ARC, arcuri, si (2) arce, s. n. 1. Arma (primitiva) de aruncat sageti, alcatuita dintr-o varga flexibila usor incovoiata si o coarda prinsa de extremitatile vergii. ♦ P. a**l. Ceea ce are forma unui arc (1). Arcul sprancenei. 2. Portiune dintr-o circumferinta sau dintr-o linie curba. Arc de cerc. ♦ (Element de) constructie in forma arcuita. ◊ Arc de triumf = monument in forma de portic arcuit cu una sau mai multe arcade, ridicat in amintirea sau pentru sarbatorirea unui fapt insemnat. 3. Organ metalic elastic al unei masini sau al unui mecanism, care are proprietatea de a reveni la forma initiala dupa ce a fost supus unei solicitari. Arc de automobil. ◊ Expr. Parc-ar fi pe arcuri, se zice despre o persoana supla, sprintena. 4. (In sintagma) Arc electric (sau voltaic) = descarcare electrica foarte luminoasa care are loc intre doi electrozi prin care circula un curent de mare intensitate. 5. (Fiziol.; in sintagma) Arc reflex = ansamblul elementelor nervoase care asigura realizarea reflexelor. – Lat. arcus.

PETRIFICAT, -A, petrificati, -te, adj. Care a capatat aspect de piatra, care a fost prefacut in piatra; spec. fosilizat. ♦ Fig. Care a ramas neschimbat, incremenit in forma initiala. ♦ Fig. Inmarmurit, impietrit, inlemnit, incremenit (de uimire, de revolta etc.). [Var.: pietrificat, -a adj.] – V. petrifica.

FLEXIBIL, -A, flexibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a se indoi, de a se incovoia usor (si de a-si reveni la forma initiala); elastic, mladios. 2. Adj. (Gram.) Care are flexiune (2); flexionar. 3. S. n. Grup de lamele flexibile (1) din cupru, folosit in legaturile electrice. – Din fr. flexible, lat. flexibilis.

DISTORSIUNE, distorsiuni, s. f. 1. Abatere (suparatoare) a unei oscilatii, a unei imagini etc. de la forma initiala. 2. Rasucire, torsiune convulsiva a unor parti ale corpului. [Pr.: -si-u-] – Din fr. distorsion, lat. distorsio, -onis.

RESORT², resorturi, s. n. Organ al unui mecanism executat dintr-un material cu proprietati elastice mari si care, sub actiunea unei forte exterioare, se deformeaza, revenind la forma initiala cand actiunea exterioara inceteaza; (sens curent) arc. ♦ Fig. Sursa, izvor de energie fizica sau morala; suport moral, imbold. – Din fr. ressort.

RESTAURA, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce in buna stare, a reface in forma initiala un monument de arhitectura, o pictura etc. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o forma de guvernamant abolita. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.

A DECATA ~ez tranz. (tesaturi) A prelucra cu aburi sau cu apa fierbinte (pentru a fixa forma initiala). /<fr. decatir

A SE DEFORMA ma ~ez intranz. A-si modifica forma primara; a-si pierde forma initiala. /<fr. deformer, lat. deformare

DISTORSIUNE ~i f. 1) med. Rasucire convulsiva a unei parti a corpului. 2) Abatere de la forma initiala a unor semnale, imagini, oscilatii. [Art. distorsiunea; G.-D. distorsiunii; Sil. -si-u-] /<fr. distorsion, lat. distorsio, ~onis

A SE MORFOLI se morfoleste intranz. fam. (despre lucruri) A-si pierde forma initiala ca urmare a folosirii indelungate; a se mozoli. /Onomat.

A SE MOZOLI ma ~esc intranz. 1) (despre obiecte) A-si pierde forma initiala ca urmare a folosirii indelungate. 2) fam. (mai ales despre copii) A se umple cu resturi de mancare pe fata, maini, haine; a se manji. /<ung. majszol

POZITIV² ~a (~i, ~e) (in opozitie cu negativ) 1) Care contine o afirmatie; care exprima aprobare sau acceptare; care are un caracter cert. Raspuns ~. 2) Care are insusiri bune; bun. ◊ Erou ~ personaj dintr-o opera artistica inzestrat cu calitati considerate bune. 3) (despre personaje) Care are spirit practic; realist. 4) mat. (despre valori numerice) Care este mai mare decat zero sau se noteaza cu semnul plus. Numar ~. 5) (despre sarcini electrice) Care este de acelasi fel cu sarcina nucleelor atomice sau cu sarcina electrica dobandita de un baston de ebonita prin frecare cu postav. 6) med. (despre analize, reactii, probe) Care confirma prezenta in organism a unui agent patogen. 7): Grad ~ forma initiala a categoriei gramaticale a gradelor de comparatie la adjective si adverbe. /<fr. positif, lat. positivus

SCALAMB ~a (~i, ~e) rar 1) (despre fiinte) Care are membrele strambe; sucit. 2) (despre incaltaminte) Care si-a pierdut forma initiala; scalciat; sontit. /Orig. nec

A SE SCALAMBAIA pers. 3 se ~iaza intranz. pop. (mai ales despre incaltaminte) A-si pierde forma initiala (prin intrebuintarea indelungata sau neglijenta); a se sonti; a se scalcia; a se scrombi. /Din scalamb

A SE SCALCIA pers. 3 se ~eaza intranz. (mai ales despre incaltaminte) A-si pierde forma initiala (prin intrebuintare indelungata sau neglijenta); a se scrombai. /<lat. excalciare

A SE SCOFALCI ma ~esc intranz. 1) (despre persoane) A se trage la fata prin slabire excesiva. 2) (despre obiecte din lemn, carton, piele etc.) A-si pierde forma initiala (din cauza caldurii sau/si a vechimii); a se deforma prin incovoiere; a se scorogi. /Orig. nec.

