ALINEAT, alineate, s. n. Rand retras intr-un text pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care incepe cu un asemenea rand. ♦ Pasaj in articole de legi. [Pr.: -ne-at. – Var.: aliniat s. n.] – Dupa fr. alinea.

ALINEAT s.n. Rand intr-un text care incepe mai dinauntru decat celelalte pentru a arata trecerea la alta idee; fragment de text cuprins intre doua randuri scrise in acest fel. ♦ Pasaj dintr-un articol de lege. [Pron. -ne-at, pl. -te, -turi, var. aliniat s.n. / cf. fr. alinea, lat. a linea – de la capat].

ALINEAT s. n. rand mai retras intr-un text, care marcheaza trecerea la o alta idee; fragment de text intre doua asemenea randuri. ◊ pasaj dintr-un articol de lege; paragraf. (dupa fr. alinea, lat. alinea)

ALINEAT, alineate, s. n. Rand intr-un text care incepe mai la dreapta decat celelalte, pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care incepe cu un asemenea rand. ♦ Pasaj in articolele de legi. [Pr.: -ne-at. – Var.: aliniat s. n.] – Dupa fr. alinea.

TAIETURA, taieturi, s. f. 1. Actiunea de a taia; (concr.) locul unde s-a taiat ceva; spec. rana provocata de un instrument taios. ♦ Suprafata rezultata dintr-un corp dupa ce a fost taiat. ♦ Fel, mod de a taia. 2. Drum (adancit) sapat de o apa in curgerea ei. ♦ Povarnis drept, prapastios; perete stancos. 3. Croiala unei haine. ♦ Fig. Linie, trasatura, contur. 4. Teren despadurit pe care se mai vad inca butucii. 5. Fig. (La pl.) Senzatie de durere asemanatoare cu aceea provocata de o taiere; junghiuri. 6. Stersatura; fragment, text sters sau anulat. 7. Portiune, articol decupat dintr-o tiparitura. [Pr.: ta-ie-] – Taia + suf. -atura.

ALINEAT ~e n. 1) Rand dintr-un text care incepe mai la dreapta decat celelalte. 2) fragment de text cuprins intre doua randuri de felul acesta. 3) Pasaj al unui articol de lege. [Sil. -ne-at] /<fr. alinea

CONTAMINARE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Aciunea de a (se) contamina si rezultatul ei; infectare, molipsire, contagiune. ◊ C. radioactiva = patrundere a unei substante radioactive intr-un mediu sau intr-un organ viu (animal sau vegetal), consecutiva unei explozii nucleare sau accidentelor produse in instalatiile de utilizeaza asemenea substante. 2. Modificare a formei unui cuvint sau a unei constructii gramaticale sub influenta altor cuvinte sau constructii asemanatoare. 3. Imbinare a doua sau a mai multe texte sau fragmente de texte, din care rezulta o opera noua. Utilizata ca procedeu stilistic, in vederea obtinerii unor efecte comice. Apare si in unele specii folclorice (descintecele sint frecvent contaminate cu blesteme).

STERS², STEARSA, stersi, -se, adj. 1. (Despre cuvinte, fragmente dintr-un text etc.) Care nu se vede bine; care a fost ras, taiat cu o linie, suprimat. 2. Lipsit de culoare, de stralucire; neclar, spalacit, palid. ♦ Fig. (Despre oameni) Lipsit de expresivitate; neremarcabil; fara calitati, mediocru. 3. Care si-a pierdut forma, aspectul; tocit. ♦ Estompat, vag. 4. Fig. (Despre sunete, glas) Lipsit de rezonanta; stins. – V. sterge.

ANULA vb. 1. v. abroga. 2. v. rezilia. 3. v. contramanda. 4. a desfiinta, (fig.) a ridica. (A ~ orice restrictie.) 5. v. infirma. 6. v. paraliza. 7. a elimina, a inlatura, a scoate, a suprima, a sterge, a taia, (reg.) a stricui. (~ un rand, un fragment dintr-un text.) 8. v. anihila.

