GAURA, gauri, s. f. Scobitura, adancitura, spartura ivita de la sine sau anume facuta intr-un corp, intr-un material, in pamant etc.; cavitate, borta. ◊ Gaura cheii = orificiu prin care se baga cheia in broasca. ◊ Expr. Gaura de sarpe = loc ferit care serveste cuiva ca ascunzatoare. (Pop.) Doar nu s-o face gaura-n cer = nu va fi o paguba prea mare. (Astron.) Gaura neagra = relicva de dimensiuni reduse a unei stele masive, formata prin prabusire gravitationala, caracterizata prin densitate foarte mare si forta de atractie uriasa si absorbanta. [Pr.: ga-u-] – Lat. *gavula (< cavus).

ISPITA, ispite, s. f. 1. Ceea ce exercita o mare forta de atractie; indemn (spre rau), ademenire, tentatie, seductie; p. ext. pacat. 2. (Inv.) Incercare, proba la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea, rabdarea, credinta etc. 3. (Inv.) Cercetare, examinare, studiu. 4. (Inv.) Experienta. – Din ispiti (derivat regresiv).

ADEZIUNE ~i f. 1) Faptul de a adera la ceva. ◊ A-si da ~ea a-si da consimtamantul. 2): Forta de ~ forta de atractie moleculara, care se exercita intre doua corpuri in contact. [G.-D. adeziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. adhesion, lat. adhaesio, ~onis

ADEZIUNE s. f. 1. aderare; exprimare scrisa a aderarii. 2. forta de atractie moleculara care se exercita intre doua corpuri in contact. 3. (biol.) concrestere a doua organe de natura diferita. (< fr. adhesion, lat. adhaesio)

COEZIUNE s. f. 1. forta de atractie care se exercita intre particulele (molecule, atomi, ioni) de acelasi fel ale corpurilor. 2. (fig.) legatura stransa, de ordin interior. (< fr. cohesion)

GRAVITATIE s. f. forta de atractie reciproca a tuturor corpurilor, dependenta de masa acestora; atractia universala. ♦ camp de ~ = spatiul in care un corp isi exercita forta de gravitatie asupra altor corpuri. (< fr. gravitation, lat. gravitatio)

GEOPOTENTIAL s. n. Potentialul fortei de atractie a masei Pamantului; potential terestru. [Pr.: ge-o-] – Din engl. geopotential.

ELECTROVALENTA, electrovalente, s. f. Legatura chimica stabilita intre ioni cu sarcini electrice de semn contrar, datorita fortelor de atractie dintre acestia. – Din fr. electrovalence.

ADEZIUNE s.f. 1. Alaturare; consimtire; exprimare scrisa a aderarii la ceva. 2. forta de atractie moleculara care se exercita intre doua corpuri in contact. [Cf. fr. adhesion, lat. adhaesio].

COEZIUNE s.f. 1. forta de atractie care se exercita intre moleculele unui corp. 2. (Fig.) Legatura stransa, de ordin interior. [Pron. co-e-zi-u-. / cf. fr. cohesion, lat. cohaesio].

CONTRACTIE s. f. 1. incordare, spasm al muschilor, al corpului. 2. reducere a volumului unui corp provocata de racire, cristalizare etc. 3. ~ gravitationala = reducere a volumului unei stele datorita fortelor de atractie gravitationala. (< fr. contraction, lat. contractio)

CONTRACTIE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Micsorare a volumului unui corp in urma unui proces fizic si tehnologic (uscare, solidificare, sinterizare etc.). ◊ Teoria contractiei = teorie prin care se explica formarea muntilor pornind de la racirea planetei, contractarea nucleului sau si cutarea scoartei terestre. Emisa de geologul francez Leonce Elie de Beaumont, in 1852. 2. Fenomen de reducere treptata a sectiunii transversale a unei vine de lichid pina la o valoare minima in raport cu aria orificiului prin care a trecut fluidul. 3. (FIZIOL.) Diminuare in volum, lungime sau diametru a unor tesuturi sau organe, determinata de actiunea anumitor stimuli (fizici, chimic etc.). ◊ C. musculara = scurtare a unui muschi in urma e*******i sale; are ca efect realizarea unui lucru mecanic si asigura miscarile animalelor pluricelulare. 4. C. gravitationala = reducerea volumului unei stele datorita fortelor de atractie gravitationala, insotita de eliberarea unei mari cantitati de energie.

atractie, atractii, s. f. 1. forta (gravitationala, electrica, magnetica etc.) care tinde sa apropie corpurile intre care se exercita. 2. Inclinare puternica pe care o fiinta o simte pentru alta sau pentru ceva, imbold de a te apropia de cineva sau de ceva. ♦ Farmec sau ispita pe care cineva sau ceva le exercita asupra cuiva. ♦ Ceea ce atrage, farmeca, ademeneste, distreaza. – Din fr. attraction, lat. attractio, -onis.

