MICROTELEFON, microtelefoane, s. n. Receptor telefonic cu dispozitiv de format numarul atasat la el. – Din fr. microtelephone, germ. Mikrotelephon.

DISC¹ ~uri n. 1) Obiect rotund si plat. ◊ ~de plug piesa care inlocuieste brazdarul la plug. ~ul lui Newton placa circulara impartita in sapte sectoare ce reproduc culorile spectrului solar si care, prin rotatie rapida, pare alba, demonstrand sinteza luminii albe. ~ de apel dispozitiv al aparatului telefonic automat, avand rolul de a forma numarul de apel spre centrala automata. 2) Placa circulara si plata, de o anumita greutate, folosita de atleti pentru aruncari la distanta. 3) Proba sportiva care se practica cu acest obiect. 4) Piesa de masa plastica sau de ebonita pe care sunt imprimate v******i ale vocii sau ale instrumentelor muzicale, pentru a fi reproduse; placa. 5) Semnal mobil, de forma circulara, care indica reducerea vitezei pe caile ferate. 6): ~ intervertebral cartilaj fibros situat intre doua vertebre. /<fr. disque, lat. discus

MICROTELEFON ~oane n. Receptor telefonic avand atasat la el dispozitivul de format numarul. /<fr. microtelephone, germ. Mikrotelephon

PLURAL ~a (~i, ~e) si substantival : (numar) ~ forma a categoriei gramaticale a numarului care indica ca este vorba de doua sau mai multe persoane ori lucruri (de acelasi fel). /<lat. pluralis, it. plurale, germ. Plural

FRACTIONAR, -A adj. Care contine o fractie; de forma unei fractii. ◊ numar fractionar = numar format dintr-un intreg si o fractie. [Pron. -ti-o-. / < fr. fractionnaire].

MICROTELEFON s.n. Receptor telefonic cu dispozitiv de format numarul atasat la el. [< fr. microtelephone, germ. Mikrotelephon].

MIXT, -A adj. format, compus din elemente eterogene; amestecat. ◊ Scoala mixta = scoala frecventata de elevi de ambele sexe; cor mixt = cor format din voci barbatesti si voci femeiesti; (mat.) numar mixt = numar format din numere intregi si din fractii. [Cf. fr. mixte, lat. mixtus – amestecat].

COMPLEX, -A I. adj. format din mai multe parti; care intruneste mai multe idei, elemente, unitati etc. ◊ (mat.) numar ~ = numar format prin insumarea unui numar real cu unul imaginar. II. s. n. 1. intreg format din mai multe elemente. 2. ansamblu de unitati (comerciale, industriale, sportive). 3. (constr.) imbracaminte de etansare din mai multe straturi izolate. 4. (med.) ansamblu de reprezentari si amintiri cu o puternica valoare sau semnificatie afectiva. ♦ ~ de inferioritate = sentiment de neincredere in fortele proprii. (< fr. complexe, lat. complexus)

FRACTIONAR, -A adj. (mat.) care contine o fractie; de forma unei fractii. ♦ numar ~ = numar format dintr-un intreg si o fractie. (< fr. fractionnaire)

MICROTELEFON s. n. receptor telefonic cu dispozitiv de format numarul atasat la el. (< fr. microtelephone, germ. Mikrotelephon)

MIXT, -A I. adj. compus din elemente eterogene; ames-tecat. ♦ scoala (sau clasa) ~a = scoala (clasa) frecventata de elevi de ambele sexe; cor ~ = cor format din voci barbatesti si femeiesti; (mat.) numar ~ = numar format din numere intregi si din fractii. II. s. f. pl. produse miniere naturale din minerale diferite, concrescute. ◊ produse intermediare continand atat materiale utile, cat si sterile. (< fr. mixte, lat. mixtus)

L s. m. invar. 1. A cinsprezecea litera a alfabetului limbii romane; sunetul notat cu aceasta litera (consoana sonanta lichida laterala dentala). 2. Cifra romana cu valoarea 50. 3. (MED.) Abreviere pentru vertebra lombara sau radacina nervoasa lombara, urmata de numar. 4. forma neaccentuata (scurta) de acuzativ a pronumelui personal el. 5. Simbol pentru lira².

PREFIX, prefixe, s. n. 1. Afix care se ataseaza inaintea radacinii sau a temei unui cuvant, pentru a forma un derivat. 2. (In telefonia interurbana automata) numar care identifica o anumita localitate sau tara si se formeaza inaintea numarului de telefon al abonatului. – Din fr. prefixe, lat. praefixus.

A DECLINA¹ declin tranz. 1) (substantive, adjective, pronume, numerale, articole) A trece prin cazuri si numere schimband forma. 2) inv. (nume de persoana) A face sa fie cunoscut; a prezenta; a recomanda. 3) (sarcini, propuneri) A supune unei solutionari negative; a respinge. 4) (functii) A refuza de a-si asuma. 5) A pune la indoiala; a considera ca fiind nesigur. /<fr. decliner, lat. decli-nare

A ERUPE pers. 3 erupe intranz. 1) (despre lava, magma, petrol, gaze) A iesi cu putere printr-o deschizatura ingusta; a tasni, a rabufni; a izbucni. 2) (despre vulcani) A produce eruptie. 3) (despre sonde) A azvarli cu putere titeiul afara. 4) (despre pete, basicute etc.) A se forma in numar mare pe piele. /<lat. erumpere

PREFIX s. n. 1. afix care se ataseaza inaintea radacinii sau temei unui cuvant, pentru a forma un cuvant nou. 2. (telec.) indicativ de apel; numar care indica o anumita localitate sau tara si trebuie format inaintea numarului de telefon al abonatului. (< fr. prefixe, lat. praefixus)

FENOCRISTAL (‹ engl. phenocryst) s. n. Termen utilizat pentru a desemna cristalele de dimensiuni mari, de obicei evidente cu ochiul liber, care se gasesc prinse intr-o masa fundamentala, microcristalina, criptocristalina sau hialina. F. – cuartul, plagioclazii, amfibolii, piroxenii etc. – corespund unei prime generatii de cristale separate din magme si reflecta un stadiu de racire lenta a acesteia, in care s-a format un numar redus de germeni si care au atins o dezvoltare larga. F. sunt caracteristice pentru rocile cu structura inechigranulara, porfirica.

BISECT (dupa fr. bissexte) adj. An ~ = an calendaristic de 366 de zile. Ziua pe care anii bisecti o au in plus fata de anii calendaristici comuni se adauga lunii februarie (29 de zile). Anii bisecti se repeta din patru in patru ani; sint bisecti anii ale caror ultime doua cifre formeaza un numar divizibil cu patru (exceptind anii: 1100, 1300, 1500 etc.).

FRACTIONAR, -A, fractionari, -e, adj. (Mat.) Care contine o fractie sau se compune din fractii; care are forma unei fractii. ◊ numar fractionar = numar care poate fi scris sub forma catului a doua numere intregi. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. fractionnaire.

LANT, lanturi, s. n. 1. Sir de verigi, de placi, de zale etc. metalice, unite intre ele pentru a forma un lot, care serveste spre a lega ceva, a transmite o miscare etc. ♦ Instrument format dintr-un sir de vergele groase, cu care se masoara lungimile de teren. ♦ Lucratura simpla facuta cu croseta, care consta dintr-un sir de ochiuri inlantuite. 2. Lant (1) mic, de obicei din metal pretios, servind ca podoaba (la mana, la gat). 3. Fig. Tot ceea ce constituie o legatura puternica; ceea ce incatuseaza libertatea, independenta cuiva. 4. Sir continuu de elemente, fiinte, lucruri, stari asemanatoare. ◊ Reactie in lant = reactie care, producandu-se intr-un anumit punct al unui corp, se propaga in toata masa lui, dand nastere unei succesiuni de reactii elementare. Lant cauzal inchis = feedback. ◊ Expr. A se tine lant = a se succeda (in numar mare). ♦ Sir format din mai multi atomi legati intre ei; catena. – Din bg. lanec.

CANONIC², -A adj. 1. conform cu canoanele bisericesti; canonial. ◊ recunoscut de biserica. ◊ drept ~ = drept bisericesc. 2. dupa anumite norme, bine stabilite; normativ. ◊ (mat.) forma (sau ecuatie) ~a = forma, ecuatie simpla care poate fi redusa, cu ajutorul schimbarii unor variabile, la un numar oarecare de forme sau ecuatii. (<fr. canonique, lat. canonicus)

COMBINARE s. f. 1. actiunea de a (se) combina. 2. (mat.; pl.) totalitatea grupurilor care se pot forma cu un numar de elemente date, astfel incat fiecare grup sa contina sau numai elemente diferite intre ele, sau numai elemente identice. (

COMBINARE s.f. Actiunea de a (se) combina; imbinare. ♦ (Mat.; la pl.) Totalitatea grupurilor care se pot forma cu un numar de elemente date, astfel incat fiecare grup sa contina sau numai elemente diferite intre ele, sau numai elemente identice. [< combina].

CONJUGA vb. I. 1. tr., refl. (Despre verbe) A(-si) modifica formele dupa persoana, numar, timp, mod si diateza. 2. tr., refl. (Fig.; rar) A (se) uni, a (se) imbina, a (se) impleti. [P.i. conjug. / < fr. conjuguer, cf. lat. coniugare].

LOGICIAL s. n. sistem informatic generalizat de prelucrare, stocare si regasire a informatiei, format dintr-un numar de fisiere de calculatoare conectate, distincte logic. (< fr. logicial)

ACIZI (‹ fr., lat.) s. m. pl. Compusi chimici care, conform teoriei disociatiei electronice (S. Arrhenius, 1887), in solutie apoasa, elibereaza ioni de hidrogen, au gust acru si inrosesc hirtia de turnesol. Prin inlocuirea hidrogenului cu metale formeaza saruri. Dupa numarul de ioni pe care ii elibereaza, a. pot fi monobazici, dibazici etc., iar din punct de vedere al comportarii electrolitice pot fi tari si slabi. A. sint considerati, conform teoriei protolitice (Bronsted-Lowry, 1923), substante capabile sa accepte electroni.

conjug, a -a v. tr. (lat. conjugo, -are, d. con-, impreuna, si jugare, a uni. V. jug, injug, ajung). Gram. Schimb un verb dupa forma, mod, timp, numar sau persoana, precum: fac, faci, face.

PERIODICITATE, periodicitati, s. f. Proprietate a unui fenomen, a unei marimi, a unei actiuni de a fi periodica (1); repetarea periodica a valorilor unei marimi, a unui fenomen, a unei actiuni. ◊ Periodicitatea elementelor = repetarea proprietatilor chimice si fizice la elementele chimice cu structura analoaga si cu numar atomic diferit, care formeaza un grup si care sunt cuprinse in aceeasi coloana din tabloul periodic al elementelor. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. periodicite.

UNU² una num. card. 1) (cand determina un substantiv, sunt folosite formele un, o) Primul numar care sta la baza numerotatiei si reprezinta o cantitate egala cu o unitate; trei minus doi. 2) (cu valoare de num. ord.) Care preceda pe al doilea; intai. /<lat. unus, ~a

EGAL, -A I. adj. 1. la fel, asemenea. ◊ uniform. 2. (despre expresii matematice) care are aceeasi valoare cu o alta expresie sau cu un numar dat. ◊ (despre multimi) format din aceleasi elemente. ◊ (despre figuri geometrice) care se suprapun exact. 4. (despre oameni; si s. m.) de acelasi rang, de aceeasi valoare. II. s. n. semn (=) care exprima o egalitate. (< fr. egal)

1) caz n., pl. uri (lat. casus, d. cadere, a cadea, a se intimpla. V. incident). Intimplare: caz extraordinar. Exemplu: medicina citeaza multe cazuri de vindecare pin [!] sugestiune. Imprejurare: ce sa fac in asemenea caz? Teol. Caz de constiinta, imprejurare grea in care religiunea permite sau opreste actiunea ta. Gram. Diferitele forme ale aceluiasi numar la un cuv. declinabil: cele sase cazuri ale limbii latine. A face caz de, a da atentiune, a te alarma. In acest caz, atunci, in aceste conditiuni. In ori-ce caz, in tot cazu, ori-ce s´ar intimpla, ori-cum ar fi. – La caz ca, barb. ild. „in cazu cind, daca”.

