ATRACTIE, atractii, s. f. 1. forta (gravitationala, electrica, magnetica etc.) care tinde sa apropie corpurile intre care se exercita. 2. Inclinare puternica pe care o fiinta o simte pentru alta sau pentru ceva, imbold de a te apropia de cineva sau de ceva. ♦ Farmec sau ispita pe care cineva sau ceva le exercita asupra cuiva. ♦ Ceea ce atrage, farmeca, ademeneste, distreaza. – Din fr. attraction, lat. attractio, -onis.

SUPRAPONDERABILITATE s. f. (Fiz.) Stare a unui corp de a avea o greutate mai mare ca urmare a unei forte gravitationale sporite. – Supra- + ponderabilitate.

GEOTROPISM n. biol. Proprietate a unor plante sau a anumitor organe ale lor de a creste intr-un anumit sens sub influenta fortei gravitationale. /<fr. geotropisme

ECHIGRAVITATIE s.f. (Astr.) Proprietate a unei anumite regiuni din spatiul cosmic in care fortele gravitationale ale corpurilor ceresti se echilibreaza. [< fr. equigravitation].

IMPONDERABILITATE s.f. Stare in care corpurile isi pierd greutatea, asupra lor nemaiactionand fortele gravitationale. [Cf. fr. imponderabilite].

ECHIGRAVITATIE s. f. proprietate a unei anumite regiuni din spatiul cosmic in care fortele gravitationale ale corpurilor ceresti se echilibreaza. (< fr. equigravitation)

SUPRAPONDERABILITATE s. f. stare a unui corp de a avea o greutate mai mare, ca urmare a unei forte gravitationale sporite. (< supra¹- + ponderabilitate)

CONTRACTIE s. f. 1. incordare, spasm al muschilor, al corpului. 2. reducere a volumului unui corp provocata de racire, cristalizare etc. 3. ~ gravitationala = reducere a volumului unei stele datorita fortelor de atractie gravitationala. (< fr. contraction, lat. contractio)

CONTRACTIE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Micsorare a volumului unui corp in urma unui proces fizic si tehnologic (uscare, solidificare, sinterizare etc.). ◊ Teoria contractiei = teorie prin care se explica formarea muntilor pornind de la racirea planetei, contractarea nucleului sau si cutarea scoartei terestre. Emisa de geologul francez Leonce Elie de Beaumont, in 1852. 2. Fenomen de reducere treptata a sectiunii transversale a unei vine de lichid pina la o valoare minima in raport cu aria orificiului prin care a trecut fluidul. 3. (FIZIOL.) Diminuare in volum, lungime sau diametru a unor tesuturi sau organe, determinata de actiunea anumitor stimuli (fizici, chimic etc.). ◊ C. musculara = scurtare a unui muschi in urma e*******i sale; are ca efect realizarea unui lucru mecanic si asigura miscarile animalelor pluricelulare. 4. C. gravitationala = reducerea volumului unei stele datorita fortelor de atractie gravitationala, insotita de eliberarea unei mari cantitati de energie.

IMPONDERABILITATE (‹ fr.) s. f. (FIZ.) Stare a unui corp material ce se misca in camp gravitational, in care fortele de greutate ce actioneaza asupra lui sau miscarea pe care o face nu provoaca presiuni reciproce intre particulele lui. In campul gravitational terestru organismul uman percepe presiunile reciproce dintre particulele sale ca stare de i. In constructia aparatelor si agregatelor pentru navele cosmice se tine seama de i., pentru ca organismul uman sufera o serie de schimbari ale functiilor vitale (metabolism, circulatia sangelui etc.).

GAURA, gauri, s. f. Scobitura, adancitura, spartura ivita de la sine sau anume facuta intr-un corp, intr-un material, in pamant etc.; cavitate, borta. ◊ Gaura cheii = orificiu prin care se baga cheia in broasca. ◊ Expr. Gaura de sarpe = loc ferit care serveste cuiva ca ascunzatoare. (Pop.) Doar nu s-o face gaura-n cer = nu va fi o paguba prea mare. (Astron.) Gaura neagra = relicva de dimensiuni reduse a unei stele masive, formata prin prabusire gravitationala, caracterizata prin densitate foarte mare si forta de atractie uriasa si absorbanta. [Pr.: ga-u-] – Lat. *gavula (< cavus).

IMPONDERABIL ~a (~i, ~e) 1) Care si-a pierdut greutatea (datorita lipsei fortelor ce actioneaza asupra lor in campul gravitational al Pamantului); fara greutate. 2) fig. Care nu poate fi sesizat. /<fr. imponderable

KILOGRAM, kilograme, s. n. 1. Unitate de masura pentru masa in sistemul metric; (sens curent) unitate de masura pentru greutate, egala cu o mie de grame; kil. ◊ (Fiz.) Kilogram-forta = unitate de masura a fortei, a carei valoare este egala cu greutatea prototipului international de masa, masurata in vid, la acceleratia gravitationala normala. ◊ Etalon metalic egal cu un kilogram (1). 2. (Impr.) Litru. [Scris si: chilogram. – Abr.: kg] – Din fr. kilogramme.

GRAVITATIE f. Fenomen prin care doua corpuri se atrag reciproc cu o forta ce depinde de masa lor si de distanta dintre ele; atractie universala. Legea ~ei. ◊ Camp de ~ spatiul din jurul unui corp, in care el isi exercita atractia asupra altor corpuri; camp gravitational. /<fr. gravitation

REACTIE s. f. 1. faptul de a reactiona; atitudine, manifestare ca raspuns la ceva; riposta. 2. raspuns nemijlocit al materiei vii la actiunea unui e******t. 3. transformare a uneia sau a mai multor substante chimice sub actiunea unor agenti externi sau a altor substante chimice. 4. (fiz.) forta care se opune unei actiuni, fiind egala si de sens contrar cu aceasta. ♦ ~ nucleara = ansamblu de fenomene prin care un nucleu atomic ciocnit de o particula grea sau de un foton sufera o schimbare a structurii sale; ~ in lant = proces care se poate reinnoi prin el insusi pentru ca o parte a produsului e intotdeauna in stare a reimpulsiona reactia; ~ gravitationala = modificare a directiei si a modulului vectorului de viteza caracteristice unei nave spatiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorita campului gravitational al acestuia. 5. (cib.; si in forma reactiune) stabilire, in sistemele de transmisie, tehnice automate, in organismele vii si in societate, a unor semnale prin care faza initiala a unui proces este influentata de informatia referitoare la starea organelor de executie sau la rezultatul procesului; conexiune inversa, retroactiune (2). ◊ derivare a unei puteri din circuitul de iesire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice si introducerea ei in circuitul de intrare. (< fr. reaction)