SAMANTOS, -OASA, samantosi, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Despre fructe) Care are multe seminte. 2. Adj. (Despre vietuitoare) Prolific. 3. S. f. (La pl.) Grup de arbori fructiferi cu fructe carnoase, provenite din dezvoltarea receptaculului floral si a ovarului; (si la sg.) arbore din acest grup. – Samanta + suf. -os.

SORB¹, sorbi, s. m. Arbore din familia rozaceelor inalt pana la 15 m, cu frunze ovale, flori albe si fructe carnoase, al carui lemn se foloseste la strungarie (Sorbus aria). – Lat. sorbus.

PADUCEL¹ ~i m. Arbust (mai rar arbore) spinos, cu frunze lombate, cu flori albe si cu fructe carnoase, comestibile, de culoare rosie, bruna sau neagra. /<lat. peducellus

PERJ ~i m. reg. Pom fructifer cu fructe carnoase si zemoase, de culoare albastra-rosiatica sau galbuie, avand sambure cu invelis dur, mare si aproape plat; prun. /Din perja

PIERSIC ~ci m. Pom fructifer cu fructe carnoase, aromate, de culoare galbuie-rosiatica, acoperite cu o pielita pufoasa, avand sambure mare, bombat si cu invelis dur, brazdat. /<lat. persicus

PRUN ~i m. Pom fructifer cu fructe carnoase si zemoase, de culoare albastra-rosiatica sau galbuie, avand sambure cu invelis dur, mare si aproape plat. /<lat. prunus

VANILIE ~i f. 1) Planta tropicala erbacee cu tulpina agatatoare si fructe carnoase, aromate. 2) Fructul acestei plante. [G.-D. vaniliei; Sil. -li-e] /<fr. vanille, it. vaniglia

VERIGAR ~i m. Arbust cu ramuri spinoase, cu frunze alterne si opuse, cu flori galbene-verzui si cu fructe carnoase, negre, folosite in medicina pentru proprietatile lor purgative. /veriga + suf. ~ar

pepenei s.m. pl. (reg.) 1. varietate de prun cu fructe carnoase. 2. pepenari.

pomos, -oasa, adj. (inv.; despre pomii fructiferi) care are fructe carnoase.

BOABA, boabe, s. f. 1. (Specie de) fruct carnos (si sferic) cu samburele sau samburii in mijloc; baca. 2. Bob¹ (1). ◊ Expr. A nu sti (sau a nu pricepe, a nu zice) (nici o) boaba = a nu sti (sau a nu pricepe, zice) nimic. – Cf. scr. boba.

DRUPA, drupe, s. f. Tip de fruct carnos si zemos cu un singur sambure (ca visina, piersica, pruna etc.). – Fr. drupe (lat. lit. drupa)

CUCURBITACEE, cucurbitacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, cu tulpini taratoare sau agatatoare, cu frunze mari, cu fructul carnos avand coaja tare; (si la sg.) planta care face parte din aceasta familie. ◊ (Adjectival) Planta cucurbitacee. – Din fr. cucurbitacee.

BACA bace f. fruct carnos cu miezul suculent, in care se afla una sau mai multe seminte (reprezentanti: agrisa, coacaza). [G.-D. bacei] /<it., lat. bacca

BOABA ~e f. fruct carnos al unor plante, avand in mijloc una sau mai multe seminte. ◊ A nu sti (sau a nu pricepe) nici o ~ a nu sti (sau a nu pricepe) nimic. [Sil. boa-ba] /Din boabe

CUCURBITACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante dicotiledonate, taratoare sau agata-toare, cu frunze mari si fructul carnos, cu coaja tare (reprezentanti: dovleacul, pepenele etc.). 2) Planta din aceasta familie. /<fr. cucurbitacee

DRUPA ~e f. bot. Tip de fruct carnos cu un singur sambure tare (reprezentanti: caisa, pruna, maslina). /<fr. drupe, lat. drupa

HESPERIDA s.f. fruct carnos asemanator cu baca (cum are portocalul, lamaiul etc.). [< fr. hesperides, cf. Hesperide – nimfe care pazeau gradina cu mere de aur daruite de Geea Herei la nunta acesteia cu Zeus].

