SANGE, (5) sangiuri, s. n. 1. Substanta lichida de culoare rosie, compusa din plasma si din globule (albe si rosii), care circula prin vine si artere, asigurand nutritia si oxigenarea organismului la animalele superioare. ◊ Animal cu sange rece = animal (peste, reptila, batracian si nevertebrat) la care temperatura corpului se schimba in functie de temperatura mediului inconjurator. Frate de sange = frate de la acelasi tata si de la aceeasi mama; frate bun. Legaturi de sange = rudenie. Glasul sangelui = inclinare fireasca (si instinctiva) de dragoste pentru familie, pentru o ruda apropiata. ◊ Loc. adj. De sange = a) de culoare rosie; b) (despre lacrimi) de durere, de suparare mare; c) de neam, de familie buna, aleasa. In sange = (despre fripturi) care a ramas putin crud, care isi pastreaza inca sangele. ◊ Loc. adj. si adv. Cu sange rece = fara emotie; calm, linistit. Cu sange iute = fara stapanire, impulsiv. Cu (sau de) sange albastru = de neam mare, ales; nobil. ◊ Loc. adv. La sange = extrem de aspru, de drastic; pana la distrugere. ◊ Expr. A scuipa (cu) sange = a avea hemoptizie. A lasa (sau a lua) cuiva sange = a scoate cuiva o cantitate de sange (in scop terapeutic). A da sange = a lasa sa i se scoata o cantitate de sange (in mod terapeutic sau pentru a fi folosit in transfuzii). A avea sange in vine = a fi energic. A i se urca (sau a-i navali, a i se sui, a-i da etc.) (cuiva) sangele in obraz (sau la cap, in fata) = a) a se inrosi din cauza unei emotii puternice sau din cauza unei boli etc.; b) a se infuria. A nu mai avea (nici) o picatura de sange in obraz = a fi palid din cauza bolii; a pali de emotie, de frica etc. A-i ingheta (cuiva) sangele in vine sau a ingheta sangele (in cineva) = a se speria, a fi cuprins de groaza, a inlemni de spaima. A fierbe (sau a clocoti) sangele (in cineva) = a se infierbanta din cauza maniei, a supararii etc. A-si face (sau a-i face cuiva) sange rau = a (se) supara foarte tare, a (se) enerva. A nu curge (sau a nu iesi) sange din inima (sau din cineva), se spune pentru a arata ca cineva este foarte suparat. A avea (ceva) in sange = a fi obisnuit cu ceva; a avea ceva innascut. A bate (sau a zgaria) pana la sange = a bate (sau a zgaria) tare (pana cand curge sange). A umple de sange = a bate foarte tare, crunt. A suge sangele cuiva = a chinui, a oprima; a exploata. Sange nevinovat, se spune despre cel ucis fara nici o vina. Varsare de sange = omor in masa, macel. A varsa sange = a omori. A fi setos (sau dornic, iubitor) de sange sau a fi omul sangelui = a fi crud, a fi ucigas. A se scalda in sange sau a se adapa cu sange = a omori (in masa) din cruzime. A avea mainile patate de sange = a fi vinovat de o crima. A face sa curga sange = a fi pricina unui razboi, a unei incaierari sangeroase. A-si da (sau a-si varsa) sangele (pentru cineva sau ceva) = a suferi sau a-si da viata (pentru cineva sau ceva). 2. Fig. Obarsie; p. ext. familie, neam; progenitura 3. Fig. Soi, rasa (de animale). 4. Compuse: sange-de-noua-frati sau sangele d******i, sangele-zmeului = produs vegetal rasinos, de culoare rosie, recoltat din fructele unui arbore din familia palmierilor si care, arzand, raspandeste un miros placut; sangele-voinicului = a) planta agatatoare din familia leguminoaselor, cu flori rosii, violete sau albe (Lathyrus odoratus); b) numele a doua specii de plante erbacee de munte din familia orhideelor, cu frunze inguste, alungite, indreptate in sus, cu miros placut de vanilie, dintre care una cu flori mici de culoare rosie-purpurie (Nigritella rubra), iar cealalta cu flori de culoare purpurie intunecata (Nigritella nigra). 5. (Inv.; la pl.) Omoruri, crime. 6. (Pop.) Nume dat unei boli a vitelor (care le face sa sangereze). – Lat. sanguis.

