DERANJA, deranjez, vb. I. Tranz. 1. A strica randuiala, ordinea unor obiecte; a ravasi, a rascoli. ◊ Expr. A-si deranja stomacul = a avea o indigestie. 2. Fig. A tulbura linistea sau activitatea cuiva, a stanjeni, a stingheri, a incomoda pe cineva. ♦ Refl. (In formule de politete sau ir.) A se osteni. – Din fr. deranger.

A SE DERANJA ma ~ez intranz. 1) (in formule de politete) A depune eforturi; a se obosi; a se stradui. 2) A-si tulbura linistea sau activitatea. 3) fig. A avea diaree. /<fr. deranger

BANAT, (3) banaturi, s. n. (Reg.) 1. Stare de durere sufleteasca, de jale, de tristete, de parere de rau. 2. Suparare, necaz, ciuda. ◊ Expr. A nu-i fi cuiva cu banat= (ca formula de politete) a nu lua in nume de rau rugamintea sau intrebarea cuiva. 3. Invinuire, repros, imputare. – Din magh. banat.

INCANTAT, -A, incantati, -te, adj. Plin de bucurie, de multumire, de entuziasm; fermecat, vrajit, fascinat. ◊ Expr. Incantat (de cunostinta), formula de politete prin care o persoana isi exprima multumirea cand face cunostinta cu cineva. ♦ (Rar) Incantator. – V. incanta.

formula, formule, s. f. 1. Enunt precis al regulii de urmat pentru efectuarea unei anumite operatii; expresie precisa, generala si invariabila a unei idei, a unei relatii, a unei legi etc. (care se poate aplica mai multor cazuri particulare). ◊ formula de politete = forma conventionala de exprimare, consacrata prin uz, cu care te adresezi unei autoritati sau unei persoane. ♦ Fraza-tip folosita oral in anumite ocazii sau care, scrisa, cuprinde termenii expresi in care trebuie redactat un act, o sentinta etc. 2. Relatie alcatuita din litere, cifre si semne matematice, constituind o identitate in care unul dintre membri este considerat ca expresie a celuilalt sau ca regula de urmat pentru a calcula valoarea celuilalt. 3. Expresie in simboluri chimice care reprezinta compozitia calitativa si cantitativa a moleculei unei substante. 4. Parola. 5. Mijloc, solutie. – Din fr. formule, lat. formula.

POFTIM interj. formula de politete care se foloseste: a) pentru a da ceva cuiva; ia, na, tine; b) pentru a invita o persoana sa vina sau sa se aseze undeva; pentru a indemna la actiune; c) (adesea precedat de exclamatia „ei”) pentru a exprima indignare, ciuda, repros, nemultumire, necaz, revolta etc.; asta-i buna, na, uite. – Din pofti.

SUPARARE, suparari, s. f. Faptul de a (se) supara. 1. Neplacere, necaz, suferinta; nevoie, neajuns, lipsa. ◊ Expr. Sa nu-ti (sau sa nu va) fie cu suparare sau daca (sau de) nu ti-ar (sau v-ar) fi cu suparare, formula de politete prin care se exprima teama de a nu deranja sau ofensa pe cineva prin ceea ce faci. Fara suparare! formula de politete prin care cineva arata ca nu se considera jignit sau deranjat ori prin care se cere cuiva sa nu se supere cand i se spune un adevar (neplacut). ♦ Greutate, povara, piedica. ♦ (Pop.) Paguba, stricaciune, deranj. 2. Intristare, amaraciune, tristete. 3. Furie, iritare, manie. – V. supara.

RUGA, rog, vb. I. 1. Tranz. A cere cuiva staruitor indeplinirea unei dorinte, un serviciu, o favoare etc. ◊ Expr. A ruga (pe cineva) de toti dumnezeii (sau cu Dumnezeu) = a cere foarte insistent un lucru de la cineva. Te rog (sau rogu-te), formula de politete cu care te adresezi cuiva cand ii ceri ceva; fii bun, fii amabil. A-si ruga moartea = a-si dori moartea. A-i ruga (cuiva) moartea = a dori moartea (cuiva). ♦ A pofti, a invita. 2. Refl. (In practicile religioase) A face o rugaciune, a invoca divinitatea. 3. Refl. A cere cuiva voia sau ingaduinta de a face ceva. ◊ Expr. Ma rog, formula intrebuintata ca element incidental, fara legatura cu restul frazei, insemnand uneori „daca vrei, cum vrei”. – Lat. rogare.