A URMA ~ez 1. tranz. 1) si fig. (fiinte) A insoti mergand in urma. 2) (indici ai directiei) A tine fara abatere. ~ drumul. 3) (indicatii, recomandari, sfaturi) A respecta, avand ca orientare. 4) (in imbinari cu substantive care indica un domeniu sau o forma de invatamant) A frecventa facand studii. ~ cursuri de filologie. 5) (actiuni incepute mai inainte) A desfasura in continuare; a continua. 6) (urmat, mai ales, de propozitii completive) A decurge in mod firesc; a reiesi; a rezulta. 7) (urmat, mai ales, de propozitii subiective) A impune ca ceva necesar (rezultand din anumite premise). ~eaza sa sustina examenele. 8) A succeda, luand locul. L-a ~at in postul de prim-ministru. 2. intranz. 1) A merge din urma (dupa cineva sau dupa ceva). ~ dupa trasura. 2) (construit cu dativul) A succeda intr-o functie (cuiva). A-i ~ unui sef de sectie. 3) A succeda in timp sau in spatiu. Dupa sambata ~eaza duminica. ◊ Va urma formula care se scrie la sfarsitul unui fragment dintr-un text pentru a indica ca va fi continuat de alte fragmente. 4) A fi dator; a avea obligatia; a trebui. ~eaza sa plece. /Din urma

EXTRAGE vb. III. tr. 1. A separa ceva dintr-o materie din care facea parte, in care era incorporat. ♦ A scoate un corp din locul in care a intrat sau unde s-a format. 2. A scoate un citat, un fragment dintr-un text, dintr-o carte etc. 3. A cauta radacina patrata a unui numar. [P.i. extrag, var. estrage vb. III. / cf. fr. extraire, lat. extrahere, dupa trage].

stricui, stricuiesc, vb. IV (reg.) 1. (despre cai) a se lovi, in mers, cu un picior de altul. 2. (despre oameni) a suprima, a elimina un cuvant, un fragment dintr-un text; a sterge.

EXTRAGE vb. tr. 1. a separa ceva dintr-o materie incorporata. ◊ a scoate un corp din locul in care a intrat sau unde s-a format. 2. a scoate un citat, un fragment dintr-un text. 3. a calcula radacina (patrata, cubica) a unui numar. (< lat. extrahere)

PARAGRAF, paragrafe, s. n. 1. Capitol ori subdiviziune de capitol dintr-un text de lege, dintr-un tratat, dintr-un statut etc., prevedere, afirmatie continuta intr-o asemenea subdiviziune. 2. Pasaj al unei lucrari despartit de restul textului printr-un aliniat nou (si printr-un semn grafic special); fragment (unitar) dintr-un text care cuprinde o anumita idee. 3. Semn grafic special care se pune intr-o lucrare, intr-un text etc. pentru a marca inceputul unui capitol, al unui articol sau al unui aliniat. – Din ngr. paragrafos, lat. paragraphos, fr. paragraphe.

PAGINA, pagini, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua fete ale unei foi de hartie dintr-o carte, dintr-un caiet, ziar, registru etc., fata; p. ext. cuprinsul textului unei asemenea fete; fragment, capitol dintr-o scriere sau din ansamblul unei opere mai mari. ◊ Loc. vb. A pune in pagina = a pagina (2). 2. Fig. Moment (istoric); eveniment, fapt demn de retinut, data importanta; episod insemnat din viata unui om. – Din lat., it. pagina, germ. Pagina.

REALISM s.n. 1. Curent in arta si in literatura care promoveaza intelegerea adanca si redarea realitatii obiective in trasaturile ei tipice. ♦ (In ideologia marxista) Realism socialist = concept estetic desemnand tipul de arta care isi propune reflectarea veridica, istorica concreta a realitatii in dezvoltarea ei. ♦ Noul realism = curent artistic marturisind predilectie pentru folosirea nemijlocita a obiectelor aflate in preajma artistului (afise decupate, fragmente de fotografii sau texte, tuburi de culoare etc.), care se aplica prin lipire pe tabloul-obiect. ♦ (Curent) Atitudine care tine seama de realitate; simt al realitatii. 2. Conceptie opusa idealismului subiectiv prin teza conform careia lumea externa are o realitate independenta de subiectul cunoscator. [Cf. fr. realisme].

