Rezultate din textul definițiilor
PIPER ~i m. 1) Arbust exotic cu tulpina taratoare, avand frunze ovale, flori mici, galbene, si fructe boabe (negre la coacere), folosite drept condiment. ◊ A avea (sau a fi) cu ~ la nas a fi rautacios. A i se sui ~ul la nas a se supara. 2) reg. Planta legumicola cultivata pentru fructul ei carnos, bogat in vitamine, la inceput verde, apoi galben sau rosu, avand gust dulce sau iute intepator; ardei. ◊ ~-rosu boia de ardei. Iute ca ~ul a) care se irita usor; suparacios; b) care este sprinten, harnic. 3) Fruct al acestei plante. /<ngr. piperi, sl. piperu
SOC, soci, s. m. Nume dat mai multor specii de arbusti de dimensiuni mici, cu flori hermafrodite grupate in inflorescente, care au proprietati sudorifice, si cu fructe (boabe negre sau rosii), scoarta si radacini cu proprietati laxative si diuretice (Sambucus). – Lat. sabucus (= sambucus).
A SE SCUTURA ma scutur intranz. 1) (despre frunze, fructe, boabe etc.). A cadea pe pamant (desprinzandu-se din loc). 2) A se curata de ceva suparator. ~ de praf. 3) fig. A reusi sa se eliberese de ceva care incomodeaza; a se descotorosi; a scapa; a se dezbara. ~ de necazuri. 4) (despre fiinte) A se cutremura din tot corpul. /<lat. excutulare
PIPER, piperi, s.m. 1. Planta tropicala (Piper nigrum) ale carei fructe (boabe) sunt variat utilizate drept condiment. Se comercializeaza ca piper macinat (pulbere) sau ca piper boabe (boabe intregi), iar acestea ca: a) piper verde = boabe recoltate inainte de maturare, conservate in saramura sau otet; b) piper negru = boabe recoltate verzi, apoi uscate; c) piper alb = boabe mature, decorticate. 2. boabe picante ale altor plante exotice: a) piper roz (rosu) sau piper american (pink peppercorns) = fructele aromatice ale unui mic arbore sud-american (Schinus molle); b) piper chinezesc sau de Sichuan (Chinese pepper) = fructele uscate ale unui arbore asiatic (Zanthoxylum piperitum), cu gust si aroma de piper. 3. (Adesea sin. cu boia) Piper de Cayenne = boia extrem de iute obtinuta din ardei de Cayenne (fr. poivre de Cayenne); pop. piper rosu = boia de ardei.
bob1 (‹ sl.) s. n., s. m. 1. S. m. Planta erbacee anuala din familia leguminoaselor, cu tulpina inalta de 80-120 cm, fistuloasa, cu frunze penat-compuse, flori albe sau roze si fructe pastai mari, pieloase (Vicia faba); originara din Asia, este cultivata pentru nutret. 2. S. n. Fructul bobului (1) si mai ales saminta lui comestibila (scoasa din pastaie). ♦ P. analog. Fruct sau saminta a unor plante, mai ales a cerealelor; graunte. 3. S. m. pl. boabe (2) cu care se ghiceste viitorul. ♦ Expr. A da in bobi = a face pretinse prevestiri cu ajutorul bobilor. 4. S. n. Obiect de forma unui bob (2), izolat dintr-o masa de obiecte asemanatoare; fir (de nisip), strop (de apa).
DALAC s. n., s. m. 1. S. n. (Med.) Antrax. 2. S. m. Planta erbacee otravitoare din familia liliaceelor, cu tulpina dreapta, terminata cu o unica floare verzuie si cu fructul o boaba neagra-albastrie de marimea unui bob de mazare; frunzele acestei plante sunt intrebuintate in popor pentru vindecarea dalacului (1) (Paris quadrifolia). – Din tc. dalak „splina”.