A SE SCOROJI pers. 3 se ~este intranz. 1) (despre obiecte din lemn, carton, piele etc.) A-si pierde forma initiala (din cauza caldurii sau/si a vechimii); a se deforma prin incovoiere; a se scofalci. 2) (despre vopsea, var, tencuiala) A se desprinde de pe o suprafata prin umflare; a se coscovi; a se coji; a se cosi. /S + a coroji

A SE SCROMBAI pers. 3 se ~ieste intranz. (despre incaltaminte) A-si pierde forma initiala (prin purtare indelungata sau neglijenta); a se scalcia. /scroambe + suf. ~ai

A SE SONTI se ~esc intranz. pop. (mai ales despre incaltaminte) A-si pierde forma initiala (prin intrebuintare indelungata sau neglijenta); a se scalcia; a se scrombai; a se scalamba. /Din sont

STERS stearsa (stersi, sterse) 1) v. A STERGE si A SE STERGE. 2) Care si-a pierdut forma initiala, aspectul. 3) fig. (despre persoane) Care manifesta insuficiente calitati intelectuale; marginit; limitat; redus; mediocru. 4) (despre stil) Care este lipsit de expresie; palid; inexpresiv; decolorat; fad. 5) fig. (despre sunete, glas) Care este lipsit de sonoritate; surd; mat. / v. a (se) sterge

DISTORSIUNE s.f. 1. Aberatie a unei imagini sau a unei oscilatii de la forma initiala. 2. Rasucire, torsiune a unei parti a corpului. [Pron. -si-u-, var. (rar) distorsie s.f. / cf. fr. distorsion, lat. distorsio].

ELASTICITATE s.f. Proprietate a unor corpuri de a-si reveni la forma initiala dupa ce au fost momentan deformate. ◊ Teoria elasticitatii = capitol al mecanicii care se ocupa cu determinarea starii de tensiune si de deformatie a corpurilor elastice supuse actiunii unor sarcini exterioare. [Cf. fr. elasticite, it. elasticita].

ELASTIC, -A adj. Care are proprietatea de a-si reveni la forma initiala dupa ce a fost momentan deformat; care are elasticitate. ♦ (Despre fiinte) Mladios, suplu; (fig.; despre oameni) care se adapteaza usor la orice situatie. // s.n. Produs textil continand fire de cauciuc, din care se fac bretele, jartiere etc. [< fr. elastique, it. elastico, cf. gr. elastes – care se intinde].

PSEUDOMORFOZA s.f. Proces de transformare fizica prin care o substanta, suferind o schimbare in structura ei interna, pastreaza totusi forma initiala exterioara a cristalelor. [< fr. pseudomorphose].

ELASTIC, -A I. adj. (despre corpuri) care are proprietatea de a-si reveni la forma initiala dupa ce a fost momentan deformat; care se intinde. ◊ (despre fiinte) mladios, suplu; (fig.; despre oameni) care se adapteaza usor la orice situatie, care prezinta elasticitate (3). II. s. n. produs textil continand fire de cauciuc, din care se fac bretele, jartiere etc. (< fr. elastique, lat. elasticus)

H*********A s. f. 1. uniformitate morfogenetica. 2. regenerare a unui organ in forma initiala. (< fr. h**********e)

IZOMORFOZA s. f. 1. uniformitate morfogenetica. 2. regenerare a unui organ vegetal in forma initiala. (< fr. isomorphose)

RESTITUTIE s. f. 1. readucere in starea initiala, restabilire; restituire. ◊ inapoiere de catre un stat invins a bunurilor acaparate de el in mod ilegal in timpul razboiului de la statul invingator si de la cetatenii acestuia. 2. determinare a unui punct in spatiu pe baza uneia sau a mai multor perspective sau fotograme, punct, vazut din mai multe pozitii din spatiu. 3. (biol.) completare, regenerare a organelor sau partilor de organe distruse sau vatamate. ◊ revenire la forma initiala a fragmentelor de cromozomi rupte. (< fr. restitution, lat. restitutio)

A RESTAURA ~ez tranz. 1) (picturi, monumente de arhitectura etc.) A readuce la starea initiala. 2) (forme de guvernamant, dinastii, suverani etc.) A instaura din nou. [Sil. -sta-u-] /<fr. restaurer, lat. restaurare

VERSIUNE ~i f. 1) Traducere a unui text dintr-o limba in alta. ~ latina. 2) forma a unui text reprodus, care se deosebeste putin de textul initial. 3) forma personala, in care este expus sau prezentat un eveniment. [G.-D. versiunii; Sil. -si-u-] /<fr. version, it. versione

INVERSIUNE s.f. Rasturnare, schimbare de sens; inversare. ◊ Inversiune s*****a = h*************e. ♦ (Mat.) Transformare geometrica care permite sa se deduca dintr-o figura o alta figura punct cu punct. ♦ (Gram.) Procedeu stilistic constand in schimbarea topicii normale a cuvintelor intr-o fraza. 2. Inversiune de relief = stadiu avansat de evolutie a reliefului cand formele initiale pozitive devin negative si invers. 3. V. inversie. [Pron. -si-u-. / cf. fr. inversion, lat. inversio].

