorului cu partea de jos a femurului. 2) Planta erbacee cu tulpina e****a, cu frunze mari, ovale, dispuse pe lujer in forma de guler si cu fructe capsule, de culoare rosie. [Sil. o-u-] /ou + suf. ~usor

CRUSON s.n. Bautura rece preparata intr-un bol mare (numita in engl. chiar bowl, in germ. Bowle), din diferite fructe puse la macerat cu zahar si alcool (lichior, rachiu, coniac), la care se adauga, inainte a a fi servita, vin, vin spumant sau sampanie; din fr. cruchon (= vas de lut sau gresie cu doua toarte).

coroaba, coroabe, s.f. (reg.) 1. fruct al unui maracine; porumba, porumbea. 2. planta ierboasa, paroasa, cu flori mari, albastre-violacee; busuioc-de-padure, iarba-neagra. 3. busuioc salbatic. 4. cartof.

caisa f., pl. e (ngr. kaisi, d. turc. kaisy, caisa, zarzara cu simburele dulce; bg. sirb. kaisiia). Munt. vest. fruct de cais ori de zarzar (indiferent). Munt. est. Mold. Zarzara mare cu simburele dulce. – In Olt. caisa.

BLANTYRE [blæntair], oras in S statului Malawi; 402,5 mii loc. (1987, impreuna cu Limbe). Cel mai mare oras la tarii. Nod de comunicatii. Aeroport international. Prelucrarea tutunului si fructelor; ciment, textile. Fundat in 1876.

PRUNA, prune, s. f. fructul prunului, drupa de forma alungita, de culoare vanata sau galbuie, cu sambure mare. ◊ Expr. Parca are prune in gura, se spune despre cineva care vorbeste neclar, care pronunta cuvintele nedeslusit. – Lat. pruna.

CALIBRA, calibrez, vb. I. Tranz. 1. A realiza cu mare precizie piese de masini de aceleasi dimensiuni. 2. A sorta dupa marime grane, fructe etc. 3. A restrange albia variabila a unui rau prin lucrari hidrotehnice. – Fr. calibrer.

CENTROSPERMA, centrosperme, s. f. (La pl.) Grup mare de plante, cu ovarul superior, cu seminte localizate pe o formatie din centrul fructului si cu embrionul curbat, inelat sau spiralat; (si la sg.) planta din acest grup. – Din fr. centrospermes.

DUDAU ~aie n. pop. 1) Loc napadit de buruieni (mari); balarie. 2) Planta erbacee inalta cu tulpina e****a din familia umbeliferilor, cu radacina si fructele otravitoare, folosita in scopuri medicinale; cucuta. [Sil. du-dau] /cf. ung. dudva

PIERSIC ~ci m. Pom fructifer cu fructe carnoase, aromate, de culoare galbuie-rosiatica, acoperite cu o pielita pufoasa, avand sambure mare, bombat si cu invelis dur, brazdat. /<lat. persicus

ROD roade n. 1) Produs vegetal (mai ales fruct) al plantelor cultivate; recolta. ◊ Cu ~ roditor. ~ul-pamantului planta erbacee otravitoare, cu frunze mari, lucioase, dupa a carei dezvoltare florala, in popor, se apreciaza recolta asteptata. 2) fig. Rezultat al unei actiuni; consecinta; urmare; efect. ~ul convorbirilor. 3) inv. pop. Persoana (de orice varsta) in raport cu parintii ei; odrasla. /<sl. rodu

SAMBUROS ~oasa (~osi, ~oase) (despre unele fructe sau despre legume) 1) Care are multi samburi; cu multi samburi. 2) Care are sambure mare; cu sambure mare. /samburos + suf. ~os

CENTROSPERME s.f.pl. (Bot.) Grup mare de plante cu ovar superior, avand semintele localizate pe o formatie din centrul fructului; (la sg.) planta din acest grup. [Sg. centrosperma. / < fr. centrospermes].