CAFEU m. 1) Specie de arbori tropicali ale caror fructe contin boabe de cafea. 2) Arbore din aceasta specie. [Sil. ca-feu] /<it. caffe
IENUPAR s.m. Arbust (Juniperus communis) ale carui fructe uscate (boabe mari, negre, zbarcite) se utilizeaza in bucatarie drept condiment, in special in marinade, pentru vanat sau varza, si ca ingredient la fabricarea ginului.
pirciotina, pirciotine, s.f. (reg.) planta care creste pe camp, in tufe, cu fructe ca boabele, folosite la vopsit.
tulipina s.f. (reg.) mic arbust veninos cu fructe ca boabele de mazare.
FASOLE, (rar) fasole, s. f. 1. Planta erbacee din familia leguminoaselor, cultivata pentru pastaile si pentru semintele sale, folosite in alimentatie (Phaseolus vulgaris). 2. Pastaia plantei descrise mai sus, de culoare verde sau galbena; fiecare dintre boabele albe, rosietice sau pestrite care se afla in interiorul pastaii. 3. Mancarea preparata din fructul plantei (boabe sau pastai). [Var.: (reg.) fasule, fasule, (1, 2) fasola, fasula, pasula s. f., fasui s. m.] – Ngr. fasoli.
baca f., pl. e (lat. baca, bacca, bobita). Bot. boaba, bobita, fruct carnos cu mai multi simburi mici, ca la dafin, agris, poama s.a. V. drupa.
coaja (est) si coaje (vest) f., pl. coji (vsl. sirb. bg. rut. koza, pele [!], de unde si ung. kosz, coaja de buba. V. cojita, cojoc). Scoarta (invalisu [!]) trunchiului si ramurilor copacilor, a fructelor, a boabelor de legume, a simburilor (gaoace) si semintelor, a oului, a racului (crusta), a pinii [!], a globului pamintesc s. a. Fig. Iron. A prins mamaliga coaja, s´a intolit topirlanu. – In est si coarja (ca sarja, saja).
bob1, (1) boabe, s. n. (2, rar 1) bobi, s. m. 1. S. n. Samanta de cereale sau de legume care fac fructe pastai; graunte, boaba (2). ◊ Loc. adv. bob cu bob = cu grija si rabdare; amanuntit. Din bob in bob = amanuntit. bob numarat = intocmai, exact. ◊ Expr. A da (sau a ghici) in bobi = a cauta tainele viitorului dupa cum se asaza bobii aruncati de ghicitor. ♦ Orice particica de materie friabila care seamana cu un graunte. bob de nisip. 2. S. m. Planta leguminoasa cu flori albe sau trandafirii, cu pastai mari si cu seminte ovale, turtite (Vicia faba); mazariche (I). ♦ P. restr. Samanta acestei plante. – Din sl. bobu.
MEI subst. 1. S. m. Planta erbacee din familia gramineelor, cu inflorescenta ramificata si cu flori albe-galbui, folosita ca nutret pentru vite; parang, pasat (Panicum miliaceum); p. restr. semintele acestei plante, folosite in trecut pentru hrana oamenilor, azi mai ales ca hrana pentru vite si pasari. ◊ Mei marunt (sau pasaresc) = varietate de mei ale carei flori sunt dispuse in spiculete care formeaza o inflorescenta compusa; meisor (Panicum capillare). ♦ Compuse: mei-pasaresc = planta cu frunze in forma de lance si cu fructele ca niste boabe mici, alburii si foarte lucitoare (Lithospermum officinale); mei-pasaresc (sau -nebun) = mohor; mei-tataresc = matura (2 a); mei-paduret = meisor; mei-lung sau meiul-canarilor = iarba-canarasului. 2. S. n. Meiste. – Lat. milium.
boaba ~e f. fruct carnos al unor plante, avand in mijloc una sau mai multe seminte. ◊ A nu sti (sau a nu pricepe) nici o ~ a nu sti (sau a nu pricepe) nimic. [Sil. boa-ba] /Din boabe
boaba, boabe, s. f. 1. fruct carnos (si rotund) al unor plante, in mijlocul caruia se gasesc samburii. 2. bob2 (3). ◊ Expr. A nu sti (sau a nu pricepe, a nu zice) (nici o) boaba = a nu sti (sau a nu pricepe, zice) nimic. – Comp. sb. boba.