INVERSIUNE s. f. 1. rasturnare, schimbare de sens, inversare. ♦ ~ uterina = deplasare spre inapoi si evaginare in zona perimetrica a uterului; ~ s*****a = h*************e. 2. (mat.) transformare geometrica ce permite sa se deduca dintr-o figura o alta figura, punct cu punct. 3. procedeu stilistic constand in schimbarea topicii normale a cuvintelor intr-o fraza. 4. (med.) ~ termica = cresterea temperaturii in raport cu inaltimea (invers fata de situatia obisnuita); ~ de relief – stadiu avansat de evolutie a reliefului cand formele initiale pozitive devin negative si invers. 5. (fot.) operatie urmarind obtinerea unei imagini pozitive pe insasi emulsia fotosensibila folosita la fotografiere. (< fr. inversion, lat. inversio)

ALOHTON, -A, alohtoni, -e, adj., subst. (Masa de roci) care, sub influenta miscarilor scoartei Pamantului, a suferit deplasari fata de locul initial de formare. – Din fr. allochtone.

PSEUDOMORFOZA, pseudomorfoze, s. f. Transformare fizica sau chimica a unui mineral, cu pastrarea formei exterioare initiale a cristalelor. [Pr.: pse-u-] – Din fr. pseudomorphose.

DERIVA, derive, s. f. 1. Unghiul dintre directia de deplasare dorita a unui avion sau a unei nave si directia reala de deplasare determinata de vant (la avioane) sau de curentii maritimi (la nave). ◊ Expr. A merge (sau a fi) in deriva = a pluti in voia vantului si a valurilor. (Rar) A fi la deriva unei puteri = a fi dependent de..., a fi la cheremul... 2. (Tehn.) Abatere intr-un singur sens a valorii unei marimi fata de valoarea initiala. 3. Unghi format de planul de tragere cu planul de ochire, servind la tragerile indirecte. 4. Partea fixa a ampenajului vertical al unui avion, al unui planor etc. – Din fr. derive.

SESIZOR, sesizoare, s. n. Organ principal al unui regulator sau al unui aparat de masura, care sesizeaza o anumita marime in forma ei initiala pentru a fi transformata apoi intr-o forma convenabila. – Sesiza + suf. -or.

NOU³ noua (noi) (in opozitie cu vechi) 1) Care este facut de curand; care exista de putin timp; proaspat; recent. ◊ ~-nout absolut nou. 2) (despre produse agricole) Care este din recolta anului in curs. Paine noua. 3) si fig. Care exista de putin timp; recent. Carte noua. ◊ Luna noua a) luna in faza ei initiala, in forma de secera subtire; b) timpul cat dureaza aceasta faza. (Copil) ~-nascut (copil) care s-a nascut de curand. Ce mai (e) ~? ce noutati mai sunt? Nimic ~ nici un fel de noutati. 4) (despre persoane) Care a venit undeva de curand (si este inca necunoscut sau putin cunoscut). 5) Care nu a fost cunoscut mai inainte. Metoda noua. 6) Care difera (in mod esential) de ceea ce a fost in trecut. Vremuri noi. 7) Care tine de timpurile noastre; propriu timpului prezent sau trecutului apropiat; modern; contemporan. Tehnica noua. 8) (inaintea unui substantiv) Care prin calitatile sale aminteste de cineva (sau de ceva). ~l Orfeu. 9) Care se adauga la cele de mai inainte. Forte noi. /<lat. novus

PSEUDOMORFOZA f. Proces de transformare chimica sau fizica a unui mineral pastrandu-i forma cristalografica initiala. /<fr. pseudomorphoze

ALOHTON, -A adj. (Despre o formatie geologica) Care a suferit deplasari fata de locul initial de formare. [< fr. allochtone, cf. gr. allos – altul, chthon – pamant].

ALOHTON, -A adj. 1. (despre roci) care a suferit deplasari fata de locul initial de formare. 2. (despre specii, populatii) originar din alte regiuni geografice. (< fr. allochtone)

PSEUDOMORFISM s. n. transformare a unui mineral in altul, care pastreaza aceeasi forma cristalografica initiala; pseudomorfoza. (< fr. pseudomorphisme)

ELASTIC, -A, elastici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre unele obiecte) Care are proprietatea de a-si modifica forma si dimensiunile sub actiunea unei forte exterioare si de a reveni de la sine la forma si dimensiunile initiale dupa incetarea actiunii fortelor exterioare care l-au deformat. 2. (Despre fiinte, miscari ale lor etc.) Mladios, suplu; fig. (despre oameni) care se poate adapta usor imprejurarilor. II. S. n. Tesatura, snur, siret etc. executate din fire de cauciuc imbracate in fire textile si folosite la confectionarea unor obiecte de imbracaminte; guma, gumilastic. – Din fr. elastique.

LEUCODERIVAT, leucoderivati, s. m. (Chim.) Compus obtinut prin reducerea unor coloranti si care prin oxidare formeaza materia coloranta initiala; leucobaza. [Pr.: le-u-] – Din germ. Leukoderivat, fr. leucoderive.

SCHITA, schite, s. f. 1. Desen, sculptura, plan arhitectural in care autorul contureaza in linii mari si caracteristice un subiect care il preocupa (si care serveste la realizarea formei definitive). ♦ Plan initial si sumar al unei lucrari; schema. ♦ Lucrare, opera care cuprinde o privire generala si sumara asupra unui anumit subiect. 2. Specie literara a genului epic, de dimensiuni reduse, care infatiseaza un (singur) episod caracteristic din viata unuia sau mai multor personaje. – Din it. schizzo.

