TURBOPROPULSOR, turbopropulsoare, s. n. Motor termic de avion asemanator cu turboreactorul, dar la care forta de propulsie se realizeaza si prin intermediul elicei. – Din fr. turbopropulseur.

PROPULSOR, -OARE adj., s. n. (organ, aparat) care creeaza si intretine forta de propulsie; propulsant (I). (< fr. propulseur)

RETRORACHETA s. f. motor-racheta a carui forta de propulsie este dirijata in sens invers fata de directia de plasare, in scopul franarii. (< engl. retrorocket)

AVION (‹fr. {s}; fr. avion + gr. phone „sunet”) s. n. Aeronava mai grea decit aerul, la care sustentatia este asigurata de suprafata portanta a aripilor si de forta de propulsie creata de un grup motopropulsor. Termenul de a. a fost folosit pentru prima data de C. Ader (1897). Dupa destinatie, pot fi: a. de transport (pentru pasageri si marfuri), a. sanitare, a. utilitare (avioprafuitoare, aviostropitoare etc.), a. de turism si a. militare (vinatoare, recunoastere, bombardament etc.); aeroplan. ♦ A. cu reactie = a. dotat cu motoare termice reactive care pot fi aeroreactive (cu sau fara compresor) si motoare-racheta (in general pentru viteze supersonice). A. supersonic v. supersonic.

propulsie, propulsii, s. f. forta care se exercita asupra unui obiect (de obicei asupra unui vehicul), provocand inaintarea lui. ♦ Sistem tehnic prin care se realizeaza propulsarea unui vehicul. [Var.: propulsiune s. f.] – Din fr. propulsion, lat. propulsio, -onis.

SUSTENTATIE ~i f. 1) Proprietate a unui corp de a se mentine la un anumit nivel in interiorul unui fluid. 2) forta care asigura propulsia in sus a unei aeronave, facand-o sa-si pastreze echilibrul. [G.-D. sustentatiei] /<fr. sustentation

propulsie s. f. forta exercitata asupra unui vehicul, obiect etc. pentru a-i provoca miscarea de inaintare. ◊ sistem tehnic prin care se realizeaza aceasta actiune. (< fr. propulsion, lat. propulsio)

propulsie s.f. Exercitare a unei forte asupra unui vehicul, asupra unui obiect etc. pentru a-i provoca miscarea de inaintare. ♦ Sistem tehnic prin care se face propulsarea unui vehicul. [Gen. -iei, var. propulsiune s.f. / cf. fr. propulsion].

BOOSTER [BUSTAR] s. n. 1. motor cu abur auxiliar care antreneaza rotile libere purtatoare ale unor locomotive cu abur pentru marirea fortei de tractiune 2. (electr., telec.) generator auxiliar pentru sporirea tensiunii: survoltor. 3. fuzee cu mare putere de propulsie si de scurta durata, pentru lansarea proiectilelor teleghidate; racheta auxiliara. (< amer. booster)

AUTOGIR, autogire, s. n. Aeronava prevazuita cu o elice de propulsie antrenata de un motor si cu elice de suspensie care se invarteste in jurul unui ax vertical prin forta realizata de deplasarea aeronavei. [Pr.: a-u-] – Din fr. autogire.

AUTOGIR, autogire, s. n. Aeronava cu o elice de propulsie antrenata de un motor si cu o elice de suspensie care se invarteste in jurul unui ax vertical prin forta realizata de deplasarea aeronavei. [Pr.: a-u-] – Dupa fr. autogire (< gr.).