SANGE n. 1) Lichid care circula prin vasele sangvine ale organismului, asigurand activitatea vitala a tesuturilor. ◊ Lacrimi de ~ lacrimi de mare suferinta. A varsa ~ a ucide; a omori. Cu ~ rece cu stapanire de sine; fara emotii. A-si pastra ~le rece a-si pastra calmul. A-i ingheta cuiva ~le in vine (sau a ingheta ~le in cineva) a se speria foarte tare. A fierbe (sau a clocoti) ~le in cineva a fi stapanit de manie. A-si face (sau a-i face cuiva) ~ rau a se amari sau a amari pe cineva foarte tare. A nu avea (nici o) picatura de ~ in obraz a fi foarte palid la fata. A-i intra cuiva in ~ a se transforma in obisnuinta; a deveni obicei. A suge ~le cuiva a exploata crunt pe cineva; a chinui. A avea mainile patate de ~ a purta vina unui omor. A face sa curga ~ a provoca un macel, o varsare de sange. A dona ~ a oferi o cantitate de sange pentru transfuzii; a fi donator. 2) fig. Neam din care se trage cineva; os. ◊ Rudenie de ~ rudenie pe linie directa (intre parinti si copii, frati si surori). Frate de ~ frate de la aceiasi parinti; frate bun. A fi de acelasi ~ cu cineva a fi ruda cu cineva; a fi din aceeasi familie cu cineva. 3): ~le-voinicului a) planta erbacee cu tulpina culcata si cu frunze alungite, cu flori rosii (uneori violete sau albe), dispuse in umbele si cu fructul pastaie; b) planta erbacee cu tulpina e****a, cu frunze liniare si cu flori purpurii, dispuse in inflorescente terminale, sub forma de spic. /<lat. sanguis

bun, -a adj. (lat. bŏnus, vlat. dvonus si benus, de unde vine bene, bine; it. buono, pv. bo, fr. bon, sp. bueno, pg. bom). Care are bunatate, care face bine: tata bun. Care poseda calitatile dorite, e propriu la ceva: cal bun, cal bun de calarie. Care se distinge: lucrator bun. Favorabil: timp bun. Tare, puternic: o lovitura buna. Valabil: bilet bun pentru trei persoane. Pur, nefalsificat: aur bun. Adevarat, drept, nevitreg: frate bun. Adevarat, primar: var bun. Mare: un bun numar de cetateni. Om bun la Dumnezeu, iubit de Dumnezeu. Bun de gura, elocuent. Oameni buni! formula de chemare adresata mai ales taranilor si care corespunde cu domnilor. A pune un cuvint bun pentru cineva, a starui p. cineva. A fi bun plecat, buna plecata, a fi plecat pentru totdeauna. Nu e a buna (Munt.), nu e cea mai buna (treaba), nu e spre bine, e semn rau. A lua cu buna (Trans.), a lua cu binele, a proceda incet (cu ogodu). S.m. si f. Vechi. Bunic, bunica. S.n., pl. uri si e. Vechi. Bunatate. Azi (pl. uri). Avere (propriu si fig.): bunuri mobile si imobile, sanatatea e cel mai mare bun. – Bun! interj. ild. bine!.