BACA s.f. fruct carnos, cu miezul zemos, continand una sau mai multe seminte. [< lat. bacca].

CUCURBITACEE s.f.pl. Familie de plante erbacee dicotiledonate cu fructul carnos si coaja tare, avand ca tip dovleacul, pepenele etc.; (la sg.) planta din aceasta familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. cucurbitacees, cf. lat. cucurbita – dovleac].

DRUPA s.f. Tip de fruct carnos si zemos care are un singur sambure. [Cf. fr. drupe, lat. drupa – maslina].

paducea, paducele, s.f. (reg.) fructul carnos, de culoare rosie si cu sambure lemnos al paducelului.

MELONIDA s.f. (Bot.) fruct carnos, indehiscent, asemanator cu baca, dar cu coaja tare la maturitate. [Cf. gr. melon – poama, eidos – aspect].

BACA s. f. fruct carnos, cu pielita subtire si cu miezul zemos. (< lat. bacca)

CUCURBITACEE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate erbacee, cu fructul carnos si coaja tare: dovleacul, pepenele etc. (< fr. cucurbitacees)

HESPERIDA s. f. fruct carnos asemanator cu baca (la portocal, lamai etc.). (< fr. hesperide)

PEPONIDA s. f. fruct carnos cu coaja tare si cu seminte numeroase, la cucurbitacee; pepene, dovleac; melonida. (< fr. peponide)

SARCOCARP s. n. fruct carnos. (< engl. sarcocarp)

BACA, bace, s. f. Nume dat fructelor carnoase, cu pielita subtire si cu miezul zemos, in care se afla semintele. Afina este o baca. – It. bacca (lat. lit. baca).

BOABA, boabe, s. f. 1. fruct carnos (si rotund) al unor plante, in mijlocul caruia se gasesc samburii. 2. Bob² (3). ◊ Expr. A nu sti (sau a nu pricepe, a nu zice) (nici o) boaba = a nu sti (sau a nu pricepe, zice) nimic. – Comp. sb. boba.

baca f., pl. e (lat. baca, bacca, bobita). Bot. Boaba, bobita, fruct carnos cu mai multi simburi mici, ca la dafin, agris, poama s.a. V. drupa.

GOGOSAR, gogosari, s. m. 1. Specie de ardei gras cu fructe mari, carnoase, de forma aproximativ sferica si de culoare rosie sau verde; p. restr. fructul acestei plante. 2. (Rar) Vanzator de gogosi. ♦ Fig. Om mincinos, sarlatan. – Gogoasa + suf. -ar.

VANILIE, vanilii, s. f. 1. Planta exotica erbacee agatatoare din familia orhideelor, cu frunze carnoase si fructe aromatice, in forma de pastaie, folosite drept condiment (Vanilla planifolia); p. restr. fructul acestei plante, supus unui proces special de fermentare si folosit drept condiment placut aromat, datorita continutului de vanilina. 2. Planta cu tulpina ramificata si flori albastre sau liliachii cu miros foarte placut (Heliotropium peruvianum). ◊ Vanilie salbatica = planta erbacee cu tulpina dreapta, cu frunze eliptice, paroase si cu flori albe sau violacee (Heliotropium europaeum). – Din ngr. vanilli. Cf. it. vaniglia, vainiglia, fr. vanille.

VERIGAR, verigari, s. m. Arbust cu ramurile terminate prin cate un spin, cu frunze alterne si opuse, cu flori galbene-verzui si cu fructe globuloase, carnoase, negre, intrebuintate in medicina pentru proprietatile lor purgative; patachina (1) (Rhamnus cathartica). [Var.: verigariu s. m.] – Veriga + suf. -ar.