PLUS², (1, 2) plusuri, s. n., (3) adv. 1. S. n. Ceea ce depaseste o cantitate data; prisos. ◊ Loc. adj. In plus = peste ceea ce este obisnuit; pe langa aceasta, pe deasupra. 2. S. n. (Mat.) Semn grafic in forma de cruce, care indica operatia de adunare (a marimilor intre care se gaseste) sau caracterizeaza numerele sau marimile pozitive (daca se gaseste inaintea acestora). (Cu valoare de prepozitie) Cinci plus trei fac opt. ◊ Plus infinit = simbol matematic care arata cresterea nelimitata a numerelor pozitive. ♦ Semn grafic in forma de cruce, care, pus pe langa o nota data scolarilor, ii mareste valoarea. ♦ Semn grafic identic cu cel din matematica, indicand sarcinile electrice pozitive. 3. Adv. Mai mult, si inca. – Din lat. plus.

podmol (pomnol), podmoluri si podmoale, s.n. 1. (pop.) mal inalt, abrupt; teren ros de ape. 2. (pop.) aluviune, mal, namol adus de ape; teren malos, noroios. 3. (pop.; in loc. adv. ) cu podmolul = de-a rostogolul. 4. (pop.) cantitate mare, gramada; multime. 5. (pop.; adv.) in numar mare, cu gramada; in forma de gramada. 6. (reg.) prispa de pamant. 7. (reg.) prag de pamant imprejurul casei taranesti. 8. (reg.) brau de zid. 9. (reg.) vatra de lut sau de caramida pe care este cladit cuptorul la unele case taranesti. 10. (reg.) firida. 11. (reg.; adv.) in numar mare, cu gramada; in forma de gramada.

PARTICIPIU s.n. Mod verbal impersonal si nepredicativ, cu forme deosebite dupa gen si numar si avand valoare de verb sau de adjectiv. [Pron. -piu. / < lat. participium].

CADRU s. n. I. 1. structura de rezistenta din bare de lemn, metal, beton armat etc., legate rigid; suport pentru diferite aparate. ◊ rama. ◊ aparat de gimanstica pentru miscari de mladiere. 2. pervaz. 3. (fig.) mediu, ambianta. 4. (fig.) limitele in care se desfasoara o activitate, o actiune. 5. element al unei marci postale, detaliul exterior al desenului. 6. imagine inregistrata pe un film fotografic; cliseu, negativ. ◊ subdiviziune a actiunii unui film, reprezentand o succesiune continua de imagini; camp(1). 7. (tv.) figura descrisa de spotul fascicolului electronic la explorarea unei imagini. 8. antena de forma unei bobine, cu un numar mic de spire, in receptiile radioelectrice si in radiogoniometrie. II. (pl.) serviciu administrativ al unei intreprinderi, institutii etc. care se ocupa cu angajarea si evidenta personalului. ◊ efectiv al unei intreprinderi, institutii, organizatii etc.; (sg.) cel care face parte dintr-un asemenea efectiv. (< fr. cadre, (II) rus. kadri)

PARTICIPIU s. n. mod verbal nepersonal si nepredicativ, cu forme deosebite dupa gen si numar, care exprima actiunea suferita de un obiect. (< lat. participium, fr. participe)

aberatie s. f. 1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee, notiune, comportament; aberanta; absurditate. ♦ (biol.) abatere de la tipul normal al speciei. ◊ ~ cromozomiala = modificare a numarului de cromozomi caracteristici speciei. 2. (fiz.) formare a unei imagini produse intr-un sistem optic. ◊ ~ cromatica = defect al imaginilor produse de lentile, constand in formarea de irizatii pe marginea imaginilor. 3. unghi format de directia adevarata si de cea aparenta din care este vazut un astru de pe Pamant. (< fr. aberration, lat. aberratio)

BROSURA, brosuri, s. f. Lucrare tiparita sub forma de carte, care cuprinde un numar redus de foi; filada. ♦ (Inv.) Fascicula. – Din fr. brochure.

VARIETATE, varietati, s. f. 1. Calitatea a ceea ce este divers, variat; felurime, diversitate. ♦ (La pl.) Spectacol distractiv, usor, alcatuit din cantece, dansuri, numere de circ, recitari, cuplete etc. 2. forma (diferita), soi (deosebit). ♦ (Biol.) Individ (sau grup de indivizi) care se diferentiaza in cadrul unei specii prin unele particularitati morfologice; categorie sistematica inferioara speciei. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. variete, lat. varietas, -atis.

PARIPENAT, -A, paripenati, -te, adj. (Despre frunze compuse) Cu un numar pereche de foliole dispuse in forma de pana¹. – Din fr. paripenne.

POPULARIZA, popularizez, vb. I. Tranz. A raspandi, a face sa fie cunoscuta de catre un numar mare de oameni, intr-o forma accesibila, o persoana, o idee, o stiinta etc. – Din fr. populariser.

PARTICIPIU, participii, s. n. Mod verbal impersonal si nepredicativ, cu forme deosebite dupa gen si dupa numar, denumind actiunea suferita de un obiect. ◊ (In vechea terminologie a gramaticii limbii romane) Participiu prezent = gerunziu. – Din lat. participium, it. participio, fr. participe.

STALAGMOMETRIE s.f. Determinare a concentratiilor anumitor solutii, determinand numarul de picaturi pe care il formeaza un volum dat dintr-un lichid care curge printr-un tub capilar. [Gen. -iei. / < fr. stalagmometrie, cf. gr. stalagmos – picatura, metron – masura].

ACORD s.n. 1. Comunitate de vederi asupra unui punct determinat intr-o intelegere; invoire, intelegere. 2. Tratat, conventie intre state, care reglementeaza domenii determinate ale colaborarii internationale. 3. Remunerare a muncii prestate, fixata pe unitatea de produs realizat. ◊ Acord global = forma de organizare si de retribuire a muncii prin care se leaga nemijlocit marimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea si importanta muncii prestate. 4. Raport intre doua sau mai multe cuvinte ale caror forme trebuie sa concorde potrivit genului, numarului, cazului, conjugarii etc. 5. Armonie a mai multor sunete muzicale produse in acelasi timp. ♦ Disciplina care studiaza legile de baza ale suprapunerii sunetelor muzicale si inlantuirii lor. ♦ (Fiz.) Sintonie. [Cf. fr. accord, it. accordo].

GOTIC, -A adj. Propriu gotilor, al gotilor. ◊ Scriere gotica = scriere cu caractere colturoase, aparuta in apusul Europei in evul mediu; roman gotic = roman dezvoltat in Anglia in a doua jumatate a sec. XVIII, care cultiva interesul pentru istorie, pentru intamplarile misterioase, terifiante; stil gotic (si s.n.) = stil arhitectonic caracterizat prin arcuri si bolti ogivale, prin predominarea formelor arhitectonice zvelte, inalte si prin numarul mare de sculpturi in piatra. ♦ (Despre constructii) In stil gotic. [Cf. fr. gothique, it. gotico, germ. Gotik, gotisch].

saigiu, saigii, s.m. (inv.) 1. slujbas al Portii otomane care strangea in Tarile Romane darea platita in oi; slujbas al stapanirii care numara oile in acest scop. 2. (in forma: saegiu) furnizor de vite din Tarile Romane pentru macelaria imparateasca din Constantinopol. 3. persoana care indeplinea diverse functii la grajdurile domnesti; comis, grajdar. 4. (la pl.; reg.) flacaii care, in noaptea din ajunul zilei sfantului Dumitru, merg din casa in casa jucand si cantand, in virtutea unei datini.

OMOGRAFIE s. f. 1. faptul, insusirea de a fi omograf; situatie in care se afla doua cuvinte omografe. 2. (mat.) corespondenta biunivoca a multimii numerelor reale sau complexe, exprimata in forma de raport a doua polinoame de gradul intai; transfomare omografica. (< fr. h*********e)

XENOCRATES din CALCEDON (396-314 i. Hr.), filozof grec. A aparat filozofia lui Platon impotriva criticii lui Aristotel. Ca sef al Academiei (din 339 i. Hr.), a sustinut conceptia pitagoreica potrivit careia formele platoniciene, inclusiv sufletul uman, sunt numere.

copil m., pl. copii, art. copiii (lat. pupillus, dim. d. pupus, fem. pupa, coca, cocuta, infl. de coca 1 sau de o forma lat. copillus, ca columbus-palumbus, porumb. D. rom. vine alb. kopili, pl. kopii, bastard, argat; ngr. kopel, tinar, baiat, servitor; vsl. kopilu, kopelu, bastard; bg. sirb. kopile, bastard. V. coca 1 si pupa 2). Vechi (pl. si copili). Bastard. Azi. Baiat ori fata in primii ani ai vietii; o femeie c´un copil in brate. Fig. Om naiv: nu fi copil! Copil adevarat, copil legitim. Copil din flori, bastard. Copil de tita, prunc, copil care suge inca. Copii de casa, odinioara, feciori de boier care erau dati la curtea domneasca si formau garda interioara a ei, in numar de vre-o 500 (V. paj). De copil, de mic, din copilarie; de copil i-a placut cartea. Pl. Urmasi, descendenti (indiferent de etate): a murit fara copii. V. fecior, cocon, ghitan, tinc, prichindel.

PARISILABIC, -A, parisilabici, -ce, adj. (Despre substantive sau adjective) A carui tema pastreaza acelasi numar de silabe in cursul declinarii (in formele cazuale fundamentale). – Din fr. parisyllabique.

NOUA num. card., s. m. 1. Num. card. numarul care are in numaratoare locul intre opt si zece; se indica prin cifra 9 (sau IX). ◊ (Adjectival) Are noua ani. ◊ Expr. A avea noua vieti (sau suflete) = a fi foarte rezistent sau foarte viteaz. A avea noua baieri la punga = a fi foarte zgarcit. (Peste) noua mari si (noua) tari = foarte departe. ◊ (Substantivat) Veneau noua. (Cu valoare de num. ord.) Volumul noua. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De noua ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Cumpara cate noua (mere). 2. S. m. Semn grafic care reprezinta numarul noua (1); p. ext. desen, figura in forma acestui semn. ♦ Nota noua (1). – Lat. novem.

OPT, (1) num. card., (2) opturi, s. n. 1. Num. card. numarul care in numaratoare are locul intre sapte si noua. ◊ (Adjectival) Copilul are opt ani. ◊ (Substantivat) Mananca cat opt. (Cu valoare de num. ord.) Etajul opt. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza num. distributiv) Merg in rand cate opt. 2. S. n. Semn grafic care reprezinta numarul opt (1); p. ext. desen, figura in forma acestui semn. ♦ Nota opt. ♦ (Art.) Numele unui dans popular. – Lat. octo.

GEOMETRIC, -A adj. 1. Care formeaza obiectul geometriei, de geometrie. ◊ Loc geometric = figura plana sau in spatiu ale carei puncte se definesc toate prin aceeasi proprietate; progresie geometrica = progresie matematica in care fiecare numar este egal cu produsul dintre numarul precedent si un numar constant, numit ratia progresiei. 2. (Fig.) In forma figurilor geometrice; schematic. ♦ Stil geometric = stil ornamental bazat pe combinatii de figuri geometrice, caracteristic productiilor artistice ale epocilor oranduirilor primitive si inceputului artei grecesti. ♦ (Rar) Riguros, sistematic, precis. [Cf. fr. geometrique, lat. geometricus].

saracei s.m. pl. (inv.) corp de calareti in numar de 500 care, impreuna cu scutelnicii (v.), formau calarimea Bucurestiului sub capitanul spatariei (v.).