BRANZA f. Produs alimentar, preparat din lapte coagulat separat de zer prin scurgere. ~ de vaca. ◊ A nu face nici o ~ a) a nu realiza nimic; b) a nu fi bun de nimic; a nu valora nimic. A alege ~a (sau urda) de zer a separa binele de rau. A strica ~a (cu cineva) a rupe relatiile, a se certa (cu cineva). A nu face ~ cu cineva a nu putea ajunge la vreo intelegere cu cineva. ~ buna in burduf de caine se spune despre o persoana care poseda multe calitati, dar nu le foloseste in scopuri bune. frate, frate, dar ~a-i cu (sau pe) bani in chestiuni de afaceri nu se tine cont de relatiile de rudenie sau de prietenie. Zgarie-~ om zgarcit. [G.-D. branzei] /Orig. nec.

frate s. 1. (pop.) fratine, (inv.) brat. (Era ~ bun cu el.) 2. frate de cruce = (pop.) fartat.

BRANZA, (2) branzeturi, s. f. 1. Produs alimentar obtinut prin coagularea laptelui cu ajutorul cheagului sau al unor coagulanti sintetici. frate, frate, dar branza-i pe bani (= in afaceri nu poate fi vorba de sentimentalism). ◊ Expr. Branza buna in burduf de caine, se spune despre un om plin de calitati, care insa nu le foloseste in scopuri bune. A nu face nici o branza = a nu face, a nu ispravi nimic; a nu fi bun de nimic. (Duca-se, du-te etc.) opt cu a branzei sau opt (si) cu a branzei noua, se zice cand scapi (sau doresti sa scapi) de o persoana suparatoare. 2. (La pl.) Diferite feluri de branza (1).

frate ~ti m. 1) Persoana de s*x masculin luata in raport cu alta persoana nascuta din parinti comuni. ◊ ~ bun (drept, adevarat) fiecare dintre copiii de s*x masculin luat in raport cu alta persoana nascuta din parinti comuni. ~ vitreg frate numai dupa tata sau numai dupa mama. ~ geaman frate nascut o data cu alt frate sau cu o sora. ~ti de lapte copii nascuti de mame diferite, dar alaptati de aceeasi femeie. ~ de cruce prieten nedespartit al cuiva (legat prin juramant si prin amestecul simbolic al sangelui). 2) fig. Fiecare dintre persoanele (sau colectivitatile) legate prin activitate si viata dusa in comun, luate in raport una cu alta. 3) inv. Calugar insarcinat cu treburi gospodaresti. 4) (la unele plante) Lastar crescut la subsuoara unei frunze. /<lat. frater

SORA surori f. (folosit si ca termen de adresare) 1) Persoana de s*x feminin luata in raport cu alta persoana nascuta din parinti comuni. ~ buna (sau dreapta, adevarata). ◊ ~ vitrega sora numai dupa tata sau numai dupa mama. ~ cu moartea strasnic, grozav. Sor-cu-frate planta erbacee semiparazita, cu frunze opuse si cu flori grupate in spice sau in raceme terminale, avand fructul o capsula. ~ de caritate infirmiera. 2) Calugarita de gradul cel mai mic. [G.-D. surorii] /<lat. soror

Agamedes, fratele lui Trophonius si fiul lui Erginus, regele din Orchomenus. Agamedes si Trophonius au fost doi arhitecti celebri, care au construit, printre altele, si edificiul care adapostea comoara lui Hyrieus, regele Boeotiei. Legenda spune ca cei doi frati ar fi lasat o intrare tainica, prin care puteau intra oricind ca sa prade. Faptul fiind descoperit de catre rege, Agamedes a fost ucis de Trophonius ca sa nu-l divulge si pe el. Fratricidul a fost insa pedepsit pe data. Pamintul s-a deschis si l-a inghitit pe Trophonius. Dupa o alta versiune, cei doi frati ar fi construit templul lui Apollo de la Delphi. Cerindu-i zeului rasplata cuvenita, Apollo le-a fagaduit-o in opt zile, ragaz in care i-a sfatuit sa petreaca in voie. La implinirea timpului, cei doi frati au fost gasiti fara viata in patul lor. Moartea usoara care le-a curmat zilele a fost, se pare, cea mai buna rasplata pe care zeul a crezut de cuviinta sa le-o ofere.