DUD, duzi, s. m. Numele a doua specii de arbori cu frunzele lobate asimetric, cu fructe mici, carnoase, albe (Morus alba) sau negre-rosietice (Morus nigra), cu un gust dulce fad, ale caror frunze constituie hrana viermilor de matase; agud. – Din tc. dut.

SMOCHIN, smochini, s. m. Arbore cu frunzele lobate, cu numeroase flori inchise intr-un receptacul globulos, care la maturitate devine un fruct comestibil carnos, dulce si suculent (Ficus c****a). – Din smochina (derivat regresiv) sau din sl. smokĩnu.

AGUD ~zi m. pop. Pom cu lemn tare, cu fructe mici, carnoase, comestibile, ale carui frunze sunt folosite ca hrana pentru viermii-de-matase; dud. / Din aguda

ARDEI ~ m. 1) Planta legumicola cultivata pentru fructul ei carnos, bogat in vitamine, cu gust dulce sau iute. 2) fructul acestei plante. ~ borcanos. ~ dulce. ◊ Iute ca ~ul a) care se irita usor; suparacios; b) care este sprinten, harnic. A da cuiva cu ~ pe la nas a supara cu vorba pe cineva; a intepa; a irita. /a arde + suf. ~ei

GARANTA ~e f. Planta erbacee cu tulpina in patru muchii, paroasa, avand frunze lunguiete, dispuse in jurul fiecarui nod, flori galbui si fructe mici, carnoase, negre, din ale carei radacini se extrage o substanta coloranta rosie, folosita in industria textila; roiba. /<fr. garance

PIPARUS ~i m. 1) pop. Planta legumicola cultivata pentru fructul ei carnos, bogat in vitamine, la inceput verde, apoi galben, avand gust dulce (sau iute); ardei. ◊ Cu ~ cu o usoara nuanta obscena; picant. 2) fruct al acestei plante. /piper + suf. ~us

PIPER ~i m. 1) Arbust exotic cu tulpina taratoare, avand frunze ovale, flori mici, galbene, si fructe boabe (negre la coacere), folosite drept condiment. ◊ A avea (sau a fi) cu ~ la nas a fi rautacios. A i se sui ~ul la nas a se supara. 2) reg. Planta legumicola cultivata pentru fructul ei carnos, bogat in vitamine, la inceput verde, apoi galben sau rosu, avand gust dulce sau iute intepator; ardei. ◊ ~-rosu boia de ardei. Iute ca ~ul a) care se irita usor; suparacios; b) care este sprinten, harnic. 3) Fruct al acestei plante. /<ngr. piperi, sl. piperu

SPANCA f. pop. Soi de visin cu fructe mari carnoase de culoare rosie-deschisa. /Orig. nec.

TRANDAFIR¹ ~i m. 1) Arbust decorativ cu tulpina inalta, ramificata si cu tepi, cu flori placut mirositoare (folosite in industria parfumurilor); roza. 2) Floare a acestui arbust. ◊ ~ salbatic arbust cu flori roz sau albe si cu fructul oval, carnos, de culoare rosie; maces; rasura; ruja. 3) rar Carnati preparati din carne de porc cu mult piper si usturoi. /<ngr. tr[i]antafillon

VITACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante lemnoase, agatatoare, cu frunze palmat-lobate si cu fructe bace, carnoase (reprezentant: vita de vie). 2) Planta din aceasta familie. [Sil. -ce-e] /<fr. vitacees

ARIL s.n. (Bot.) Imbracamintea externa, carnoasa a fructelor; arilod. [< fr. arille, cf. lat. arillus].

dud (-uzi), s. m. – Arbore cu fructe mici, carnoase, albe sau negre (Morus alba, Morus nigra). – Mr. duda, megl. dud. Tc. dud, dut, per. tud (Miklosich, Turk. El., I, 287; Roesler 591; Seineanu, II, 161; Lokotsch 2118; Berneker 233), cf. alb., sb. dud. – Der. duda, s. f. (fruct de dud); dudau, s. m. (buruieni balarii), cf. mag. dudva (dupa Cihac, II, 496 si Lowe 30, rom. provine din mag.), it. duda (Battisti, II, 1399).

