RITUAL, -A I. adj. referitor la rituri; facut dupa anumite rituri; ritualic. II. s. n. punerea in scena a unui eveniment sacru sau a unui mit; ceremonial religios. ◊ act magic cu implicatii folclorice, avand ca obiect orientarea unei forte oculte, malefice sau benefice, catre o actiune determinata, dupa anumite reguli; rit (1). (< fr. rituel, it. rituale, lat. ritualis)

MISTERIOS adj. 1. v. ascuns. 2. tainic, (livr.) cabalistic. (Semne ~oase.) 3. enigmatic. (Un om ~.) 4. v. enigmatic. 5. magic, ocult, (inv.) maghicesc. (forte ~oase.)

MAGNETIC, -A, magnetici, -ce, adj. (Despre forte, fenomene) Care se refera la magnet sau la magnetism; (despre corpuri) care este feromagnetic, care poate fi magnetizat. ◊ Camp magnetic = stare fizica particulara a unui spatiu in care se exercita forte magnetice; p. ext. spatiul respectiv. Fluid magnetic = forta prin care se explica, in stiintele oculte, fenomenele telepatice si hipnotice. Pol magnetic = a) fiecare dintre cele doua puncte sau regiuni de la extremitatea unui magnet; b) fiecare dintre cele doua puncte ale globului pamantesc catre care se indreapta capetele unui ac magnetic. ♦ Fig. Care exercita o influenta profunda sau o atractie irezistibila; care magnetizeaza. – Din fr. magnetique, germ. magnetisch.