CENTROSPERME s. f. pl. grup mare de plante cu ovar superior, cu semintele localizate pe o formatie din centrul fructului. (< fr. centrospermes)

ROD, roade, s. n. 1. Nume generic dat produselor vegetale obtinute de la plantele cultivate, in special fructelor; fruct. ◊ Loc. adj. Cu rod = roditor, fructifer. ◊ Compuse: rodul-pamantului = planta erbacee veninoasa, cu frunze mari, late si lucioase, dupa a carei dezvoltare florala poporul apreciaza recolta anului (Arum maculatum); (inv.) rod-de-zahar = dulceata de trandafiri; rodozahar. 2. Fig. Urmare, rezultat, efect (al unei actiuni). ♦ Folos, avantaj. 3. (Pop.) Copil, prunc, vlastar, odrasla. [Var.: (rar) roada s. f.] – Din sl. rodu.

TIFOIDA adj. (In sintagma) Febra tifoida = boala infectioasa, contagioasa si epidemica, provocata de un bacil specific, manifestata prin febra mare, tulburari intestinale, stare de toropeala si care se transmite prin apa de baut, prin fructe si prin legume nespalate etc.; tifos, lingoare, boala lunga. – Din fr. typhoide.

PERJ ~i m. reg. Pom fructifer cu fructe carnoase si zemoase, de culoare albastra-rosiatica sau galbuie, avand sambure cu invelis dur, mare si aproape plat; prun. /Din perja

PRUN ~i m. Pom fructifer cu fructe carnoase si zemoase, de culoare albastra-rosiatica sau galbuie, avand sambure cu invelis dur, mare si aproape plat. /<lat. prunus

AVOCADO s. m. pom cultivat in zonele subtropicale si mediteraneene, avand fructe bace, de marimea unei pere, cu coaja subtire, verde, pulpa comestibila si un sambure mare, ovoid. (< sp. avocados)

SICONA, sicone s. f. Tip de fruct compus care se prezinta in forma unei urne carnoase, in care se afla un numar mare de achene. – Din fr. sycone.

MATRAGUNA, matragune, s. f. Planta erbacee otravitoare din familia solanaceelor, cu flori brune-violete care contin atropina si cu fructe negre, lucitoare, intrebuintata in medicina pentru proprietatile ei antiseptice si c******e; beladona, doamna-codrului, doamna-mare (Atropa belladonna). ◊ Expr. Parca i-a dat cineva (sau a mancat) matraguna = parca e nebun. – Cf. alb. matergone.

COARNA, coarne, s. f. 1. fructul comestibil, rosu si acrisor, al cornului. 2. (La sg.) Varietate de struguri de masa, cu boaba mare, lunguiata, neagra sau galbena-verzuie si cu coaja tare. – Lat. corna (pl., devenit sg. f., al lui cornum).

SAMSUN, oras in N Turciei, port la golful omonim al Marii Negre, situat la 330 km NE de Ankara; 362,7 mii loc. (2000). Centru comercial. Ind. constr. de masini, chica (ingrasaminte), textila si alim. Productie de tigarete. Exporta tutun, tigarete, lana, cereale, uleiuri vegetale, fructe. Intemeiat in 562 i. Hr. de colonistii din Milet, cu numele Amisus. Cucerit de Alexandru cel mare in sec. 4 i. Hr., de romani in anul 71 i. Hr., turcii selgiucizi au construit la 2,5 km SE de Amisus o fortareata pe care au numit-o Samsun, cu existenta de sine statatoare pana in 1425, cant turcii otomani le-au unit intr-o singura asezare. Anexat de Rusia in 1783. Distrus in mare parte de incendiul din 1869.

PORCESC ~easca (~esti) 1) Care este caracteristic pentru porci; de porc. ◊ A avea noroc ~ a avea noroc mare, neasteptat. 2) fig. Care vadeste obraznicie sau grosolanie; plin de obraznicie sau de grosolanie. Apucaturi ~esti. 3) (despre fructe sau legume) Care este de soi rau; de calitate proasta. /porc + suf. ~esc

FRUCT DE CACTUS s.n. Fructul unei specii de cactus, originar din America (Opuntia ficus-indica), numit si smochina indiana (engl. Indian fig), de culoare verzuie, galbena sau rosie-oranj, acoperit de tepi (indepartate inainte de comercializare), avand miezul roscat, dulce, cu aroma de pere si pepene; inainte de consum se curata de coaja cu mare atentie pentru a evita intepaturile (pericol de infectie), iar miezul se consuma natur, in salate de fructe si sorbeturi, dar mai ales fiert in compoturi, marmelade si sosuri.

