OMONIM, -A I. adj. 1. care are acelasi nume. 2. (muz.; despre relatia dintre doua tonalitati) care au aceeasi tonica, dar mod diferit. II. s. n. 1. cuvant identic ca forma si pronuntare cu un altul, dar deosebit ca sens. 2. joc care cere dezlegatorului sa gaseasca un cuvant cu mai multe intelesuri, fara a i se schimba nici forma grafica, nici accentul. II. s. m. f. cel care poarta acelasi nume cu altcineva. (< fr. h******e)

ACOLADA, acolade, s. f. 1. Semn grafic in forma de arc, orizontal sau vertical, prin care se arata ca mai multe cuvinte, formule, portative muzicale etc. sunt legate intre ele. 2. Imbratisare sau lovitura usoara care se dadea unui barbat cu latul spadei ca semn al primirii lui in corpul cavalerilor feudali. – Din fr. accolade.

CEFALOGRAFIE s. f. 1. Descriere anatomica a capului. 2. Inregistrarea grafica a formei si a dimensiunilor capului. – Din fr. cephalographie.

FUNICULAR, funiculare s. n., adj. 1. S. n. Mijloc de transport aerian format din unul sau din mai multe cabluri suspendate pe stalpi, pe care circula cabinele cu pasageri si carucioarele cu materiale, folosit in regiunile muntoase greu accesibile. 2. Adj. (In sintagma) Poligon funicular = constructie grafica de forma unei linii poligonale, care serveste, in mecanica, la studiul unui sistem de forte. – Din fr. funiculaire.

ROZA, roze, s. f. 1. Trandafir. ◊ Expr. A sta pe roze = a se gasi intr-o situatie favorabila. ♦ Roza fisurilor = reprezentare grafica pentru determinarea directiilor principale pe care le urmeaza fisurile de separatie intr-un masiv de roci. Roza vanturilor = a) reprezentare grafica a regimului vanturilor intr-un anumit punct sau intr-o anumita zona de pe un teritoriu; b) reprezentare grafica, in forma de stea, a directiilor punctelor c*******e, folosita in cutia unei busole pentru a repera directia catre care se indreapta acul magnetic al busolei. 2. Slefuire speciala care se da diamantului. 3. Fereastra circulara mare, cu vitralii, asezata pe fatada catedralelor gotice, deasupra portii de intrare. – Din fr. rose, it., lat. rosa, germ. Rose.

ASTERISC, asteriscuri, s. n. Semn grafic in forma de steluta care se pune dupa un cuvant pentru a indica trimiterea la o nota ori inaintea elementelor (lexicale) neatestate si reconstituite etc. – Din fr. asterisque, lat. asteriscus.

PLUS², (1, 2) plusuri, s. n., (3) adv. 1. S. n. Ceea ce depaseste o cantitate data; prisos. ◊ Loc. adj. In plus = peste ceea ce este obisnuit; pe langa aceasta, pe deasupra. 2. S. n. (Mat.) Semn grafic in forma de cruce, care indica operatia de adunare (a marimilor intre care se gaseste) sau caracterizeaza numerele sau marimile pozitive (daca se gaseste inaintea acestora). (Cu valoare de prepozitie) Cinci plus trei fac opt. ◊ Plus infinit = simbol matematic care arata cresterea nelimitata a numerelor pozitive. ♦ Semn grafic in forma de cruce, care, pus pe langa o nota data scolarilor, ii mareste valoarea. ♦ Semn grafic identic cu cel din matematica, indicand sarcinile electrice pozitive. 3. Adv. Mai mult, si inca. – Din lat. plus.

ELECTROENCEFALOGRAFIE, electroencefalografii, s. f. Procedeu de studiere a activitatii electrice a creierului, bazat pe aplicarea unor electrozi pe pielea capului si pe inregistrarea grafica, sub forma de unde, a curentilor corespunzatori acestei activitati. [Pr.: -tro-en-] – Din fr. electro-encephalographie.

TILDA, tilde, s. f. 1. Semn grafic de forma unui „s” de tipar culcat, folosit in unele opere pentru inlocuirea unui cuvant care se repeta. 2. Semn diacritic de forma unui „s” de tipar culcat, care se pune deasupra unei litere pentru a conferi pronuntarii sunetului pe care il reprezinta un caracter palatal, nazal etc. – Din fr. tilde, germ. Tilde.

