GAZEL, gazeluri, s. n. Poezie (orientala) cu forma fixa alcatuita din distihuri si care de obicei canta dragostea si vinul. – Din fr. ghazel.

TERTINA, tertine, s. f. Poezie in forma fixa, alcatuita din strofe de trei versuri, dintre care al doilea rimeaza cu primul si cu al treilea din strofa urmatoare; tertet (2). ♦ Strofa dintr-o astfel de poezie. – Din it. terzina.

RONDEL, rondeluri, s. n. Specie a poeziei lirice cu forma fixa, avand 13 (sau 14) versuri repartizate in trei strofe, in care primul vers este identic cu al saptelea si al treisprezecelea, iar al doilea cu al patrulea si ultimul vers. – Din it. rondello, fr. rondel.

SEXTINA, sextine, s. f. Poezie cu forma fixa, alcatuita din sase strofe si jumatate, in care aceleasi cuvinte revin la rima intr-o anumita ordine. ♦ Strofa de sase versuri. – Din fr. sextine.

GAZEL ~uri n. Poezie lirica (orientala), cu continut e****c sau filozofic, avand forma fixa si constand din distihuri, in care strofa intai are rima imperecheata, iar, in strofele urmatoare, fiecare al doilea vers rimeaza cu versurile primei strofe. /<fr. ghazel

GLOSA ~e f. 1) Scurta nota explicativa, care insoteste un cuvant dificil sau un pasaj neinteles dintr-un text; comentariu; adnotare. 2) Poezie de forma fixa, in care fiecare vers din prima strofa este comentat succesiv in strofele urmatoare, ultima strofa reproducand in ordine inversa versurile primei strofe. /<lat. glossa, fr. glose, germ. Glosse

RONDEL ~uri n. Specie a poeziei lirice cu forma fixa, compusa din treisprezece (sau paisprezece) versuri repartizate in trei strofe, cu anumite repetari ale primelor doua versuri. /<it. rondello, fr. rondel

SEXTINA ~e f. 1) Poezie cu forma fixa, compusa din sase strofe. 2) Strofa compusa din sase versuri. /<fr. sextine

SONET ~e n. Poezie lirica cu forma fixa, compusa din paisprezece versuri grupate in doua strofe catrene si doua tertene. /<fr. sonnet, it. sonneto

TERTINA ~e f. 1) Poezie cu forma fixa compusa din strofe a cate trei versuri, dintre care primul rimeaza cu al treilea, in timp ce al doilea vers rimeaza cu primul si cu al treilea din strofa urmatoare. 2) Strofa dintr-o astfel de poezie. /<it. terzina

TRIOLET ~e n. 1) muz. Grup de trei note egale ca valoare, echivaland cu doua note ale aceleiasi figuri ritmice, care se executa intr-o singura bataie. 2) Poezie cu forma fixa alcatuita din opt versuri, dintre care primul vers este identic cu al patrulea si al saptelea, iar al doilea este identic cu al optulea. /<fr. triolet

CAPRICIU s.n. 1. Dorinta trecatoare, de cele mai multe ori extravaganta; gust neobisnuit, ciudat; toana. 2. Compozitie muzicala instrumentala, ritmica si cu un tempo viu, fara forma fixa. [Var. caprit, capritiu, s.n. / < fr. caprice, it. capriccio].

GAZEL s.n. Poezie cu forma fixa formata din distihuri, in care fiecare al doilea vers al distihului se termina in aceeasi rima ca cea a primului distih. [Pl. -luri, -le. / < fr. ghazel, cf. ar. ghazel].

GLOSA s.f. 1. Explicatia unui text obscur sau a unui cuvant greu de inteles. ♦ Comentariu, nota la un text. 2. Poezie cu forma fixa ale carei versuri din prima strofa sunt comentate pe rand in cate o strofa urmatoare, ultima strofa continand aceleasi versuri ca si prima, insa in ordine inversa. [< fr. glose, cf. germ. Glosse, lat. glossa, gr. glossa].

RONDOU² s.n. Poezie cu forma fixa cultivata in Franta in sec. XV-XVI, alcatuita dintr-o cvinarie, un catren si o sextina, in care versurile finale, mai scurte, ale ultimelor doua strofe sunt de fapt inceputul primului vers al poeziei. [Pron. -dou, pl. -uri. / < fr. rondeau].

TERTINA s.f. 1. Poezie cu forma fixa, alcatuita din strofe de trei versuri, dintre care primul vers rimeaza cu al treilea, iar al doilea cu primul si al treilea din strofa urmatoare. ♦ Strofa dintr-o astfel de poezie. 2. (Rar; liv.) Terna. [< it. terzina].

TRIOLET s.n. 1. (Muz.) Grup de trei note egale ca valoare, care se executa intr-o singura bataie, in loc de doua note. 2. Poezie cu forma fixa, asemanatoare rondelului, alcatuita din opt versuri, dintre care primul, al patrulea si al saptelea vers sunt identice. [Pron. tri-o-, var. trioleta s.f. / < fr. triolet].

PANTUM s.n. Poezie lirica cu forma fixa, in care al doilea si al patrulea vers dintr-un catren formeaza primul si al treilea vers din catrenul urmator si care dezvolta paralel doua serii de imagini, doua teme distincte si contrastante. [Pl. -muri, -me. / < fr. pantoum < cuv. malaiez].

RONDEL s.n. Mic poem vechi francez, cu 14 versuri si forma fixa. ♦ Gen de poezie cu forma fixa, compusa din doua catrene si o cvinarie, cu doua rime, primele doua versuri repetandu-se dupa al saselea, versul intai revenind si in incheiere. [Pl. -uri, -le. / < it. rondello, fr. rondel, rondeau].

SEXTINA s.f. (Lit.) Poezie cu forma fixa, alcatuita din sase strofe, avand fiecare sase decasilabe si cu rime repetate de la prima strofa. ♦ Poem sau poezie alcatuita din strofe de sase versuri. [< fr. sextine, cf. lat. sextus – al saselea].

SONET s.n. Poezie lirica cu forma fixa, alcatuita din 14 versuri endecasilabice grupate in doua catrene cu rima imbratisata si doua tertine cu rima libera, ultimul vers cuprinzand ideea dezvoltata in poezie. [Cf. fr. sonnet, it. sonnetto].