FOLIO s. n. 1. foaie de hartie indoita o singura data si formand o coala de format mare, numerotata pe o singura parte. ◊ numar al unei pagini. 2. pelicula care, aplicata pe o hartie subtire, serveste la imprimarea titlurilor pe copertele legate in panza sau piele. (< fr. folio, lat. /in/folio)

GOTIC, -A, gotici, -ce, adj. Al gotilor, privitor la goti. ◊ Scriere gotica sau litere gotice, alfabet gotic = scriere, litere sau alfabet cu caractere colturoase, intrebuintate, in evul mediu, in apusul Europei, astazi mai ales in Germania. Stil gotic = stil arhitectural aparut in sec. XII in Europa occidentala, caracterizat prin predominarea formelor arhitectonice inalte si zvelte, prin arcuri si bolti ogivale, prin contraforturi, prin vitralii si prin numarul mare de sculpturi in piatra. Arta gotica = forma de arta raspandita in Europa incepand din sec. XII. ♦ (Construit) in stil gotic. – Din fr. gothique, lat. gothicus.

URMARE s. 1. continuare. (~ in numarul viitor.) 2. succedare. (~ cuiva in functie.) 3. frecventare. (~ unei forme de invatamant.) 4. v. consecinta.

METRU² s.m. 1. Picior de vers ritmic in versificatia greco-latina, determinat de un grup de silabe lungi si scurte. ♦ numarul de silabe si cezura necesara pentru a forma un gen de vers in versificatia moderna. 2. (Muz.) Ordinea succesiunii unitatilor de timp, determinata de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadenta. [Pl. -ri. / < fr. metre, cf. lat. metrum, gr. metron].

TABULAR, -A adj. 1. Inscris in coloanele unui registru, pe o lista etc. ◊ Diferenta tabulara = adaosul pe care-l primeste logaritmul unui numar de patru cifre cand acest numar creste cu o unitate. 2. (Despre relief) In forma de masa; intins, neted, plat. ♦ (Tehn.; despre un material) Care se gaseste in forma de placi. [Cf. fr. tabulaire < lat. tabula – masa].

RULETA s.f. 1. Panglica de panza sau de otel gradata, care se poate infasura pe un ax metalic inauntrul unei cutii plate si care serveste la masurarea distantelor. 2. Obiect folosit in unele jocuri de noroc, format dintr-un disc impartit in compartimente colorate si numerotate si dintr-o bila care se invarteste odata cu discul, indicand la oprire numarul castigator; (p. ext.) jocul insusi. 3. Mic instrument format dintr-o rotita dintata, folosit in croitorie pentru desenarea tiparelor pe stofa, la taierea aluatului etc. 4. Curba descrisa de un punct al unei curbe plane care se rostogoleste fara alunecare pe o alta curba fixa cu care este coplanara. [< fr. roulette].

TRIBUNA s.f. 1. Estrada, loc inaltat de unde vorbesc oratorii. 2. Constructie in forma de platforma de unde publicul sau un numar restrans de persoane pot asista la o sarbatorire, la o demonstratie etc. ♦ Constructii anexe ale terenurilor de sport, destinate spectatorilor. 3. Galerie situata deasupra navelor laterale ale unei biserici. [Pl. -ne, -ni. / < fr. tribune, cf. it., lat.med. tribuna].

CRONOGRAMA s. f. 1. inscriptie in care literele, corespunzatoare cifrelor romane, formeaza data. ◊ problema enigmistica in care literele numerale (numerele latine) dintr-o fraza, vers, inscriptie etc., citite in ordinea lor fireasca din text (prin aditie) sau anagramate, formeaza data la care se refera textul, in legatura cu un eveniment istoric. 2. informatie data de literele unei fraze, ale unui vers, ale unei inscriptii etc., care au si o semnificatie numerala reprezentand cifre romane. 3. grafic reprezentand desfasurarea in timp a unui fenomen; historiograma. (< fr. chronogramme)

SICONA, sicone s. f. Tip de fruct compus care se prezinta in forma unei urne carnoase, in care se afla un numar mare de achene. – Din fr. sycone.

PAVEA, pavele, s. f. 1. Bloc, bucata de piatra, de caramida, de lemn etc. (de forma cubica), folosita la executarea pavajelor. ◊ Expr. (Reg.) A numara pavelele = a umbla fara rost, a bate strazile. 2. (Iesit din uz) Pavaj. – Din fr. pave.

SINE pron. refl. (forma accentuata de acuz. pers. 3 pentru toate genurile si numerele; uneori intarit prin „insusi”) 1. (Precedat de prep. „pe” sau inv. „pre”, avand functie de complement direct al unui verb reflexiv) Numai pe sine nu se vede. 2. (Precedat de prepozitii, are functie de atribut, de complement indirect sau de complement circumstantial) Pastreaza totul pentru sine insasi. ◊ Expr. De la sine = fara ajutorul sau interventia cuiva, prin propriile forte; din proprie initiativa. (Substantivat) In sinea mea (sau a ta etc.) = in propria constiinta, in gand. – Lat. se (dupa mine, tine).

CRIPTOGRAMA, criptograme, s. f. 1. Document, text scris cu caractere secrete. 2. Joc distractiv constand din impartirea cuvintelor unei fraze intr-un numar exact de fragmente, care se inscriu intr-o forma geometrica regulata, urmand sa fie aflat modul si locul in care ele se succeda. – Din fr. cryptogramme.

GEOMETRIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de geometrie; propriu geometriei. Calcul ~. 2) Care are forma corpurilor din geometrie. Ornament ~. ◊ Progresie ~ca serie de numere in care fiecare numar este egal cu produsul dintre numarul precedent si un numar constant. Medie ~ca radacina patrata extrasa din produsul a doua numere. 3) fig. Care vadeste regularitate si simplitate. Stil ~. /<fr. geometrique, lat. geometricus

PARIPENAT ~ta (~ti, ~te) (despre frunze compuse) Care are un numar par de foliole dispuse doua cate doua in forma de pana. /<fr. paripenne

CRIPTOGRAMA s.f. Document, text scris cu caractere secrete. ♦ Joc distractiv constand in a imparti cuvintele unei fraze intr-un numar exact de fragmente, care se inscriu intr-o forma geometrica regulata, urmand ca cel care-l dezleaga sa afle locul unde incepe succesiunea acestor fragmente si modul in care se succeda. [< fr. cryptogramme, cf. gr. kryptos – ascuns, gramma – scriere].

CONTAINER s. n. 1. ambalaj metalic cu forme si dimensiuni standardizate, astfel incat sa cuprinda un numar exact de obiecte sau cantitati anumite de materiale, pentru transport. 2. cutie speciala in care sunt puse aparate, instrumente etc. in rachetele cosmice. (< engl. container)

CRIPTOGRAMA s. f. 1. document scris cu caractere secrete, carora li se atribuie, dupa un cod, valori speciale, cunoscute numai de cei initiati. ◊ (inform.) forma codificata a unei inregistrari. 2. problema enigmistica constand in a imparti cuvintele unei fraze intr-un numar exact de fragmente, care se inscriu intr-o forma geometrica regulata, urmand a se afla locul unde incepe succesiunea acestor fragmente si modul in care se succeda. (< fr. cryptogramme)

PIROFILIT s. n. (Min.) este un mineral secundar (Al₂Si₄O₁₀(OH)₂) din grupa filosilicatilor, destul de moale cu un numar de doar 3 pe scara Mohs si a fost format prin sedimentare acum 2,8 miliarde de ani. Pe de alta parte globurile, care au o structura fibroasa pe dinauntru cu o carcasa sferica in jurul acesteia, sunt foarte dure si nu pot fi zgariate, nici chiar de otel.

PLACAJ, placaje, s. n. 1. Semifabricat din lemn in forma de placa, realizat prin incleierea sub presiune a unui numar de obicei impar de foi de furnir suprapuse, intrebuintat la fabricarea mobilelor, a ambalajelor, a ambarcatiunilor etc. ♦ Invelis de piatra, de caramida, de sticla, de lemn etc. cu care se acopera unele elemente de constructie sau unele obiecte spre a le proteja impotriva agentilor externi sau spre a le infrumuseta aspectul. 2. Placare. 3. (La jocul de rugbi) Oprire din actiune a unui jucator prin imobilizarea lui cu mainile. – Din fr. placage, plaquage.

CIUPERCA ~ci f. 1) la pl. Increngatura de plante inferioare, fara clorofila, care se inmultesc prin spori. 2) Planta din aceasta increngatura, cu corpul carnos, in forma de palarie si cu picior. ~ci otravitoare. ~ci comestibile. ◊ ~ de fermentare microorganism in forma de ciuperca folosit ca ferment. Doar n-am mancat ~ci doar nu mi-am iesit din minti. A rasari ca ~cile (dupa ploaie) a aparea in numar mare si in timp scurt. 3) Obiect din lemn de forma speciala pe care se imbraca ciorapul cand se tese sau se carpeste. 4) fig. iron. Palarie sau caciula veche si mototolita. 5): ~ca sinei partea de sus mai larga a unei sine de cale ferata, pe care ruleaza rotile trenului. [G.-D. ciupercii] /<bulg. tepurca, sb. peturka

A SE GHEMUI ma ~iesc intranz. 1) A se aseza incovoindu-si spatele si strangand picioarele la piept; a se strange in forma de ghem; a se chirci. 2) A se aduna in numar mare intr-un spatiu restrans, impingandu-se in dezordine; a se inghesui; a se ingramadi; a se imbulzi. /ghem + suf. ~ui

COEFICIENT s.m. 1. (Mat.) numar sau parametru literal care multiplica o expresie algebrica in forma de monom. 2. Valoare relativa atribuita la un examen. 3. Marime constanta in anumite conditii date, care indica o anumita proprietate a unei substante, a unui sistem fizic. ◊ Coeficient statistic = forma de exprimare a raportului dintre doua marimi printr-un numar, care arata de cate ori o marime este mai mare sau mai mica in comparatie cu alta; coeficient economic = relatie, exprimata in procente, intre cantitatea de munca utila produsa de un mecanism si cantitatea de energie pe care o consuma acesta. [Pron. co-e-fi-ci-ent, pl. -nti. / < fr. coefficient].

OLIGARHIE s. f. 1. forma de guvernamant in care puterea este exercitata de un numar mic de persoane sau de familii. ◊ grup de persoane care exercita puterea intr-o asemenea forma de guvernamant. 2. ~ financiara = grup restrans de reprezentanti ai capitalului financiar care detin sau controleaza ramurile principale ale economiei. (< fr. oligarchie)

DENTITIE, dentitii, s. f. Totalitatea dintilor mamiferelor, caracteristica, dupa structura si numar, unui tip de regim alimentar. Dentitie de carnivor. ♦ Proces de formare si de aparitie a dintilor la copii si la puii animalelor mamifere. Dentitie intarziata. ◊ Dentitie de lapte = dentitie formata din 20 de dinti, care apare, la copii, intre 6 luni si 3 am. Dentitie definitiva = dentitie formata din 8 incisivi, 4 canini, 4 premolari si 16 molari, care apare incepand de la 6-7 ani. ♦ Modul in care sunt asezati dintii. [Var.: dentitiune s. f.] – Din fr. dentition, lat. dentitio, -onis.

MARIME s. 1. v. dimensiune. 2. v. suprafata. 3. v. cantitate. 4. v. volum. 5. v. format. 6. inaltime, statura, talie. (De ~ potrivita.) 7. v. lungime. 8. v. masura. 9. v. numar. 10. v. durata. 11. (ASTRON.) marime stelara = magnitudine.