3) corn, coarna adj. (d. corn 1). Se zice despre o varietate de poama cu boabele de forma fructelor cornului: strugure corn, poama coarna. – In Munt. se zice coarna, ca s. f. cu int. de „poama coarna”.
GHIMPE, ghimpi, s. m. I. 1. Fiecare dintre prelungirile tari si ascutite care cresc pe tulpina, pe ramurile sau pe alte parti ale unor plante; spin1. ◊ Expr. A avea (sau a simti) un ghimpe la (sau in) inima (sau in cuget) = a avea un necaz, o suparare sau o nemultumire (nedestainuitaVezi nota 1 nimanui). A sta (sau a sedea ca) pe ghimpi = a nu mai avea rabdare, a fi extrem de nerabdator. 2. Fiecare dintre tepiiVezi nota 2 care acopera corpul unor animale (in special corpul ariciului). II. 1. (Bot.; pop.) Scaiete. 2. Compus: ghimpe-paduret = arbust totdeauna verde, cu ramurile latite si terminate printr-un spin, cu flori mici, verzi si cu fructe in forma de boabe rosii (Ruscus aculeatus). III. (Art.) Numele a doua dansuri populare romanesti; melodie dupa care se executa fiecare dintre aceste dansuri. – Cf. alb. gjemp.
TULICHINA, tulchine, s. f. Mic arbust veninos cu frunze lanceolate, cu flori trandafirii, rar albe, cu fructe rosii de forma boabelor de mazare (Daphne mezereum). – Et. nec.
SCORUS, scorusi, s. m. Arbore din familia rozaceelor, cu frunze compuse, cu flori albe si cu fructe comestibile, brune sau galbene, cu lemnul foarte dens, dur si omogen, folosit in industria mobilelor (Sorbus domestica). ◊ Scorus de munte (sau pasaresc) = arbore mic din familia rozaceelor, cu ramuri plecate, cu frunze imparipenate, cu flori albe si fructe de marimea unui bob de mazare, rosii si astringente la gust (Sorbus aucuparia). – Din scorusa (derivat regresiv).
PIPERACEE, piperacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu proprietati aromatice, cu flori mici, dispuse in amenti lungi, si cu fructul in forma de boabe; (si la sg.) planta din aceasta familie. – Din fr. piperacees, lat. piperaceae.
OUSOR, ousoare, s. n. 1. Diminutiv al lui ou (1); oulet, out. 2. Planta erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-verzui, cu fructe de forma unor boabe lunguiete, rosii si pline cu numeroase seminte (Streptopus amplexifolius). [Pr.: o-u-] – Ou + suf. -usor.
DARMOZ, darmoji, s. m. Arbust cu frunze late, cu flori albe si cu fructe in forma de boabe rosii-negricioase (Viburnum lantana). [Var.: darmox s. m.]. – Et. nec.
LASNICIOR, lasniciori, s. m. Planta cu tulpina agatatoare, cu flori violete, cu fructe in forma de boabe rosii la maturitate, a carei tulpina se intrebuinteaza in ceaiuri medicinale (Solanum dulcamara). – Cf. scr. lasina.
MUTATOR, -OARE, mutatori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Reg.) Care se poate misca, care se muta dintr-un loc in altul. 2. S. f. Planta erbacee agatatoare, veninoasa, din familia cucurbitaceelor, cu radacina groasa, carnoasa, cu flori albe-galbui si cu fructele in forma de boabe rosii (Bryonia dioica). – Muta + suf. -ator.
D*****A, d*****e, s. f. Arbust spinos cu flori galbene si cu fructe in forma de boabe rosii, cultivat adesea ca gard viu. (Berberis vulgaris). [Var.: (reg.) d*****a s. f.] – Din sl. d***ĩ, d*****e „maracine”.
DEZGHIOCA, dezghioc, vb. I. Tranz. A deschide, a desface si a indeparta invelisul anumitor fructe sau legume; a scoate un fruct din coaja sau boabele dintr-o pastaie. ♦ A desface panusile sau boabele de pe stiuletele de porumb. – Lat. *disglubicare.