RAFIE (‹ fr.) s. f. Denumire data fibrelor obtinute din nervurile si teaca frunzelor unor specii de palmieri din genul Raphia (R. sudanica, R. elegans, R. Ruffia) cu tulpina scurta si groasa, terminata cu o coroana de frunze de dimensiuni mari, intre 15 si 20 m, originare din Africa de Sud. Sunt elastice si rezistente, avand diverse utilizari. Din fructul de R. vinifera se obtine vinul de palmier.

TEI, (1) tei, s. m., (2, rar) teie, s. n. 1. S. m. Arbore cu frunze mari in forma de inima, cu flori albe sau albe-galbui, puternic parfumate, melifere, intrebuintate in farmacie, si cu fructe achene (Tilia platyphyllos). ◊ Tei alb = arbore cu lemnul alb-rosiatic, usor (Tilia tomentosa). Tei pucios = arbore inalt pana la 20 m, ale carui flori se folosesc in farmacie (Tilia cordata). 2. S. n. Fibra din scoarta de tei (1), folosita la legat si la fabricat sfori, franghii, rogojini. ◊ Expr. A lega doua-n tei = a reusi sa adune ceva avere. A gasi tei de curmei = a gasi pretexte. – Lat. *tilium (= tilia).

CER¹, ceri, s. m. Arbore mare din familia fagaceelor, inalt pana la 30 m, inrudit cu stejarul, cu scoarta negricioasa, cu frunze pieloase, bogate si cu fructele ghinde, foarte cautat ca lemn de foc (Quercus cerris). ♦ Lemnul acestui arbore, folosit drept combustibil. – Lat. cerrus.

BANANIER (‹ fr.) s. m. Planta arborescenta cu tulpina carnoasa si cu frunze foarte mari; se cunosc cca. 60-70 de specii raspindite in regiunile tropicale si subtropicale (Africa, Australia, Crimeea, Caucaz), unde se cultiva pentru fructele comestibile (Musa paradisiaca); banan.

TURITA, turite, s. f. Planta erbacee cu tulpina in patru muchii, cu flori albe sau verzi si cu fructe acoperite cu peri curbati la varf, care se agata de hainele oamenilor, de lana oilor etc. (Galium aparine). ◊ Compus: turita-mare = planta erbacee cu frunze paroase pe fata inferioara si cu foliole dintate, cu flori galbene-aurii grupate in forma de ciorchine si cu fructe cu ghimpi mici la baza; scai-marunt (Agrimonia eupatoria). – Din scr. turica.

SILOZ s.n. Depozit de dimensiuni mari, folosit pentru pastrarea cerealelor, a carbunilor etc. si inzestrat cu instalatii de uscare, de transport etc. ♦ Depozit pentru pastrarea furajelor, a fructelor etc. [< rus. silos, dupa fr. silo, it. silos, cf. sp. silo < lat. sirus , gr. siros].

MIGDALA, migdale, s.f. fructul a doua varietati de migdal (Prunus amygdalus, var. dulcis si var. amara), asemanator cu o caisa verde, dar necomestibil; (prin restr., la pl.) samburii mari si lemnosi ai migdalelor, respectiv miezul acestora, utilizat ca aromatizant; a) migdale dulci = miezul varietatii dulcis, de culoare alb-galbuie, comestibil, utilizat pe scara larga in cofetarie, intreg, prajit, caramelizat sau efilat, iar sub forma de pudra pentru realizarea de diverse paste (martipan) si creme; b) migdale amare = miezul varietatii amara, acoperit cu o pielita groasa, maronie, foarte amara, cu bogat continut de amigdalina, toxica in cantitate mare – fiind de aceea interzis in consum, dar utilizat pentru fabricarea de esenta, extract, ulei si lichior de migdale.