FOLIO s.n. 1. Foaie de hartie indoita o singura data si formand o coala de format mare, numerotata pe o singura parte. V. in-folio. ♦ numar al unei pagini. 2. Pelicula care, aplicata pe o hartie subtire, serveste la imprimarea titlurilor pe copertele legate in panza sau piele. [Pron. -li-o. / < fr. folio, cf. it. foglio, lat. folium – foaie].

OLIGOMER, -A adj. (Biol.) format din putine elemente structurale. // s.n. Ciclu floral avand un numar mai mic de elemente constitutive. [< germ. oligomer, Oligomere].

OLIGARHIE s.f. 1. Guvernare, conducere in care puterea este exercitata numai de un mic numar de persoane sau de familii; oligocratie. ♦ Stat cu o asemenea forma de guvernamant. 2. Dominatia politica si economica a unui grup, reprezentanti ai marelui capital monopolist; grup care exercita dominatia politica-economica. [Gen. -iei. / cf. fr. oligarchie, it. oligarchia, gr. oligarchia < oligos – putin, arche – putere].

CARTUS¹ ~e n. 1) Tub de metal sau de carton care contine incarcatura unei arme de foc portative. 2) Exploziv de diferite forme, folosit in exploatarile miniere. 3) Ambalaj de carton care contine un anumit numar de pachete de tigari. 4): ~ filtrant dispozitiv pentru filtrarea aerului, care se anexeaza la o masca antigaz. /<fr. cartouche

INEL ~e n. 1) Cerc mic de metal care se pune pe deget ca podoaba. ~ de aur. ~ de argint. ◊ ~ de logodna inel (de metal pretios) care se poarta pe degetul inelar ca simbol al legaturii dintre logodnici sau soti; verigheta. 2) Obiect in forma de cerc, confectionat dintr-un material dur, avand diferite intrebuintari (pentru fixare, agatare, cuplare etc.). ~e pentru perdele. ~ pentru cheie. ◊ ~e de gimnastica dispozitiv pentru gimnastica masculina, alcatuit din doua cercuri de metal dur, suspendate de cate o franghie. 3) Fiecare dintre cercurile unei tulpini sau radacini ale plantei lemnoase, dupa numarul carora se poate constata varsta acestuia. 4) Fiecare dintre segmentele circulare care formeaza corpul unor viermi. /<lat. anellus

ROTUND ~da (~zi, ~de) 1) Care are forma unui cerc (semicerc) sau a unei sfere (emisfere); circular. Vas ~. 2) (despre nu-mere) Care este alcatuit din unitati fara fractiuni sau subdiviziuni; intreg. ◊ Suma ~da suma considerabila. 3) (despre fiinte sau despre partile corpului lor) Care este grasut. /<lat. retundus

RULETA ~e f. 1) Instrument pentru masu-rarea lungimilor, constand dintr-o panglica gradata, care se strange prin rulare intr-o caseta. 2) (in unele jocuri de noroc) Dispozitiv format dintr-un disc rulant, divizat in mai multe compartimente numerotate, si dintr-o bila care se rostogoleste o data cu discul, indicand la oprire numarul castigator. 3) Joc de noroc in care se foloseste acest dispozitiv. 4) Instrument format dintr-o rotita de metal cu marginea dintata, folosit la desenarea tiparelor pe stofa sau la taierea aluatului. /<fr. roulette

METAGEOMETRISM s.n. Teorie care afirma posibilitatea existentei unui numar mai mare de dimensiuni decat cele trei stabilite de Euclid pentru formele spatiale. [Pron. -ge-o-. / < fr. metageometrisme].

METAGEOMETRISM s. n. teorie care afirma posibilitatea existentei unui numar mai mare de dimensiuni decat cele trei stabilite de Euclid pentru formele spatiale. (< fr. metageometrisme)

RUBAIAT s. n. forma de poezie lirica persana din patru versuri, de obicei cu un numar liber de silabe si cu o succesiune diferita de rime. (< fr. rubaiyyat)

ADUNA, adun, vb. I. 1. Tranz. A strange la un loc ceea ce se afla raspandit, imprastiat, risipit; a ridica de pe jos. 2. Tranz. A aduna din toate partile; a strange, a concentra. 3. Tranz. A culege (alegand de ici si de acolo). 4. Tranz. A pune deoparte bani sau alte bunuri materiale; a agonisi. 5. Tranz. (Mat.) A totaliza mai multe numere intr-unul singur. 6. Tranz. si refl. A (se) strange la un loc, formand un grup. ◊ Expr. (Tranz.) Parca a tunat si i-a adunat, se zice despre oameni foarte deosebiti unii de altii stransi la un loc. ♦ A (se) ingramadi, a (se) ghemui. – Lat. adunare.

GEOMETRIC, -A, geometrici, -ce, adj. 1. Care apartine geometriei, privitor la geometrie. ◊ Loc geometric = totalitatea punctelor dintr-un spatiu definite printr-o proprietate comuna. Medie geometrica = radacina patrata extrasa din produsul a doua numere. Desen geometric = desen executat fara a tine seama de perspectiva. 2. Care are forma figurilor din geometrie; regulat; schematic. [Pr.: ge-o-] – Din fr. geometrique, lat. geometricus.

DEPOZIT, depozite, s. n. 1. Loc, cladire in care se pastreaza materiale de constructie, marfuri etc., magazie. ♦ formatie militara care aprovizioneaza unitatile armatei cu materiale, munitii etc. 2. Ceea ce se depune spre pastrare; (in special) bani sau hartii de valoare depuse in pastrare la o institutie bancara. ◊ Loc. adv. In depozit = in pastrare. ♦ Depozit legal = fond de carti constituit prin predarea obligatorie de catre tipografii si edituri a unui numar de exemplare din fiecare volum tiparit marilor biblioteci publice din tara. 3. Strat format prin sedimentarea substantelor solide dizolvate sau aflate in suspensie intr-un lichid; sediment. – Din lat. depositum (cu unele sensuri dupa fr. depot).

TOM, tomuri, s. n. Fiecare dintre partile unei lucrari, ale unei opere de proportii mai intinse, formand adesea o unitate independenta si purtand, de cele mai multe ori, un numar de ordine; volum. Tomul doi. ♦ P. gener. Carte, opera, lucrare. – Din fr. tome, lat. tomus.

MINUS, (l, 2) minusuri, s. n., (3) adv. 1. S. n. Semn de forma unei liniute orizontale, folosit pentru indicarea operatiei de scadere sau pentru caracterizarea numerelor sau marimilor negative. 2. S. n. Deficit, lipsa. 3. Adv. Mai putin, fara. – Din lat. minus.

TABULAR, -A, tabulari, -e, adj. 1. Care este inscris pe o lista, pe o tabla¹ sau in coloanele unui registru. ◊ (Mat.) Diferenta tabulara = adaosul pe care il primeste logaritmul unui numar de patru cifre, cand acest numar creste cu o unitate. 2. (Tehn.; despre un material) Care se prezinta sub forma de placi. – Din fr. tabulaire.

NEBULOASA ~e f. 1): ~e galactice obiecte cosmice de forma neregulata, luminoase sau obscure, formate din nori gigantici de pulbere si gaze rarefiate, care se observa in Galaxia noastra si in interiorul altor galaxii. 2): ~e extragalactice roiuri stelare din Universul extragalactic, avand forme eliptice sau spiralate, stralucire slaba sau slab vizibila (din cauza departarii) si numarand sute de miliarde de stele fiecare; galaxii. /<fr. nebuleux

RULETA, rulete, s. f. 1. Instrument folosit pentru masurarea lungimilor si distantelor, format dintr-o panglica lunga de panza sau de otel impartita in centimetri si care se strange, prin rulare, intr-o caseta cilindrica prin actionarea unei manivele. 2. Instalatie folosita la unele jocuri de noroc, formata dintr-un disc impartit in compartimente numerotate si dintr-o bila care se invarteste o data cu discul, indicand, la oprire, numarul castigator; p. ext. denumire data jocului care se practica la aceasta instalatie. 3. Instrument format dintr-o rotita de metal cu margine dintata, care se foloseste la desenarea tiparelor de stofa, la taierea aluatului etc. – Din fr. roulette.

OLIGARHIE, oligarhii, s. f. 1. forma de conducere a statului, in care puterea politica si economica este detinuta de un numar restrans de persoane. ♦ Grup de persoane care exercita puterea intr-o astfel de forma de guvernamant. 2. (In sintagma) Oligarhie financiara = grup restrans de mari posesori ai capitalului financiar, care domina viata economica a unui stat. – Din ngr. oligarhia, fr. oligarchie.

MIXT mixta (micsti, mixte) Care este format din mai multe elemente de natura diferita; constituit din elemente eterogene; amestecat; combinat. ◊ numar ~ numar care consta din numere intregi si din fractii ordinare. /<fr. mixte, lat. mixtus, ~a, ~um

PATRAT¹ ~e n. 1) Patrulater cu toate laturile egale si cu toate unghiurile drepte; dreptunghi echilateral. 2) fig. Grup de elemente aranjate in forma acestei figuri geometrice; careu. Case construite in ~. 3) mat. Produs obtinut prin inmultirea unui numar cu el insusi; numar ridicat la puterea a doua. [Sil. -trat] /Din patru

MINUS s.n. 1. Semn grafic de forma unei liniute orizontale, folosit pentru indicarea operatiei de scadere sau care indica un numar negativ. 2. Semn grafic asemanator cu cel din matematica, indicand sarcinile electrice negative. 3. Deficit, lipsa. // adv. Fara, mai putin, scazand. [< lat. minus].

COBALT (‹ fr. {i}) s. n. Element chimic (Co; nr. at. 27, m. at. 58, p. t. 1.493ºC, p. f. 3.520ºC), metal alb-argintiu, foarte dur, inalterabil la temperatura obisnuita. In combinatii functioneaza in starile de valenta 2 si 3. Este un element indispensabil vietii celulare si in special hematopoezei. Este intrebuintat in tehnica sub forma de aliaje, iar sub forma de saruri la colorarea in albastru a sticlei, portelanurilor etc.; izotopul radioactiv cu numar de masa 60 este folosit in radioterapie, in radiografie si in industrie. A fost descoperit de chimistul suedez G. Brandt in 1735.

ATAT² ~ta (~ti, ~te) pron. nehot. (mai ales in forma atata) 1) (se foloseste pentru a inlocui un nume sau o propozitie, care exprima un numar, o masura, o cantitate etc.). ◊ ~ta-ti trebuie! numai incearca! (ca va fi rau de tine). 2) Numai aceasta. ~ ne mai lipsea! /<lat. eccum-tantum

CIRC s. n. 1. constructie vasta descoperita, de forma unui amfiteatru, unde aveau loc jocurile publice (la romani). 2. reprezentatie al carei program cuprinde numere de gimnastica, acrobatie, dresaj de animale etc. 3. incinta circulara unde se desfasoara spectacolele de circ (2). 4. depresiune circulara in regiunile inalte ale muntilor, formata prin eroziune sau prin actiunea unui ghetar. ♦ ~ lunar = crater lunar. (< fr. cirque, lat. circus)

ECHIVALENT, -A I. adj. 1. (si s.) care are aceeasi valoare, semnificatie, acelasi efect cu altceva. 2. (despre figuri, corpuri geometrice) cu aceeasi arie, fara a coincide ca forma. II. s. n. 1. cantitate de materie, de forta etc. egala cu o alta. 2. marime, numar, etc. care caracterizeaza egalitatea de valoare sau de semnificatie a doua efecte sau actiuni. 3. marfa care, avand inglobata in ea aceeasi cantitate de munca sociala cu o alta marfa, serveste la exprimarea valorii acesteia. (< fr. equivalent, lat. aequivalens)

calcul n., pl. e (lat. calculus, petricica, d. calx, calce 2, fiind-ca in vechime se calcula cu petricele). Socoteala cu numere. Chibzuiala, combinatiuni, masuri p. succesu unei afaceri. S. m. Med. Petricica care se formeaza in besica u*****a, in rinichi si´n fiere si cauzeaza o boala numita si peatra: a avea calculi, a suferi de calculi.