ANANAS s. m. planta erbacee originara din America tropicala, cu fructe mari, carnoase. (< fr., sp. ananas)

DRUPA s. f. fruct indehiscent carnos si zemos, cu un singur sambure. (< fr. drupe, lat. drupa)

PULPARE s. f. proces tehnologic de separare a partii carnoase a fructelor de cele fibroase si dure, pentru a obtine o pasta moale (pulpa). (dupa fr. pulpation)

smochina (-ne), s. f. – fruct comestibil carnos inchis intr-un receptacul. Sl. smokvina (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 353; Conev 49), cf. bg. smokin, sb. smovka. – Der. smochin, s. m. (arbore, Ficus c****a); smochini, vb. refl. (a se zbirci, a se increti); smochinet, s. n. (multime de smochini).

BACA, bace, s. f. fruct cu pericarp carnos, cu pielita subtire si cu miezul zemos, in care se afla semintele. – Din it., lat. bacca.

VISINA, visine, s. f. fructul visinului, sferic, carnos, de culoare rosu-inchis si cu gust acrisor. ◊ Visina salbatica = fructul visinelului (2). [Pl. si: visini] – Din sl. visnja.

PIERSICA, piersici, s. f. fructul piersicului, sferic, carnos, suculent, acoperit cu o pielita pufoasa de culoare galbuie-rosiatica. – Lat. persica.

MEZOCARP s. n. Parte carnoasa a unui fruct, cuprinsa intre coaja si sambure. – Din fr. mesocarpe.

DRUPA, drupe, s. f. Tip de fruct cu mezocarpul carnos (si zemos) si cu endocarpul format dintr-un singur sambure. – Din fr. drupe, lat. drupa.

CIRES ~i m. Pom fructifer cu frunze ovale si flori albe, cultivat pentru fructele sale mici, carnoase si pentru lemnul care este folosit in industria mobilei. /<lat. ceresius

CIRESAR¹ ~i m. pop. 1) A sasea luna a anului; iunie. 2) Pom fructifer cu frunze ovale si flori albe, cultivat pentru fructele sale mici, carnoase si pentru lemnul care este folosit in industria mobilei; cires. /cireasa + suf. ~ar

MEZOCARP ~uri n. Partea carnoasa a unui fruct. /<fr. mesocarpe

PATLAGEA ~ele f. : ~ rosie a) planta erbacee legumicola cu flori galbene si cu fructe mari, sferice, suculente, de culoare rosie (rar roz sau galbena); b) fruct al acestei plante; rosie; tomata. ~ vanata a) planta erbacee legumicola cu flori violacee si cu fructe mari, ovale, carnoase, de culoare violeta; vanata; b) fruct al acestei plante. [G.-D. patlagelei; Sil. -tla-; Var. patlagica] /<turc. patlican

PULPA ~e f. 1) (la oameni) Partea carnoasa de dinapoi a piciorului, cuprinsa intre genunchi si glezna. 2) (la animale) Parte a membrului posterior, cuprinsa intre crupa si gamba; coapsa. 3) pop. (la femelele animalelor mamifere) Organ de secretie a laptelui; uger. 4) Tesut conjunctiv cu numeroase vase sangvine si terminatii nervoase. ~ dentara. 5) Partea moale, carnoasa, a unui fruct. 6) Reziduu obtinut in urma prelucrarii sfeclei de zahar, folosit ca furaj. [G.-D. pulpei] /<lat. pulpa

VISIN ~i m. Pom fructifer cu frunze lucioase, dintate si cu flori albe, avand fructe mici, rotunde, carnoase, de culoare rosie si cu gust acrisor. ◊ ~ turcesc arbust cu flori albe si cu fructe mici, negre, amarui la gust, ale carui frunze mirositoare se folosesc drept condiment, iar lemnul, pentru confectionarea lulelelor. ~ salbatic. v. VISINEL. /Din visina

ASCLEPIAD³ s.m. Planta erbacee perena cu flori albastre parfumate si cu fructul ingrosat si carnos. [< fr. asclepiade].

