CARTARE, cartari, s. f. 1. Actiunea de a carta si rezultatul ei. 2. Urmarire pe teren si transpunere, prin semne si prin culori conventionale, pe harti topografice, a raspandirii si a caracterelor diferitelor elemente din natura (roci, formatiuni geologice, ape, soluri, animale etc.) – V. carta.

CULCUS, culcusuri, s. n. 1. Locul de culcare sau de adapost al animalelor si al pasarilor. 2. Loc (improvizat) de odihna sau de dormit pentru oameni. ♦ Adapost, salas pentru oameni; locuinta. ♦ Ascunzatoare. 3. (Rar) Strat moale de paie, de frunze etc. pe care se asaza lucruri fragile sau alterabile. 4. Strat din baza unei formatiuni geologice. – Culca + suf. -us.

PLOT s. n. 1. mica piesa metalica montata pe un corp din material izolant si legata la un circuit electric. 2. placa turnanta la incrucisarea unei cai ferate de mina. 3. suprafata de separatie intre doua formatiuni geologice. (< fr. plot)

ALTERNANTA (‹ fr. {i}) s. f. 1. Insusirea de a alterna. 2. (FIZ.) Totalitatea valorilor luate de o marime alternativa in decursul unei semiperioade cuprinse intre doua momente in care valoarea marimii este nula. 3. (GEOL.) Repetarea succesiva pe verticala a doua sau mai multe tipuri de roci sau formatiuni geologice, de grosimi apropiate, in coloana stratigrafica a unei regiuni. 4. (LINGV.) Schimbare regulata a unui sunet din tema prin altul, in flexiune sau in familia lexicala: poate fi consonantica (ex. schimbarea lui s in s: des-desi, a lui t in t: taiat-taiati) sau vocalica (ex. carte-carti); ablaut, apofonie. 5. (ARHIT.; ARTE PL.) Procedeu decorativ constind in repetarea regulata a doua motive (in arte decorative) sau a doua elemente (in arhitectura).

CARTARE (‹ carta) s. f.1. Totalitatea operatiunilor de urmarire si delimitare in teren si de transpunere, prin semne si culori conventionale, pe harti topografice sau fotograme a raspandirii si a caracterelor diferitelor elemente din natura (roci si formatiuni geologice, forme de relief, ape subterane, soluri, plante, animale etc.). 2. Operatie de repartizare, grupare (la posta) a scrisorilor dupa adresele destinatarilor. ♦ Cartarea vagoanelor = distribuirea vagoanelor in depou sau intr-un atelier de cale ferata, gruparea lor pe liniile de descarcare si trecerea lor intr-o schema pentru a fi identificate rapid.

PALEOCLIMA, paleoclime, s. f. Clima din trecutul geologic al Pamantului, studiata indirect pe baza distributiei geografice a solurilor, a fosilelor de plante si animale, a formatiunilor geologice, precum si pe baza unor trasaturi ale reliefului. [Pr.: -le-o-] – Paleo- + clima.

PERICLIN, periclinuri, s. n. 1. (Bot.) Totalitatea frunzelor sau bracteelor care formeaza involucrul florilor din familia compozeelor. 2. (Geol.) Zona de apropiere si de unire a formatiunilor geologice de pe cele doua flancuri ale cutelor. – Din fr. pericline.

PERICLIN s.n. 1. (Bot.) Totalitatea frunzelor sau bracteelor care formeaza involucrul florilor din familia compozeelor. 2. (Geol.) Zona in care formatiunile geologice de pe cele doua flancuri ale unei cute se apropie si se unesc. [< fr. pericline].

