HURMUZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. Margea de sticla imitand margaritarul; (la pl.) sirag de astfel de margele. 2. S. m. Arbust ornamental cu flori trandafirii si cu fructe bace albe de marimea cireselor (Symphoricarpus albus). – Din tc. (n. pr.) Hurmuz.

ARDEI, ardei, s. m. Planta erbacee cu flori albe si cu fructe bace verzi, rosii sau galbene, intrebuintate in alimentatie (Capsicum annuum); p. restr. fructul acestei plante. Ardei gras. Ardei iute. – Arde + suf. -ei.

FLUIERATOR, -OARE, fluieratori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care fluiera. 2. S. f. Fluier (2). 3. S. f. Planta erbacee cu flori galbene-verzui si cu fructe bace rosii (Tamus communis). [Pr.: flu-ie-] – Fluier + suf. -ator.

SOLANACEE, solanacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate erbacee bianuale sau perene, caracterizate prin frunze simple, flori solitare sau grupate in inflorescente si prin fructe bace sau capsule; (si la sg.) planta care face parte din aceasta familie; solanee. ◊ (Adjectival) Planta solanacee. – Din fr. solanacees.

LASNICIOR ~i m. Planta erbacee agatatoare cu flori violete si fructe bace, otravitoare, a carei tulpina se foloseste in medicina. /cf. sl. lasina

VITACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante lemnoase, agatatoare, cu frunze palmat-lobate si cu fructe bace, carnoase (reprezentant: vita de vie). 2) Planta din aceasta familie. [Sil. -ce-e] /<fr. vitacees

AVOCADO s. m. pom cultivat in zonele subtropicale si mediteraneene, avand fructe bace, de marimea unei pere, cu coaja subtire, verde, pulpa comestibila si un sambure mare, ovoid. (< sp. avocados)

BACIFER, -A, baciferi, -e, adj. (Despre plante) Cu fructe bace. – Fr. baccifere.

DAFIN (< scr.) s. m. Arbust de c. 2— 5 m (arbore de c. 20 m in zona mediteraneana, de unde este originar), cu frunze pieloase, lucioase, persistente, intens mirositoare, flori mici, galbene-verzui, dispuse in umbele si fructe bace ovoide, albastre-negricioase (Laurus nobilis). Frunzele se utilizeaza drept condiment; din seminte se extrage un ulei folosit in ind. farmaceutica. Sin. laur (2).

ARALIACEE, araliacee, s. f. (La pl.) Familie de arbori si arbusti, rar de plante erbacee, cu frunze adanc lobate sau compuse, cu flori actinomorfe in umbele si cu fruct baca sau drupa; (si la sg.) planta din aceasta familie. [Pr.: -li-a-] – Din fr. araliacees.

SAPOTIER (‹ fr., cf. sp. zabot, cuv. aztec) s. m. Arbore originar din America tropicala, avand tulpina de 10-25 m inaltime, bogat in latex de culoare alba (chicle), cu frunze alterne ce au la subsuoara flori albe solitare, fructul baca cenusie, de marimea unei lamai (Achras sapota); cultivat in toate tarile tropicale.

BACIFER, -A, baciferi, -e, adj. (Despre plante) Care are ca fruct o baca. – Din fr. baccifere.

EUFORBIACEE, euforbiacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, lemnoase si erbacee, ale caror fructe (capsule, bace sau drupe), cu numeroase seminte, contin uleiuri grase; (si la sg.) planta care face parte din aceasta familie. [Pr.: e-u-for-bi-a-] – Din fr. euphorbiacees.

STRUGURE, struguri, s. m. fructul vitei de vie, in forma de ciorchine; poama. ♦ Compus: strugurii-ursului = planta taratoare cu frunze persistente, cu flori trandafirii sau albe, grupate in forma de ciorchine la varful ramurilor, si cu fructul o baca mica, rosie, comestibila (Arctostaphylos uva ursi). [Var.: (pop.) strugur s. m.] – Et. nec.

baca bace f. fruct carnos cu miezul suculent, in care se afla una sau mai multe seminte (reprezentanti: agrisa, coacaza). [G.-D. bacei] /<it., lat. bacca

SAPOTIER s. m. arbore din Antile cu fructul o baca foarte dulce. (< fr. sapotier)

PORTOCALA (‹ ngr.) s. f. fructul portocalului, baca globuloasa portocalie, continand apa, hidrati de carbon, acizi organici, vitaminele C, A, B₂, saruri de sodiu si de potasiu, calciu, fosfor, fier etc. Foarte nutritiv, are valoare energetica mare, suplinind carentele vitaminice. Frecvent folosit in industria alimentara la fabricarea sucurilor, a compoturilor, gemurilor si dulceturilor, a bauturilor alcoolice etc. Are utilizari terapeutice, ca tonic muscular si al sistemului nervos, remineralizant, hepatoprotector, diuretic etc.

baca, bace, s. f. fruct cu pericarp carnos, cu pielita subtire si cu miezul zemos, in care se afla semintele. – Din it., lat. bacca.

HESPERIDA, hesperide, s. f. fruct asemanator cu baca, moale, care contine uleiuri eterice. – Din fr. hesperidees.