PULPA s.f. 1. Partea carnoasa a unui fruct. ♦ fructe conservate in solutie de bioxid de sulf diluata. 2. Partea moale din interiorul unui organ (splina, dinte etc.). ♦ Portiune musculara proeminenta. 3. (Min.) Apa care are in suspensie graunti minerali; tulbureala. [< fr. pulpe, cf. lat. pulpa].

MEZOCARP s.n. Partea carnoasa a unui fruct, cuprinsa intre coaja si sambure. [< fr. mesocarpe, cf. gr. mesos – mijlociu, karpos – fruct].

ASCLEPIAD³ s. m. planta erbacee perena cu flori albastre parfumate si cu fructul ingrosat si carnos. (< fr. asclepiade)

MEZOCARP s. n. partea carnoasa, pulpa unui fruct, intre coaja si sambure. (< fr. mesocarpe)

PULPA s. f. 1. portiune musculara proeminenta (a gambei, a degetului). 2. partea moale din interiorul unui organ (splina, dinte). 3. parte carnoasa a unor fructe. ◊ fructe conservate in solutie de bioxid de sulf diluata. 4. (min.) apa care are in suspensie graunti minerali; tulbureala. 5. medicament de consistenta moale, prin pulpare. (< lat. pulpa, fr. pulpe)

FRAGA, fragi, s. f. Partea comestibila a fragului¹ (considerata in mod gresit drept fruct), compusa din receptaculul carnos si rosu pe suprafata caruia se gasesc presarate fructele. 2. Compus: fraga-tatareasca = planta erbacee cu frunze dintate, cu flori asezate la subsuoara frunzelor si cu fructe rosii (Blitum virgatum). 3. (Reg.; uneori determinat prin „de pom”) Duda. [Var.: frag s. m.] – Lat. fraga.

CIREASA, cirese, s. f. fructul ciresului, mic, sferic, carnos, de culoare rosie sau galbena, cu gust dulce sau amarui. [Pl. si: ciresi] – Din lat. ceresia (= cerasea).

PATLAGEA, patlagele, s. f. 1. (Determinat adesea, prin „rosie”) Planta erbacee legumicola cu tulpina inalta, cu frunze mari, penate si cu flori galbene, cultivata pentru fructul ei comestibil, sferic, rosu, zemos, bogat in vitamine; rosie, tomata (Lycopersicum esculentum); p. restr. fructul acestei plante. 2. (Determinat adesea prin „vanata”) Planta erbacee legumicola cu flori violete si cu fructe comestibile mari, ovale, carnoase, de culoare violet-inchis; vanata (Solanum melongena); p. restr. fructul acestei plante. [Var.: patlagica s. f.] – Din tc. patlıcan.

VANATA vinete f. 1) Planta erbacee legumicola cu fructe comestibile, mari, ovale, carnoase, de culoare violeta. 2) Fructul acestei plante; patlagica vanata. /Din vanat

castana f., pl. e (ngr. si vgr. kastanon, pl. -na; it. castagna, d. lat. castanea). fructul castanului, un simbure carnos c´o coaja cafenie deschisa acoperita, cind e in arbore, de alta coaja verde cu ghimpi. Castana de balta. V. coltan.

ANANAS, ananasi, s. m. 1. Planta erbacee perena originara din tarile calde, cu frunze lungi si tulpina scurta, care poarta in varf o inflorescenta simpla ca un spic (Ananas sativus). 2. fructul comestibil al acestei plante, carnos, cu gust dulce-acrisor si foarte aromat. – Din fr. ananas.