NEGURA, neguri, s. f. 1. Ceata densa care se formeaza indeosebi dimineata si seara, reducand mult vizibilitatea; negureala. ♦ Intuneric, bezna; obscuritate. 2. Fig. (Rar) Multime, cantitate, numar mare, imens de fiinte sau de lucruri. O negura de lacuste. – Din lat. nebula.

SOT, soti, s. m. 1. Barbat casatorit considerat in raport cu sotia lui; barbat. ♦ (La pl.) Cele doua persoane de s*x opus unite prin casatorie. ♦ (Inv.) Sotie, nevasta. 2. (Pop.) Tovaras, insotitor; asociat. 3. Obiect care, impreuna cu altul (similar), formeaza o pereche. ◊ Loc. adj. si adv. Cu (sau fara) sot = cu (sau fara) pereche, in numar pereche (sau nepereche), par (sau impar). – Lat. socius.

A GENERALIZA ~ez tranz. 1) (fapte, fenomene, situatii etc.) A aplica la un ansamblu sau la majoritatea indivizilor; a extinde asupra unui tot, atribuindu-i caracter general. 2) A prezenta intr-o forma sintetica. ~ cele spuse. 3) A folosi extinzand asupra unui ansamblu ceea ce este specific pentru un numar limitat de cazuri. 4) A face sa se generalizeze; a universaliza. /<fr. generaliser

DIPLOID, -A adj. (Despre nucleul celular) Care poseda un numar dublu de cromozomi. ◊ Faza diploida = perioada in dezvoltarea organismelor vegetale sau animale caracterizata prin prezenta in nucleele celulelor a unui numar dublu de cromozomi; diplofaza. [Pron. -plo-id. / < fr. diploide, cf. gr. diploos – dublu, eidos – forma].

MINUS² ~uri n. 1) (in matematica si fizica) Semn in forma de liniuta orizontala care indica operatia de scadere sau marimi si sarcini negative. 2) (pe langa un numar de grade) Temperatura mai jos de zero grade. ~ doua grade. 3) Lipsa a unei insusiri necesare; deficienta; neajuns; deficit; meteahna. /<lat. minus

AMPLIFICA vb. I 1. tr., refl. A (se) mari, a (se) dezvolta; a (se) largi, a da sau a capata amploare. ♦ A forma o fractie de aceeasi valoare cu fractia data prin inmultirea numaratorului si a numitorului cu acelasi numar. 2. tr. A intensifica, a mari (valori electrice, acustice, optice). [P.i. amplific, 3, 6 -ca. [< lat. amplificare – a mari, cf. it. amplificare, fr. amplifier].

AMPLIFICA vb. I. tr., refl. 1. a (se) mari, a (se) dezvolta; a (se) intensifica. 2. (mat.) a forma o fractie de aceeasi valoare cu fractia data prin inmultirea numaratorului si a numitorului cu acelasi numar. II. tr. a intensifica, a mari (valori electrice, acustice, optice). (< lat. amplificare, fr. amplifier)

EXTRAGE vb. tr. 1. a separa ceva dintr-o materie incorporata. ◊ a scoate un corp din locul in care a intrat sau unde s-a format. 2. a scoate un citat, un fragment dintr-un text. 3. a calcula radacina (patrata, cubica) a unui numar. (< lat. extrahere)

ADUNA, adun, vb. I. I. 1. Tranz. A strange la un loc ceea ce se afla raspandit, imprastiat, risipit; a ridica de pe jos. 2. Tranz. A aduce din toate partile; a strange, a concentra. 3. Tranz. si refl. A (se) ingramadi, a (se) ghemui. In ochii mei lacrimi s-aduna (COSBUC). 4. Tranz. A culege (alegand de ici si de colo). Merg s-adune Mure fetele (COSBUC). 5. Tranz. A pune deoparte bani sau alte bunuri materiale; a agonisi. II. Tranz. A totaliza mai multe numere intr-unul singur. III. Tranz. si refl. A (se) apropia unii de altii; a (se) strange formand un singur grup. ◊ Expr. (Tranz.) Parca a tunat si i-a adunat, se zice despre oameni foarte deosebiti unii de altii stransi la un loc. ♦ Refl. A se intalni, a veni deseori in contact cu altii. – Lat. adunare.

cub n., pl. uri, si mai rar m. (lat. cubus, d. vgr. kybos, cub). Geom. Corp solid cu sase fete patrate [!] egale: volumu unui cub e egal cu lungimea unei laturi a lui inmultite de trei ori cu ia [!]. Aritm. Cubu unui numar sau un numar la cub, acest numar inmultit de trei ori cu el singur: 27 e cubu lui 3. Zar de joc, fiind-ca are forma de cub. Adj. m. Metru cub, metru cubic: doi metri cubi de nisip.

ADUNARE, adunari, s. f. 1. Actiunea de a (se) aduna si rezultatul ei. 2. Una dintre cele patru operatii aritmetice, care consta in totalizarea mai multor numere intr-unul singur. 3. Intrunire a mai multor persoane in scopul discutarii unor probleme de interes general; grup format din aceste persoane. ◊ Adunare constituanta = adunare alcatuita din reprezentanti alesi in vederea votarii sau modificarii unei constitutii. Adunare legislativa = organ reprezentativ al statului, competent a se pronunta prin vot asupra proiectelor de legi. Adunare nationala = a) organ suprem al puterii de stat in unele tari; b) organ de stat cu functii legislative sau consultative. Adunare generala = adunare cu participarea generala a membrilor in anumite organizatii, intreprinderi etc. 4. Concentrare a unor fiinte intr-un singur loc. 5. (Articulat, cu valoare de interjectie) Semnul dat pentru strangerea intr-o formatie ordonata a unei trupe sau a unui grup organizat. 6. Culegere, colectie (de texte). 7. (Inv. si reg.) Petrecere. – V. aduna.

INTEGRAT, -A, integrati, -te, adj., s. n. 1. Adj. Inclus, inglobat intr-un tot. 2. S. n. (Electron.; si in sintagma circuit integrat) Microcircuit in care un numar de elemente de circuit sunt asociate inseparabil si interconectate electric astfel incat, pentru specificare, testare, intretinere si vanzare, formeaza un tot indivizibil. – V. integra.

DISCRET, -A, discreti, -te, adj. I. 1. (Despre oameni) Care stie sa pastreze o taina ce i s-a incredintat; care este rezervat, retinut in vorbe si in actiuni. ♦ (Despre actiuni, manifestari ale oamenilor) Caracteristic omului discret (I 1). ♦ (Adverbial) Fara a atrage atentia. 2. Fig. (despre obiecte) Care nu atrage atentia, nu socheaza. II. 1. (Mat.; despre marimi) format din unitati distincte, obtinute numai prin salturi unitare. 2. (Fiz.; despre semnale) A carui marime este reprezentata printr-un numar finit de valori. – Din fr. discret.

ANEMIE s.f. Stare de slabiciune cauzata de scaderea numarului de globule rosii din sange. ◊ Anemie pernicioasa = stare grava de anemie in care maduva oaselor nu mai poate forma globule rosii. [Gen. -iei. / < fr. anemie, cf. gr. an – fara, haima – sange].

DISCRET, -A I. adj. 1. care stie sa pastreze un secret, o taina. ◊ rezervat, retinut (in purtari, in vorbe). 2. (mat., fil.) format din elemente distincte; care variaza in salturi; discontinuu. 3. (fiz.; despre semnale) a carui marime este reprezentata printr-un numar finit de valori. 4. (fig.) greu, putin perceptibil. II. adv. fara sa atraga atentia. (< fr. discret, lat. discretus)

TRANSCENDENT, -A adj. 1. (fil.) care se afla dincolo de orice domeniu dat, de lumea materiala. ◊ (la Kant) de dincolo de limitele cunoasterii experimentale; inaccesibil cunoasterii bazate pe experienta, care depaseste limitele realitatii. 2. (mat.; despre numere) care nu poate fi radacina unui polinom cu coeficientii rationali; (despre ecuatii) care nu se poate scrie sub forma unui polinom egalat cu zero. (< fr. transcendant, lat. transcendens)

RABOJ, rabojuri, s. n. 1. Bucata de lemn in forma cilindrica sau paralelipipedica pe care, in trecut, se insemnau, prin crestaturi, diferite calcule, socoteli (zilele de munca, banii datorati, numarul vitelor etc.). ◊ Expr. A sterge de pe raboj = a da uitarii; a ierta. (Reg.) A crede dupa raboj = a crede tot ce se spune. A(-si) iesi (sau a scoate pe cineva) din raboj (afara) = a (se) supara. 2. (Pop.) Socoteala, calcul. Pierdusem rabojul timpului. ◊ Expr. A i se uita cuiva rabojul = a i se uita numarul anilor. 3. Crestatura facuta, ca semn distinctiv, la urechea unei vite. [Var.: rabus s. n.] – Din bg., scr. rabos.

TESTEA, testele, s. f. Pachet cuprinzand un numar fix (de obicei 10, 12 sau 24) de obiecte de acelasi fel (azi, mai ales ace) legate sau ambalate impreuna pentru a forma un tot. ♦ Ambalaj al acestor obiecte. – Din tc. teste, deste.

EXTRAGE vb. III. tr. 1. A separa ceva dintr-o materie din care facea parte, in care era incorporat. ♦ A scoate un corp din locul in care a intrat sau unde s-a format. 2. A scoate un citat, un fragment dintr-un text, dintr-o carte etc. 3. A cauta radacina patrata a unui numar. [P.i. extrag, var. estrage vb. III. / cf. fr. extraire, lat. extrahere, dupa trage].

ACORD, acorduri, s. n. 1. Intelegere, consimtamant la ceva. ♦ Expr. A fi de acord sa... = a se invoi (la ceva); a aproba. A fi de acord (cu cineva) = a avea aceeasi parere (cu cineva). A cadea de acord = a ajunge la o intelegere deplina (cu cineva). De acord! = bine! ne-am inteles! (Pleonastic) De comun acord = in perfecta intelegere. 2. Conventie (internationala) care stabileste relatiile reciproce dintre parti, privind drepturile si indatoririle lor. 3. (In expr.) (Plata sau salariu) in acord = (sistem de remunerare) in raport cu cantitatea de produs realizat. Acord progresiv = plata muncii in proportie crescanda, in raport cu depasirea normei. ♦ (Concr.) Suma data sau primita ca plata in acord. 4. Expresie gramaticala care stabileste concordanta (in persoana, numar, gen sau caz) intre cuvinte legate prin raporturi de determinare. 5. Sonoritate rezultata din reunirea a cel putin trei sunete, formand o armonie. – Fr. accord.

C s. m. invar. 1. A cincea litera a alfabetului limbii romane; sunet notat cu aceasta litera (semiclusiva prepalatala surda in grupurile ce, ci, oclusiva palatala in grupurile che, chi si oclusiva velara surda in celelalte pozitii). 2. (MUZ.) a) Notatie literala pentru sunetul do; b) Semn de masura de 4 timpi si, respectiv (in forma ¢), de 2 timpi. 3. Cifra romana cu valoarea de 100. 4. (METR.) Simbol pentru coulumb. 5. Simbol chimic pentru carbon. 6. (MAT.) Simbol pentru multimea numerelor complexe. 7. (INFORM.) Limbaj de programare situat intre limbajele de asamblare si limbajele de nivel inalt, orientate catre aplicatie.

JULIA [ʒulia], Gaston (1893-1978), matematician francez. Lucrari de teorie a numerelor, de geometrie si analiza (teoria functiilor si calculul lor). Cunoscut datorita multimii Julia, care a stat la baza construirii formelor fractare de catre B. Mandelbrot.