GAZEL s. n. poezie lirica cu forma fixa formata din distihuri, de provenienta orientala, in care fiecare al doilea vers al distihurilor se termina cu aceeasi rima ca cea a primului distih. (< fr. ghazel)

LIMERICK s. n. specie de poezie in folclorul englez si irlandez sau in lirica culta, cu forma fixa, din cinci versuri, si continand un umor absurd. (< engl., it. limerick)

PANTUM s. n. poezie lirica in forma fixa, in care al doilea si al patrulea vers dintr-un catren formeaza primul si al treilea vers din catrenul urmator si care dezvolta paralel doua serii de imagini, doua teme distincte si contrastante. (< fr. pantoum)

RONDEL s. n. poezie lirica cu forma fixa, compusa din doua catrene si o cvinarie, cu doua rime, primele doua versuri repetandu-se dupa al saselea, versul intai revenind si in incheiere. (< fr. rondel, it. rondello)

RONDOU² s. n. poezie cu forma fixa, in Franta in sec. XV-XVI, dintr-o cvinarie, un catren si o sextina, in care versurile finale, mai scurte, ale ultimelor doua strofe, reiau inceputul primului vers al poeziei. (< fr. rondeau)

SEXTINA s. f. 1. poezie cu forma fixa, din sase strofe a cate sase dexasilabe si cu rime repetate intr-o anumita ordine. ◊ strofa de sase versuri. (< fr. sextine)

SONET s. n. poezie lirica cu forma fixa, din 1⁴ versuri endecasilabice grupate in doua catrene cu rima imbratisata si doua tertine cu rima libera. (< fr. sonnet, it. sonetto)

TRIOLET s. n. 1. (muz.) diviziune ritmica speciala din trei note de durata egala cu aceea a doua note obisnuite; triola. 2. poezie cu forma fixa, asemanatoare rondelului, cu doua rime, din opt versuri octosilabice, dintre care primul, al patrulea si al saptelea fiind identice. (< fr. triolet)

VILANELA s. f. 1. poezia cu forma fixa (in literatura franceza), cu 18 versuri, pe doua rime. ◊ scurta poezie pastorala. 2. cantec vocal cu caracter dansant, de origine napolitana, din sec. XV-XVI, plin de vivacitate ritmica, de voie buna. 3. piesa cu caracter de dans taranesc, in tempo vioi. (< fr. villanelle, it. villanella)

GLOSA, glose, s. f. 1. Explicarea sensului unui pasaj sau a unui cuvant dintr-o scriere; spec. comentariu sau nota explicativa facuta pe marginea unui text. ♦ (La pl.) Totalitatea cuvintelor care alcatuiesc un glosar. 2. forma fixa de poezie in care fiecare strofa, incepand de la cea de-a doua, comenteaza succesiv cate un vers din prima strofa, versul comentat repetandu-se la sfarsitul strofei respective, iar ultima strofa reproducand in ordine inversa versurile primei strofe. – Din lat. glossa. Cf. fr. glose, it. glossa, germ. Glosse.

TIPARI vb. v. fasona, fixa, forma, intipari, modela, ramane.

TOCMI vb. v. afla, alcatui, aranja, asemana, asemui, aseza, calauzi, clasa, clasifica, compara, compune, concepe, conduce, consolida, constitui, conveni, crea, da, descoperi, desemna, destina, dichisi, dirija, dispune, distribui, elabora, face, ferchezui, fixa, forma, gasi, gati, ghida, gandi, grupa, harazi, hotari, imagina, institui, inventa, imparti, impodobi, inchiria, indrepta, indruma, infiinta, infiripa, insanatosi, intari, intocmi, intrema, intelege, invoi, inzdraveni, lecui, logodi, meni, nascoci, numi, ordona, organiza, orienta, orandui, planui, plasmui, potrivi, predestina, pregati, proiecta, pune, realiza, redacta, reface, repara, repartiza, restabili, ridica, randui, scorni, scrie, sistematiza, sorti, spilcui, stabili, statornici, tamadui, ursi, vindeca.

CIOCAN¹ ~e n. 1) Unealta formata dintr-un corp greu (de metal, de lemn etc.) de diferite forme, fixat pe un maner, cu care se lucreaza prin lovire. ~ de cizmarie. ~ de mana. ◊ A fi (sau a se afla) intre ~ si nicovala a fi la mare stramtoare; a fi intre doua focuri. 2) Masina-unealta folosita la prelucrarea unor materiale prin lovire. ~ mecanic. 3) Unealta care serveste la lipirea pieselor metalice cu cositor sau cu alt aliaj. ~ de lipit. 4) Instrument sportiv format dintr-o sfera de metal prinsa de un cablu de sarma, folosit pentru probe de aruncare. 5) inv. Dispozitiv instalat la o poarta, cu ajutorul caruia isi anuntau venirea vizitatorii. /<sl. tekanu

A DECATA ~ez tranz. (tesaturi) A prelucra cu aburi sau cu apa fierbinte (pentru a fixa forma initiala). /<fr. decatir

DECATA vb. I. tr. A fixa forma definitiva a unei tesaturi cu ajutorul aburului. [< fr. decatir].

fixaTIV s.n. 1. Solutie cu care se fixeaza pe hartie desenele facute in carbune sau in creion, ferindu-le astfel de stergere. 2. Solutie pentru par care fixeaza forma coafurii. [< fr. fixatif].

DECATA vb. tr. a fixa forma definitiva a unei tesaturi cu ajutorul aburului. (< fr. decatir)

fixaTIV, -A I. adj. (despre solutii) care fixeaza. II. s.n. 1. solutie cu care se fixeaza pe hartie desenele in carbune sau in creion, ferindu-le astfel de stergere. 2. solutie pentru par care fixeaza forma coafurii. (< fr. fixatif)

SAPA s. f. 1. strat superficial de bitum, de asfalt etc. destinat a impermeabiliza un element de constructie. 2. (metal.) invelitoare in care se fixeaza formele in turnatorie. (< fr. chape)

cristalizez v. tr. (d. cristal; fr. cristalliser; vgr. krystallizo). Prefac in cristale. Fig. fixez forma (starea). V. refl. Ma prefac in cristale. Fig. Ma fixez, ma formez definitiv: natiunea s´a cristalizat.

BOTRIDIE, botridii, s. f. Organ special de fixare, in forma de paleta, franj, fanta, specific unor viermi paraziti. – Din fr. bothridies.

ANTICLOR subst. Substanta care fixeaza clorul, formand produsi netoxici. – Din fr. antichlore.