HARLAU, oras in jud. Iasi, pe raul Bahlui; 12.223 loc. (1998). Statie finala de c. f. Expl. de gresii si calcare oolitice. Fabrici de mobila si cherestea, de tricotaje si conf., de mase plastice; tesatorie de matase; produse alim. (conserve de legume si fructe, preparate din lapte, bauturi alcoolice, otet). Centru pomicol si viticol. Muzeu de arheologie si etnografie. Biserica Sf. Gheorghe (ctitorie din 1492 a lui Stefan cel mare), cu valoroase picturi murale interioare (1530); biserica Sf. Dumitru (ctitorie din 1535 a lui Petru Rares, cu unele transformari din 1779, initiate de marele spatar Iordache Cantacuzino-Deleanu); biserica Sf. Nicolae-Munteni (ante 1848). Ruinele caselor domnesti. Prima mentiune documentara dateaza din 1384. Resedinta domneasca. Stefan cel mare a incheiat aici, cu polonii, Tratatul de pace din 12 iul. 1499. Declarat oras in 1968.

ZOOCOR, -A, zoocori, -e, adj., s. f. (Planta) care are fructe sau seminte adaptate pentru raspandirea prin intermediul animalelor, prezentand formatii corespunzatoare (carlige, tepi, clei etc.) care, prinzandu-se de corpul acestora, sunt duse pe distante mari. – Din fr. zoochore.

PAPAIA s.f. fruct exotic al unei plante cu trunchi drept si inalt, cu o coroana in forma de evantai si frunze adanc palmate (C****a papaya), avand forma de para mare, de culoare galbuie, cu pulpa roz-oranj, carnoasa, suculenta, cu multe seminte de culoare neagra la miljloc (baca). Se consuma ca desert, la fel ca pepenele galben, fiind deosebit de dulce cand este coapta.

KALONG s.m. Cel mai mare liliac din lume, care traieste in Asia tropicala, ziua dormind in arbori, agatat cu capul in jos, si seara deplasandu-se in plantatii pentru a se hrani cu fructe. (cf. amer. kalong < cuv. indonez. liliac)

GRAS ~sa (~si, ~se) 1) (despre fiinte sau despre partile corpului lor) Care are multa grasime; gros. ◊ Litere (sau caractere) ~se litere (sau caractere) tipografice aldine. 2) (de-spre par, piele) Care este unsuros datorita secretiei abundente a glandelor sebacee. 3) Care contine multa grasime; bogat in grasimi. Carne ~sa. Smantana ~sa. 4) (despre fructe, legume) Care este plin; bogat in miez; carnos. 5) (despre plante) Care are multa seva; plin de seva; mustos. 6) (despre pamant) Care contine suficiente substante hranitoare. 7) fig. fam. Care este de mare insemnatate; considerabil. 8): Acid ~ acid care formeaza grasimi (in combinare cu glicerina). /<lat. grassus

PORTOCALA (‹ ngr.) s. f. fructul portocalului, baca globuloasa portocalie, continand apa, hidrati de carbon, acizi organici, vitaminele C, A, B₂, saruri de sodiu si de potasiu, calciu, fosfor, fier etc. Foarte nutritiv, are valoare energetica mare, suplinind carentele vitaminice. Frecvent folosit in industria alimentara la fabricarea sucurilor, a compoturilor, gemurilor si dulceturilor, a bauturilor alcoolice etc. Are utilizari terapeutice, ca tonic muscular si al sistemului nervos, remineralizant, hepatoprotector, diuretic etc.

MARGARITAR, (1, 2) margaritare, s. n. (3, 4) s. m. 1. S. n. Boaba rotunda si tare de culoare alba-stralucitoare cu reflexe sidefii, care se formeaza in corpul unor scoici si care se intrebuinteaza ca podoaba de pret; perla. ◊ Loc. adj. De margaritar = impodobit, batut, incrustat cu margaritare (1). ♦ Fig. Lucru fara cusur, de mare valoare. 2. S. n. Pietris marunt la betoane pentru fatade, mozaicuri, pentru asternut pe alei etc. 3. S. m. (Bot.) Lacrimioara, cercelus. 4. S. m. Numele unei specii de vasc care creste numai pe stejari, cu fructe in forma de bobite galbene (Loranthus europaeus) – Din ngr. margaritari.