ROTUNJI, rotunjesc, vb. IV. 1. Tranz. A face rotund, a da unui obiect forma rotunda. ♦ A prelucra muchiile si colturile unui corp (prin taiere, aschiere etc.) pentru a obtine suprafete cat mai rotunde. ♦ A fixa hotarul unei regiuni in asa fel incat linia hotarului sa fie cat mai putin sinuoasa. 2. Refl. A capata forma rotunda, a se ingrasa, a se implini. 3. Tranz. (Adesea fig.) A completa; a intregi, a mari. ♦ A elimina subdiviziunile unui numar, ale unei sume etc.; a face intreg. [Var.: (reg.) ratunji, rotunzi vb. IV] – Din rotund.

COASTA ~e f. 1) Fiecare dintre oasele arcuite care unesc coloana vertebrala cu sternul, formand toracele. 2) Fiecare dintre cele doua laturi ale corpului omenesc, de la umar pana la sold; rana. ◊ Slab de-i poti numara ~ele extrem de slab; numai pielea si oasele. A-i rupe (sau a-i frange) cuiva ~ele a bate zdravan pe cineva. A-i pune cuiva sula (sau sulita) in ~e a) a cere indeplinirea neintarziata a unui angajament; a zori; b) a constrange pe cineva. 3) Portiune de teren cu suprafata inclinata; versant; costisa; povarnis; panta. 4) Linia de contact intre uscat si apa marii sau a oceanului; tarm; litoral. ~a Marii Negre. Vas de ~. Navigatie de ~. [G.-D. coastei; Sil. coas-ta] /<lat. costa

JETON ~oane n. 1) Piesa metalica sub forma de moneda, cu ajutorul careia se declanseaza un automat; fisa. ~ de telefon. 2) Piesa plata reprezentand o anumita valoare sau un numar de ordine. 3) Suma incasata de membrii consiliului de administratie al unei societati pentru participarea la sedinte. /<fr. jeton

ANEMIE s. f. stare de slabiciune cauzata de scaderea numarului de globule rosii si a hemoglobinei din sange. ♦ ~ pernicioasa = stare grava de anemie in care maduva oaselor nu mai poate forma globule rosii. (< fr. anemie)

RODODENDRON (‹ fr.; {s} gr. rhodon „trandafir” + dendron „copac”) s. m. (BOT.) Numele unor plante lemnoase din fam. enicacee; exista circa 800 specii, incluse in genul Rhododendron. Au dimensiuni variate, de la arbusti scunzi si subarbusti din etajul subalpin pana la plante lemnoase tropicale si subtropicale. Unele specii au frunze persistente, lucioase, altele frunze cazatoare; florile, tubulare sau in forma de cupa, sunt foarte decorative, viu colorate sau albe; o serie de specii sunt cultivate, sub numele de azalee. Un numar mare de specii se intalnesc in Himalaya., in Asia de SE si Indonezia. In Romania creste o singura specie de r., smardarul.

SOFOCLE (SOPHOKLES) (c. 495-c. 405 i. Hr.), poet tragic grec. Impreuna cu Eschil si Euripide, a pus bazele tragediei clasice grecesti. Creatie fecunda, din care au ramas sapte piese de inspiratie mitologica („Aiax”, „Antigona”, „Electra”, „Filoctet”, „Trahinienele”, „Oeidp la Colonos”, „Oedip, rege”). Prin el, tragedia greaca se laicizeaza, isi dobandeste forma definitiva si isi imbogateste continutul psihologic. Inovatii in tehnica teatrala: renuntarea la conexiunea trilogiei prin crearea de piese independente, marirea numarului choreutilor de la 12 la 15, introducerea celui de-al treilea actor, dezvoltarea dialogului, importanta acordata decorului si costumelor.

CIRC, circuri, s. n. 1. Gen de spectacol care cuprinde numere de gimnastica de acrobatie, prezentare de animale dresate, momente comice bufe etc.; ansamblu artistic care organizeaza astfel de spectacole. 2. Constructie de forma rotunda, cu locurile pentru spectatori asezate in amfiteatru si avand la mijloc o arena circulara, unde au loc spectacole de circ (1). ♦ Incinta neacoperita, in forma de amfiteatru, unde se celebrau jocurile publice la romani. 3. Depresiune circulara (cu aspect de amfiteatru) formata prin actiunea de eroziune a unui ghetar, de obicei in regiunile muntoase inalte; caldare. Circ lunar = crater lunar. – Din fr. cirque, lat. circus.

RECIPROCITATE, reciprocitati, s. f. 1. Insusirea de a fi reciproc. ♦ Asigurare facuta de catre un stat altui stat, cu care intretine relatii diplomatice, culturale, comerciale, de a avea un tratament egal sau echivalent cu acela pe care acest din urma stat i-l asigura la randul sau. 2. (Mat.) Relatie intre doua numere, ecuatii sau teoreme prin care una dintre ele este reciproca celeilalte. 3. (Fiz.) Proprietate a razelor luminoase de a nu-si schimba forma si traiectoria atunci cand este inversat sensul de propagare a luminii. – Din fr. reciprocite, lat. reciprocitas,-atis.

MASA² ~e f. 1) Materie constituita din elemente eterogene, nediferentiate, alcatuind un singur corp. ◊ ~ verde nutret constituit din iarba si din alte plante. 2) Cantitate, numar mare. ~ de aer. ◊ In ~ a) in numar (cantitate) mare; b) in comun. 3) Marime fizica care determina cantitatea de materie pe care o contine un corp; materia din care este format un corp. ◊ ~ grea (sau gravitationala) masura a interactiunii gravitationale a corpurilor. ~ inerta masura a inertiei corpurilor. [G.-D. mesei] /<fr. masse, germ. Masse

BINAR, -A I. adj. 1. format din doua unitati; divizibil cu 2. (chim.) constituit din doua elemente. ◊ compus din doua elemente dispuse cate doua. 3. (mat.) a carui baza este numarul 2. II. s. f. (astr.) stea dubla. (< fr. binaire, engl. binary, lat. binarius)

ACORD s. n. 1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare. ♦ a cadea de ~ = a se invoi; de comun ~ = a) in perfecta intelegere; b) in unanimitate. 2. intelegere privitoare la relatiile de colaborare si de cooperare intre state, partide politice, organizatii. 3. forma de retributie a muncii prestate. ♦ ~ global = forma de organizare si de retribuire a muncii prin care se leaga marimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea si importanta muncii prestate. 4. concordanta in numar, gen, caz, persoana intre care exista raporturi sintactice. 5. (fiz.) egalitate a frecventelor de oscilatie a doua sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie (1). 6. (muz.) reunire a cel putin trei sunete, formand o armonie; disciplina care studiaza legile de baza ale suprapunerii sunetelor muzicale. (< fr. accord, it. accordo)

OPTSPREZECE num. card. numar care are in numaratoare locul intre saptesprezece si nouasprezece. ◊ (Adjectival) Are optsprezece ani. ◊ (Substantivat) Scrie un optsprezece. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Volumul optsprezece. ◊ (Formeaza num. multiplicativ) De optsprezece ori. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza num. distributiv) Aveau cate optsprezece lei. – Opt + spre + zece.

LABIRINT ~uri n. 1) Edificiu constituit dintr-un numar mare de camere, asezate astfel, incat iesirea poate fi gasita cu mare dificultate. 2) fig. Problema, situatie extrem de incurcata. 3): ~ membranos totalitate a cavitatilor care formeaza urechea interna. /<fr. labyrinthe, lat. labyrinthus

EXTRAGE, extrag, vb. III. Tranz. 1.. A scoate o substanta dintr-un material, a separa o substanta de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul in care s-a format sau in care a fost introdus. 2. (Mat.; in expr.) A extrage radacina patrata (sau cubica etc.) = a calcula radacina patrata (sau cubica etc.) a unui numar dat. – Din lat. extrahere (dupa trage).

CUB, cuburi, s. n. 1. Corp geometric cu sase fete patrate, egale intre ele. 2. Produs al inmultirii unui numar cu sine insusi de doua ori. ♦ (Adjectival; in sintagma) Metru (sau decimetru, centimetru etc.) cub = unitate de masura pentru volume, egala cu volumul unui corp de forma cubica, avand latura egala cu un metru (sau cu un decimetru etc.) – Din fr. cube, lat. cubus.

CADENTA, cadente, s. f. 1. Repetare regulata a unei miscari; ritm. ◊ Loc. adv. In cadenta = cu miscari repetate la intervale egale. ♦ numarul de lovituri pe care o arma de foc il trage pe minut. 2. Succesiune ritmica a unor unitati in muzica si in poezie. ♦ Succesiune de armonii care formeaza partea finala a unei compozitii muzicale. ♦ Pasaj mai mare de virtuozitate solistica, situat de obicei la finalul unui concert. – Fr. cadence (< it.).

OPTZECI num. card. numar care are in numaratoare locul intre saptezeci si noua si optzeci si unu. ◊ (Substantivat) Nu are mult pana la optzeci. (Cu valoare de num. ord.) Grupa optzeci. ◊ (Formeaza num. multiplicativ) De optzeci de ori. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza num. distributiv) S-au format grupuri de cate optzeci. – Opt + zeci.

CONVERSIUNE s.f. 1. Schimbare a conditiilor unui imprumut (prin prelungirea termenelor, micsorarea dobanzilor etc.). ♦ (Ec.) Preschimbare a unei valori (mai ales monetare) intr-o valoare de alta natura. 2. (Rar) Schimbare a naturii, a formei unui lucru. ♦ Transformare in urma unui proces chimic, a unei specii de molecule in alte specii de molecule. ♦ (Biol.; in forma conversie) schimbare in ordinea liniara a genelor; transmutatie genetica. 3. Reluare in ordine inversa a termenilor unei sintagme sau fraze, fara ca intelesul sa sufere; reversiune. ♦ formare de noi cuvinte prin schimbarea categoriei gramaticale; hipotaxa. 4. (Log.) Rasturnare a unei judecati prin inlocuirea reciproca a subiectului cu predicatul. ♦ (Cib.) Traducere a unui cuvant, a unui numar sau a unui mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj intr-altul. [Var. conversie s.f. / cf. fr. , engl. conversion, lat. conversio].

NISIP, nisipuri, s. n. l. Roca sedimentara neconsolidata, provenita din sfaramarea unor minerale, roci sau organisme si care se prezinta sub forma unei acumulari de granule fine; p. ext. (mai ales la pl.) loc, teren, intindere alcatuita din asemenea roca si, de obicei, lipsita de vegetatie. ◊ Expr. Ca (sau cat) nisipul (marii) = in numar foarte mare. A cladi (sau a funda) pe nisip = a intreprinde o actiune sortita esecului, pieirii. 2. Depunere patologica de granule fine de oxalati, urati, silicati etc., care se formeaza intr-un rinichi, in vezica u*****a sau in vezicula biliara. [Var.: (reg.) nasip s. n.] – Din bg. nasip.

DOMINO, dominouri, s. n. 1. Imbracaminte de bal mascat, in forma de mantie lunga cu gluga. ♦ Persoana care poarta la bal o asemenea imbracaminte. 2. Numele unui joc de societate care se joaca cu 28 de piese plate, dreptunghiulare, insemnate cu un numar de puncte (de la zero la sase) si pe care jucatorii le combina intre ele dupa anumite reguli. [Acc. si: (2) domino] – Din fr. domino.

VARIETATE ~ati f. 1) Caracter variat; diversitate. 2) Ansamblu format din elemente variate, oferind impresia unei schimbari continue. ~ de tonuri. 3) biol. Subdiviziune a unei specii, caracterizata prin variatia trasaturilor individuale. ~ de prune. 4) la pl. Spectacol sau emisiune distractiva continand numere variate. [G.-D. varietatii; Sil. -ri-e-] /<lat. varietas, ~atis, fr. variete

plavie, plavii, s.f. (reg.) 1. insula plutitoare alcatuita din plaur (stuf, ierburi, rizomi, radacini de arbori, crengi si namol); plaur, cocioc, naclada. 2. (cu forma plava) nava, corabie; pluta. 3. padure doborata de vant; palanca. 4. sir de trestii infipte in pamant, din care ciobanii isi fac adapost. 5. limba de foc; plavina. 6. (adv.) in cantitate sau in numar mare.