ELECTROVALENTA s. f. legatura chimica stabilita intre ioni cu sarcini electrice de semn contrar, datorita fortelor electrostatice de atractie dintre acestia. (< fr. electrovalence)

CENTRU¹ ~e n. 1) mat. Punct interior situat la distante egale in raport cu toate punctele unei linii sau suprafete exterioare; mijloc. ~ al unui corp. 2) fiz. Punct in care actioneaza rezultanta unui sistem de forte. ~ de gravitatie. ~ de atractie. 3) Loc, punct sau parte a unui lucru (a unui spatiu sau a unei suprafete) situata la egala departare de marginile sau capetele periferice; mijloc. ~ul orasului. 4) Loc (sau localitate) unde este concentrata o anumita activitate. ~ cultural. ~ administrativ. 5) Institutie unde sunt concentrate forte in stare sa efectueze un volum mare de munca specializata. ~ de programare. 6) fig. Punct in care sunt concentrate anumite forte. ~ul raului. /<fr. centre, lat. centrum

ROCHE [roʃ], Edouard (1820-1883), astronom, matematician si geofizician francez. Cercetari privind cosmogonia sistemului solar, cometele si structura Pamantului. A stabilit (1849) limita lui R., reprezentand distanta la care un satelit natural este distrus de forta de maree datorata atractiei corpului in jurul caruia graviteaza.

ADEZIUNE, adeziuni, s. f. 1. Alipire, aderare (la ceva), solidarizare constienta (cu ceva). ♢ Expr. A-si da adeziunea (la ceva) = a adera (la ceva). ♦ Exprimare in scris a aderarii la ceva; cerere de primire intr-o organizatie politica sau de masa. 2. (Fiz.; in expr.) forta de adeziune = forta care tine lipite doua corpuri, datorita atractiei moleculare. – Fr. adhesion (lat. lit. adhaesio, -onis).

COEZIUNE ~i f. 1) forta care uneste partile componente ale unei substante materiale; atractie moleculara. 2) fig. Legatura interna stransa; caracter unitar; coerenta; unitate. [G.-D. coeziunii; Sil. co-e-zi-u-] /<fr. cohesion

ADEZIUNE, adeziuni, s. f. 1. Aderare, atasare (la ceva), solidarizare constienta (cu ceva). ◊ Expr. A-si da adeziunea (la ceva) = a adera (1). 2. Fig. atractie intre doua suprafete aflate in contact foarte strans, datorita fortelor intermoleculare, care actioneaza la distante relativ mici. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. adhesion, lat. adhaesio, -onis.

GRAVITATIE f. Fenomen prin care doua corpuri se atrag reciproc cu o forta ce depinde de masa lor si de distanta dintre ele; atractie universala. Legea ~ei. ◊ Camp de ~ spatiul din jurul unui corp, in care el isi exercita atractia asupra altor corpuri; camp gravitational. /<fr. gravitation

atractie ~i f. 1) fiz. Proprietate a corpurilor de a se atrage reciproc. forta de ~ magnetica. ◊ ~ universala proprietate a tuturor corpurilor din univers de a se atrage reciproc; gravitatie. 2) Afectiune (puternica si durabila) pentru o anumita activitate sau pentru o persoana; interes nestavilit fata de cineva sau de ceva. ~ pentru pictura. [G.-D. atractiei; Sil. a-trac-ti-e] /<fr. attraction, lat. attractio, ~onis

GRAVITATIE s. f. (Fiz.) Fenomen de atractie reciproca a corpurilor, dependent de masa lor; gravitate (4). ◊ Camp de gravitatie = spatiul in care un corp isi exercita atractia asupra altor corpuri. Centru de gravitatie = a) punctul de aplicatie al rezultantei fortelor de gravitatie exercitate asupra partilor care alcatuiesc un corp; b) fig. loc in jurul (si sub influenta) caruia evolueaza, traieste cineva sau ceva. – Din fr. gravitation.

MAGIE, magii, s. f. 1. Totalitatea procedeelor, formulelor, gesturilor etc. prin care ar putea fi invocate anumite forte supranaturale spre a produce miracole; practica acestor procedee, formule etc. 2. Fig. Putere irezistibila de atractie, de fascinare; farmec, incantare. – Din fr. magie.

atractie s. f. 1. inclinatie puternica spre cineva sau ceva. ◊ farmec. 2. tendinta de apropiere a doua elemente lingvistice. ◊ (fiz.) forta care tinde sa apropie corpurile. ♦ ~ universala = proprietate a tuturor corpurilor din univers de a se atrage reciproc; gravitatie. 3. (pl.) distractie, petrecere, amuzament. ♦ numar de ~ = numar din programul unui varieteu, al unui circ. (< fr. attraction, lat. attractio)

atractie, atractii, s. f. 1. Inclinare puternica spre cineva sau ceva, imbold de a te apropia de cineva sau de ceva. ♦ Farmec, ademenire exercitata asupra cuiva. 2. forta care tinde sa apropie corpurile intre care se exercita. 3. Ceea ce atrage atentia, captiveaza, distreaza. [Var.: atractiune s. f.] – Fr. attraction (lat. lit. attractio, -onis).