MELONIDA, melonide, s. f. fruct asemanator cu baca, cu epicarpul tare la maturitate si mezocarpul carnos si suculent. – Din fr. melonide.

CORNACEE, cornacee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu frunze opuse, intregi, flori gamopetale mici, galbene sau albe, grupate in umbele si fructe drupe sau bace rosii sau negre; (si la sing.) planta care face parte din aceasta familie. [Pr.: -ce-e] – Din fr. cornacees.

SOLANACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee (rar lemnoase), anuale sau perene, cu frunze de obicei alterne, cu flori bisexuate si fructe capsule sau bace (reprezentanti: cartoful, tutunul, matraguna etc.). 2) Planta din aceasta familie. [Sil. -ce-e] /<fr. solanacees

baca s.f. fruct carnos, cu miezul zemos, continand una sau mai multe seminte. [< lat. bacca].

BACIFER, -A adj. (Despre plante) Al carui fruct este o baca. [< fr. baccifere, cf. lat. bacca – baca, ferre – a purta].

SAPOTIER s.m. Arbore din Antile al carui fruct este o baca foarte dulce. [Pron. -ti-er. / < fr. sapotier, cf. sp. zabote < cuv. aztec].

baca s. f. fruct carnos, cu pielita subtire si cu miezul zemos. (< lat. bacca)

BACIFER, -A adj. al carei fruct este o baca. (< fr. baccifere)

SOROZA s. f. fruct compus din bace pe jumatate sudate intre ele, ca la ananas. (< fr. sorose)

RANUNCULACEE, ranunculacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate (otravitoare) cu tuberculi sau rizomi, frunze alterne, flori bisexuate, fructe folicule, nucule sau bace; (si la sg.) planta care face parte din aceasta familie. – Din fr. renonculacees.

HESPERIDA s.f. fruct carnos asemanator cu baca (cum are portocalul, lamaiul etc.). [< fr. hesperides, cf. Hesperide – nimfe care pazeau gradina cu mere de aur daruite de Geea Herei la nunta acesteia cu Zeus].

CAFEU s.m. Arbore tropical din familia rubiaceelor, ale carui fructe in forma de bace contin boabele de cafea. [< it. caffe].

CAFEU s. m. arbore tropical din familia rubiaceelor, cu fructe in forma de bace care contin boabele de cafea. (< it. caffe)

HESPERIDA s. f. fruct carnos asemanator cu baca (la portocal, lamai etc.). (< fr. hesperide)

AFINA, afine, s. f. fructul comestibil al afinului¹, o baca in forma de bobita neagra-albastruie, brumata, cu gust acrisor. – Forma feminina a lui afin¹.

MERISOR², merisoare, s. n. 1. Diminutiv al lui mar². 2. fructul merisorului¹ (2), de marimea unei cirese sau a unei nuci, de culoare rosiatica sau galbena, cu gust dulce, adesea intrebuintat pentru dulceata. 3. fructul merisorului¹ (3), cu aspect de baca rosie, comestibil. – Mar + suf. -isor.

MELONIDA s.f. (Bot.) fruct carnos, indehiscent, asemanator cu baca, dar cu coaja tare la maturitate. [Cf. gr. melon – poama, eidos – aspect].

baca, bace, s. f. Nume dat fructelor carnoase, cu pielita subtire si cu miezul zemos, in care se afla semintele. Afina este o baca. – It. bacca (lat. lit. baca).

AFINA, afine, s. f. fructul comestibil al afinului¹, o baca in forma de bobita neagra-albastruie, brumata, cu gust acrisor. – Din afin¹.

AMFISARC s. n. baca indehiscenta multisperma, cu pericarpul consistent, fructul baobabului. (< fr. amphisarque)

baca f., pl. e (lat. baca, bacca, bobita). Bot. Boaba, bobita, fruct carnos cu mai multi simburi mici, ca la dafin, agris, poama s.a. V. drupa.

LILIACEE, liliacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee monocotiledonate, cu bulbi, rizomi sau tuberculi, cu frunze intregi, avand nervuri paralele, si cu fructul de obicei o capsula sau o baca; (si la sg.) planta din aceasta familie. ◊ (Adjectival) Plante liliacee. [Pr.: -li-a-] – Din fr. liliacees.

afina f., pl. e (din dafin infl. de lat. acinus si acinum, pl. acina, bobita, baca. D. rom. vine ung. afonya si afonya. fruct de afin.

BOABA, boabe, s. f. 1. (Specie de) fruct carnos (si sferic) cu samburele sau samburii in mijloc; baca. 2. Bob¹ (1). ◊ Expr. A nu sti (sau a nu pricepe, a nu zice) (nici o) boaba = a nu sti (sau a nu pricepe, zice) nimic. – Cf. scr. boba.

PAPAIA s.f. fruct exotic al unei plante cu trunchi drept si inalt, cu o coroana in forma de evantai si frunze adanc palmate (C****a papaya), avand forma de para mare, de culoare galbuie, cu pulpa roz-oranj, carnoasa, suculenta, cu multe seminte de culoare neagra la miljloc (baca). Se consuma ca desert, la fel ca pepenele galben, fiind deosebit de dulce cand este coapta.