CARACTER s. n. 1. ansamblu de trasaturi psihico-morale distincte, relativ stabile, definitorii pentru om. ♦ dans de ~ = dans prin ale carui figuri se exprima actiuni sau sentimente; comedie de ~ = comedie a carei intriga izvoraste din conflictul creat intre caracterele personajelor. 2. personalitate morala caracterizata prin vointa ferma, corectitudine si consecventa, integritate etc. 3. individualitate cu trasaturi psihice complexe, intr-o opera literara. 4. particularitate de structura, forma, substanta sau functie a unui organism. ◊ caracteristica a unui lucru, fenomen. 5. element al unui alfabet; litera, semn grafic de acelasi corp si aceeasi familie. ◊ (inform.) litera, cifra, semn particular. 6. (mat.) numarul de elemente care ocupa dupa o permutare acelasi loc ca si inainte de aceasta. (< fr. caractere, lat. character, gr. kharakter)

PERIOADA s. f. 1. interval de timp in cursul caruia se desfasoara sau dupa care se repeta un fenomen; faza, epoca. ♦ (fiz.) ~ de injumatatire = perioada in care se descompune jumatate dintr-o cantitate de element radioactiv; (chim.) ~ de inductie = durata de timp dupa care o reactie in lant incepe sa se desfasoare cu viteza corespunzatoare conditiilor respective; (bot.) ~ de vegetatie = interval de timp in care plantele isi desavarsesc intreg ciclul biologic. ◊ subdiviziune a timpului geologic mai mica decat era. 2. fraza ampla si complexa sau reunirea de mai multe fraze care formeaza un ansamblu armonios si unitar. 3. mica constructie muzicala bine inchegata, din doua fraze in relatie de intrebare-raspuns. 4. (chim.) sir orizontal in tabloul periodic al elementelor. 5. (mat.) cel mai mic numar adaugat argumentului unei functii numerice care nu schimba valoarea functiei. ◊ grup de cifre care se repeta indefinit intr-o fractie zecimala. (< fr. periode, lat. periodus, gr. periodos)

TREISPREZECE num. card. numar care are in numaratoare locul intre doisprezece si paisprezece si care se indica prin cifra 13 sau XIII. ◊ (Adjectival) Treisprezece ani. ◊ (Substantivat) Scrie un treisprezece. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul treisprezece. ◊ (Formeaza numeralul adverbial corespunzator) De treisprezece ori. ◊ (Formeaza numeralul multiplicativ corespunzator) De treisprezece ori pe atata. = (Precedat de „cate”, formeaza numeralul distributiv corespunzator) Cate treisprezece parti. – Trei + spre + zece.

URNA, urne, s. f. 1. Vas de pamant sau de bronz, de capacitati si de forme diferite, in care se pastrau in antichitate unele lichide. 2. Vas in care se pastreaza cenusa mortilor incinerati; cenusar (I 3). 3. Cutie prevazuta cu o deschizatura ingusta, pe unde se introduc buletine de vot, numerele unei loterii etc. – Din fr. urne, lat. urna.

PARTENER, -A, parteneri, -e, s. m. si f. Fiecare dintre participantii la o competitie sportiva, la un joc etc., considerat in raport cu ceilalti participanti. ♦ Fiecare dintre persoanele care formeaza impreuna un cuplu, un grup, o societate, o asociatie etc., considerata in raport cu celelalte persoane din cuplu, grup etc. ♦ Cel care interpreteaza pe scena, in film etc., impreuna cu altul, un numar de program, o scena dintr-o piesa etc., considerat in raport cu celalalt interpret. – Din fr. partenaire.

CADENTA s.f. 1. Repetare intr-un anumit ritm a unor miscari; (mil.) miscare ritmica a pasilor in mars. ◊ In cadenta = cu miscari uniform repetate. ♦ numar de lovituri trase de o arma intr-o unitate de timp. 2. Modulare a vocii sau a unui sunet inainte de pauza. ♦ Succesiune regulata a unor cuvinte, a unor fraze. ♦ Formula armonica care formeaza sfarsitul unei compozitii muzicale. ♦ Pasaj (final, cu caracter de improvizatie) dintr-un concert, in care solistul este lasat sa-si desfasoare virtuozitatea. [< it. cadenza, fr. cadence].

PERIOADA s.f. 1. Interval de timp in cursul caruia se desfasoara anumite fenomene sau evenimente; faza, epoca. ♦ Interval de timp in care se efectueaza o operatie sau in care se produce un fenomen dintr-un ciclu si care se repeta la fiecare ciclu. ♦ Subdiviziune cronologica de al doilea ordin a timpurilor geologice. 2. Fraza ampla si complexa sau reunire de mai multe fraze care formeaza un ansamblu armonios si unitar. 3. Fraza muzicala compusa in asa fel incat totalitatea partilor ei sa prezinte un sens anumit. 4. (Chim.) Sir orizontal in tabloul periodic al elementelor. 5. (Mat.) Cel mai mic numar adaugat argumentului unei functii numerice care nu schimba valoarea functiei. ♦ Grup de cifre care se repeta indefinit intr-o fractie zecimala. [Pron. -ri-oa-, var. period s.n. / cf. fr. periode, lat. periodus, gr. periodos – circuit < peri – imprejur, hodos – cale].

COMBINARE, combinari, s. f. 1. Actiunea de a (se) combina; imbinare, impreunare; combinatie. 2. (Mat.; la pl.) Totalitatea grupurilor care se pot alcatui cu un numar dat de elemente (alese dintr-un numar mai mare), astfel incat fiecare grup sa contina sau numai elemente diferite intre ele, sau numai elemente identice. 3. Fenomen chimic de unire a doi sau a mai multor atomi, molecule sau radicali pentru a forma molecula unei noi substante, cu insusiri diferite de cele ale substantelor de la care s-a pornit. – V. combina.

VIRGULA ~e f. 1) gram. Semn de punctuatie (in forma de curba) care marcheaza o pauza de scurta durata si se pune intre parti de propozitie sau intre propozitii in cadrul frazei, pentru a le izola. 2) mat. Semn grafic prin care se separa intr-un numar zecimal partea intreaga de cea fractionara. 3) muz. Semn grafic care se pune pe portativ pentru a indica momentul respiratiei in cadrul unei interpretari muzicale vocale. /<fr. virgule

GRAMADA, gramezi, s. f. 1. Cantitate mare de obiecte, de materiale stranse ori aflate la un loc (unele peste altele); ingramadire. ♦ (Adverbial) In mare cantitate (la un loc), formand o gramada (1). ◊ Expr. A cadea (sau a se prabusi) gramada = a cadea jos (in nesimtire). A da (sau a face, a pune etc.) (pe cineva) gramada (jos) = a dobori; p. ext. a omori (pe cineva). 2. Cantitate, numar mare de fiinte (stranse, aflate la un loc); multime. ♦ Spec. Ingramadire (organizata) de jucatori la rugbi; meleu. – Din sl. gramada.

CARTUS, cartuse, s. n. 1. Tub metalic sau de carton prevazut cu o capsa, cu material exploziv si cu proiectil sau cu alice, care serveste ca munitie pentru armamentul portativ; patron¹. ♦ Bucata cilindrica de exploziv folosita la producerea exploziilor in gaurile de mina. 2. Ornament sculptat sau gravat (in forma de sul desfacut partial) pe care se scriu inscriptii, monograme etc. 3. Textul incadrat pe o pagina (pe care se afla si texte neincadrate); ornament care incadreaza un text tiparit. 4. Cutie paralelipipedica de carton care contine un anumit numar de pachete de tigari. – Din fr. cartouche.

PAGINATIE, paginatii, s. f. 1. Asezare in format de pagini a unui text cules, pentru a obtine forma definitiva a lucrarii care se tipareste; paginare. ♦ Schitare anticipata (inainte de culegere) a locului in pagina al fiecarui articol dintr-un periodic; mod de paginare. ♦ Sectie intr-o tipografie unde se efectueaza aceasta operatie. 2. Numerotare a paginilor; sir de numere succesive care reprezinta aceasta numerotare; paginare. [Var.: paginatiune s. f.] – Din fr. pagination.

TREIZECI num. card. numar care are in numaratoare locul intre douazeci si noua si treizeci si unu si care se indica prin cifra 30 sau XXX. ◊ (Adjectival) Are treizeci de ani. ◊ (Substantivat) Scrie un treizeci pe tabla. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Tomul treizeci. ◊ (Formeaza numeralul adverbial corespunzator) De treizeci de ori. ◊ (Formeaza numeralul multiplicativ corespunzator) De treizeci de ori pe atata. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza numeralul distributiv corespunzator) Cate treizeci de parti. – Trei + zece.

UNSPREZECE num. card. numar care are in numaratoare locul intre 10 si 12 si care se indica prin cifrele 11 sau XI. ◊ (Adjectival) Are unsprezece ani. (Eliptic, indicand ora, ziua etc.) Azi suntem in unsprezece. ◊ (Substantivat, m.) Scrie un unsprezece. ♦ (Cu valoare de num. ord.) Capitolul unsprezece. * (Formeaza numeralul adverbial corespunzator) De unsprezece ori. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza numeralul distributiv corespunzator) Cate unsprezece parti. – Un + spre + zece.

PLIN² ~a (~i, ~e) 1) si fig. (in opozitie cu gol) (despre vase, recipiente, incaperi etc.) Care contine atat cat poate cuprinde. Pahar ~. Sac ~. Magazie ~a. ◊ ~ (cu) ochi umplut pana la limita. A fi ~ de sine a fi increzut. 2) si fig. Care poseda sau contine o cantitate ori un numar mare (de ceva). ~ de bani. ~ de greseli. ~ de emotii. 3) Care cuprinde toate elementele necesare; caruia nu-i lipseste nimic; intreg; complet. ◊ Luna ~a luna rotunda. Voce ~a voce puternica si sonora. 4) (despre persoane sau despre parti ale corpului) Care are forme rotunde. ~ la trup. Fata ~a. 5) Care este fara goluri; care nu e desert. Nuca ~a. Stiulete ~. /<lat. plenus

LABIRINT, labirinturi, s. n. 1. Constructie cu un mare numar de camere si de galerii, in care orientarea este extrem de dificila; dedal. ♦ Grup decorativ de arbusti care alcatuiesc alei intortocheate. ♦ Fig. Incurcatura, incalcitura de drumuri in care te orientezi cu greutate; p. ext. problema, situatie incurcata, fara iesire. 2. (Tehn.) Dispozitiv format din camere si compartimente foarte inguste, folosit in diverse instalatii pentru a lungi parcursul unui fluid si a-i diminua astfel viteza. 3. Totalitatea cavitatilor (si a organelor) care formeaza urechea interna. – Din fr. labyrinthe, lat. labyrinthus.

POZITIV² ~a (~i, ~e) (in opozitie cu negativ) 1) Care contine o afirmatie; care exprima aprobare sau acceptare; care are un caracter cert. Raspuns ~. 2) Care are insusiri bune; bun. ◊ Erou ~ personaj dintr-o opera artistica inzestrat cu calitati considerate bune. 3) (despre personaje) Care are spirit practic; realist. 4) mat. (despre valori numerice) Care este mai mare decat zero sau se noteaza cu semnul plus. numar ~. 5) (despre sarcini electrice) Care este de acelasi fel cu sarcina nucleelor atomice sau cu sarcina electrica dobandita de un baston de ebonita prin frecare cu postav. 6) med. (despre analize, reactii, probe) Care confirma prezenta in organism a unui agent patogen. 7): Grad ~ forma initiala a categoriei gramaticale a gradelor de comparatie la adjective si adverbe. /<fr. positif, lat. positivus

POZITIV, -A adj. 1. Intemeiat pe fapte, pe experienta. ♦ Sigur; constant; adevarat. ♦ Valoros. ♦ Care exprima o afirmatie. 2. (Despre numere) Mai mare decat zero. 3. (Despre persoane) Realist, inclinat catre o activitate practica, catre stiinte exacte. // s.n. 1. Fotografie care prezinta copia unui negativ fotografic si care reda, in chip asemanator cu realitatea, partile luminoase si cele intunecate ale obiectului fotografiat. 2. (Gram.) Grad pozitiv (si s.n.) = forma a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul careia se noteaza existenta insusirii la un obiect oarecare privit izolat. [< fr. positif, lat. positivus].