A SE DESCOVOIA se descovoaie intranz. A-si recapata forma sau pozitia initiala; a se dezdoi; a se indrepta. [Sil. -vo-ia] /des- + [in]covoia

A SE DEZDOI ma dezdoi intranz. A-si recapata forma sau pozitia initiala; a se descovoia; a se indrepta. [Sil. -do-i] /dez- + a [in]doi

A SE INDREPTA ma indrept intranz. 1) (despre persoane) A reveni la starea normala (dupa o boala); a deveni sanatos; a se vindeca; a se lecui; a se insanatosi. 2) (despre timp) A se schimba in bine. 3) A lua directia; a o apuca; a face. ~ spre padure. 4) A recapata forma sau pozitia initiala; a se dezdoi; a se descovoia. Tulpina florii s-a ~t. 5) A deveni mai bun; a reveni la calitatea de mai inainte; a se ameliora; a se imbunatati. Copilul si-a ~t purtarea. /in + drept

A SE STRAMBA ma stramb intranz. 1) A pierde forma sau pozitia initiala. 2) (despre persoane) A-si schimba expresia normala a fetei (in mod voit sau involuntar); a face grimase; a se schimonosi; a se sluti. 3) fig. fam. A avea o comportare pretentioasa; a face mofturi; a se sclifosi; a se fandosi; a se fasoli. /Din stramb

PARAMORFOZA s.f. Proces de transformare a structurii corpurilor, pastrand compozitia chimica si forma exterioara a cristalului initial. [< germ. Paramorphose].

MONOGRAMA s.f. Semn scris, gravat etc. format prin reunirea unor initiale ale numelui cuiva. [Var. monogram s.n. / < fr. monogramme, cf. lat., gr. monogramma < gr. monos – unic, gramma – litera].

ACROSTIH s. n. 1. poezie in care initialele versurilor, citite vertical, formeaza un cuvant, o sintagma etc. 2. problema enigmistica cuprinzand un acrostih (1). (< fr. acrostiche, gr. akrostikhos)

PARAMORFOZA s. f. proces de transformare a structurii unui mineral, pastrand compozitia chimica si forma exterioara a cristalului initial. (< germ. Paramorphose)

MONOGRAMA, monograme, s. f. Semn scris, gravat sau cusut, format prin alaturarea sau impletirea initialelor numelui si prenumelui unei persoane. [Var.: monogram s. n.] – Din fr. monogramme.

PISTORNIC, (1) pistornice, s. n., (2) s. m. 1. S. n. Sigiliu de piatra sau de lemn cu care se imprima pe prescuri semnul crucii si initialele rituale. 2. S. m. (in forma pristolnic) Planta erbacee din familia malvaceelor, cu tulpina inalta, cu frunzele stelate si paroase si cu florile galbene, ale carei fructe se intrebuinteaza ca sigiliu pentru insemnat prescurile (Abutilon theophrasti). [Var.: pristolnic s. m.] – Et. nec.

ACROSTIH ~uri n. Poezie in care literele initiale ale versurilor, citite vertical, formeaza un cuvant sau o propozitie. /<ngr. akrostichon, fr. acrostiche

FAMILIE s.f. 1. Totalitatea persoanelor inrudite, care sunt din acelasi neam; rude de sange, rude, neamuri; (spec.) grup social care are la baza casatoria si este alcatuit din soti si copii. ♦ Neam, descendenta. ♦ Copiii in raport cu parintii lor. ♦ Dinastie. ♦ (Ist., la romani) Totalitatea celor care se aflau in aceeasi casa sub autoritatea unui „pater familias”, sef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri). 2. (Fig.) Grup de oameni etc. strans unit, legat prin interese si idealuri comune. 3. Serie de cuvinte care deriva din acelasi cuvant. ♦ Grup de limbi care au aceeasi origine, tragandu-se dintr-o limba mai veche, numita limba comuna. 4. Grup de plante, de animale, de elemente sau de combinatii chimice cu trasaturi comune. ◊ Familie de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup care duc o viata organizata; ◊ (fiz.) familie radioactiva = ansamblul format dintr-un element radioactiv initial si din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrari succesive. [Gen. -iei. / < lat. familia, cf. fr. famille, it. famiglia].

POLARIZARE s.f. 1. Fenomen fizic prin care unele corpuri capata insusirea de a avea poli magnetici sau electrici; polarizatie. ♦ Proces fizic prin care raza de lumina isi schimba miscarea normala ondulatorie pe mai multe planuri intr-o miscare ondulatorie pe un singur plan. 2. Stare a unui corp care a suferit un astfel de proces. ♦ Stare a unui mediu ale carui proprietati sunt descrise local de marimi vectoriale; (p. ext.) marimea vectoriala care descrie o astfel de stare. 3. Diferentiere si dezvoltare in directii deosebite a sensurilor unui cuvant care avea initial un singur inteles. ♦ (Fil.) formare a unor termeni opusi polari. [< polariza].