ACOLADA ~e f. Semn grafic in forma de arc, care uneste intr-un grup mai multe cuvinte, formule, cifre. /<fr. accolade

GENEALOGIC ~ca (~ci, ~ce) Care tine de genealogie; propriu genealogiei. ◊ Arbore ~ reprezentare grafica sub forma de arbore a unei genealogii. /<fr. genealogique

ROZA ~e f. 1) Arbust decorativ cu tulpina inalta, ramificata si spinoasa, cultivat pentru florile lui viu colorate si placut mirositoare, folosita si in industria parfumurilor; trandafir. ◊ A sta pe ~e a o duce foarte bine. 2) Floare a acestui arbust. ◊ ~a-vanturilor a) pre-zentare grafica in forma de stea a directiei punctelor c*******e, folosita la busole; b) dia-grama care fixeaza directia si viteza vantului in raport cu punctele c*******e. 3) forma pe care o capata diamantul ca rezultat al unei slefuiri speciale. /<fr. rose, lat. rosa, ~ae, germ. Rose

DIAGRAFIE s.f. 1. Arta de a desena cu ajutorul diagrafului. 2. Inregistrare sub forma de grafice a variatiei valorilor unor masuri caracteristice. [Pron. di-a-, gen. -iei. / < fr. diagraphie, cf. gr. dia – prin, graphein – a scrie].

MINUS s.n. 1. Semn grafic de forma unei liniute orizontale, folosit pentru indicarea operatiei de scadere sau care indica un numar negativ. 2. Semn grafic asemanator cu cel din matematica, indicand sarcinile electrice negative. 3. Deficit, lipsa. // adv. Fara, mai putin, scazand. [< lat. minus].

OMONIM, -A adj. Care are acelasi nume, cu acelasi nume. // s.n. 1. (Lingv.) Cuvant asemanator ca forma (aspect grafic, pronuntare etc.) cu altul, dar deosebit ca inteles. 2. (Rar) Persoana care poarta acelasi nume cu altcineva. 3. Joc care cere dezlegatorului sa gaseasca un cuvant cu mai multe intelesuri fara a i se schimba nici grafia literala, nici accentul. // s.m. si f. (Rar) Cel care poarta acelasi nume cu altcineva. [Cf. fr. h******e, lat. h*******s, gr. h*******s < h***s – asemanator, onoma – nume].

PLUS s.n. 1. Ceea ce trece peste o anumita cantitate; prisos. 2. Semn grafic in forma de cruce, care simbolizeaza adunarea unor marimi intre care se gaseste sau, atunci cand se afla inaintea unei marimi, arata caracterul pozitiv al acesteia. ♦ Semn grafic identic cu cel din matematica, indicand sarcinile electrice pozitive. // Element prim de compunere savanta cu semnificatia „mai mult”, „plural”, „de mai multe ori”, „peste”, „pe deasupra”. [< lat., fr. it. plus].

SEDILA s.f. Semn grafic in forma de virgula care se pune sub o consoana pentru a-i da valoarea unui alt sunet. [< fr. cedille, cf. sp. zedilla].

FUNICULAR, -A I. adj. referitor la cordonul ombilical sau s*******c, al funiculului. ♦ (fig.) poligon ~ = constructie grafica de forma unei linii poligonale, pentru studiul unui sistem de forte. II. s. n. 1. mijloc de transport aerian pentru materiale sau oameni, din cabluri purtatoare de vagonete ori cabine. 2. (alp.) franghie intinsa peste o prapastie pentru a trece oameni si materiale. (< fr. funiculaire)

ACOLADA, acolade, s. f. 1. Semn grafic in forma a doua fragmente de arc impreunate, prin care se arata ca mai multe cuvinte, formule, portative muzicale etc., sunt legate intre ele printr-un anumit raport. 2. (Inv.) Moment din ceremonialul prin care se investeau cavalerii in evul mediu. – Fr. accolade.