CEREALA ~e f. 1) la pl. Grup de plante graminee cu tulpini neramificate si cu fructele cariopse, cultivate pentru boabele folosite ca hrana pentru om, ca nutret pentru animale, ca materie prima pentru industrie etc. (reprezentanti: graul, secara, orzul etc.). 2) Planta din acest grup. [G.-D. cerealei; Sil. -re-a-] /<fr. cereale, lat. cerealis
DARMOZ ~ji m. Arbust cu frunze ovale, cu flori albe si fructe in forma de boabe rosii-negricioase, raspandit in regiunile deluroase. /Orig. nec.
FASOLE ~ f. 1) Planta erbacee anuala din familia leguminoaselor, cultivata pentru fructele sale pastai, cu boabe comestibile. 2) (cu sens colectiv) Cantitate de boabe sau de pastai ale acestei plante. 3) Preparat culinar din boabele sau din pastaile (verzi) ale acestei plante. ◊ ~ facaluite fasole fierte si facute pasta. [G.-D. fasolei] /<nrg. fasoli
GHIMPE ~i m. 1) Formatie cu varf ascutit si intepator, care creste pe tulpina, pe ramurile, mai rar pe frunzele si pe fructele unor plante; spin. ◊ A sta (sau a sedea) ca pe ~i a nu mai avea rabdare (sa astepte). 2) fig. Gand care necajeste; rana sufleteasca. ◊ A avea (sau a simti) un ~ la (sau in) inima a avea o durere ascunsa. 3) Ac sau fir de par aspru si ascutit de pe corpul unor animale (arici, porci-spinosi etc.); teapa. 4) Planta erbacee avand frunzele sau capitulele prevazute cu o astfel de formatie ascutita. ◊ ~ paduret arbust cu ramuri ascutite, avand frunze persistente, flori mici si fructe in forma de boabe rosii. /Cuv. autoht.
IMPARATEASA2 ~ese f. Planta erbacee agatatoare, veninoasa, cu flori albe-verzui si cu fructe in forma de boabe negre sau rosii; mutatoare. /imparat + suf. ~easa
MOLIE ~i f. 1) Specie de fluturi mici, ale caror larve ataca diferite produse animale sau vegetale (obiecte de lana, blanuri, boabe de cereale, faina, fructe etc.). ◊ Ros, mancat de ~i batran si ramolit. 2) fig. Persoana tacuta, care face rau pe ascuns. /<sl. moli
NAUT m. 1) Planta erbacee legumicola cu fructul pastaie si cu boabele asemanatoare cu cele de mazare. 2) Semintele comestibile ale acestei plante. /<turc. nohud, bulg. nahut, nohut
PIPERACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante (liane, ierburi sau arbusti) cu frunze alterne, cu flori grupate in inflorescente de tip spic sau racem si cu fruct in forma de boabe (reprezentant: piperul). 2) Planta din aceasta familie. /<fr. piperacees
SOIA f. Planta erbacee agricola, cultivata pentru fructele sale pastai cu boabe marunte, galbene si oleaginoase, ce se folosesc in alimentatie, medicina si industrie. [G.-D. soiei; Sil. so-ia] /<fr. soya, germ. Soja
pomusoara, pomusoare, s.f. (reg.) 1. strugurel, strugure mic. 2. coacaz, coacaza. 3. agris, agrisa. 4. coacaz salbatic cu fructe rosii si acre; paltior. 5. planta americana cu flori roscate sau galbene, cu fructe in ciorchini, cultivata si la noi ca planta ornamentala. 6. planta cu tulpina agatatoare, cu flori violete, cu fructe in forma de boabe rosii, folosita in medicina; lasnicior.
stremeleag, stremelege si stremeleaguri, s.n. si stremelegi, s.m. (reg.) 1. (s.n.) tulpina fara ramuri sau fara frunze. 2. (s.n.) bat, bata. 3. (s.n.) furca de tors. 4. (s.n.) partea lemnoasa a fructului de porumb, fara boabe. 5. (s.n.) parte a cozii calului pe care creste parul. 6. (s.m.) om inalt si slab.