REPRIZA s. f. 1. partida formata dintr-un anumit numar de puncte. ◊ fiecare dintre fazele diferite ale unei intreceri sportive. ◊ grup de calareti care isi dreseaza caii sub comanda in acelasi timp. 2. accelerare a turatiei unui motor in scopul obtinerii unei cresteri de putere intr-un timp foarte scurt. 3. reluare a unei operatii tehnice intrerupte. 4. sectiune a unei forme muzicale (sonata, fuga etc.), in care se expune din nou un material tematic prezentat anterior. (< fr. reprise)

SISTEM s. n. 1. ansamblu de elemente aflate intr-o relatie structurala, de interdependenta si interactiune reciproca, formand un tot organizat. 2. (anat.) grupare morfologica si functionala unitara de organe sau de structuri. 3. (biol.) ansamblu de elemente aflate in interactiune. ♦ (geol.) succesiune de straturi care corespunde aceleiasi perioade. 4. ansamblu ordonat care apare ca rezultat al unei clasificari. ♦ ~ solar = ansamblu de corpuri ceresti in care intra Soarele, planetele cu satelitii lor (masa atomica, numar de ordine); ~ de ecuatii = grup de mai multe ecuatii cu aceleasi necunoscute; ~ tehnic = ansamblu de corpuri fizice compus, cel putin in parte, din corpuri solide, folosit in tehnica; ~ de unitati = ansamblu de unitati de masura dintr-un numar restrans de unitati fundamentale; ~ audio = combina muzicala. 5. mod de organizare a unui proces, a unei operatii, activitati etc.; metoda de lucru, fel de a lucra. 6. ~ informational = ansamblu de procedee si mijloace de adunare, prelucrare si transmitere a informatiei necesare procesului de conducere a intreprinderilor etc.; ~ ul stiintelor = totalitate a disciplinelor stiintifice, ansamblul cunostintelor teoretice ale oamenilor intr-o anumita etapa istorica. 7. (fam.) mijloc ingenios. (< fr. systeme, lat. systema, germ. System)

BARBA barbi f. 1) Par care creste (la barbati) pe barbie si pe obraji. A-si lasa ~. ◊ A rade in ~ a rade pe ascuns, numai pentru sine. A vorbi in ~ a spune ceva incet; a vorbi numai pentru sine. Cati peri in ~ in numar foarte mare. 2) v. BARBIE. 3) Smoc de par care creste la unele animale sub bot. 4) Totalitate a tepilor unui spic de cereale. ◊ ~a-imparatului planta erbacee, cultivata mai ales in scopuri decorative, avand flori de diferite culori si radacini cu proprietati purgative. ~a-caprei a) planta erbacee, avand frunze lungi si inguste, flori galbene si fructe achene de forma lunguiata; b) ciuperca comestibila sub forma unor ace suculente. [G.-D. barbii] /<lat. barba

POZITIV, -A I. adj. 1. intemeiat pe experienta; (p. ext.) adevarat, real, efectiv, incontestabil. 2. (despre numere sau marimi scalare) mai mare decat zero. ◊ (despre electricitate) obtinuta prin frecarea unui baston de ebonita cu o bucata de postav; (despre polii unei surse electrice) prin care iese curentul electric; (despre electrozii sau bornele receptoarelor electrice) care se leaga la polul pozitiv al sursei. 3. (despre oameni) realist, inclinat catre o activitate practica. 4. care exprima o afirmatie, o aprobare. 5. cu calitati alese; valoros. 6. (gram.) grad ~ (si s. n.) = forma a adjectivului sau a adverbului care prezinta insusirea obisnuita a unui obiect sau caracteristica obisnuita a unei actiuni. II. s. n. copie a unui negativ fotografic care reda, asemanator cu realitatea, partile luminoase si cele intunecate ale obiectului fotografiat. (< fr. positif, lat. positivus)

ras- Prefix care arata ca actiunea unui verb revine la situatia dinainte (raspopi, rasgindi), se diversifica (rastalmaci) sau se intensifica (rasputea). Cind se foloseste cu repetitia vb. la forma sa simpla, echivaleaza cu „o data si inca o data”. Sl. razu „des-”. In unele cazuri s-a presupus posibilitatea de a reprezenta un lat. re-ex-, care poate n-ar fi necesara, desi pref. sl. e productiv in rom. Trebuie scris raz- inainte de b si m, v, ca in sl. Cf. Miklosich, Lexicon, 781; Tiktin; Rosetti, III, 70. Nu mai mentionam der. cu repetitie, care nu au circulatie independenta si al caror numar poate creste nelimitat.

ZERO, zerouri, s. n. 1. numar care, in numaratoare, reprezinta o cantitate vida si care se indica prin cifra 0; nula. ◊ Expr. A reduce ceva la zero = a reduce cu totul importanta unui lucru, a face sa fie neglijabil. ♦ Cifra reprezentand numarul de mai sus pusa la dreapta altei cifre pentru a mari de zece ori valoarea unui numar; nula. 2. Epitet dat unui om de nimic; nulitate. 3. (Fiz.) Punct care serveste ca origine a unei scari cu ajutorul careia se indica valorile unei marimi. ♦ Spec. Grad de temperatura fixat in unele sisteme de masura a temperaturii (Reaumur, Celsius) la punctul de inghetare a apei distilate la presiunea normala. ◊ Zero absolut = temperatura de minus 273 de grade Celsius, socotita ca cea mai joasa temperatura posibila. 4. (Lingv.) Desinenta (sau sufix) zero = absenta unui afix gramatical la o forma flexionara, care este marcata, fata de alte forme cu afixe exprimate, prin lipsa unei marci formale propriu-zise. – Din fr. zero.

PRIM ~a (~i, ~e) si substantival (in opozitie cu ultim) (plasat, mai ales, inaintea substantivului) 1) Care este inainte, in fata (prin importanta sau valoare); care se afla in frunte; fruntas. ~a impresie. ~ul student. ◊ numar ~ numar care se imparte numai la el insusi sau la unitate. ~-ajutor ajutor imediat acordat unui bolnav sau unui ranit (pana la transportarea lui in spital). Materie ~a v. MATERIE. A fi (sau a se afla) in ~ele randuri a fi (sau a se afla) in avangarda. De ~ rang (sau ordin) de importanta primordiala. De ~a necesitate foarte necesar. Pe ~(ul) plan pe planul din fata. In ~ul rand mai intai de toate. 2) (despre persoane) (la forma nearticulata, atasat de cuvantul determinat prin liniuta) Care este cel mai de sus intr-o ierarhie. ~-secretar. ~-ministru. /<lat. primus

CONVERSIUNE s. f. 1. modificare a conditiilor initiale ale unui imprumut. ◊ preschimbare a unei valori monetare intr-o valoare de alta natura. 2. (rar) schimbare a naturii, a formei unui lucru. ◊ modificare a unui sistem fizic sau tehnic prin transformarea unor marimi date. ◊ transformare, in urma unui proces chimic, a unei specii de molecule in alte specii de molecule. ◊ (biol.) schimbare in ordine liniara a genelor; transmutatie genetica. 3. reluare in ordine inversa a termenilor unei sintagme, cu sau fara schimbarea intelesului ori functiilor sintactice; reversiune. ◊ schimbare a clasei lexico-gramaticale, a valorii unui cuvant; hipotaxa. 4. (log.) rasturnare a unei judecati prin inlocuirea reciproca a subiectului cu predicatul. 5. traducere a unui cuvant, numar sau mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj intr-altul. 6. mecanism psihic care face sa apara un simptom corporal la locul unui efect refulat ce nu poate accede in constiinta fara a provoca o reactie de angoasa. (< fr. conversion, lat. conversio)

CONFIGURATIE (‹ fr., lat.) s. f. Infatisare, forma exterioara a unui lucru. ♦ Mod de dispunere si organizare a elementelor si conexiunilor in cadrul unui sistem. C. presupune stabilirea unor invarianti ai raporturilor dintre componentele sistemului. ♦ (CHIM.) Mod de aranjare a liganzilor (substituientilor) in jurul unui element de chiralitate moleculara (carbon asimetric, axa de chiralitate etc.). Pentru stabilirea c. se foloseste fie un etalon simplu de c. definita, fata de care se stabilesc inrudirile configurative, fie un etalon intern (de ex. un atom chiral din aceeasi molecula, pentru care se admite o anumita c., configuratia celorlalti rezultind in raport cu a acestuia). In stabilirea ordinii liganzilor se considera prioritatile dupa numerele atomice descrescatoare ale atomilor direct legati de elementul de chiralitate.

COASTA, coaste, s. f. 1. Fiecare dintre oasele-perechi lungi, inguste si arcuite, articulate in spate de coloana vertebrala, iar in fata de stern, care alcatuiesc toracele animalelor vertebrate. ◊ Expr. (E) slab de-i poti numara coastele sau ii numeri coastele de slab ce e = (e) foarte slab. A i se lipi (cuiva) coastele de foame sau a i se lipi coastele de pantece, a avea coastele lipite = a fi foarte flamand, a fi mort de foame. 2. Partea laterala a corpului omenesc, de la umeri pana la coapse; partea analoaga a corpului animalelor. ◊ Expr. A avea pe cineva in coaste = a se simti stingherit in actiuni de prezenta permanenta (si indiscreta) a cuiva. A pune (cuiva) sula in coasta = a obliga (pe cineva) sa faca (fara intarziere) un lucru neplacut (si greu). ♦ Latura. ◊ Loc. adv. Pe o coasta = pe o parte, intr-o dunga. ♦ Fiecare dintre grinzile care formeaza osatura transversala, de rezistenta, a bordajului unei nave. 3. Panta. 4. Mal, tarm (al unei mari). 5. (Iesit din uz) Flanc al unei armate. – Lat. costa.

BAZA s. f. 1. parte inferioara a unui corp, edificiu etc.; temelie, fundament. ◊ distanta intre difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare radiofonica. 2. electrod corespunzator zonei dintre doua jonctiuni ale unui tranzistor. 3. (mat.) numar real, pozitiv si diferit de 1, la care se face logaritmarea. ♦ ~ a puterii (unui numar) = numar care se ridica la puterea indicata de exponent. ◊ latura a unui poligon sau fata a unui poliedru, in pozitia cea mai de jos. 4. element fundamental, esential a ceva (cuvant, combinatie chimica etc.). ♦ de ~ = principal, fundamental; a pune ~ ele = a intemeia, a infiinta. 5. totalitatea relatiilor de productie dintr-o etapa determinata a dezvoltarii sociale, economice, pe care se inalta suprastructura corespunzatoare. 6. loc de concentrare a unor oameni, trupe, mijloace materiale etc. pentru o activitate determinata. ♦ ~ militara = zona special amenajata si dotata cu instalatii, in care sunt concentrate unitati, mijloace si materiale de lupta. 7. ~ sportiva = teren special amenajat si dotat pentru practicarea diferitelor sporturi. 8. substanta chimica cu gust lesietic, care albastreste hartia de turnesol si care, in combinatie cu un acid, formeaza o sare; substanta care poate fixa protonii eliberati de un acid. (< fr. base, /5/ rus. baza)