CRACANA, cracane, s. f. I. 1. Craca ramificata in forma de V; lemn sau alt obiect desfacut la un capat in doua sau in mai multe brate; fiecare ramificatie a unui obiect bifurcat; crac². 2. Prajina provenita dintr-o ramura de copac bifurcata la un capat, folosita pentru a sprijini crengile prea incarcate de fructe, cumpana fantanii etc. 3. Pirostrie. ♦ Unealta facuta din trei prajini impreunate la capatul de sus si asezate in forma de piramida, de care se atarna caldarea deasupra focului. II. Varietate de struguri cu boabe mari, albe sau negre; varietate de vin din astfel de struguri. [Var.: cracan s. n.] – Craca + suf. -ana.

LIMBA-MIELULUI s.f. (bot.) Planta erbacee cu frunze mari si flori albastre sau albe (Borrago officinalis), ale carei frunze mari, cu gust de castravete, se pot consuma in salate si ale carei flori, zaharate (trecute prin albus batut si apoi prin zahar pudra), se folosesc in gastronomie ca elemente de decor pentru salate de fructe si inghetate.

M'USLI s.n. Preparat culinar cu mare valoare nutritiva, creat in sec. 19 de medicul elvetian Bircher-Benner, numit de aceea si Birchermuesli, constand din fulgi de ovaz inmuiati in lapte, cu adaos de suc de lamaie, mere rase sau alte bucatele de fructe proaspete si seminte uleioase (miez de nuca, migdale) macinate; p. restr. amestec de fulgi de ovaz, fructe deshidratate si seminte uleioase, comercializat sub aceasta denumire. din germ. Musli < germ. elv. Muesli, dim. al lui Mues pt. germ. Mus = piure (de fructe, de legume etc.). [et. DWdDS, 10 B.]

MANGO s.n. fructul mangotierului (Mangifera indica), de forma oblonga, rareori rotunda, cu coaja neteda si lucioasa ca a nectarinei, de culoare verzuie, galbena sau rosie, in functie de stadiul de coacere, cu pulpa galbena si zemoasa si un sambure mare la mijloc. [Var. mangot, manga]

MISTRET, -EATA, mistreti, -e, adj. I. (In sintagma) Porc mistret (si substantivat, m.) = animal salbatic cu corpul masiv, acoperit cu par aspru, negru-sur, cu greabanul inalt, capul mare, terminat cu bot alungit, cu ochii mici si cu caninii transformati in colti puternici; porc salbatic (Sus scrofa). II. (Pop.) 1. Care rezulta dintr-un amestec de rase; de calitati diferite; amestecat, pestrit; p. ext. care e de valoare mijlocie. 2. (Despre vin, fructe etc.) Acrisor; (despre fructe) paduret, salbatic. – Lat. mixticius.

MIEZ ~uri n. 1) Partea inferioara, de obicei moale, a unui fruct, a unui sambure, a painii. ~ de nuca. 2) Partea din mijloc a unui lucru. ~ul osului. 3) pop. Partea comestibila, curatata de coaja, a semintelor (de floarea-soarelui, de dovleac etc.). 4) Moment cand o actiune sau un fenomen in desfasurare atinge cea mai mare intensitate; toi. ◊ ~ul noptii mijlocul, toiul noptii. ~ul verii mijlocul, toiul verii. 5) fig. Partea esentiala a unei probleme; esenta; fond. ◊ Cu ~ cu continut, cu talc. /<lat. medius

2) coc, copt, a coace v. tr. (lat. coquere [din pŏquere], pop. cŏcere, ruda cu vgr. pepto, germ. backen, vsl. pesti-pekon; it. cuocere, pv. pg. cozer, fr. cuire, sp. cocer. V. cucina, pepene, precoce, becer, pecie. – Coc, coci, coace, coacem, coaceti, coc; sa coaca; sa coacem, sa coaceti; copsei, copsesi, coapse, coapseram, coapserati, coapsera; copsesem). Prepar unele mincari la foc: a coace pine [!], placinta, mere, castane. Aduc in stare matura, vorbind de fructe: soarele coace grinele, fructele. V. intr. Buba coace, produce puroi. I-o coc eu, ii prepar (clocesc) eu ceva, am sa ma razbun. V. refl. Devin copt: pinea s´a copt (la foc), griu s´a copt (la soare). M´am copt de caldura, am suferit mare caldura. Buba s´a copt, a ajuns aproape sa se sparga, s´a spart.