PERICLIN s. n. 1. totalitatea frunzelor sau bracteelor care formeaza involucrul florilor din familia compozeelor. 2. zona in care formatiunile geologice de pe cele doua flancuri ale unei cute se apropie si se unesc. (< fr. pericline)

REZERVATIE s. f. 1. suprafata de teren delimitata, pentru ocrotirea florei, faunei si formatiunilor geologice rare. 2. teritoriu in unele state inlauntrul carora sunt obligate sa locuiasca anumite grupuri de bastinasi. (< fr. reservation)

formatiune s. f. 1. complex de straturi din scoarta Pamantului depuse intr-o anumita perioada geologica. 2. ~ social-economica = categorie a materialismului istoric ce desemneaza o treapta istorica a dezvoltarii societatii, caracterizata printr-un nivel determinat al fortelor de productie, prin relatiile de productie corespunzatoare acestora si o suprastructura generata de aceste relatii. 3. asezare a militarilor (sau a subunitatilor militare) in cadrul unei unitati in vederea executarii unei misiuni. (< fr. formation, lat. formatic)

POPOVICI-HATEG, Valeriu (1866-1929, n. Hateg), geolog roman. Cercetari asupra formatiunilor jurasice, cretacice si paleogene din Romania („Sur l’age des conglomerats de Bucegi”). A intocmit prima harta geologica de detaliu a Romaniei (1:300.000).

FORMATIE, formatii, s. f. 1. Alcatuire, intocmire, organizare, constituire. 2. (Geol.) Strat de roci caracterizate prin anumite particularitati ale constitutiei lor si care s-au format in anumite conditii geologice dintr-o anumita perioada de timp. 3. Fel in care este dispusa o unitate militara pentru adunare, mars sau lupta. 4. Ansamblu, echipa artistica. 5. Componenta unei echipe sportive; echipa sportiva. ♦ Modul de dispunere (in coloana sau in linie) a unui grup de sportivi. 6. Combinatie de cifre, de figuri sau de pozitii la unele jocuri sportive, distractive sau de noroc (sah, loto, pronosport etc.). [Var.: formatiune s. f.] – Din fr. formation, lat. formatio, -onis.

FORMATIE s.f. 1. Intocmire, alcatuire, organizare; formare. ♦ Complex de strate din scoarta Pamantului depuse intr-o anumita perioada geologica. 2. Formatie social-economica = categorie ce desemneaza o treapta istorica determinata a dezvoltarii societatii, caracterizata printr-un nivel determinat al fortelor de productie, prin relatiile de productie corespunzatoare acestora si o suprastructura generata de aceste relatii. 3. Asezare, dispozitiv al unei unitati militare in vederea unei actiuni. 4. Ansamblu, echipa. 5. Combinatie de cifre, de figuri sau de pozitii la unele jocuri (la loterie etc.). [Gen. -iei, var. formatiune s.f. / < fr. formation, it. formazione, lat. formatio].

REVOLUTIE s. f. I. 1. (fil.) etapa a dezvoltarii in care au loc transformari calitative profunde, schimbari radicale, esentiale, orientate de la inferior la superior, de la vechi la nou, asigurand realizarea progresului intr-un ritm rapid. ♦ ~ sociala = actiune sociala de transformare radicala calitativa a societatii, prin care se realizeaza trecerea de la o formatiune inferioara la alta superioara; ~ culturala = proces de transformare radicala in domeniul ideologiei si culturii, care insoteste o revolutie sociala. 2. ~ industriala = proces complex de transformare calitativa a bazei tehnice a productiei; ~ tehnico-stiintifica = proces contemporan care determina schimbari radicale in domeniul fortelor de productie, prin dezvoltarea accelerata a stiintei si tehnicii, prin perfectionarea proceselor tehnologice. 3. (fig.) schimbare profunda, radicala, intr-un anumit domeniu; transformare brusca si totala. II. 1. miscare de rotatie a unui corp ceresc in jurul altuia. 2. (mat.) miscare de rotatie a unui corp in jurul unei drepte fixe. 3. schimbare geologica a scoartei terestre. 4. (fiz.) miscare a unui corp care parcurge o curba fixa. ◊ miscare de rotatie completa a unei roti in jurul osiei sale. (< fr. revolution, lat. revolutio, germ. Revolution)