BARA, bare, s. f. 1. Drug de metal (care urmeaza sa fie prelucrat). ♦ Bucata de lemn sau de metal, de lungime si grosime variabila, avand diferite intrebuintari. 2. Fiecare dintre cei trei stalpi care delimiteaza poarta la unele jocuri sportive. ◊ Bara (fixa) = aparat de gimnastica format dintr-un sul de metal fixat pe doi stalpi. 3. Bariera care desparte, la instantele judecatoresti, pe judecatori de avocati si impricinati; p. ext. locul de unde se pledeaza in fata instantei. 4. Semn grafic in forma unei linii verticale sau orizontale, folosit ca element de separare in interiorul unui text; (Muz.) semn in forma de linie verticala, intrebuintat la separarea masurilor pe portativ. 5. Ridicatura a fundului marii la gura unui fluviu, formata prin ingramadirea nisipului sau a malului. 6. Valul care urca de la gura unui fluviu spre amonte o data cu fluxul, la marile cu maree importanta. – Fr. barre.

ACOLADA, acolade, s. f. 1. Semn grafic in forma de arc, orizontal sau vertical, prin care se arata ca mai multe cuvinte, formule, portative muzicale etc. sunt legate intre ele. 2. Ceremonial medieval de investire a unui cavaler, constand dintr-o imbratisare si o atingere cu latul spadei. – Din fr. accolade.

INSIGNA ~e f. Obiect mic, de diferite forme, cu indicatii grafice sau cu imagini simbolice, purtat ca marca a unei distinctii sau ca semn distinctiv de membrii unui grup, unei grupari sau organizatii. /<fr. insigne

DIAFRAGMATIC, -A adj. in forma de diafragma, schematic, grafic. (< fr. diaphragmatique)

TOPOGRAFIE f. 1) Ramura a geodeziei care se ocupa cu reprezentarea grafica pe un plan a formelor de relief in vederea intocmirii hartilor geografice. 2) Descriere a configuratiei unui loc. /<fr. topographie

CICLOGRAMA s. f. grafic reprezentand evolutia unui proces format din operatii care se repeta in cicluri succesive. (< fr. cyclogramme)

HIPSOGRAMA s. f. 1. grafic inregistrat la hipsograf. 2. diagrama sub forma de coloane care indica repartitia inaltimilor unor suprafete dintr-un teritoriu. (< fr. hypsogramme)

RELIEF s. n. 1. ridicatura, proeminenta (a unui obiect, a unui plan etc.). ◊ figura, motiv etc. care se desprinde de pe fondul unei sculpturi; basorelief; modelaj al volumelor in pictura si grafica. ♦ a scoate in ~ = a reliefa. ◊ forma, contur. ◊ (fig.) forta, evidentiere, stralucire. 2. conformatie a pamantului, sub raportul inaltimilor. (< fr. relief)

grafic, -A s.n. 1. Privitor la metoda, la felul de a reprezenta (ceva) prin linii sau figuri. 2. Referitor la modul cum se realizeaza tipografic o publicatie. ◊ Arte grafice = tehnica reproducerii si a multiplicarii sub forma de imprimate sau de carti a originalelor scrise sau desenate. // s.n. Reprezentare prin desen a raportului dintre doua sau mai multe marimi variabile; diagrama. // Element secund de compunere savanta cu semnificatia „scris”, „desenat”, „tiparit”. [Cf. fr. graphique, it. grafico, lat. graphicus].

CURBA ~e f. 1) Linie in forma de arc; linie arcuita. 2) Linie care reprezinta grafic fazele succesive, variabile, caracteristice unui fenomen. 3) Cotitura in forma de arc (a unui rau, a unui drum). ◊ A lua ~a a face un viraj. ~ de nivel curba care uneste pe o harta punctele aflate la aceeasi altitudine. /<fr. courbe

CURBA s.f. 1. Linie care reprezinta grafic o relatie intre doua marimi variabile. ♦ Cotitura in forma de arc. ◊ (Despre vehicule) A lua curba = a vira. 2. Linie care descrie grafic fazele succesive ale variatiilor unui fenomen. 3. Curba de nivel = linie care uneste punctele de egala altitudine ale pamantului. [< fr. courbe].