PULPA, pulpe, s. f. 1. Partea musculoasa posterioara a piciorului, situata intre genunchi si glezna. ♦ Parte a piciorului situata in portiunea acestor muschi. 2. Tesut conjunctiv bogat in vase si nervi. Pulpa dentara. 3. Partea carnoasa si comestibila a unor fructe. 4. Reziduu obtinut in industria zaharului, in distilerii si la prepararea feculei, folosit ca hrana pentru vite. – Lat. pulpa (cu unele sensuri dupa fr. pulpe).

PIETROS, -OASA, pietrosi, -oase, adj. 1. (Despre locuri, drumuri etc.) Plin de pietre, cu multe pietre. ♦ (Despre pamant) Care contine piatra; care (din cauza pietrelor) este neproductiv, sterp. 2. Tare (ca piatra), dur; p. ext. puternic, rezistent, robust, voinic. 3. (Despre fructe) Care are miezul consistent, tare, carnos. ◊ Cirese pietroase (si substantivat, f. pl.) = varietate de cirese cu pulpa tare. – Piatra + suf. -os.

SOARBA, soarbe, s. f. fructul sorbului¹, de marimea unei cirese, carnos si de culoare bruna-galbuie cu pete albe, cu gust acrisor. – Din sorb¹.

POAMA, poame, s. f. 1. Rodul comestibil al arborilor fructiferi; p. gener. fruct. ◊ Expr. Poama acra = persoana uracioasa, cicalitoare, rea. ♦ Fruct fals cu endocarpul membranos si mezocarpul carnos, provenit din dezvoltarea si modificarea receptaculului florii. 2. (La pl.) fructe taiate felii, uscate la soare sau in cuptoare (speciale) pentru a fi pastrate pentru iarna. 3. (Reg.; la sg. cu sens colectiv) Struguri. ♦ Stafida. ♦ Vita de vie. ♦ (La pl.) Coacaz. 4. Fig. Persoana lipsita de seriozitate si de caracter; om de nimic, ticalos, derbedeu. ♦ Femeie imorala, usuratica, stricata. 5. Compuse: (Bot.; reg.) poama-canelui = a) verigar; b) barba-caprei; poame-de-runc = zmeur; poama-vulpii = a) dalac; b) remf; poama-momitei = vuietoare; poamele-matei = arariel; poame-de-pamant = cartof. – Lat. poma.

MUTATOR, -OARE, mutatori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Reg.) Care se poate misca, care se muta dintr-un loc in altul. 2. S. f. Planta erbacee agatatoare, veninoasa, din familia cucurbitaceelor, cu radacina groasa, carnoasa, cu flori albe-galbui si cu fructele in forma de boabe rosii (Bryonia dioica). – Muta + suf. -ator.

SOROZA, soroze, s. f. Tip de fruct compus, la care invelisurile florale devin carnoase. – Din fr. sorose.

GRAS ~sa (~si, ~se) 1) (despre fiinte sau despre partile corpului lor) Care are multa grasime; gros. ◊ Litere (sau caractere) ~se litere (sau caractere) tipografice aldine. 2) (de-spre par, piele) Care este unsuros datorita secretiei abundente a glandelor sebacee. 3) Care contine multa grasime; bogat in grasimi. Carne ~sa. Smantana ~sa. 4) (despre fructe, legume) Care este plin; bogat in miez; carnos. 5) (despre plante) Care are multa seva; plin de seva; mustos. 6) (despre pamant) Care contine suficiente substante hranitoare. 7) fig. fam. Care este de mare insemnatate; considerabil. 8): Acid ~ acid care formeaza grasimi (in combinare cu glicerina). /<lat. grassus

galbula s. f. fruct in forma de con modificat, din solzi carnosi si concrescuti. (din fr. galbule)

carnos, -OASA, carnosi, -oase, adj. 1. Care are multa carne; musculos. 2. (Despre fructe, frunze, tulpini) Cu mult miez. – Lat. carnosus.

SICONA, sicone s. f. Tip de fruct compus care se prezinta in forma unei urne carnoase, in care se afla un numar mare de achene. – Din fr. sycone.