OBLIGATIE, obligatii, s. f. 1. Datorie, sarcina, indatorire. 2. Raport juridic civil prin care una sau mai multe persoane au dreptul de a pretinde altor persoane, care le sunt indatorate, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. 3. Hartie de valoare care confera posesorului ei calitatea de creditor si-i da dreptul de a primi, pentru suma imprumutata, un anumit venit fix sub forma de dobanda. [Var.: obligatiune s. f.] – Din fr. obligation, lat. obligatio, -onis.

SONET, sonete, s. n. Poezie cu forma prozodica fixa, alcatuita din 14 versuri repartizate in doua catrene cu rima imbratisata si doua tertine cu rima libera. – Din fr. sonnet, it. sonetto.

BOTRIDIE s.f. (Zool.) Organ special de fixare in forma de paleta sau franj, specific unor viermi paraziti. [Gen. -iei. / < fr. bothridie, cf. gr. bothrion – cavitate mica].

spros, sprosuri, s.n. (reg.) fiecare dintre stinghiile de lemn care se fixeaza in forma de cruce in spatiul ferestrei.

BOTRIDIE s. f. organ special de fixare in forma de paleta sau franj, specific unor viermi paraziti. (< fr. bothridie)

DIRECTIV, -A adj. 1. directional. ◊ (tehn.) care are directie fixa. 2. (despre forme verbale) care poate provoca o actiune sau o reactie auditorului, catre care este orientata comunicarea. (< fr. directif)

ANTICLOR s. n. Substanta care fixeaza clorul, formand produsi netoxici. – Din fr. antichlore.

BABA, babale, s. f. Dispozitiv de 40-60 cm in forma de mosor, fixat pe puntea navelor sau pe cheiuri, de care se leaga paramele navelor acostate. – Din tc. baba.

CAPITATIE, capitatii, s. f. Impozit, sub forma de cote fixe, perceput, in evul mediu, pe fiecare cap de locuitor. – Din fr. capitation, lat. capitatio.

EXCENTRIC, -A, excentrici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. Care iese din limitele obisnuitului, foarte original; neobisnuit, ciudat, bizar, extravagant. 2. (Mat.; despre un punct) Care se afla in afara centrului unei figuri; (la pl.; despre figuri geometrice, piese etc.) care nu au centru comun. II. S. n. Organ de masina in forma de disc, fixat pe un arbore rotativ si servind la transformarea miscarii circulare in miscare rectilinie si invers. – Din fr. excentrique.

DELTOID, -A, deltoizi, -de, adj., s. m. 1. Adj. In forma de triunghi. 2. S. m. Muschi al articulatiei umarului, in forma literei delta, fixat pe omoplat, clavicula si capatul humerusului, care determina rotatia interna si externa a bratului. – Din fr. deltoide.

REDEVENTA, redevente, s. f. (Fin.) Datorie, obligatie, renta care se plateste periodic la date fixe si sub forma de cota fixa. – Din fr. redevance.

CRIVAC, crivacuri, s. n. 1. Instalatie rudimentara folosita in trecut pentru ridicat bolovanii de sare la suprafata. 2. Troliu rudimentar de lemn, actionat manual, folosit la spalarea puturilor de mina de mica adancime. 3. Piesa din scheletul unei ambarcatii de care se fixeaza scandurile ce formeaza invelisul ambarcatiei. – Et. nec.

CAPITATIE ~i f. (in evul mediu) Impozit perceput sub forma de cote fixe pe fiecare cap de locuitor. [Art. capitatia; G.-D. capitatiei; Sil. -ti-e] /<lat. capitatio, ~onis, fr. capitation

MARCHIZA² ~e f. 1) Mic acoperis sub forma de streasina, fixat deasupra intrarii principale a unei cladiri. 2) Mica incapere cu pereti de sticla ce preceda intrarea intr-o casa. /<fr. marquise

AMPENAJ s.n. Organ de stabilizare si de comanda, format din planuri fixe si mobile, montate in partea din spate a fuzelajului unui avion. [< fr. empennage].

SPALIER s.n. 1. Scara facuta din bare paralele (de lemn) pe care se sprijina plantele agatatoare. 2. Sir de plante sau arbusti cu ramurile tunse, care alcatuiesc un perete de verdeata in lungul unei alei. 3. Aparat de gimnastica in forma de scara, fixat de perete; scara fixa. [Pron. -li-er, pl. -re. / < germ. Spalier, cf. fr. espalier].

crivac (-ce), s. n. – 1. Bita, ciomag. – 2. Fiecare din parii care formeaza cadrul pietrei fixe a morii de griu. – 3. Birna care intareste scheletul unor luntre. – 4. Scripete, troliu. Bg., rut. krivak „lemn strimb” (Cihac, II, 84). Cf. crivala, crivina.

REDEVENTA s. f. datorie, obligatie platibila periodic la date fixe si sub forma de cota pentru dreptul de a folosi proprietatea altuia in scopuri productive. (< fr. redevance)

SPALIER s. n. 1. scara din bare paralele pe care se sprijina plantele agatatoare. 2. sir de tufe tunse, perete de verdeata de-a lungul unei alei. 3. aparat de gimnastica in forma de scara, fixat de perete. (< germ. Spalier)

BARA, bare, s. f. 1. Bucata lunga de lemn sau de metal careia i se dau diferite intrebuintari. 2. Stalp de poarta la unele jocuri sportive. ◊ Bara (fixa) = aparat de gimnastica format dintr-o vergea groasa de metal montata intre doi stalpi. 3. Bariera care desparte pe judecatori de avocati si de impricinati; p. ext. locul din instanta unde pledeaza avocatii. 4. Linie verticala sau orizontala care separa parti dintr-un text. ♦ (Muz.) Linie verticala care separa masurile pe portativ. 5. Prag de nisip situat sub apa, de obicei in fata gurii de varsare a unui fluviu. 6. Val de mare care urca o data cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte. – Din fr. barre.

RIGLA, rigle, s. f. 1. Piesa plata, lunga si dreapta, facuta din lemn, din metal, din material plastic, de obicei gradata, cu care se trag linii drepte, se verifica suprafete plane etc., linie, lineal. ◊ Rigla de calcul = instrument folosit pentru calcule rapide, format dintr-o rigla fixa si una mobila care aluneca pe cea fixa, ambele avand diviziuni logaritmice. 2. Piesa de lemn groasa si lata, folosita in constructii. 3. Unealta metalica sau de lemn, folosita in metalurgie pentru netezirea si indepartarea surplusului de amestec de formare din cutia de formare. – Din ngr. righla „regula”.