CROSET s. n. 1. ornament sculptat in forma de frunza curbata, cu care se decoreaza frontoanele, cornisele si extradosul arcelor gotice. 2. (med.) aspect grafic sau radiologic, o denivelare brusca. 3. cordon litoral in forma de sageata curbata. (< fr. crochet)

CURB, -A I. adj. (despre linii) arcuit, incovoiat; (despre un plan) boltit. II. s. f. 1. linie care reprezinta grafic o relatie intre doua marimi variabile. ♦ cotitura in forma de arc. ♦ (despre vehicule) a lua ~ a = a vira. 2. linie care descrie grafic fazele succesive ale variatiilor unui fenomen. 3. ~ de nivel = linie care uneste punctele cu aceeasi altitudine ale unei suprafete de teren; izohipsa. (< fr. courbe, lat. curvus)

PEISAJ s. n. 1. colt din natura care formeaza un ansamblu estetic; priveliste. 2. gen de pictura sau grafica avand ca obiect reprezentarea privelistilor din natura; tablou, desen, fotografie care infatiseaza un peisaj (1). ◊ (geogr.) mediu care se diferentiaza printr-o grupare proprie a elementelor componente (relief, clima, ape, sol, vegetatie, fauna etc.) 3. compozitie literara sau muzicala care cuprinde o descriere a naturii. 4. aspect al societatii, al literaturii etc. (< fr. paysage)

TABLETA s. f. 1. (ant.) placa ceramica pentru scris. 2. pastila (1) de consistenta dura. 3. preparat alimentar uscat de forma plata. 4. (inform.) dispozitiv pentru introducerea manuala a imaginilor grafice in terminal de catre utilizator. 5. specie publicistica inrudita cu pamfletul, caracterizata printr-o maxima comprimare, incisivitate si expresivitate; bilet. 6. servetel bordat plasat sub bibelouri sau pe tavile de servit cafea, dulceata etc. (< fr. tablette)

NOUA num. card., s. m. 1. Num. card. Numarul care are in numaratoare locul intre opt si zece; se indica prin cifra 9 (sau IX). ◊ (Adjectival) Are noua ani. ◊ Expr. A avea noua vieti (sau suflete) = a fi foarte rezistent sau foarte viteaz. A avea noua baieri la punga = a fi foarte zgarcit. (Peste) noua mari si (noua) tari = foarte departe. ◊ (Substantivat) Veneau noua. (Cu valoare de num. ord.) Volumul noua. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De noua ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Cumpara cate noua (mere). 2. S. m. Semn grafic care reprezinta numarul noua (1); p. ext. desen, figura in forma acestui semn. ♦ Nota noua (1). – Lat. novem.

OPT, (1) num. card., (2) opturi, s. n. 1. Num. card. Numarul care in numaratoare are locul intre sapte si noua. ◊ (Adjectival) Copilul are opt ani. ◊ (Substantivat) Mananca cat opt. (Cu valoare de num. ord.) Etajul opt. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza num. distributiv) Merg in rand cate opt. 2. S. n. Semn grafic care reprezinta numarul opt (1); p. ext. desen, figura in forma acestui semn. ♦ Nota opt. ♦ (Art.) Numele unui dans popular. – Lat. octo.

MORFOGRAMA s.f. grafic reprezentand marimi ale constitutiei corporale. [< fr. morphogramme, cf. gr. morphe – forma, gramma – scriere].

ACOLADA s. f. 1. ceremonial medieval la primirea cuiva in randul cavalerilor, printr-o imbratisare si o lovire usoara cu latul spadei. ◊ (fig.) imbratisare. 2. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuatii, portative muzicale etc. 3. forma de bolta ca o paranteza culcata. (< fr. accolade)

RELIEF s.n. 1. Ridicatura, proeminenta (a unui obiect, a unui plan etc.). ♦ Figura, motiv etc. care se desprinde de pe fundul unei sculpturi; basorelief; modelaj al volumelor in pictura si grafica. ♦ A scoate in relief = a scoate in evidenta, a sublinia, a reliefa. ♦ forma, contur. ♦ (Fig.) Forta, evidentiere, stralucire. 2. Conformatia pamantului privita sub raportul inaltimilor. [Pron. -li-ef, pl. -furi, -fe. / < fr. relief, germ. Relief].

MIOGRAF, miografe, s. n. Aparat pentru inregistrarea grafica a contractiei musculare, cu ajutorul caruia se pot face aprecieri asupra marimii, a formei si a duratei acesteia. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myographe.