SALATA ~e f. 1) Planta erbacee legumicola cultivata pentru frunzele ei mari, care se consuma in stare cruda. ◊ ~a-iepurelui planta erbacee cu tulpina inalta, cu frunze alungite si cu flori rosii sau liliachii. 2) Mancare rece preparata din legume crude sau fierte, uneori cu adaos de carne, oua etc., servita, mai ales, ca aperitiv. ~ de castraveti. ◊ ~ de fructe desert facut din fructe crude (taiate marunt), presarate cu zahar si stropite cu rom (vin, coniac). /<ngr. salata, fr. salade, germ. Salat

CASIA s. f. Gen de plante erbacee mari sau subarbusti ornamentali (1-4 m), din familia luguminoase, originare din Asia, Africa, America si Australia, cu tulpina alburie, putin tomentoasa in partea superioara, frunze penat-compuse si flori galbene, rosii, dispuse in raceme axilare. In Egipt, Sudan, India si ins. Antile se cultiva pentru frunzele si fructele lor, utilizate ca laxativ si purgativ.

1) coca f., pl. i (imit. inrudit cu vgr. kokkos, bobita, goaga, cocinila, lat. coccum, cocinila; ngr. kokki, kikki, koku, ou; alb. kok, kŏkie, bobita; mrom. coca, fruct comestibil; megl. coca, cap; it. cocco, ou, cocca, gaina; ven. coca, cuca, nuca, cap; sirb. koka, gaina; bg. koka, fetita, si cu rom. coc 1, cocon, copil bob, cocolos, cocoase, goaga, gogoasa, pupa 2 s. a. multe. V. si REW. 2009). Trans. Mold. Copil, mai ales fetita (mai mare de cit cocuta). Epitet alinator unui copil, chear [!] baiat.

BERGAMOTA (‹ it.) s. f. 1. fructul bergamotierului (arbore din genul citrus), galben, piriform, cu pulpa acida din care se extrage acid citric si care contine, in coaja, un ulei esential foarte parfumat, esenta de b. fiind utilizata ca baza a apei de colonie si la parfumarea lichiorurilor. 2. (Si in forma pergamota) Numele unui soi de pere mari, aproape, rotunde, galbene, zemoase si aromate. ♦ (Adjectival) Pere bergamote.

SAMBURE, samburi, s. m. 1. Parte din interiorul unor fructe, cu invelisul lemnos, care contine samanta; p. restr. partea moale a semintei, care contine substanta germinativa. ♦ (Impr.) Samanta. 2. Fig. Parte centrala, fundamentala, esentiala a unui lucru, a unei actiuni; miez, inima, nucleu; p. ext. germen. ♦ (Concr.) Grup restrans de oameni care actioneaza in mod organizat si care formeaza nucleul unei grupari mai mari. ♦ Fig. Esenta, idee esentiala. 3. Fig. Particica, farama. [Var.: (rar) sambur s. m.] – Cf. alb. sumbull, thumbull.

BARBA barbi f. 1) Par care creste (la barbati) pe barbie si pe obraji. A-si lasa ~. ◊ A rade in ~ a rade pe ascuns, numai pentru sine. A vorbi in ~ a spune ceva incet; a vorbi numai pentru sine. Cati peri in ~ in numar foarte mare. 2) v. BARBIE. 3) Smoc de par care creste la unele animale sub bot. 4) Totalitate a tepilor unui spic de cereale. ◊ ~a-imparatului planta erbacee, cultivata mai ales in scopuri decorative, avand flori de diferite culori si radacini cu proprietati purgative. ~a-caprei a) planta erbacee, avand frunze lungi si inguste, flori galbene si fructe achene de forma lunguiata; b) ciuperca comestibila sub forma unor ace suculente. [G.-D. barbii] /<lat. barba