FAMILIE s. f. 1. forma istorica de comunitate umana, grup de oameni legati prin consangvinitate si inrudire; (spec.) grup social avand la baza casatoria, alcatuit din soti si copii. ◊ totalitatea persoanelor care descind dintr-un stramos comun; neam, descendenta. ◊ dinastie. ◊ (la romani) totalitatea celor care se aflau in aceeasi casa sub autoritatea unui „pater familias”, sef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri). 2. (fig.) grup de oameni strans unit, legat prin interese si idealuri comune. 3. ~ lexicala = serie de cuvinte inrudite, prin derivare, compunere sau prin schimbarea valorii gramaticale de la acelasi cuvant de baza. ◊ grup de limbi cu trasaturi comune care provin din aceeasi limba initiala. 4. diviziune a ordinului, mai mare decat genul. ◊ grup de plante, animale, elemente sau combinatii chimice cu trasaturi comune. ♦ ~ de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup. 5. ~ radioactiva = ansamblul format dintr-un element radioactiv initial si din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrari succesive. 6. (mat.) multime de drepte, curbe sau suprafete care au o caracteristica intrinseca comuna, ecuatiile lor continand un parametru real. (< lat. familial, it. famiglia, fr. familie)

Columnae Herculis, denumire purtata de cele doua promontorii, Abyla si Calpe, care formeaza actuala strimtoare a Gibraltarului. initial legate, se spunea ca ele ar fi fost despartite de catre erou si ca de atunci ii purtau numele.

PEFELE, pefeleuri, s. n. Material lemnos sub forma de placi aglomerate. – Din pronuntarea initialelor p[laca] + f[ibro] + l[emnoasa].

ORIGINAR, -A, originari, -e, adj. 1. Care este de loc din..., care isi are obarsia in... 2. In forma de la inceput, de origine; initial. – Din fr. originaire, lat. originarius, -a, -um.

RELICT, -A adj., s.n. (Specie de plante sau de animale) care constituie o ramasita a unei faune sau a unei flore disparute. ◊ Sol relict = sol format in trecut, a carui dinamica initiala a incetat. [Cf. germ. relikt, Relikt, lat. relictus].

ACRONIM, -A adj., s. n. (cuvant) format din literele sau din segmentele initiale ale altor cuvinte. (< fr. acronyme)

ORIGINAR, - adj. 1. care isi are obarsia in... 2. in forma de la inceput, de origine; initial. (< fr. originaire, lat. originarius)

POLARIZARE s. f. 1. faptul de a (se) polariza; polarizatie. 2. dezvoltare in directii opuse a sensurilor unui cuvant, initial cu un singur inteles. 3. (fil.) formare a unor termeni opusi, polari. 4. metoda terapeutica prin folosirea curentului electric de foarte joasa amplitudine, trecut prin electrozi fixati cu polul pozitiv pe arcadele orbitale, iar cu cel negativ la nivelul picioarelor. (< polariza)

CHEAG, cheaguri, s. n. 1. Ferment extras din sucul gastric al rumegatoarelor tinere, care are proprietatea de a inchega cazeina din lapte. ♦ Una din cele patru despartituri ale stomacului rumegatoarelor, din care se extrage cheagul (1). 2. Masa gelatinoasa rosie care se formeaza prin inchegarea sangelui. 3. Fig. Fond initial al unei averi mai mari. ◊ Expr. A prinde cheag = a incepe sa se imbogateasca, a se imbogati. A avea cheag = a fi bogat – Lat. *clagum (= coagulum).

CHEAG, cheaguri, s. n. 1. Ferment extras din sucul gastric al rumegatoarelor tinere si al copilului, care are proprietatea de a inchega cazeina din lapte; chimozina, lactoferment. 2. Una dintre cele patru despartituri ale stomacului rumegatoarelor, din care se extrage cheagul (1). 3. (In sintagma) Cheag sangvin = masa gelatinoasa rosie care se formeaza prin inchegarea sangelui; coagul. 4. Fig. Fond initial al unei averi mai mari. ◊ Expr. A prinde cheag = a incepe sa se imbogateasca, a se imbogati. A avea cheag = a fi bogat – Lat. *clagum (= coagulum).

GIGANTOGRAFIE, gigantografii, s. f. (Poligr.) Procedeu de reproducere in format mare, prin proiectie, a unui cliseu initial mai mic. – Din fr. gigantographie.

PAPUSA ~i f. 1) Jucarie care infatiseaza, de obicei, chipul unei fetite. ◊ Ca o ~ dragalasa; atragatoare. Teatru de ~i (sau de marionete) teatru in care eroii spectacolelor sunt reprezentati de papusi cu chip de om sau de animale, manipulate de papusari. 2) fam. Fetita sau fata tanara nostima si frumoasa. 3) fig. Persoana usor influentabila, lipsita de vointa si de personalitate; marioneta; jucarie. ◊ A fi ~a cuiva a actiona la indicatiile cuiva. 4) Manunchi de fire, de frunze uscate. 5) rar Legatura de ata avand forma de „8”. 6) Fruct al porumbului in faza initiala de dezvoltare. 7) Nimfa a unor insecte. 8) Dispozitiv al unei masini-unelte folosit pentru sustinerea sau pentru prinderea piesei de prelucrat. ~ mobila. [G.-D. papusii] /cf. lat. pupa

A TRADUCE traduc tranz. 1) (texte) A transpune (dintr-o limba in alta), incercand realizarea echivalentei de sens si de valoare; a talmaci. 2) tehn. (mesaje telegrafice) A restabili intocmai pe baza semnalelor receptionate. 3) fig. A reda in alta forma sau cu alte mijloace (decat cele initiale); a transpune. ◊ ~ in viata a infaptui in practica. ~ (pe cineva) in fata justitiei a aduce (pe cineva) in fata instantelor judecatoresti; a deferi justitiei. /<lat. traducere, fr. traduire

A TRANSPUNE transpun tranz. A reda in alta forma sau prin alte mijloace (decat cele initiale). ~ in alta limba. /trans- + a pune

tapangea (-ele), s. f. – 1. Ciomageala, bataie. – 2. (Olt.) Pistol. Tc. tapance (Seineanu, II, 348). Este probabil cuvint identic cu rapanghel, s. n. (lovitura, bataie), format dupa pl. tapang(h)ele (schimbarea initialei nu este clara; der. din ngr. παραγγελία „ordin”, propusa de Bogrea, Dacor., III, 735, nu pare posibila, cf. Galdi 246).