LOGIC, -A I. adj. 1. conform regulilor logicii; rational; just, intemeiat. 2. circuit ~ = circuit in calculatoarele electronice pentru operatii logice elementare. 3. (inform.) schema ~a = reprezentare grafica a unui algoritm in vederea programarii; logigrama. II. s. f. 1. stiinta a demonstratiei care studiaza formele si legile gandirii, ale rationarii corecte. ♦ ~ simbolica (sau matematica) = ramura a logicii care foloseste in cercetare procedeul logico-matematic; logistica; a stiintei = disciplina care cerceteaza produsele activitatii stiintifice; ipoteze, teorii, concepte etc. 2. gandire justa, rationament corect, temeinic. 3. cerinta fireasca, temei, ratiune. (< fr. logique)

ACOLADA s.f. 1. Ceremonial medieval la primirea cuiva in randul cavalerilor, constand dintr-o imbratisare si o lovitura usoara cu latul spadei, data de investitor celui investit. 2. forma de bolta ca o paranteza culcata, caracteristica stilului gotic si arhitecturii de la inceputul Renasterii. 3. Semn grafic care serveste la reunirea intr-un grup a mai multor cuvinte, formule, portative muzicale etc. [< fr. accolade < lat. ad – la, collum – gat].

INSIGNA, insigne, s. f. Mic obiect, de diverse forme, purtat pe piept sau la sapca, la basca etc. si care indica, prin imagini simbolice sau indicatii grafice, apartenenta cuiva la o organizatie, la un club etc. – Din fr. insigne, lat. insigne.

CARACTER s. n. 1. ansamblu de trasaturi psihico-morale distincte, relativ stabile, definitorii pentru om. ♦ dans de ~ = dans prin ale carui figuri se exprima actiuni sau sentimente; comedie de ~ = comedie a carei intriga izvoraste din conflictul creat intre caracterele personajelor. 2. personalitate morala caracterizata prin vointa ferma, corectitudine si consecventa, integritate etc. 3. individualitate cu trasaturi psihice complexe, intr-o opera literara. 4. particularitate de structura, forma, substanta sau functie a unui organism. ◊ caracteristica a unui lucru, fenomen. 5. element al unui alfabet; litera, semn grafic de acelasi corp si aceeasi familie. ◊ (inform.) litera, cifra, semn particular. 6. (mat.) numarul de elemente care ocupa dupa o permutare acelasi loc ca si inainte de aceasta. (< fr. caractere, lat. character, gr. kharakter)

LEGENDA, legende, s. f. 1. Povestire in proza sau in versuri care contine elemente fantastice sau miraculoase, prin care se explica geneza unui lucru, a unei fiinte etc., caracterul aparte al unui eveniment (istoric), al unui erou (mitic) sau al unui fenomen. 2. (Rar) Inscriptie pe o moneda sau pe o medalie. 3. Text, inscriptie prin care se explica semnele conventionale de pe o harta, de pe un plan, o imagine fotografiata sau desenata. ♦ Completare sub forma de memoriu anexata la o schema, la o harta etc., privind unele date care nu se pot exprima grafic. – Din fr. legende, lat. legenda.

TIFDRUC ~uri n. poligr. 1) rar Procedeu de reproducere grafica a unor imagini cu ajutorul cliseelor gravate in adancime; tipar adanc; calcografie. 2) Masina care imprima cu astfel de forme. /<germ. Tiefdruck

CONSOANA s.f. Sunet format in special din zgomote produse in diferite puncte ale canalului fonator prin inchiderea sau stramtarea acestuia; consonanta; semn grafic, litera care reprezinta un asemenea sunet. [< lat. consona, cf. fr. consonne].

LITERA, litere, s. f. 1. Semn grafic din alfabetul unei limbi, corespunzand in general unui fonem; slova. ◊ Litera mare = majuscula. Litera mica = minuscula. ♦ Caracter tipografic in forma unui mic bloc paralepipedic, reprezentand in relief o litera (1), o cifra etc. 2. Fig. Intelesul strict, textual al unui fragment, al unui paragraf, al unui articol (de lege) etc. ◊ Expr. Litera cu litera = pana in cele mai mici amanunte; intocmai, aidoma. Litera legii (sau a cartii) = exact cum scrie intr-o lege (sau intr-o carte); p. ext. mecanic, rigid. A ramane (sau a deveni etc.) litera moarta = (despre un tratat, o lege etc.) a nu se mai aplica, a nu mai fi luat in seama, a nu mai avea valoare. 3. (La pl.) Studiul literaturii. ◊ Om de litere = scriitor. 4. (La pl.) Stiintele umanistice. – Din lat. littera.

