GRAVITATIE s.f. Forta care face ca toate corpurile sa se atraga intre ele. ◊ Camp de gravitatie = spatiul in care un corp isi exercita forta de gravitatie asupra altor corpuri; centru de gravitatie = punctul de aplicatie al rezultantei fortelor de gravitatie exercitate asupra partilor care alcatuiesc un corp. [Gen. -iei, var. gravitatiune s.f. / cf. fr. gravitation].

DIAGEOTROPISM s. n. tendinta a unor organe vegetale de a lua o pozitie perpendiculara fata de forta de gravitatie a Pamantului. (< fr. diageotropisme)

GEOESTEZIE s. f. sensibilitate a plantelor fata de forta de gravitatie. (< fr. geoesthesie)

GRAVITATIE s. f. forta de atractie reciproca a tuturor corpurilor, dependenta de masa acestora; atractia universala. ♦ camp de ~ = spatiul in care un corp isi exercita forta de gravitatie asupra altor corpuri. (< fr. gravitation, lat. gravitatio)

gravitatie s. f. (Fiz.) Fenomen de atractie reciproca a corpurilor, dependent de masa lor; gravitate (4). ◊ Camp de gravitatie = spatiul in care un corp isi exercita atractia asupra altor corpuri. Centru de gravitatie = a) punctul de aplicatie al rezultantei fortelor de gravitatie exercitate asupra partilor care alcatuiesc un corp; b) fig. loc in jurul (si sub influenta) caruia evolueaza, traieste cineva sau ceva. – Din fr. gravitation.

INFILTRATIE, infiltratii, s. f. 1. Infiltrare. ♦ Patrundere a apei in roci sau in pamant sub influenta gravitatiei, a fortelor capilare, a presiunii hidrostatice, prin pori, gauri, crapaturi etc. ♦ Patrundere intr-un mediu al unui fluid. ♦ Cantitate de apa provenita din precipitatiile atmosferice care patrunde in pamant. 2. Patrundere si localizare a unui agent vatamator intr-o celula, intr-un tesut sau intr-un organ; boala provocata de acest agent. [Var.: infiltratiune, infiltratie s. f.] – Din fr. infiltration.

CENTRU¹ ~e n. 1) mat. Punct interior situat la distante egale in raport cu toate punctele unei linii sau suprafete exterioare; mijloc. ~ al unui corp. 2) fiz. Punct in care actioneaza rezultanta unui sistem de forte. ~ de gravitatie. ~ de atractie. 3) Loc, punct sau parte a unui lucru (a unui spatiu sau a unei suprafete) situata la egala departare de marginile sau capetele periferice; mijloc. ~ul orasului. 4) Loc (sau localitate) unde este concentrata o anumita activitate. ~ cultural. ~ administrativ. 5) Institutie unde sunt concentrate forte in stare sa efectueze un volum mare de munca specializata. ~ de programare. 6) fig. Punct in care sunt concentrate anumite forte. ~ul raului. /<fr. centre, lat. centrum

PONDERABILITATE f. fiz. 1) Caracter ponderabil. 2) Stare a corpurilor supuse actiunii fortei de gravitatie. /ponderabil + suf. ~itate

BARIMORFOZA s. f. influenta morfogenetica a fortei de gravitatie asupra organelor plantelor; geomorfoza. (<fr. barymorphose)

GEOPOTENTIAL, -A I adj. cota ~a a unui punct = numar reprezentand forta necesara pentru ridicarea unei mase de 1 g de la nivelul marii pana la acel punct. II. s. n. potentialul fortei de gravitatie a Pamantului. (< fr. geopotentiel, engl. geopotential)

IMPONDERABILITATE s. f. Caracterul sau starea unui corp a carui greutate se reduce datorita iesirii sale din campul gravitatiei terestre sau se anuleaza datorita interventiei unei forte de sens contrar. – Din fr. imponderabilite.

gravitatie f. Fenomen prin care doua corpuri se atrag reciproc cu o forta ce depinde de masa lor si de distanta dintre ele; atractie universala. Legea ~ei. ◊ Camp de ~ spatiul din jurul unui corp, in care el isi exercita atractia asupra altor corpuri; camp gravitational. /<fr. gravitation

ATRACTIE ~i f. 1) fiz. Proprietate a corpurilor de a se atrage reciproc. forta de ~ magnetica. ◊ ~ universala proprietate a tuturor corpurilor din univers de a se atrage reciproc; gravitatie. 2) Afectiune (puternica si durabila) pentru o anumita activitate sau pentru o persoana; interes nestavilit fata de cineva sau de ceva. ~ pentru pictura. [G.-D. atractiei; Sil. a-trac-ti-e] /<fr. attraction, lat. attractio, ~onis

ATRACTIE s. f. 1. inclinatie puternica spre cineva sau ceva. ◊ farmec. 2. tendinta de apropiere a doua elemente lingvistice. ◊ (fiz.) forta care tinde sa apropie corpurile. ♦ ~ universala = proprietate a tuturor corpurilor din univers de a se atrage reciproc; gravitatie. 3. (pl.) distractie, petrecere, amuzament. ♦ numar de ~ = numar din programul unui varieteu, al unui circ. (< fr. attraction, lat. attractio)