REVERSIBIL, -A, reversibili, -e, adj. 1. Care poate reveni, care poate fi adus sau intors inapoi. ♦ (Jur.; despre bunuri) Care urmeaza sa revina, in anumite cazuri, in posesia fostului proprietar. ♦ (Despre rente, pensii) Care, la moartea titularului, trece asupra altei persoane (indreptatite). 2. (Fiz.; despre unele transformari) Care se poate produce atat intr-un sens, cat si in sens invers, fenomenul trecand succesiv prin aceleasi stari, pentru a se intoarce la starea initiala. ♦ (Chim.; despre reactii) In care corpurile ce iau nastere din combinarea unor substante pot sa se recombine, pentru a forma din nou o anumita cantitate din substantele initiale. 3. (Mec.) Care poate actiona, care se poate misca in doua sensuri opuse. ◊ Plug reversibil = plug alcatuit din doua trupite simetrice, care poate rasturna brazda, la dus si la intors, in aceeasi parte si care serveste, in special, la araturi pe coaste, pe deal. – Din fr. reversible.

BANCA EUROPEANA PENTRU RECONSTRUCTIE SI DEZVOLTARE (B.E.R.D.), institutie financiara interguvernamentala la care participa 39 de state, creata in 1991, la Londra, in scopul efectuarii de operatiuni de credit pentru tarile Europei Centrale si de Est. Este condusa de un consiliu al guvernatorilor, format din reprezentantii tarilor membre. Are un capital initial de 10 miliarde ECU (12 miliarde dolari).

TURTA-DULCE s.f. 1. Prajitura din aluat crescut (cu praf de copt sau alta substanta chimica) facut din faina, miere si diverse mirodenii (scortisoara, nucsoara, cuisoare, anason, chiar si piper), uns cu sirop gros si copt la cuptor; fiecare tara are specialitati proprii, preparate mai ales de Craciun, numite foarte sugestiv: fr. pain depice, it. pane di spezie = „paine cu mirodenii”, germ. Pefferkuchen = „prajitura piperata”. 2. Produse comerciale realizate din turta dulce, sub forma de diverse figurine (stelute, inimioare, mos Craciun etc.), initial vandute la targurile germane de Craciun, exportate acum in toata lumea.

CODICIL, codicile, s. n. Act intocmit in forma testamentara prin care se modifica sau se completeaza continutul initial al unui testament. – Din fr. codicille, lat. codicillus.

MAJUSCULA ~e f. (Litera sau caracter) care difera de celelalte prin forma si marime si care se foloseste pentru a scrie initiala numelor proprii sau ale cuvintelor cu care incepe o fraza; litera mare. [G.-D. majusculei] /<fr. majuscule

METAGRAMA s.f. Schimbare a unei litere intr-un cuvant. ♦ Joc care consta in a forma cuvinte noi inlocuind mereu cate o litera din cuvantul initial definit. [< fr. metagramme, cf. gr. meta – dupa, gramma – litera].

METAGRAMA, metagrame, s. f. Joc distractiv prin care se formeaza cuvinte noi inlocuind mereu cate o litera din cuvantul dat initial. – Din fr. metagramme.

HISTOPOIEZA s. f. proces de formare a tesuturilor organice, cu proprietati functionale, pornind de la celula initiala. (< fr. histopoiese)

SEMIRIGID, -A adj. tehn.; despre ansambluri) format din piese care se pot misca sau departa din pozitia initiala; (despre un dirijabil) cu carcasa rigida si anvelopa flexibila. (< fr. semi-rigide)

NUCLEOSINTEZA, nucleosinteze, s. f. (Astron.) formare a nucleelor de elemente chimice in urma reactiilor termonucleare din stadiile initiale ale expansiunii universului sau din interiorul stelelor. [Pr.: -cle-o-] – Din fr. nucleosynthese.

ORCHESTRATIE ~i f. 1) Prezentare a unei lucrari muzicale sub forma de partitura pentru orchestra. 2) Transpunere pentru orchestra a unei compozitii scrise initial pentru alta componenta de interpreti. 3) Mod de aranjare a diferitelor grupuri de instrumente pentru executarea unei piese muzicale; in-strumentatie. [G.-D. orchestratiei] /<fr. orchestration

NUCLEOSINTEZA s.f. (Astr.) formare a nucleelor de elemente chimice in urma reactiilor termonucleare din stadiile initiale ale expansiunii universului si din interiorul stelelor. [Et. incerta].

NUCLEOSINTEZA s. f. 1. procesul de formare a nucleelor atomice. 2. (astr.) formare a nucleelor de elemente chimice in urma reactiilor termonucleare din stadiile initiale ale expansiunii universului si din interiorul stelelor. (< fr. nucleosynthese)

CODON (‹ fr., engl.) s. m. (GENET.) Secventa nucleotidica a ARNm care determina in mod specific un acid aminat dat dintr-o proteina: este format, de obicei, din trei baze nucleice (triplet) si este denumit de initialele acestora: UGC (uracie-guanina-citozina).