AGRISA, agrise, s. f. fructul agrisului, in forma de boaba verzuie, rosie sau galbena, cu gust dulce-acrisor si cu multe seminte. – Agris + suf. -a.
boaba, boabe, s. f. 1. (Specie de) fruct carnos (si sferic) cu samburele sau samburii in mijloc; baca. 2. bob1 (1). ◊ Expr. A nu sti (sau a nu pricepe, a nu zice) (nici o) boaba = a nu sti (sau a nu pricepe, zice) nimic. – Cf. scr. boba.
D*****A, d*****e, s.f. Arbust spinos cu flori galbene si cu fructe rosii in forma de boabe, cultivat pentru garduri vii. (din sl. drati, d*****e).
LAURUSCA, lauruste, s. f. (Reg.) Vita salbatica al carei fruct este un ciorchine cu boabe mici, negre (Vitis silvestris). [Pr.: la-u-. – Var.: raurusca, rourusca s. f.] – Lat. labrusca.
D*****A ~e f. Arbust spinos cu flori galbene si cu fructe rosii in forma de boabe, cultivat pentru garduri vii. /<sl. drati, d*****e
MERISOR1 ~i m. (diminutiv de la mar) Mic arbust din regiunile muntoase, cu frunze persistente, cu flori albe sau roz si cu fructe comestibile in forma de boabe rosii. /mar + suf. ~isor
MUTATOARE ~ f. Planta erbacee agatatoare, toxica, cu flori albastre sau albe-galbui si cu fructe mici, in forma de boabe rosii sau negre; imparateasa. /a muta + suf. ~ator
AMPELOPSIS s.m. Vita salbatica urcatoare, care se prinde de ziduri, al carei fruct este un ciorchine cu boabe mici, negre; (pop.) laurusca. [< fr. ampelopsis].
AGRISA, agrise, s. f. fructul agrisului, in forma de boaba verzuie, rosie sau galbena, cu gust acrisor. – Din agris.
chivara si (rar) chivera f., pl. ere (rus. kiver, un fel de chipiu teapan de moda veche, vsl. kivoru, d. mgr. kivorion, vgr. kiborion, fructu unui fel de bob, cupa facuta din acest fruct, de unde si lat. ciborium, cupa. V. chivot. Cp. cu coif). Coif, casca.
bob1 ~i m. 1) Planta leguminoasa cu fructul pastaie, cu seminte mari, ovale si plate. 2) Samanta acestei plante. 3) (cu sens colectiv) Cantitate mare de seminte ale acestei plante. ◊ A da (sau a ghici) in ~i a prezice viitorul cuiva dupa felul cum se aranjeaza bobii aruncati de catre ghicitor. ~ cu ~ amanuntit, luand fiecare element in parte; fir cu fir. Din ~ in ~ fara graba si foarte atent. ~ numarat exact; intocmai. /<sl. bobu
COCEAN ~eni m. 1) Tulpina de porumb folosita ca nutret. 2) Stiulete de porumb eliberat de boabe, folosit drept combustibil; ciocalau. 3) (la fructe si legume) Mijloc tare; cotor. [Sil. co-cean] /<bulg., sb. kotan
MUST ~uri n. 1) Lichid dulce obtinut prin zdrobirea si presarea boabelor de struguri (sau ale altor fructe), care inca n-a inceput sa fermenteze. 2) pop. Lichid nutritiv care circula in vasele plantelor; seva. 3) Zeama de baligar. /<lat. mustum
CAFEU s.m. Arbore tropical din familia rubiaceelor, ale carui fructe in forma de bace contin boabele de cafea. [< it. caffe].
scorumnic, adj. 1. (inv. si reg.; despre o specie de porumb) care se coace de timpuriu si are druga groasa si bobul auriu, mare. 2. (reg.; despre legume, fructe, cereale) care se coace mai devreme decat se coc in mod obisnuit alte legume, fructe, cereale. 3. (reg.; despre oameni) care imbatraneste inainte de vreme. 4. (reg.) care se casatoreste de tanar. 5. (reg.; despre copii; in forma: scoromnic) dezvoltat inainte de vreme, precoce.
cacader (-ri), s. m. – Maces. – Var. cacajder, caca(j)der, caci(j)der. Ngr. ϰουϰουδέρος „plin de seminte”, de la ϰούϰουδον „boaba” (Cihac, II, 64). – Der. cacaduse, s. f. (fruct de maces).