SCUZA, scuz, vb. I. 1. Refl. A cere scuze (2), a-si exprima (in fata cuiva) parerea de rau pentru o greseala facuta; a se dezvinovati, a se justifica. ◊ Expr. (Tranz. absol.) Scuzati! formula de politete prin care cineva isi cere iertare pentru o greseala, o stangacie etc. 2. Tranz. A accepta, a primi scuzele (2) cuiva; a ierta. – Din it. scusare. Cf. fr. excuser.

STIMA, stime, s. f. Sentiment de pretuire (plina de respect) determinat de meritele sau de calitatile cuiva sau a ceva; consideratie, respect, p. ext. atitudine respectuoasa. ◊ Expr. Cu toata stima sau cu stima, formula de politete folosita, de obicei, la incheierea unei scrisori. – Din it. stima. Cf. fr. estime.

PREAPLECAT ~ta (~ti, ~te) inv. (in formulele de politete din finalul unor scrisori) Care manifesta multa smerenie. /prea + aplecat

A RUGA rog tranz. (persoane) A solicita printr-o adresare politicoasa sau umila. ◊ Te rog (frumos)! se spune, ca formula de politete, cand cineva se adreseaza unei persoane, cerandu-i un serviciu. ~ (pe cineva) de toti dumnezeii a cere foarte insistent; a implora. Ma rog se spune cand vorbitorul lasa o hotarare la discretia interlocutorului sau. /<lat. rogare

A SE SCUZA ma scuz intranz. A-si cere scuze (pentru o greseala, pentru un deranj etc.); a cere iertare; a-si exprima regretul. ◊ Scuzati (va rog)! formula de politete prin care cineva isi cere iertare pentru o greseala, pentru un deranj etc. /<fr. excuser, it. scusare

STIMA ~e f. 1) Sentiment favorabil determinat de o opinie buna fata de o persoana pentru meritele sau pentru calitatile acesteia; respect. Demn de ~. A inspira ~. ◊ A avea ~ pentru cineva a stima pe cineva. Cu ~, cu toata ~a formula de politete cu care se incheie o scrisoare sau o cerere. 2) Atitudine care decurge din acest sentiment. [G.-D. stimei] /<it. stima, fr. estime

formula s.f. 1. Expresie generala si invariabila a unei idei, a unei relatii etc. care poate fi aplicata in mai multe cazuri particulare. ◊ formula de politete = forma conventionala de exprimare folosita pentru a se adresa unei autoritati sau unei persoane. ♦ Fraza-tip care cuprinde termenii formali si expresi in care trebuie compus un act, o sentinta etc. 2. Expresie matematica reprezentand o relatie generala intre mai multe marimi. 3. Expresie in simboluri care reprezinta compozitia unei combinatii chimice. 4. Solutie; mod de a face ceva, mijloc. 5. Parola. [< lat., it. formula, fr. formule].

PARDON I. interj. (ca formula de politete) iertati-ma! scuzati! ♦ ba nu, nu este asa. II. s. n. 1. iertare, scuza. 2. (fam.) sezut, dos. (< fr. pardon, germ. Pardon)

BANAT, (3) banaturi, s. n. (Reg.) 1. Stare de durere sufleteasca, tristete, jale; parere de rau. Cu ochii plini De lacrimi si banat (COSBUC). 2. Suparare, necaz, ciuda. Nu stiu ce-i cu tine, Ca tot porti banat (COSBUC). ◊ Expr. (Ca formula de politete) A nu-i fi cuiva cu banat = a nu lua in nume de rau rugamintea sau intrebarea cuiva. 3. Invinuire, repros; mustrare. Poate ca nu veti aduce banat... profesorului (CREANGA). 4. Banuiala. – Magh. banat.

BUCUROS, -OASA, bucurosi, -oase, adj. 1. Care este cuprins de bucurie, care reflecta bucuria; p. ext. vesel. ◊ Expr. (A fi) bucuros de oaspeti = a primi cu placere oaspeti. A fi mai bucuros sa... (sau cand..., daca...) = a prefera sa... 2. (Adesea adverbial) Care face ceva cu placere, din toata inima. ♦ (Adverbial, reg.; formula de politete) Pentru putin! cu placere! ma rog! – Din bucura + suf. -os.

adiio interj. (ngr. d. it. addio, „la Dumnezeu”). formula la politeta la despartire: adiio, amice! S. n. Un adiio. Reprezentatiune de adiio, ultima reprezentatiune. A-ti lua adiio de la cineva, a zice adiio cuiva, a-i adresa ultimu salut. Fig. Fam. S' a dus, a trecut timpu de: de azi in ainte [!], adiio fericire! adiio chilipir (sterge-te pe bot)!

binevoiesc v. tr. Am bunavointa, sint dispus (uzitat in formulele de politeta): binevoiti a da curs cererii mele. – Si binevoiesc (scris cu-).