PAL², paluri, s. n. Material lemnos sub forma de placa obtinut prin presarea de lemn in combinatie cu diferiti lianti. – Din initialele p[laca] + a[glomerata din] + l[emn].

ORNAMENTICA s. f. 1. mod de concepere si de dispunere a motivelor ornamentale (in arhitectura si artele decorative); arta ornamentatiei. 2. totalitatea formelor ornamentale specifice unui popor, unui stil. 3. (muz.) totalitatea sunetelor care impodobesc linia melodica initiala. (< germ. Ornamentik)

ORNAMENTICA s.f. 1. Mod de concepere si de dispunere a motivelor ornamentale (in arhitectura si artele decorative) specifice unui popor sau unui stil; arta ornamentatiei. ♦ Totalitatea formelor ornamentale specifice unui popor sau unui stil. 2. (Muz.) Totalitatea sunetelor care impodobesc linia melodica initiala. [Gen. -cii. / < germ. Ornamentik].

PRIMAR, -A I. adj. 1. initial, de la inceput, originar; primordial, principal. (p. ext.) de primul grad, de baza. ♦ invatamant ~ = forma de invatamant, cu caracter obligatoriu, in care se predau notiunile elementare ale principalelor discipline; era ~a = paleozoic; medic ~ = medic care, prin concurs, a devenit superior medicului specialist. ◊ simplu, rudimentar, simplist. ◊ (despre cuvinte) primitiv (I, 4) o (ec.) sector ~ = ansamblu de activitati economice producator de materii prime (agricultura si industriile extractive). ◊ (med.; despre simptome) care apare in prima faza a unei boli. 2. care se manifesta brutal; care dovedeste lipsa de cultura, de rafinament. 3. (despre elemente si compusi chimici) cu o singura valenta satisfacuta de un anumit element sau radical. II. s. m. reprezentant ales, cu atributii administrative in orase si comune. (< lat. primarius, fr. primaire)

TRANSPOZITIE s. f. 1. transpunere. 2. (mat.) permutare in care toate elementele, in afara de doua (care se schimba unul cu celalalt), raman neschimbate. 3. (chim.) schimbare a pozitiei unor atomi sau radicali dintr-o molecula organica pentru a forma un izomer. 4. (muz.) transcriere sau executare a unei compozitii in alta tonalitate decat cea initiala. 5. (biol.) miscare a unei gene dintr-un set cromozomial sau dintr-un cromozom in altul. 6. problema enigmistica, in schimbarea pozitiei partilor componente ale unei sarade din a caror insumare inversa trebuie sa rezulte un cuvant nou. (< fr. transposition)

LAM, Wilfredo (1902-1982), pictor cubanez. Stabilit la Paris (1938), unde a lucrat cu Picasso. initial adept al unei arte figurative, traditionale, a practicat ulterior suprarealismul. Panzele sale prezinta creaturi hibride, schematizate, cu forme alungite si amenintatoare („Jungla”, „Umbral”).

CONVERSIUNE s. f. 1. modificare a conditiilor initiale ale unui imprumut. ◊ preschimbare a unei valori monetare intr-o valoare de alta natura. 2. (rar) schimbare a naturii, a formei unui lucru. ◊ modificare a unui sistem fizic sau tehnic prin transformarea unor marimi date. ◊ transformare, in urma unui proces chimic, a unei specii de molecule in alte specii de molecule. ◊ (biol.) schimbare in ordine liniara a genelor; transmutatie genetica. 3. reluare in ordine inversa a termenilor unei sintagme, cu sau fara schimbarea intelesului ori functiilor sintactice; reversiune. ◊ schimbare a clasei lexico-gramaticale, a valorii unui cuvant; hipotaxa. 4. (log.) rasturnare a unei judecati prin inlocuirea reciproca a subiectului cu predicatul. 5. traducere a unui cuvant, numar sau mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj intr-altul. 6. mecanism psihic care face sa apara un simptom corporal la locul unui efect refulat ce nu poate accede in constiinta fara a provoca o reactie de angoasa. (< fr. conversion, lat. conversio)

REACTIE s. f. 1. faptul de a reactiona; atitudine, manifestare ca raspuns la ceva; riposta. 2. raspuns nemijlocit al materiei vii la actiunea unui e******t. 3. transformare a uneia sau a mai multor substante chimice sub actiunea unor agenti externi sau a altor substante chimice. 4. (fiz.) forta care se opune unei actiuni, fiind egala si de sens contrar cu aceasta. ♦ ~ nucleara = ansamblu de fenomene prin care un nucleu atomic ciocnit de o particula grea sau de un foton sufera o schimbare a structurii sale; ~ in lant = proces care se poate reinnoi prin el insusi pentru ca o parte a produsului e intotdeauna in stare a reimpulsiona reactia; ~ gravitationala = modificare a directiei si a modulului vectorului de viteza caracteristice unei nave spatiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorita campului gravitational al acestuia. 5. (cib.; si in forma reactiune) stabilire, in sistemele de transmisie, tehnice automate, in organismele vii si in societate, a unor semnale prin care faza initiala a unui proces este influentata de informatia referitoare la starea organelor de executie sau la rezultatul procesului; conexiune inversa, retroactiune (2). ◊ derivare a unei puteri din circuitul de iesire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice si introducerea ei in circuitul de intrare. (< fr. reaction)

CATARSIS ({s} gr. katharsis „purificare”) 1. Cuvint utilizat initial de Aristotel pentru a desemna efectul de purificare a pasiunilor pe care-l producea tragedia asupra spectatorilor. 2. (in psihanaliza) Eliberarea, sub forma de emotie, a unei reprezentari refulate in inconstient si careia i se datoreaza anumite tulburari psihice.