CAFEU s. m. arbore tropical din familia rubiaceelor, cu fructe in forma de bace care contin boabele de cafea. (< it. caffe)
MUST, musturi, s. n. 1. Suc dulce care nu a inceput inca sa fermenteze, obtinut prin zdrobirea si presarea boabelor de struguri sau, p. ext., a altor fructe ori plante. 2. Zeama, suc pe care il contin unele fructe. 3. Seva arborilor. 4. (Pop.) Zeama din gunoiul vitelor. 5. Lichid cu care este imbibat pamantul dupa topirea zapezii. – Lat. mustum.
MAZARE f. 1) Planta leguminoasa alimentara si furajera, cu flori albe sau trandafirii si cu fructul in forma de pastaie, cu seminte rotunde. ◊ ~-salbatica planta agatatoare cu flori rosii deschise. 2) fructul si samanta acestei plante. 3) Mancare pregatita din boabele acestei plante. [G.-D. mazarii] /Cuv. autoht.
LINTE, (1, 2) s. f., (3) linti, s. m. pl. 1. S. f. Planta erbacee din familia leguminoaselor, cu flori albe-albastrui si fructul o pastaie cu seminte plate, comestibile (Lens culinaris); p. restr. fructul si samanta acestei plante. ◊ Expr. Pana la un bob de linte = absolut tot. Pentru un blid de linte, se spune despre cineva care a comis un act josnic (de tradare), chiar si pentru un profit material neinsemnat. 2. S. f. (Med. vet.; pop.) Cisticercoza. 3. S. m. pl. (Zool.; pop.) Cisticerci. – Lat. lens, -ntis.
COCEAN, coceni, s. m. 1. Tulpina unor plante cultivate, mai ales a porumbului, folosita ca nutret. 2. Stiulete de porumb desfacut de boabe, folosit adesea drept combustibil. 3. Mijlocul (tare al) unor fructe sau legume; cotor. – Din bg. kocan, scr. kocanj.
MASLAG ~e n. fructul toxic al unei plante orientale in forma de boaba rosie. /<ung. maszlag
bob1 s. m. Planta erbacee din familia leguminoaselor, cu fructele pastai mari si cu semintele ovale, turtite (Vicia faba). ♦ fructele acestei plante si (in special) samanta ei. – Slav (v. sl. bobu).
DEZGHIOCAT2, -A, dezghiocati, -te, adj. (Despre unele fructe sau legume) Desfacut din coaja sau din pastai; (despre boabele de porumb) desfacut de pe stiuleti; (despre stiuleti) scos din panusi. – V. dezghioca.
MASLAG, maslage, s. n. 1. fructul foarte toxic al unei plante orientale (Anamirta cocculus), in forma de boaba rosie, intrebuintat uneori pentru a ameti pestii spre a-i pescui mai usor. 2. (Bot.; reg.) Ciumafaie. – Din magh. maszlag.
bobornic si bobovnic m. (vsl. bobovniku, d. bobovu, de bob, bobu, bob; sirb. bobovnik, rus. bobovnik). O planta scrofulariacee cu flori albastre si fruct capsular care creste pin locuri baltoase (veronica [nu vero-] beccabunga).
ZARNA, zarne, s. f. Planta erbacee veninoasa cu frunze dintate, cu flori albe dispuse in raceme si cu fructe in forma de bobite negre sau verzi (Solanum nigrum). – Din sl. zruno „boaba”, „graunte”.
hupi, hupesc, vb. IV (reg.) 1. a flamanzi. 2. (despre cereale, legume, fructe) a nu lega, a nu se coace, a nu se dezvolta, a avea bobul sec, zbarcit.