FEREASTRA, ferestre, s. f. 1. Deschizatura de forma regulata lasata in peretele unei cladiri, al unui vehicul etc. pentru a permite sa intre aerul si lumina; ansamblu format dintr-un cadru fix si din cercevele in care se fixeaza geamuri, montat in deschizatura amintita; ansamblu format de aceasta deschizatura, impreuna cu cercevelele care o incadreaza si cu geamul fixat in cercevele. ◊ Fereastra oarba v. orb. ◊ Expr. A arunca banii pe fereastra = a cheltui in mod exagerat, a fi risipitor. 2. Loc in care se intalneste un put de mina cu o rampa subterana. 3. Fig. (Fam.) Ora libera intercalata intre doua ore de curs in programul zilnic al unui profesor sau al unui student. – Lat. fenestra.

SPALIER, spaliere, s. n. 1. Suport format din stalpi intre care sunt intinse, orizontal si paralel, fire de sarma zincata pentru sustinerea anumitor plante agatatoare sau a ramurilor unor pomi a caror crestere este dirijata de om. 2. Sir de tufe sau de arbusti cu ramurile tunse dupa un anumit sistem, formand un fel de perete de verdeata de-a lungul unei alei. ♦ Alee marginita de un asemenea perete de verdeata. 3. Aparat de gimnastica in forma de scara larga, fixat de perete. [Pr.: -li-er] – Din germ. Spalier.

TAMBUR, (1, 2) tambure, s. n., (3) tamburi, s. m. 1. S. n. Piesa in forma de cilindru gol, fixa sau mobila in jurul unui ax, facuta din metal, din lemn etc., cu diverse intrebuintari in tehnica; toba. 2. S. n. Portiune de prisma poligonala goala sau de cilindru gol, interpusa intre o cupola si arcurile sau zidurile care limiteaza un spatiu boltit. ♦ Spatiu amenajat la intrarea intr-o cladire, cu o usa pivotanta, pentru a proteja interiorul de aerul din exterior si a impiedica formarea curentilor de aer in timpul deschiderii usilor. 3. S. m. (Iesit din uz) Tobosar. ◊ Compus: tambur-major = subofiter care conducea o fanfara militara; p. ext. plutonier (intr-o fanfara militara). – Din fr. tambour.

BARA ~e f. 1) Bucata lunga si rigida de lemn sau de metal avand diferite intrebuintari in constructie, tehnica etc. 2) Fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale portii la unele jocuri sportive (hochei, fotbal, polo, handbal). A trimite balonul in ~. ◊ ~ fixa aparat de gimnastica format dintr-o vergea groasa de metal, fixata intre doi stalpi. ~e paralele aparat de gimnastica constand din doua vergele paralele fixate intre doi stalpi la aceeasi inaltime. 3) jur. Loc rezervat avocatilor intr-o sala de judecata pentru a tine pledoaria. 4) Linie care separa anumite parti in interiorul unui text. 5) muz. Linie verticala cu care se separa masurile pe portativ. 6) Prag subacvatic de nisip care bareaza intrarea intr-un fluviu sau intr-un port. [G.-D. barei] /<fr. barre

ZABREA ~ele f. 1) mai ales la pl. (la usi sau ferestre) Vergea (de fier) care se fixeaza in toc (sau intr-o rama), formand impreuna un baraj protector. 2) Vergea de fier sau de lemn din care se fac garduri sau grilaje. 3) Fiecare dintre barele care, prinse impreuna in forma de retea, se fixeaza la o grinda. [Art. zebreaua] /<sl. zabralo

EXCENTRIC, -A adj. 1. (Geom.; despre un punct) Situat departe de centru, care nu se gaseste in centrul unei figuri; (despre figuri geometrice) care nu au un centru comun. 2. Neobisnuit, deosebit de original; extravagant. // s.n. Organ de masina format dintr-un disc fixat pe un arbore rotativ si a carui axa nu este in centru, servind la transformarea miscarii circulare in miscare rectilinie si invers. [< fr. excentrique, cf. lat. ex – afara de, centrum – centru].

LANDA s.f. (Geol.) Ses de pe tarmurile atlantice, format din nisipuri neproductive, fixe sau zburatoare. [< fr. lande, cf. celt. landa].

prevesteala, prevesteli, si prevestele, s.f. (reg.) 1. val, ceata (care tulbura vederea), incetosare, impaienjenire; cataracta, leucom. 2. (inv.) diafragma (la corp). 3. peritoneu. 4. membrana care inveleste sub coaja continutul oului. 5. pielita formata deasupra laptelui. 6. seva arborilor de sub coaja. 7. numele unor obiecte folosite la intarit, la fixat, la innadit (sub forma: privisteala); bucata de scandura, sipca adaugata la ceva; (sub forma: privistea, prevestea) pana de lemn.

EXCENTRIC, -A I. adj. 1. (mat.; despre un punct) situat in afara centrului; (despre figuri geometrice) fara un centru comun. 2. neobisnuit, foarte original; extravagant, bizar. II. s. n. organ de masina format dintr-un disc fixat pe un arbore rotativ, si a carui axa nu este in centru, servind la transformarea miscarii de rotatie in miscare rectilinie alternativa si invers. (< fr. excentrique)

POLIP¹ s. m. 1. animal celenterat fixat, cu corpul in forma de saculet, cu un orificiu buco-a**l, inconjurat de tentacule. 2. excrescenta pediculata, carnoasa sau fibroasa, care apare pe mucoasa nasului, a laringelui etc. (< fr. polype)

BARA, bare, s. f. 1. Drug de metal (care urmeaza sa fie prelucrat). ♦ Bucata de lemn sau de metal, de lungime si grosime variabila, avand diferite intrebuintari. 2. Fiecare dintre cei trei stalpi care delimiteaza poarta la unele jocuri sportive. ◊ Bara (fixa) = aparat de gimnastica format dintr-un sul de metal fixat pe doi stalpi. 3. Bariera care desparte, la instantele judecatoresti, pe judecatori de avocati si impricinati; p. ext. locul de unde se pledeaza in fata instantei. 4. Semn grafic in forma unei linii verticale sau orizontale, folosit ca element de separare in interiorul unui text; (Muz.) semn in forma de linie verticala, intrebuintat la separarea masurilor pe portativ. 5. Ridicatura a fundului marii la gura unui fluviu, formata prin ingramadirea nisipului sau a malului. 6. Valul care urca de la gura unui fluviu spre amonte o data cu fluxul, la marile cu maree importanta. – Fr. barre.