SICONA s. f. fruct compus, cu numeroase achene inchise intr-un receptacul carnos. (< fr. sycone)

carnos, -OASA, carnosi, -oase, adj. 1. Care are multa carne, musculos. 2. (Despre fructe) Cu mult miez. – Lat. carnosus.

MELONIDA, melonide, s. f. fruct asemanator cu baca, cu epicarpul tare la maturitate si mezocarpul carnos si suculent. – Din fr. melonide.

carnos adj. 1. musculos. (Parte ~oasa a unui animal.) 2. (BOT.) (rar) miezos, pulpos. (fruct ~.)

CAPSUNA, capsuni, s. f. fruct asemanator cu fraga, dar mai mare ca aceasta, de culoare rosie, carnos si parfumat. – Din cap + suf. -us-una.

RODIU² (‹ rodie) s. m. Arbust ornamental, cu frunze invers alungit-lanceolate, pieloase, cu flori rosii si cu fructe mari (ca un mar), cu multe seminte acoperite de un invelis carnos, comestibil, suculent si rosiatic (Punica granatum). Raspandit in zona mediteraneana.

CAPSUNA, capsuni, s. f. Fruct fals al capsunului, format din ingrosarea receptaculului floral in care sunt ingropate fructele propriu-zise, asemanator cu fraga, dar mai mare ca aceasta, de culoare rosie, carnos, parfumat si gustos. – Probabil din capusa (inv. „capsuna”) + suf. -une (lat. < -onem).

carnos ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care are multa carne. 2) pop. Care are muschi mari; musculos. Coapse ~oase. 3) (despre fructe) Care are miezul mare. Cirese ~oase. /<lat. carnosus

KIWI s. f. invar. 1. Pasare acarinata din Noua Zeelanda, pe cale de disparitie, inalta de 30 cm, cu aripile atrofiate, lipsita de clavicula, care se hraneste cu larve de insecte si duce o viata nocturna (Apteryx australis). 2. fruct comestibil al plantei Actinidia chinensis din Asia, cu forma ovala, de marimea unui mar mijlociu, cu miezul verde, carnos, acrisor si cu coaja pufoasa, verde-maronie. – Din fr. kiwi, engl. kiwi[fruit].

RODIE, rodii, s. f. fructul rodiului¹, comestibil, de marimea unui mar, cu coaja groasa, rosiatica si cu numeroase seminte, inconjurate de un invelis carnos si rosiatic. – Din ngr. rodhi.

HESPERIDA (‹ fr.) s. f. fruct baciform, multisperm, cu epicarpul gros, moale, prevazut, cu buzunare secretoare de uleiuri eterice; mezocarpul este subtire, iar endocarpul este carnos si comestibil (ex. lamaia, portocala).

BANANIER (‹ fr.) s. m. Planta arborescenta cu tulpina carnoasa si cu frunze foarte mari; se cunosc cca. 60-70 de specii raspindite in regiunile tropicale si subtropicale (Africa, Australia, Crimeea, Caucaz), unde se cultiva pentru fructele comestibile (Musa paradisiaca); banan.

TAMAIOS, -OASA, tamaiosi, -oase, adj., s. f., s. n. 1. Adj. (Despre unele varietati de fructe, in special de struguri) Care are un gust aromat, asemanator cu aroma de tamaie; muscat. 2. Adj., s. f. (Varietate de vita de vie) care produce struguri cu boabele sferice, carnoase, dese si verzi sau violet-roscate, puternic aromate. 3. S. f., s. n. Vin facut din tamaioasa (2). – Tamaie + suf. -os.

PAPAIA s.f. fruct exotic al unei plante cu trunchi drept si inalt, cu o coroana in forma de evantai si frunze adanc palmate (C****a papaya), avand forma de para mare, de culoare galbuie, cu pulpa roz-oranj, carnoasa, suculenta, cu multe seminte de culoare neagra la miljloc (baca). Se consuma ca desert, la fel ca pepenele galben, fiind deosebit de dulce cand este coapta.