COARNA, coarne, s. f. 1. fructul comestibil, rosu si acrisor, al cornului. 2. (La sg.) Varietate de struguri de masa, cu boaba mare, lunguiata, neagra sau galbena-verzuie si cu coaja tare. – Lat. corna (pl., devenit sg. f., al lui cornum).
secau, -aie, adj. (reg.) 1. (despre cereale) care are bobul sec, fara miez, cu miezul uscat nedezvoltat; (despre boabele cerealelor) care are miezul uscat, secaciu, secatiu. 2. (despre vite; in forma: secau) slab. 3. (despre fructe) care este neplacut la gust, searbad, astringent; inecacios.
ZARNA, zarne, s. f. Planta erbacee veninoasa, cu flori albe dispuse in mici umbele si cu fructe in forma de bobite negre sau verzi (Solanum nigrum). – Slav (v. sl. zruno „boaba, graunte”).
arachida f., pl. e (vgr. arakis, -idos, dim. d. arakos, astfel de nahut). Bot. O planta leguminoasa papilionacee (arachis hypogaea) care creste pe la tropice (Africa, America si chear [!] in Spania si in sudu Franciii). fructele ei is niste pastari care se dezvolta supt pamint (cum arata numele de hypogaea) si au cite 2-3 boabe care se maninca mai ales prajite, ca si nahutu. Din ele se scoate un bun undelemn [!] care se intrebuinteaza si in sapunarie. Pop se numesc alune americane.
1) coca f., pl. i (imit. inrudit cu vgr. kokkos, bobita, goaga, cocinila, lat. coccum, cocinila; ngr. kokki, kikki, koku, ou; alb. kok, kŏkie, bobita; mrom. coca, fruct comestibil; megl. coca, cap; it. cocco, ou, cocca, gaina; ven. coca, cuca, nuca, cap; sirb. koka, gaina; bg. koka, fetita, si cu rom. coc 1, cocon, copil bob, cocolos, cocoase, goaga, gogoasa, pupa 2 s. a. multe. V. si REW. 2009). Trans. Mold. Copil, mai ales fetita (mai mare de cit cocuta). Epitet alinator unui copil, chear [!] baiat.
TAMAIOS, -OASA, tamaiosi, -oase, adj., s. f., s. n. 1. Adj. (Despre unele varietati de fructe, in special de struguri) Care are un gust aromat, asemanator cu aroma de tamaie; muscat. 2. Adj., s. f. (Varietate de vita de vie) care produce struguri cu boabele sferice, carnoase, dese si verzi sau violet-roscate, puternic aromate. 3. S. f., s. n. Vin facut din tamaioasa (2). – Tamaie + suf. -os.
CRACANA, cracane, s. f. I. 1. Craca ramificata in forma de V; lemn sau alt obiect desfacut la un capat in doua sau in mai multe brate; fiecare ramificatie a unui obiect bifurcat; crac2. 2. Prajina provenita dintr-o ramura de copac bifurcata la un capat, folosita pentru a sprijini crengile prea incarcate de fructe, cumpana fantanii etc. 3. Pirostrie. ♦ Unealta facuta din trei prajini impreunate la capatul de sus si asezate in forma de piramida, de care se atarna caldarea deasupra focului. II. Varietate de struguri cu boabe mari, albe sau negre; varietate de vin din astfel de struguri. [Var.: cracan s. n.] – Craca + suf. -ana.
MARGARITAR, (1, 2) margaritare, s. n. (3, 4) s. m. 1. S. n. boaba rotunda si tare de culoare alba-stralucitoare cu reflexe sidefii, care se formeaza in corpul unor scoici si care se intrebuinteaza ca podoaba de pret; perla. ◊ Loc. adj. De margaritar = impodobit, batut, incrustat cu margaritare (1). ♦ Fig. Lucru fara cusur, de mare valoare. 2. S. n. Pietris marunt la betoane pentru fatade, mozaicuri, pentru asternut pe alei etc. 3. S. m. (Bot.) Lacrimioara, cercelus. 4. S. m. Numele unei specii de vasc care creste numai pe stejari, cu fructe in forma de bobite galbene (Loranthus europaeus) – Din ngr. margaritari.