GEAMBLAC, geamblacuri, s. n. Ansamblu format din mai multi scripeti ficsi si o rama, montat pe turla unei sonde. – Probabil din n. pr. James Blake (numele unei firme englezesti, care figura pe dispozitivul de pe turla sondelor), apropiat prin etimologie populara de geam.

MARTINGALA, martingale, s. f. I. 1. Curea de la ham in forma de furca, ce nu permite calului sa se ridice in doua picioare. 2. Bara de metal in forma de sulita, care se fixeaza dedesubtul bompresului la navele cu panze. II. Procedeu de a ponta la jocurile de noroc, constand in dublarea mizei dupa o lovitura pierduta. – Din fr. martingale.

POTCOAVA, potcoave, s. f. Piesa din otel, aproximativ in forma de semicerc, care se fixeaza cu caiele pe copitele animalelor de tractiune, pentru protejarea lor la mers. ◊ Loc. adv. In potcoava = in forma de semicerc. ◊ Expr. Cauta (sau umbla dupa) potcoave de cai morti ori cauta (sau umbla) dupa cai morti, sa le ia potcoavele = umbla dupa lucruri imposibil de obtinut sau de gasit. A-si lepada (sau a sta sa-i pice) potcoavele = a muri sau a fi pe moarte. ♦ Piesa de otel, aproximativ in forma de semicerc, care se fixeaza pe tocurile bocancilor si ale cizmelor pentru a le proteja. – Din bg. podkova, scr. potkova.

LANDA, lande, s. f. Ses intins situat pe tarmurile Atlanticului, format din nisipuri marine neproductive fixe sau miscatoare. – Din fr. lande.

CRIN ~i m. 1) Planta erbacee perena, cu tulpina e****a, cu flori albe, stralucitoare, in forma de palnie, cu miros puternic. 2): ~-de-mare animal marin in forma de floare, care traieste fixat in zonele abisale. /<sl. krinu

ASCIDIE s.f. 1. Animal marin cu corpul in forma de sac, care traieste fixat de stanci. 2. Organ in forma de cupa, constituit din unele frunze ale plantelor carnivore. [< fr. ascidie, cf. gr. askidion – saculet].

AZIMUT s.n. Unghi cuprins intre meridianul unui loc si planul vertical al directiei respective. ♦ (Astr.) Unghi diedru format de un plan vertical fix cu un plan vertical, trecand printr-un punct dat al unui astru. [Pl. -turi. / < fr., it. azimut < ar. as-samt – drum drept].

povila, povile, s.f. (reg.) 1. curea care trece pe sub coada calului fixand saua sau hamul. 2. (in forma: pofila) funie cu care se leaga capul unui cal de picior (ca sa nu fuga).

preinsemna, preinsemnez, vb. I (inv.) 1. a alege, a fixa cu anticipatie, dinainte. 2. (in forma: prensemna) a consemna, a mentiona.

staneste adv. (reg.; in expr.) a incheia staneste = a fixa barnele la casa in forma de cleste.

stablon, stabloane, s.n. (reg.) 1. prelungire a podului unei casei pe capetele iesite in afara ale grinzilor. 2. grinda principala pe care se sprijina acoperisul unei case. 3. (in forma: sablon) fiecare dintre stalpii care sprijina streasina casei. 4. fiecare dintre scandurile de pe grinzi, de pe care se fixeaza capriorii unei case. 5. (in forma: sablon) sindrila.

AZIMUT s. n. unghi format de un plan vertical fix, care trece printr-un anumit punct, cu planul vertical al unei directii ce trece prin punctul considerat. (< fr. azimut)

CAPSIDA (‹ fr.; {s} lat. capsa „cutie”) s. f. Invelis de natura proteica a virusurilor cu rol protector si de fixare pe celulele sensibile. Este format din capsomere.

CENTURA s.f. 1. Curea lata de piele, de panza etc., folosita mai ales de militari; centiron. ◊ Centura de salvare = dispozitiv format din corpuri plutitoare care se fixeaza in jurul taliei, servind la mentinerea unei persoane la suprafata apei fara sa inoate; colac de salvare. 2. Cingatoare. ◊ Centura pelviana = oasele bazinului. ♦ (Sport) a) Linie imaginara la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mainile la lupte. 3. (Mil.) Centura de fortificatii = zona fortificata aflata la o distanta potrivita pentru a le feri de focul armelor grele ale unui eventual dusman; cale ferata de centura = cale ferata care inconjura un oras. 4. Fasie continua de table de otel care formeaza bordajul unei nave. 5. Grinda orizontala din beton armat, rezemata pe toata lungimea ei pe zidurile exterioare ale unei cladiri, avand rolul de a le lega intre ele. 6. Cadru de forma circulara. 7. Centuri de radiatie = zone de grosime variabila, care inconjura Pamantul, caracterizate printr-un nivel ridicat de radiatie corpusculara ionizata. [< fr. ceinture].

TREN s.n. 1. Convoi de vehicule similare legate intre ele, remorcat de un vehicul motor sau antrenat prin tractiune animala, prin cablu de tractiune etc. 2. (Tehn.) Ansamblu de doua sau de mai multe dispozitive, organe ale unui sistem tehnic etc. identice sau similare, care sunt asociate in serviciu. ♦ Tren fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbatorului de viteze, format din axul intermediar si pinioanele fixe; tren de laminare = dispozitiv al masinilor din filatura de bumbac servind la descretirea si paralelizarea fibrelor; Tren de aterizare v. aterizare. 3. Tren anterior (sau posterior) = partea dinainte (sau dinapoi) a corpului unui animal. [< fr. train].