REALISM s. n. 1. curent in filozofia scolastica care sustinea ca notiunile generale ar avea o existenta reala, obiectiva, precedand existenta lucrurilor individuale. ◊ conceptie care recunoaste ca lumea este o realitate independenta de subiectul cunoscator. ♦ ~ critic = denumire a mai multor curente din filozofia contemporana care recunosc realitatea lumii externe, dar interpun intre subiect si obiect „datul” sau „esentele”, ajungand la concluzii agnostice sau idealist-obiective; ~ naiv = materialismul spontan al vietii cotidiene, convingerea izvorata din practica vietii, potrivit careia lucrurile exista independent de constiinta omeneasca si se reflecta in ea. 2. curent in arta si literatura care promoveaza intelegerea adanca si redarea realitatii obiective in trasaturile ei tipice; orientare, tendinta generala a artei din toate timpurile de a reflecta veridic realitatea. ◊ noul ~ = curent artistic marturisind predilectie pentru folosirea nemijlocita a obiectelor aflate in preajma artistului (afise decupate, fragmente de fotografii sau texte, tuburi de culoare etc.), care se aplica prin lipire pe tabloul-obiect. 3. atitudine care tine seama de realitate, simt al realitatii. (< fr. realisme)

RITORNELA, ritornele, s. f. 1. Revenire, intr-o melodie, intr-un cantec, a unui refren cu acelasi text dupa fiecare strofa cantata; fragment instrumental care preceda dansul sau alterneaza cu el. 2. Vers sau grup de versuri repetate, intr-o poezie, la intervale regulate. [Var.: riturnela s. f.] – Din it. ritornello, fr. ritournelle.

A INTERPOLA ~ez tranz. 1) (cuvinte, fraze, fragmente) A introduce intr-un text, pentru a-l explica sau pentru a-l completa. 2) mat. (termeni si valori intermediare) A intercala intr-o serie de valori si de termeni cunoscuti pentru a calcula expresia analitica aproximativa a functiei pentru valorile unei variabile. /<fr. interpoler, lat. interpolare

INTERPOLATIE ~i f. Portiune (cuvinte, fraze, fragmente etc.) introdusa intr-un text in vederea explicarii sau completarii lui. /<fr. interpolation, lat. interpolatio, ~onis

INTERtext s. n. text literar pe baza unor fragmente disparate reunite intr-un context unic. (< intertextualitate)

PAGINA s. f. 1. fata a unei foi de registru, de carte, ziar etc.; cuprinsul, textul. 2. (fig.) moment, eveniment din viata cuiva. 3. (inform.) fragment dintr-un program, marimea unei pagini de memorie. (< lat., it. pagina, germ. Pagina)

ILUSTRATIE s. f. imagine, desen etc. care accentueaza, explica sau completeaza un text. ♦ ~ muzicala = insotire a unei lectii, a unui curs de fragmente muzicale; fond muzical care insoteste o reprezentatie teatrala, o evocare literara etc.; coloana sonora a unui film. (< fr. illustration, lat. illustratio)

ILUSTRATIE s.f. Imagine, desen etc. care accentueaza, explica sau completeaza un text. ◊ Ilustratie muzicala = insotire a unei lectii, a unui curs de fragmente muzicale; fond muzical care insoteste o reprezentatie teatrala, o evocare. [Gen. -iei, var. ilustratiune s.f. / cf. fr. illustration, lat. illustratio].

text ~e n. 1) Succesiune de propozitii sau de cuvinte, care constituie o comunicare (scrisa), construita conform regulilor unei limbi. 2) fragment dintr-o scriere. 3) Parte verbala a unei compozitii muzicale. /<lat. textum, fr. texte, germ. text

CONtext, contexte, s. n. 1. fragment dintr-o scriere in cadrul caruia se gaseste un cuvant, o expresie, un pasaj etc. interesant. ♦ text, cuprins. 2. Fig. Conjunctura, situatie specifica, circumstanta, stare de lucruri intr-un anumit moment. – Din fr. contexte.

text s.n. 1. Ansamblul cuvintelor continute intr-un document, o publicatie, o tiparitura sau alt lucru scris. ♦ Scriere originala autentica, considerata in opozitie cu notele, comentariile etc. ♦ fragment dintr-o scriere. 2. Cuvintele unei bucati muzicale. 3. (Poligr.) Corp de litera de 20 de puncte tipografice. [< fr. texte, cf. lat. textus].