CARNE, carnuri, s. f. 1. Nume dat tesutului muscular al corpului omenesc sau al animalelor. ◊ Carne vie = carne de pe care s-a jupuit pielea. ◊ Expr. A taia (sau a da, a trage) in carne vie = a) a taia, a lovi in plin; b) fig. a curma fara crutare un rau. Carne de tun = masa de militari trimisi de clasele exploatatoare spre a lupta cu pierderi sangeroase in razboaie de cotropire. A fi rau (sau bun) de carne = a se vindeca greu (sau usor) de o rana. In carne si oase = in persoana, in realitate. Carne din carnea cuiva = descendent direct din cineva, legat prin sange de cineva. A-si pune (sau a-si baga) carnea in (sau la) saramura = a face mari sfortari, a face tot posibilul pentru atingerea unui scop. A pune (sau a prinde etc.) carne = a se ingrasa. A creste carnea pe cineva = a simti o satisfactie. A tremura carnea pe cineva = a tremura de frica. 2. Bucata din tesutul muscular al animalelor taiate, intrebuintata ca aliment. 3. Parte moale de sub coaja fructelor, care inconjura semintele. – Lat. caro, carnis.

SALATA, salate, s. f. 1. Planta legumicola erbacee din familia compozeelor, cu frunze mari si rotunde, comestibile (Lactuca sativa); p. gener. nume dat unor plante erbacee cu frunze comestibile. ◊ Compus: salata-iepurelui = planta erbacee din familia compozeelor, cu flori rosii sau violete (Prenanthes purpurea). 2. Preparat culinar facut din anumite legume fierte sau crude, cu adaos de otet, zeama de lamaie si untdelemn, care se serveste ca aperitiv sau ca garnitura. ◊ Salata de fructe = desert facut din fructe crude, taiate marunt, amestecate cu zahar si stropite cu rom, coniac sau vin. [Pl. si: salati] – Din ngr. salata.

A CULEGE culeg tranz. 1) (legume, fructe, flori etc.) A strange, rupand de pe tulpina sau de pe ramuri. ◊ ~ de pe drumuri (pe cineva) a scoate pe cineva dintr-o stare de mizerie, oferindu-i mijloace de trai. 2) fig. A obtine in urma unui efort; a dobandi; a capata. ~ multe laude. 3) A aduce, din mai multe parti, punand laolalta; a aduna; a strange. ~ pietricele de pe malul marii. 4) tipogr. (texte) A pregati pentru tipar, alegand caracterele tipografice si asezandu-le in culegar; a zetui. /<lat. colligere

BOB¹, (1) boabe, s. n. (2, rar 1) bobi, s. m. 1. S. n. Samanta de cereale sau de legume care fac fructe pastai; graunte, boaba (2). ◊ Loc. adv. Bob cu bob = cu grija si rabdare; amanuntit. Din bob in bob = amanuntit. Bob numarat = intocmai, exact. ◊ Expr. A da (sau a ghici) in bobi = a cauta tainele viitorului dupa cum se asaza bobii aruncati de ghicitor. ♦ Orice particica de materie friabila care seamana cu un graunte. Bob de nisip. 2. S. m. Planta leguminoasa cu flori albe sau trandafirii, cu pastai mari si cu seminte ovale, turtite (Vicia faba); mazariche (I). ♦ P. restr. Samanta acestei plante. – Din sl. bobu.

MOALE¹ moi adj. 1) Care isi modifica usor forma la apasare; care permite afundarea obiectului ce apasa. Paine ~. Pamant ~. 2) Care este putin rezistent; lipsit de duritate. Metal ~. Lemn ~. Piatra ~. 3) Care nu este consistent. ◊ Ou ~ ou care, fiind fiert putin, si-a pastrat galbenusul necoagulat complet. 4) (despre fructe) Care contine mult suc; zemos. 5) Care produce o senzatie placuta la pipait. Par ~. Piele ~. ◊ Apa ~ apa care contine putine saruri. Vin ~ vin placut la gust si fara tarie. A nu-i fi cuiva ~ a nu se simti bine; a avea neplaceri. 6) (despre sunete, voce etc.) Care este placut auzului; catifelat. ◊ Consoana ~ consoana palatalizata. 7) (despre culori) Care se caracterizeaza prin intensitate scazuta; care nu este tipator; palid. 8) (despre lumina) Care este placut vazului; care nu luceste. 9) (despre iarna) Care este fara friguri mari; blanda. 10) (despre mers, pasi etc.) Care aproape ca nu este simtit. ◊ A o lasa mai ~ a inceta de a mai pretinde ceva in mod insistent; a se tempera; a face concesii. 11) (despre oameni) Care este lipsit de vigoare, de energie; slab de caracter; debil. /<lat. mollis, ~e