ANCORA s. f. 1. piesa grea, metalica, in forma de carlige ascutite, pentru a fixa o nava. 2. cablu care intareste anumiti stalpi, constructii inalte etc. ◊ piesa de otel care intareste legatura dintre elementele unei constructii. (< it., lat. ancora)

BAZA s. f. 1. parte inferioara a unui corp, edificiu etc.; temelie, fundament. ◊ distanta intre difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare radiofonica. 2. electrod corespunzator zonei dintre doua jonctiuni ale unui tranzistor. 3. (mat.) numar real, pozitiv si diferit de 1, la care se face logaritmarea. ♦ ~ a puterii (unui numar) = numar care se ridica la puterea indicata de exponent. ◊ latura a unui poligon sau fata a unui poliedru, in pozitia cea mai de jos. 4. element fundamental, esential a ceva (cuvant, combinatie chimica etc.). ♦ de ~ = principal, fundamental; a pune ~ ele = a intemeia, a infiinta. 5. totalitatea relatiilor de productie dintr-o etapa determinata a dezvoltarii sociale, economice, pe care se inalta suprastructura corespunzatoare. 6. loc de concentrare a unor oameni, trupe, mijloace materiale etc. pentru o activitate determinata. ♦ ~ militara = zona special amenajata si dotata cu instalatii, in care sunt concentrate unitati, mijloace si materiale de lupta. 7. ~ sportiva = teren special amenajat si dotat pentru practicarea diferitelor sporturi. 8. substanta chimica cu gust lesietic, care albastreste hartia de turnesol si care, in combinatie cu un acid, formeaza o sare; substanta care poate fixa protonii eliberati de un acid. (< fr. base, /5/ rus. baza)

SARNIERA s. f. 1. balama. 2. articulatia celor doua valve ale cochiliei unui lamelibranhiat. 3. punct de jonctiune al unui sistem de fortificatii. 4. regiune in care se racordeaza cele doua flancuri ale cutei unui strat geologic. 5. banda de hartie gumata, indoita in forma de V, cu care se fixeaza marcile postale in albume. (< fr. charniere)

TREN s. n. 1. convoi de vehicule similare legate intre ele, remorcat de un vehicul motor sau antrenat prin tractiune animala, prin cablu de tractiune etc. 2. ansamblu de doua sau de mai multe dispozitive, organe ale unui sistem tehnic etc., identice sau similare, asociate in serviciu. ♦ ~ fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbatorului de viteze, format din axul intermediar si pinioanele fixe; ~ de laminare = dispozitiv al masinilor din filatura de bumbac la descretirea si paralelizarea fibrelor; ~ de aterizare = sistem de doua sau trei roti cu ajutorul caruia avionul ruleaza pe sol; ~ de unde = grup de unde prin suprapunerea unor unde armonice de frecvente si amplitudini apropiate. 3. partea de dinainte sau de dinapoi a corpului unui animal. (< fr. train)

BAIONETA, baionete, s. f. Arma alba in forma de sabie scurta, care se poate fixa la teava pustii militare. ◊ Atac (sau asalt) la baioneta = lupta corp la corp. ♦ Imbinare in baioneta = imbinare demontabila a doua piese care se fixeaza una intr-alta prin impingere si rotire cu un sfert sau cu o jumatate de cerc. [Pr.: ba-io-] – Din fr. baionnette.

SPIRAL, -A, spirali, -e, s. f., adj. 1. S. f. Curba plana deschisa care se roteste (sau se infasoara) in jurul unui punct fix; p. ext. obiect care are aceasta forma. 2. Adj. Care are forma de spirala (1); spiralat. – Din fr. spiral.

CARTUSIERA ~e f. 1) Cutie mica din metal sau din piele pentru cartuse care se fixeaza de centura. 2) Centura avand cuiburi in forma de tub, in care se pun cartusele. [G.-D. cartusierei] /<fr. cartouchiere

GRATIE ~i f. (la usi sau la ferestre) Vergea (de fier) care se fixeaza in toc (sau intr-o rama) formand impreuna un baraj protector; zabrea. /<lat. gratis

LAT ~uri n. 1) Ochi format prin innodarea capatului unei funii sau sfori, care se poate strange in jurul unui punct fix. 2) Instrument pentru prins pasari sau animale, format dintr-un ochi de sfoara sau de sarma; juvat. /<lat. laceus

MORALA ~e f. 1) forma a constiintei sociale care reflecta si fixeaza idei, conceptii, convingeri privind comportarea individului in societate. 2) Disciplina care se ocupa cu studiul acestei forme a constiintei sociale. 3) Observatie cu caracter moralizator. 4) Concluzie moralizatoare dedusa dintr-un eveniment sau dintr-o opera literara. [G.-D. moralei] /<lat. moralis, fr. morale

PATINA² ~e f. sport 1) Obiect de metal format dintr-o lama metalica care se fixeaza perpendicular pe talpa ghetei pentru a luneca pe gheata. ◊ ~ cu role patina prevazuta cu rotite, in loc de lama, pentru deplasarea pe teren obisnuit (in special pe asfalt). 2) tehn. Piesa cu ajutorul careia un mecanism cu ghidaje poate face miscari alternative de translatie. [G.-D. patinei] /<fr. patin

siregla, siregle, s.f. (reg.) 1. partea de dinapoi a carutei sau carului; codarla. 2. loitra. 3. gratar pentru nutret fixat deasupra ieslei, la peretele grajdului. 4. (in forma: sirigla) deschizatura in peretele grajdului, prin care se da nutret vitelor. 5. impletitura de nuiele, in forma de lada, fixata pe sanie, in care se transporta nutretul. 6. targa folosita la transportarea pamantului, a minereului aurifer etc. 7. nasalie. 8. roaba de transport. 9. capra de lemn pentru transportarea plugului.

ASCIDIE s. f. 1. animal marin cu corpul tubular, rosu-aprins si transparent, fixat in zona litorala nisipoasa. 2. organ in forma de urna din frunzele unor plante carnivore. (< fr. ascidie)

CONTRABUTEROLA s. f. piesa care fixeaza capul nitului, in timp ce se formeaza, prin batere cu buterola, celalalt capat. (< fr. contre-buterolle)

PLATOU, platouri, s. n. 1. Podis. ♦ Camp amenajat pentru exercitii militare. 2. Dispozitiv de forma dreptunghiulara sau circulara cu o fata plana, pe care se fixeaza diferite piese in vederea prelucrarii. ♦ Semifabricat in forma de placa pentru laminarea tablei subtiri neferoase. 3. Tava mare de portelan sau de metal pe care se aduc mancarurile sau prajiturile la masa. 4. (Adesea urmat de determinarea „de filmare”) Incapere special amenajata pentru filmare intr-un studio cinematografic, in care se executa filmari cu actori in decoruri adecvate scenariului, filmari combinate etc. – Din fr. plateau.