REPREZENTA, reprezint, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau infatisarea unui anumit obiect; a realiza (in miniatura) un obiect. ♦ A infatisa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scena o lucrare dramatica in fata publicului. 3. A actiona in numele unei persoane, al unei colectivitati, al unui stat in temeiul imputernicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un imputernicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei scoli etc., infatisand, intruchipand aspectele lor caracteristice, esentiale. 4. A constitui, a fi, a insemna. 5. A-si readuce in constiinta imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-si imagina, a-si inchipui. 6. A exprima o legatura intre mai multe marimi printr-o relatie matematica. – Din fr. representer, lat. repraesentare.

SEPIE, sepii, s. f. 1. Molusca marina cu corpul oval, prevazut cu zece brate acoperite cu numeroase ventuze si cu o cochilie calcaroasa interna si care, cand este atacata, elimina o secretie negricioasa dintr-o „glanda de cerneala”, tulburand apa din jur (Sepia officinalis). 2. (In forma sepia) Vopsea de culoare cafeniu-inchis provenita din viscerele sepiei sau fabricata pe cale artificiala, intrebuintata in pictura sau in grafica. 3. Desen colorat rosu-brun, realizat cu sepia (2). – Din fr. sepia, lat. sepia.

CONSOANA, consoane, s. f. Sunet al vorbirii format din zgomote produse in diferite puncte ale canalului fonator prin inchiderea (urmata de deschidere brusca) sau prin stramtoarea acestuia; semn grafic, litera care reprezinta un asemenea sunet. – Din fr. consonne, lat. consona.

PROFIL ~uri n. 1) Aspect al fetei unei fiinte sau al formei unui lucru, vazute dintr-o parte. ◊ Din (sau in) ~ dintr-o parte. 2) Contur al unui corp volumetric; configuratie. ~ul muntelui. 3) fig. Prezentare a chipului spiritual al unei persoane intr-o forma aleasa si ilustrativa. ~ul artistului. 4) Sectiune transversala (sau longitudinala) a unui obiect. ~ul filelui. 5) Desen reprezentand o astfel de sectiune. ◊ ~ geologic reprezentare grafica a structurii geologice a unei portiuni din scoarta Pamantului. 6) Totalitate a trasaturilor tipice care caracterizeaza activitatea unei intreprinderi, a unei institutii sau a unei organizatii. /<fr. profil

VECTOR s.m. Marime matematica sau fizica definita printr-o valoare numerica, o directie si un sens, reprezentata grafic printr-un segment de dreapta. // adj. Raza vectoare = segment de dreapta care porneste dintr-un sistem de coordonate polare catre un punct. // (In forma vecto-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „linie de forta”, „(referitor la) vector”. [Acc. si vector. / < fr. vecteur, cf. lat. vector].

CRONOGRAMA, cronograme, s. f. 1. Inscriptie in care literele, corespunzatoare cifrelor romane, formeaza data. 2. Informatie data de literele unei fraze, ale unui vers, ale unei inscriptii etc. care au si o semnificatie numerala, reprezentand cifre romane. 3. Reprezentare grafica a variatiilor unui parametru in functie de timp; historiograma. [Var.: cronogram s. n.] – Din fr. chronogramme.

JUGENDSTIL s. n. Curent artistic ilustrat in grafica, arta decorativa, arhitectura, pictura, aparut la sfarsitul sec. XIX si inceputul sec. XX in Germania si apoi in restul Europei, caracterizat prin importanta acordata esentializarii formei si prin bogatia decoratiei cu motive vegetale. [Pr.: iugandstil] – Cuv. germ.

VIRGULA ~e f. 1) gram. Semn de punctuatie (in forma de curba) care marcheaza o pauza de scurta durata si se pune intre parti de propozitie sau intre propozitii in cadrul frazei, pentru a le izola. 2) mat. Semn grafic prin care se separa intr-un numar zecimal partea intreaga de cea fractionara. 3) muz. Semn grafic care se pune pe portativ pentru a indica momentul respiratiei in cadrul unei interpretari muzicale vocale. /<fr. virgule

ACOLADA (< fr., gr.) s. f. 1. Semn grafic care uneste, vertical sau orizontal, cuvinte, formule, cifre, portative muzicale etc. 2. Motiv ornamental rezultat din racordarea fata de un ax de simetrie a mai multor arcuri de cerc formand un unghi. Folosita frecvent atat in arhitectura gotica tarzie, cat si in cea orientala, la incheierea partii superioare a deschiderilor (ancadrament de ferestre, usi, portale etc.). 3. Ceremonial medieval de investire a unui cavaler, constand din imbratisarea data de senior si atingerea umarului cu latul spadei.