PLACINTA, placinte, s. f. 1. Preparat de patiserie facut din foi de aluat intre care se pune o umplutura de branza, de carne, de fructe etc. ◊ Expr. A-i veni (sau a-i pregati) (cuiva) o placinta = a-i veni (sau a-i pregati) cuiva o surpriza neplacuta, un necaz. A gasi placinta gata = a se folosi de munca altuia, a-i veni totul de-a gata. Se vinde ca placinta calda = se vinde repede, este foarte cautat. A numara foile la (sau din) placinta = a-si face prea multe socoteli, a despica firul in patru. A astepta (pe cineva) cu placinte calde = a astepta (pe cineva) cu mare bucurie. A sta ca o placinta = a fi pasiv, comod, nesimtit. 2. (Bot.; in compusul) Placinta-porcului = talpa-ursului (Heracleum palmatum). – Lat. placenta.

ajung, -juns, a -junge v. tr. (lat. adjungere, a uni, d. jugum, jug). Ating, vin pina la: ajung fructele cu mina, potera i-a ajuns pe hoti. Apuc, nemeresc [!]: rele timpuri am ajuns! A ajunge pe cineva din urma, a-l ajunge in mers, a veni pina la el. V. intr. Ating, vin pina la: ajung cu mina' n pod. Sosesc, vin pina la: am ajuns acasa. Sint destul: ajunge o maciuca la un car de oale (Prov.). Devin: am ajuns sa traduc bine. Parvin. Vin la cineva sa-l rog (Vechi). Valorez: asta nu ajunge o ceapa degerata (Vechi). A ajunge bine, a sosi fara accident, (fig.) a fi fericit, in situatiune buna. A ajunge la aman, la mare nevoie. A ajunge la cineva, la mina cuiva, a ajunge sa ceri ajutor de la el, sa traiesti din ceia ce-ti da el. A se ajunge v. refl. A se atinge: ramurile copacilor se ajung. Fig. A se intelege, a se invoi: nu ne-am ajuns din pret. A te ajunge cu leafa, a-ti fi suficienta (mai elegant a-ti ajunge leafa).

SALCAM (‹ tc.) s. m. Arbore din familia leguminoaselor, inalt pana la 30 m, cu frunze imparipenat-compuse prezentand cate doi ghimpi la baza, cu flori albe mirositoare, melifere, dispuse in raceme, fructe pastai (Robinia pseudacacia). Originar din America de Nord, a fost introdus in Franta (1600), apoi ti in alte tari europene, mai tarziu si in Romania (1750) ca planta ornamentala. Creste de la campie pana in regiunea dealurilor find rezistent la seceta. Lemnul este folosit pentru obiecte de uz gospodaresc si pentru foc. S. este cultivat in plantatii forestiere pentru productia de lemn, pentru fixarea coastelor, taluzelor, dunelor nisipoase si ca perdele parazapezi de-a lungul drumurilor. Din flori se prepara bautir racoritoare si produse de cofetarie. ◊ S. galben = arbust din familia leguminoaselor, inalt de 3-6 m m, cu frunze trifoliate si cu flori galbene in raceme mari (Laburnum anagyroides). Din lemn se fac obiecte de arta si mobile fine. ◊ S. japonez = arbore inalt de 20 m, asemanator cu salcamul, cu flori galbui in panicule mari terminale, cu pastai de forma caracteristica (strangulate intre seminte), indehiscente (Sophora japonica). Originar din E Asiei, la noi a fost introdus in parcuri si gradini.