BORGIA, familie italiana originara din Spania, cu rol important in istoria Italiei. Mai insemnati: 1. Rodrigo B. (1431-1503), papa (1492-1503), sub numele de Alexandru VI. 2. Cesare B. (c. 1475-1507). Fiul lui B. (1). Politician abil, fara scrupule, bun militar, a urmarit crearea unui principat in centrul Italiei. 3. Lucrezia B. (1480-1519). Fiica lui B. (1). Celebra prin frumusete si cultura, instrument politic al tatalui si fratelui sau.

REGIONALISM (‹ fr.) s. n. 1. Miscare sau doctrina care pornind de la existenta unor entitati regionale in unele provincii ale unei tari duc la o activitate descentralizatoare, independenta de capitala; supraapreciere a unei provincii; patriotism local. 2. (LINGV.) Fapt de limba existent numai intr-o anumita regiune, caracteristic pentru un anumit grai. R. sunt de obicei de natura lexicala (cuvinte, de ex. mold. curechi „varza”) si fonetica (variante ale cuvintelor existente in limba comuna, de exemplu pronuntarea banateana frace pentru frate); exista insa si r. gramaticale-morfologice (forme flexionare) si sintactice (constructii). R. sunt folosite pentru culoarea locala in limba literaturii artistice, unele dintre ele devenind cu timpul bunuri ale limbii literare. Sin. provincialism.

DEALU, Manastirea ~, manastire de maici, situata la 4 km de Targoviste, in satul Viforata, com. Aninoasa. Intemeiata (probabil) in timpul domniei lui Mircea cel Batran, este mentionata documentar, la 17 nov. 1431, intr-un act emis de domnul Alexandru Aldea. Biserica Manastirii D., cu hramul Sf. Nicolae, a fost construita in 1499-1501, din initiativa domnului Radu cel Mare si terminata de fratele sau Vlad cel Tanar, in 1510-1512. Picturile murale interioare executate in 1514-1515 de o echipa de zugravi condusa de mesterul Dobromir din Targoviste si refacute in 1713. Importanta necropola domneasca (aici se afla mormintele voievodale ale lui Radu cel Mare 1508, Vlad Inecatul 1532, Patrascu cel bun 1557, racla cu capul lui Mihai Viteazul). In sec. 16, aici a fost instalata o tiparnita, de sub teascurile careia au iesit Liturghierul (1508), Octoihul (1510) si Evangheliarul (1512). La Manastirea D. a functionat Liceul militar „Nicolae Filipescu” (1912-1940).

RADU CEL MARE, domn al Tarii Romanesti (1495-1508). Fiul lui Vlad Calugarul, care si l-a asociat la domnie in 1492. Bucurandu-se de concursul familiei boierilor Craiovesti, cu care se inrudea si pentru care a creat institutia marii banii, a luat unele marusi privind centralizarea statului. Supus fata de Poarta. S-a aflat in bune relatii de vecinatate cu regele Ungariei si cu regele Poloniei. A acordat o mare atentie vietii culturale (a infiintat o tipografie si l-a adus in tara pe ieromonahul Macarie, care a tiparit cele trei carti de cult – „Liturghierul”, 1508, „Octoihul”, 1510 si „Evangheliarul”, 1512, primele tiparituri aparute pe teritoriul romanesc) si religioase, pentru reorganizarea careia l-a adus in Tara Romaneasca pe Nifon. Prin grija sa a fost construita in mare parte biserica Sf. Nicolae a Manastirii Dealu (1499-1501), terminata de fratele sau, Vlad cel Tanar in perioada 1510-1512, precum si biserica de la Lopusnia (Lopusnja, Serbia, 1501). Dupa moartea sa, scaunul domnesc a fost dobandit, cu ajutor turcesc, de Mihnea cel Rau, fiul nelegitim al lui Vlad Tepes.