PROFIL s.n. 1. Contur, aspect al chipului cuiva privit dintr-o parte. ♦ Aspect, portret, figura. 2. Contur al unui lucru, al unei forme de relief etc. 3. Mod de organizare a unei intreprinderi, a unei institutii etc. 4. Conturul unei sectiuni plane a unui element de constructie, a unei regiuni a scoartei Pamantului etc.; reprezentare grafica a unei asemenea sectiuni. [Pl. -luri, -le. / < fr. profil, it. profilo].

PEISAJ, peisaje, s. n. 1. Parte din natura care formeaza un ansamblu artistic si este prinsa dintr-o singura privire; priveliste; aspect propriu unui teritoriu oarecare, rezultand din combinarea factorilor naturali cu factorii creati de om. 2. Gen de pictura sau de grafica avand ca obiect reprezentarea cu precadere a privelistilor din natura; (concr.) tablou, fotografie care reprezinta un peisaj (1). 3. Descriere, reprezentare a naturii in opere literare; compozitie literara descriptiva. [Pr.: pe-i-. – Var.: peisagiu s. n.] – Din fr. paysage, it. paessagio.

grafic, -A I. adj. 1. referitor la metoda, la felul de a reprezenta prin linii sau figuri. 2. referitor la modul cum se realizeaza tipografic o publicatie. ♦ arte e = tehnica reproducerii si a multiplicarii sub forma de imprimate sau de carti a originalelor scrise sau desenate. II. s. n. reprezentare schematica a raportului dintre marimi variabile; diagrama. III. s. f. arta scrisului, a desenului fara culori si a celui tehnic. (< fr. graphique, lat. graphicus, gr. graphikos)

CRONOGRAMA s. f. 1. inscriptie in care literele, corespunzatoare cifrelor romane, formeaza data. ◊ problema enigmistica in care literele numerale (numerele latine) dintr-o fraza, vers, inscriptie etc., citite in ordinea lor fireasca din text (prin aditie) sau anagramate, formeaza data la care se refera textul, in legatura cu un eveniment istoric. 2. informatie data de literele unei fraze, ale unui vers, ale unei inscriptii etc., care au si o semnificatie numerala reprezentand cifre romane. 3. grafic reprezentand desfasurarea in timp a unui fenomen; historiograma. (< fr. chronogramme)

CALCUL, (I) calcule, s. n., (II) calculi, s. m. I S. n. 1. Ansamblu de operatii matematice facute cu scopul de a gasi valoarea uneia sau a mai multor marimi; socoteala. ◊ (In sintagmele) Calcul grafic = (Mat.) rezolvare a unor probleme cu ajutorul unor constructii geometrice. ◊ Calcul logic = ansamblu de operatii prin care anumite expresii logice sunt derivate din alte expresii logice. 2. Plan, combinatie, proiect, apreciere, socoteala. II. S. m. (Med.) Concretiune de forma unei pietricele, rezultata din precipitarea sarurilor organice sau anorganice, care se formeaza in anumite organe interne; piatra. – Din fr. calcul, lat. calculus.

MONTAJ s.n. 1. Montare. 2. Combinare a unor scene de film intr-o succesiune naturala pentru a forma un tot artistic. ◊ Montaj radiofonic = combinarea intr-o ordine logica, succesiva a scenelor si a episoadelor caracteristice dintr-o piesa sau dintr-o opera literara etc. in vederea unei transmisiuni radiofonice; montaj de versuri = combinare de diverse poezii. 3. (In pictura, grafica, fotografie) Reunire a unor imagini independente sau care fac parte dintr-o compozitie cu scopul de a obtine un nou ansamblu; (concr.) ansamblu astfel realizat. 4. Sistem, formatie care rezulta din montarea unor piese, a unor mecanisme etc. ♦ Sistem de montare. [< fr. montage].