HERBIN [herbẽ], Auguste (1882-1960), pictor si teoretician de arta francez. Influentat initial de impresionism, trece ulterior de la figurativ la compozitia cubista si apoi la abstractia radicala. Creeaza tablouri monumentale, elaborand un „alfabet plastic” al formelor geometrice variat colorate si combinate („Compozitie”, „Vineri”, „Ploaia”). Impreuna cu G. Vantongerloo a infiintat grupul „Abstractie-Creatie”. A teoretizat formele geometrice („Arta nonfigurativa nonobiectiva”).

MAJUSCUL, -A, majusculi, -e, s. f., adj. (Litera sau caracter de litera) care se foloseste pentru a scrie initiala numelor proprii si ale cuvintelor cu care incepe o fraza, pentru a individualiza un cuvant intr-un text etc. si care difera de celelalte prin forma si marime; (litera) mare. – Din fr. majuscule.

DERIVA s. f. 1. unghi format de axul longitudinal al unei (aero)nave cu drumul de urmat sub actiunea curentilor. ♦ a merge (sau a fi) in ~ = a naviga in voia vantului, a valurilor si curentilor. ◊ deplasare a gheturilor de la poli. ♦ a fi in ~ = (fig.) a fi fara vointa, fara energia necesara unei actiuni. 2. unghi format, la tragerile indirecte cu tunul, de planul de tragere cu planul de ochire. 3. (tehn.) abatere intr-un singur sens a valorii unei marimi fata de valoarea initiala. 4. partea verticala fixa a ampenajului unui avion sau planor. (< fr. derive)

CAPITIS DEMINUTIO (lat.) restrangerea capacitatii juridice – Expresie din dreptul roman care indica initial completa degradare din drepturile juridice a unui cetatean roman si deci radierea din registrele censului, fapt care ducea automat la sclavie. Incepand cu sec. 5 i. Hr. expresia se foloseste si pentru alte forme de degradare juridica (pierderea cetateniei, a dreptului de a depune marturie etc.).

ORIGINAL² ~e n. 1) (in opozitie cu copie) Exemplar initial unic care constituie originea unei opere de arta sau a unui act scris. 2) (in opozitie cu traducere) Lucrare in limba de origine (in care a fost scrisa). 3) (in opozitie cu varianta) Manuscris in forma prezentata de autor. /<lat. originalis, fr. original

PRIMA s. f. 1. suma care se plateste initial sau periodic de catre asigurat societatii de asigurare (asiguratorului) pentru asigurarea unor marfuri, persoane sau bunuri. 2. recompensa acordata de stat pentru incurajarea unei activitati comerciale sau industriale. ♦ ~ de export = prima, in bani sau sub forma unor scutiri de taxe si impozite, acordata de stat exportatorilor pentru incurajarea exportului anumitor marfuri. 3. retributie suplimentara acordata cuiva pentru indeplinirea exemplara sau depasirea unor conditii de calitate si cantitate privind productia. 4. prima pozitie sau garda la scrima. 5. (muz.) cel mai mic interval, intre doua trepte de aceeasi inaltime. ◊ treapta intai de la o treapta data. (< fr. prime)

HANSA, uniune comerciala si politica a oraselor de pe litoralul marilor Baltica si Nordului. initial, h. a fost o asociatie a negustorilor germani, care s-a nascut prin fundarea, la Lubeck (1158), a „Comunitatii negustorilor germani sezonieri din Gotland”. In sec. 13, h. din Londra si Hamburg, care obtinusera in 1267, din partea regelui Hneric III al Angliei, dreptul de a se constitui in asociatii, au fuzionat cu h. din Colonia (Koln) (1281), formand h. teutona. Treptat, au fost atrase si alte orase-porturi, devenind (1350) o uniune, care, din 1356, avea o dieta. In sec. 15, cuprindea c. 160 de orase si avea antrepozite comerciale la Londra, Bruges, Bergen, Novgorod s.a. Ca urmare a deplasarii cailor comerciale maritime ale lumii din M. Baltica spre M. Mediterana si Oc. Atlantic, h. si-a pierdut importanta si s-a destramat.

FAMILIE, familii, s. f. 1. forma sociala de baza, intemeiata prin casatorie, si care consta din sot, sotie si din descendentii acestora. ◊ Aer de familie = fizionomie caracteristica, trasaturi comune unui grup de persoane inrudite prin sange. Nume de familie v. nume. 2. Totalitatea persoanelor care se trag dintr-un stramos comun; neam, descendenta. ♦ Familie de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup, alcatuita din matca, albine lucratoare si trantori. 3. Fig. Grup larg de oameni, de popoare etc. cu interese si idealuri comune. 4. Categorie sistematica in botanica si in zoologie, inferioara ordinului, care cuprinde mai multe genuri de organisme cu caractere comune. 5. Grup de cuvinte, derivate si compuse, formate de la acelasi cuvant de baza. ♦ Grup de limbi care provin dintr-o limba comuna initiala. – Din lat. familia, it. famiglia (cu unele sensuri ale fr. famille).