CRIPTOGRAMA, criptograme, s. f. 1. Document, text scris cu caractere secrete. 2. Joc distractiv constand din impartirea cuvintelor unei fraze intr-un numar exact de fragmente, care se inscriu intr-o forma geometrica regulata, urmand sa fie aflat modul si locul in care ele se succeda. – Din fr. cryptogramme.

text s. n. 1. totalitatea cuvintelor intr-un document, o publicatie, o tiparitura sau alt lucru scris. ◊ scriere originala autentica, in opozitie cu notele, comentariile etc. ◊ fragment dintr-o scriere. 2. cuvintele unei bucati de muzica vocala. 3. corp de litera de 20 de puncte tipografice. (< fr. texte, lat textum)

CRIPTOGRAMA s.f. Document, text scris cu caractere secrete. ♦ Joc distractiv constand in a imparti cuvintele unei fraze intr-un numar exact de fragmente, care se inscriu intr-o forma geometrica regulata, urmand ca cel care-l dezleaga sa afle locul unde incepe succesiunea acestor fragmente si modul in care se succeda. [< fr. cryptogramme, cf. gr. kryptos – ascuns, gramma – scriere].

text, texte, s. n. 1. Ceea ce este exprimat in scris; cuprinsul unei opere literare sau stiintifice, al unui discurs, al unei legi etc. ♦ fragment, parte dintr-o scriere. 2. Cuvintele unei compozitii muzicale. 3. Litera de tipar cu un corp de 20 de puncte tipografice. – Din fr. texte, lat. textus.

PARAGRAF s. n. 1. fragment mic al unui capitol, discurs, articol de lege etc. cuprins intr-un alineat. 2. semnul ,§, urmat de obicei de cifre, care se pune la inceputul textului unui paragraf (1). 3. (inform.) ansamblu de instructiuni ale unui program scris in unele limbaje de programare. (< fr. paragraphe, lat. paragraphus, gr. paragraphos)

GALET¹, galeti, s. m. 1. fragment dintr-o roca sau dintr-un mineral, slefuit si rotunjit prin actiunea marii, a torentelor, a ghetarilor etc. 2. Rola care permite o miscare prin rostogolire. 3. (text.) Piesa de la masina de filat matase artificiala care intinde firul la iesirea din baia de filare. 4. (Tehn.) Bobina inelara. 5. (Tehn.) Sectiune a unui comutator rotativ. – Din fr. galet.

PARAGRAF s.n. 1. fragment mic al unui capitol, al unui discurs, al unui articol de lege etc. cuprins intr-un alineat. 2. Semnul §, urmat de obicei de cifre, care se pune la inceputul textului unui paragraf (1). [< fr. paragraphe, gr. paragraphos].

ILUSTRATIE, ilustratii, s. f. 1. Imagine desenata sau fotografiata destinata sa explice sau sa completeze un text. ◊ Ilustratie de carte = gen al graficii prin care se prezinta tipuri sau momente esentiale ale unui text literar si avand, uneori, si rol ornamental. 2. (In sintagma) Ilustratie muzicala = a) acompaniament, fond muzical sau efecte sonore care insotesc un film mut, un spectacol de teatru, o evocare literara etc.; b) fragmente sau bucati muzicale executate ca exemplificari la o expunere de specialitate. [Var.: ilustratiune s. f.] – Din fr. illustration, lat. illustratio.

ILUSTRATIE ~i f. Imagine sau desen care insoteste un text pentru a-l impodobi, a-l completa sau a-l explica. ◊ ~ muzicala a) fond muzical care insoteste o reprezentatie teatrala, un film mut, o evocare literara, o emisiune de radio sau de televiziune; b) fragmente sau bucati muzicale executate ca exemplificari la o expunere de specialitate. [G.-D. ilustratiei; Sil. -lus-tra-ti-e] /<fr. illustration, lat. illustratio, ~onis