RAMA¹, rame, s. f. 1. Cadru de lemn, de metal etc. in care se pune o fotografie, un tablou etc.; p. ext. tablou, fotografie inramata. 2. Schelet de forma, marimi si materiale diferite, in care se fixeaza ceva. 3. Fasie de piele flexibila si groasa cusuta pe marginea incaltamintei si servind la fixarea talpii de fata. – Din rus. rama. Cf. germ. Rahmen.

CARENA ~e f. 1) (la pasari) Proeminenta alungita in forma de creasta a sternului pe care sunt fixati muschii pieptului si care actioneaza aripile. 2) bot. Portiune din corola leguminoaselor care ia nastere din concresterea a doua petale inferioare. 3) Parte exterioara a unei nave care se afla sub linia de plutire. /<fr. carene, it. carena

RAZATOARE razatori f. 1) Unealta de uz casnic folosita pentru ras produse alimentare (legume, fructe, branza etc.); razuitor. A da prin razatoare. 2) Obiect format din una sau mai multe lame paralele, fixat la intrarea intr-o casa, de care se rade noroiul de pe incaltaminte. [G.-D. razatorii] /a roade + suf. ~atoare

PRACTICABIL s.n. (Teatru) Element de decor, format dintr-un podium mobil pe care se fixeaza mai multe scanduri, servind pentru a capata inaltimea dorita in scena si pe care se poate circula. ♦ (Cinem.) Platforma pe care se instaleaza camera de luat vederi si proiectoarele. [Cf. fr. praticable].

PANOU s. n. 1. plansa, tabla de lemn, de carton etc. fixata pe un perete sau pe suporturi, pentru afisaj. ♦ ~ de comanda = placa de marmura, de bachelita etc. pe care sunt centralizate dispozitivele de comanda ale unei masini, ale unei uzine etc.; ~ de onoare = panou cu fotografii si informatii despre evidentiatii unei intreprinderi, institutii. 2. portiune a unui perete sau tavan despartita de rest prin elemente de sculptura, stucatura ori pictura; (p. ext.) tablou, tesatura artificiala fixata ca decoratie pe un perete despartitor. 3. tabla mare in fata careia este fixat cosul de baschet. ♦ ~ de tragere = tinta in forma de panou (1), pentru trageri. 4. element de constructie plin sau din bare, la captusirea unui zid, la acoperirea unei deschideri, la construirea fuzelajelor aeromodelelor etc. (< fr. panneau)

SEMILUNA s. f. 1. jumatatea luminata a discului Lunii. 2. (parte a unui) obiect in forma de semiluna (1). ◊ (mar.) piesa semicirculara care se fixeaza pe coloana bompresului. 3. semn simbolic al islamismului. ◊ (fig.) Imperiul Otoman; mahomedanismul. (dupa fr. demi-lune)

REICHSWEHR [raihsve:r] (cuv. germ. „Apararea Imperiului”) Denumire data fortelor armate germane, create in 1919 prin Tratatul de Pace de la Versailles, care fixa efectivul acestora la 100.000 de oameni. R. era format din fortele armate de uscat (Reichsheer) si fortele militare maritime (Reichsmarine). Prin adoptarea legii cu privire la serviciul militar obligatoriu (16 mart. 1935), Germania nazista a lichidat toate ingradirile impuse prin clauzele militare ale tratatului, transformand R. in Wehrmacht.

VERIGA, verigi, s. f. 1. Fiecare dintre inelele care alcatuiesc un lant. ♦ Fig. Element de legatura; p. ext. parte componenta. 2. Inel de metal, de material plastic etc., de diferite marimi, cu numeroase intrebuintari tehnice (ca element de fixare). 3. (Pop.) Verigheta. 4. (Reg.) Fiecare dintre segmentele inelare care formeaza toracele albinei. 5. (Reg.) Brat de apa care imprejmuieste un ostrov. 6. (In sintagma) Veriga de rod = cuplu format dintr-o coarda de rod si un cap, care se lasa la taierea vitei de vie. – Din sl. veriga.

MEDALION, medalioane, s. n. 1. Bijuterie de forma rotunda sau ovala, care incadreaza sau inchide intre doua capace o fotografie, o pictura, o suvita de par etc. si care se poarta de obicei la gat. ♦ Rama ovala sau rotunda in care este fixata o fotografie sau un tablou; p. ext. fotografie sau tablou fixat intr-o astfel de rama. 2. Element decorativ de forma circulara sau ovala, folosit in arhitectura, mobilier etc. si cuprinzand un basorelief, o inscriptie, un portret etc. 3. Scriere literara in proza de mici dimensiuni, pe o anumita tema, in care sunt schitate trasaturile fundamentale ale vietii si operei unei personalitati, adesea urmata de exemplificari din opera acesteia. [Pr.: -li-on] – Din fr. medaillon (dupa medalie). Cf. it. medaglione.

SCHEMATISM s. n. Tendinta, mod de a concepe sau de a prezenta lucrurile intr-o forma schematica, simplista; respectarea rigida, dogmatica a anumitor formule fixe. – Din fr. schematisme, lat. schematismus.

BOLD ~uri n. pop. 1) Ac scurt cu gamalie la capat. 2) Obiect de metal in forma de agrafa, cu varf ascutit, folosit pentru a fixa ceva. 3) Bat ascutit cu care se indeamna vitele la mers. 4) Impunsatura cu un asemenea bat. /<sl. bodli

PANOU s.n. 1. Plansa, tabla de lemn, de carton etc. fixata pe un perete sau pe suporturi si folosita pentru afisaj etc. ◊ Panou de comanda = placa de marmura, de bachelita etc. pe care sunt centralizate dispozitivele de comanda ale unei masini, ale unei uzine etc.; panou de onoare = panou cu fotografii si informatii despre evidentiatii unei intreprinderi, institutii etc. 2. Portiune a unui perete sau a unui tavan despartita de rest prin elemente de sculptura, de stucatura sau de pictura; (p. ext.) tablou sau tesatura artificiala fixata ca decoratie pe un perete despartitor. 3. Tabla mare in fata careia este fixat cosul de baschet. ♦ Panou de tragere = tinta in forma de panou (1), folosita pentru trageri. 4. Element de constructie plin sau alcatuit din bare, folosit la captusirea unui zid, la acoperirea unei deschideri etc. ♦ Panou de exploatare = portiune dintr-un camp de exploatare cuprinsa intre doua galerii. [< fr. panneau].