MAGIE s. f. 1. complex de practici prin care se considera posibila actionarea asupra realitatii inconjuratoare cu ajutorul fortelor supranaturale; vrajitorie. ♦ ~ neagra = magie propriu-zisa care apeleaza la puterea demonilor; ~ alba = arta de a produce fenomene naturale care par miraculoase. 2. (fig.) putere de atractie, de fascinare; farmec, seductie. (< fr. magie, lat. magia)

SUBJUGA, subjug, vb. I. Tranz. 1. A supune o tara, un popor (prin forta armelor); a robi, a cuceri. 2. A pune in dependenta (economica, politica etc.) fata de cineva, a rapi libertatea si independenta cuiva; a domina, a inrobi, a exploata. 3. Fig. A exercita asupra cuiva o influenta, o atractie covarsitoare; p. ext. a fermeca, a cuceri. – Din fr. subjuguer.

FLUX s.n. 1. Crestere periodica a nivelului apei marilor si oceanelor sub influenta miscarii de rotatie a Pamantului si a atractiei Lunii si a Soarelui. 2. (Fig.) Revarsare, crestere, suvoi, val. 3. (Fiz.) Curent. ◊ Flux luminos = cantitate de energie luminoasa emisa de un izvor de lumina intr-o unitate de timp; flux electric = produsul dintre inductia electrica si aria suprafetei perpendiculare pe ea pe care o strabate; flux magnetic = totalitatea liniilor de forta care trec printr-un corp oarecare. 4. Flux tehnologic = circulatie continua a materiei prime, a produselor semifabricate sau fabricate intr-un proces tehnologic. [Cf. fr. flux, lat. fluxus].

FLUX s. n. 1. crestere periodica a nivelului apei marilor si oceanelor sub influenta miscarii de rotatie a Pamantului si a atractiei Lunii si a Soarelui. 2. (fig.) mare cantitate, revarsare, crestere, suvoi, val. 3. (fiz.) curent, miscare de particule. ♦ ~ luminos = energie radianta emisa de un izvor de lumina intr-o unitate de timp; ~ electric = produs dintre inductia electrica si aria suprafetei perpendiculare pe ea pe care o strabate; ~ magnetic = totalitatea liniilor de forta care trec printr-un corp oarecare. 4. ~ tehnologic = succesiunea operatiilor intr-un proces tehnologic. 5. ~ de informatie = ansamblu de date, informatii si decizii necesare desfasurarii unei anumite operatii sau activitati; raportul dintre cantitatea de informatie si timpul in care ea este transmisa. ◊ ~ de capital = transformarea, circulatia unor fonduri banesti dintr-o tara in alta, ca urmare a efectuarii de operatii de decontare, imprumuturi sau transformari de depozite bancare. 6. circulatie continua si uniforma a unui lichid (sange, seva). 7. pulbere folosita in sudura automata. (< fr. flux, lat. fluxus)

MAGNETIC, -A, magnetici, -ce, adj. (Despre forte, fenomene) Care se refera la magnet sau la magnetism; (despre corpuri) care este feromagnetic, care poate fi magnetizat. ◊ Camp magnetic = stare fizica particulara a unui spatiu in care se exercita forte magnetice; p. ext. spatiul respectiv. Fluid magnetic = forta prin care se explica, in stiintele oculte, fenomenele telepatice si hipnotice. Pol magnetic = a) fiecare dintre cele doua puncte sau regiuni de la extremitatea unui magnet; b) fiecare dintre cele doua puncte ale globului pamantesc catre care se indreapta capetele unui ac magnetic. ♦ Fig. Care exercita o influenta profunda sau o atractie irezistibila; care magnetizeaza. – Din fr. magnetique, germ. magnetisch.

atractiune f. (lat. attractio, -onis. V. tractiune). Fiz. Puterea in virtutea careia corpurile si partile aceluiasi corp se atrag reciproc. – Si atractie. – Toate corpurile naturii se atrag mutual in raport direct cu volumu si invers cu patratu distantelor; asta e atractiunea planetara, o mare lege pe care Newton a demonstrat-o si care e cel mai frumos titlu de glorie al sau. Pintr´insa [!] a explicat miscarea planetelor, intoarcerea cometelor, fluxu si refluxu marii, turtirea polilor s. a. Daca aceste corpuri nu cad unele peste altele, cauza e ca-s dotate´n acelasi timp cu o forta de impulsiune care neutralizeaza puterea atractiva; miscarea circulara e rezultatu combinatiunii acestor doua forte. Se numeste forta de coeziune sau atractiune moleculara aceia care se exercita intre partile aceluiasi corp pin [!] contactu imediat.