SALUTA, salut, vb. I. Tranz. si refl. recipr. A face un gest sau a rosti o formula uzuala de politete, de respect, de simpatie etc. la intalnirea cu cineva sau la despartire. ♦ Tranz. A-si manifesta bucuria, aclamand pe cineva. ♦ Tranz. Fig. A primi cu entuziasm o idee, o actiune. – Din lat. it. salutare.

SALUTA vb. I. tr. A intampina, a da cuiva un semn de respect, de consideratie, rostind un cuvant, o fraza, o formula uzuala de politete, de simpatie etc. la intalnire sau la despartire. ♦ (Fig.) A primi (ceva) cu bucurie, cu o manifestatie vie. [P.i. salut. / < lat., it. salutare, cf. fr. saluer].

SALUTA vb. tr. a da cuiva un semn de respect, de consideratie, rostind un cuvant, o fraza, o formula uzuala de politete, de simpatie la intalnire sau la despartire. ◊ (fig.) a intampina (ceva) cu bucurie. (< lat., it. salutare)

SALUT ~uri n. 1) formula sau gest de politete cu care se saluta. 2) Alocutiune cu care se saluta o adunare, un oaspete oficial. /<fr. salut

SALUTARE s. f. actiunea, faptul de a saluta; (formula de) salut. ◊ (pl.) expresie de politete transmisa prin scris sau prin cineva unei persoane. (< saluta)

SALUTARE s.f. Actiunea, faptul de a saluta; formula, termen de salut; salut. ♦ (la pl.) expresie de politete transmisa prin scris sau prin cineva unei persoane. [< saluta].

PLURAL, -A, plurali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Categorie gramaticala care arata ca este vorba de doua sau de mai multe fiinte sau lucruri de acelasi fel. ◊ Pluralul autoritatii (sau al maiestatii) = pluralul folosit in locul singularului in vechile acte oficiale, cand autoritatile vorbeau despre ele insele. Pluralul autorului = pluralul folosit in locul singularului in opere stiintifice, publicistice si oratorice. Pluralul modestiei = plural (folosit mai ales in vorbirea populara) de referire la persoana proprie in discutia cu cineva considerat superior. Pluralul politetii (sau al reverentei) = pluralul folosit in locul singularului in formule de adresare respectuoasa catre cineva. 2. Adj. (Gram.) Care indica pluralul (1), de plural, al pluralului. ♦ Fig. (Rar) Multilateral. ◊ Atentie plurala = atentie distributiva. – Din lat. pluralis, it. plurale, germ. Plural.

MULTUMI, multumesc, vb. IV. 1. Intranz. (La prez. ind. pers. 1 sg. si pl. este folosit adesea ca formula stereotipa, cu valoare de interj.) A exprima (cuiva) recunostinta sau satisfactia pentru o manifestare de politete, un dar, un bine etc. care i s-a facut. ♦ A raspunde la un salut, la o urare. 2. Tranz. A rasplati, a recompensa pe cineva. 3. Tranz. A satisface pe cineva, a face pe placul cuiva; a bucura. 4. Refl. A fi, a se socoti satisfacut; a nu pretinde mai mult. ♦ (Pop.) A se lasa de ceva, a renunta la..., a se satura de... [Prez. ind. si: (reg.) multam – Var.: (reg.) multami vb. IV] – Din formula de urare (la) multi ani!

SALUTARE, salutari, s. f. Faptul de a (se) saluta. ♦ (Concr.) formula de salut folosita mai ales la despartire sau la intalnirea cu cineva; salut. ♦ (La pl.) Expresie de politete pe care cineva o transmite unei persoane absente prin intermediul cuiva. – V. saluta.

formula s. f. 1. expresie generala si invariabila a unei idei, a unei relatii etc. care poate fi aplicata in mai multe cazuri particulare. ♦ ~ de politete = forma conventionala de exprimare, pentru a se adresa unei autoritati sau unei persoane. ◊ fraza-tip in anumite ocazii sau la redactarea unor sentinte etc. 2. (mat.) expresie reprezentand o relatie generala intre mai multe marimi. 3. reprezentare in simboluri a compozitiei unei combinatii chimice. 4. solutie; mijloc, mod de a face ceva. 5. parola. (< fr. formule, lat. formula)