PEXIE s.f. (Med.) fixare in pozitie normala a unui organ cazut. // (In forma -pexie) Element secund de compunere savanta, cu sensul de „fixare”. [< fr. pexie, cf. gr. pexis].

slai, slaiuri, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre cele doua scanduri care leaga talpile unei sanii; oplean. 2. fiecare dintre scandurile care formeaza partile laterale ale unei ambarcatii; scandura care formeaza marginea de sus a unei luntri; usna. 3. polita in perete pe care se tin lucruri de gospodarie 4. fiecare dintre stalpii care sustin podul morii. 5. banca transversala facuta dintr-o scandura lata si fixata in partea dinapoi a unei barci. 6. fiecare dintre tabliile sau dintre cele doua scanduri care leaga tabliile patului. 7. ghizdurile din barne ale unei fantani. 8. marginea de sus sau balustrada unei prispe. 9. scoc prin care se scurge vinul din vasul in care se pun strugurii pentru stors. 10. canal format din trei scanduri, care transporta apa ce cade pe roata ferastraului mecanic. 11. scobitura in forma unui santulet prin care se imbuca si se fixeaza doua piese componente ale unui obiect din lemn. 12. fiecare dintre cele doua sipci care se bat in stalpii unei case, pentru a fixa capetele barnelor. 13. barna de lemn.

PONTON s.n. 1. Pod provizoriu peste o apa, format din barci legate intre ele. 2. Ambarcatie, de obicei fixa, folosita pentru a usura acostarea navelor; pentru a sustine o instalatie etc. 3. Vas fara motor si fara punte cu care se transporta marfurile dintr-un port sau se ancoreaza vasele mai mari. [Pl. -oane. / < fr. ponton].

ananas m. (fr. ananas, sp. anana, pg. ananaz, cuv. caraib). O planta spinoasa din America de sud si Antile, cultivata azi si aiurea in climele calde (ananas sativus). Fructu ei, de forma unui mare pepene galben, parfumat si delicios. Adj. fix. Pere ananas, pere cu gust si miros de ananas.

ZGARIECI, zgarieci, s. m. (Pop.) Instrument format dintr-o bucata prismatica de lemn, in care se fixeaza doua tije metalice cu varf ascutit si cu ajutorul caruia se traseaza linii paralele pe fata unei piese de lemn. [Pr.: -ri-eci] – Zgaria + suf. -eci.

PATINA², patine, s. f. 1. Obiect de metal format dintr-o sina si elemente de legatura care il fixeaza de talpa ghetei, folosit la patinaj. ◊ Patina cu role = obiect de metal asemanator cu patina² (1), prevazut cu patru rotite si cu elemente de legatura care il fixeaza de talpa ghetelor, si care permite deplasarea pe sol in miscari asemanatoare cu cele de pe patinoar. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele doua talpi ale saniei. ♦ (Rar) Schi. 2. Piesa prin intermediul careia un mecanism aluneca pe un element de ghidare. ◊ Patina de ascensor = sina pe care aluneca cabina ascensorului. ♦ Organ al masinilor agricole de recoltat, destinat rezemarii pe sol a aparatului de taiere si reglarii inaltimii de taiere a plantelor. – Din fr. patin.

PNEU, pneuri, s. n. Ansamblu format dintr-o camera de aer comprimat si o anvelopa, fixat la rotile anumitor vehicule. – Din fr. pneu, germ. Pneu.

PNEU ~ri n. Ansamblu format din anvelopa si din camera de aer, care se fixeaza la rotile unor vehicule. /<fr. pneu, germ. Pneu

ROZA ~e f. 1) Arbust decorativ cu tulpina inalta, ramificata si spinoasa, cultivat pentru florile lui viu colorate si placut mirositoare, folosita si in industria parfumurilor; trandafir. ◊ A sta pe ~e a o duce foarte bine. 2) Floare a acestui arbust. ◊ ~a-vanturilor a) pre-zentare grafica in forma de stea a directiei punctelor c*******e, folosita la busole; b) dia-grama care fixeaza directia si viteza vantului in raport cu punctele c*******e. 3) forma pe care o capata diamantul ca rezultat al unei slefuiri speciale. /<fr. rose, lat. rosa, ~ae, germ. Rose

SUBLER ~e n. Instrument de masurat lungimi mici, format dintr-o rigla si doua brate intre care se fixeaza piesa de masurat. /<germ. Schublehre

CRINOIDE s.n.pl. Clasa de echinoderme cu corpul in forma de caliciu cu brate, asezat pe un peduncul si fixat pe fundul marii; crini-de-mare; (la sg.) animal din aceasta clasa. [Pron. -no-i-, sg. crinoid. / < fr. crinoides, cf. gr. krinos – crin, eidos – aspect].

CRINOIDE s. n. pl. clasa de echinoderme primitive cu corpul in forma de caliciu cu brate, asezat pe un peduncul si fixat pe fundul marii; crini-de-mare. (< fr. crinoides)

URICOPEXIE s. f. precipitare si fixare a acidului uric in tesuturi si in rinichi, sub forma de calculi. (< fr. uricopexie)

ZGARIECI, zgarieci, s. m. (Pop.) Instrument format dintr-o bucata prismatica de lemn, in care se fixeaza doua tije cu varf ascutit si cu ajutorul caruia se traseaza linii paralele pe fata unei piese de lemn. – Din zgaria + suf. -eci.

CERCEVEA, cercevele, s. f. Cadru in care este fixat geamul la o fereastra sau la o usa; lemnaria (in forma de cruce) din mijlocul ferestrei, in care sunt montate geamurile. [Var.: gergevea, giurgiuvea s. f.] – Din tc. cerceve.

TENDON, tendoane, s. n. (Anat.) Fascicul subtire, fibros, de culoare alba, format din tesut conjunctiv foarte rezistent, cu ajutorul caruia muschii se fixeaza pe oase. – Din fr. tendon.

SEMINAR, seminarii, s. n. 1. forma de activitate didactica in cadrul invatamantului superior prin care studentii fixeaza si adancesc cunostintele predate la curs sau executa lucrari practice sub conducerea unui profesor. ♦ Seminar pedagogic = stagiu practic obligatoriu pentru absolventii unei facultati care isi alegeau cariera didactica. 2. Scoala de grad mediu pentru pregatirea preotilor. [Pl. si: seminare] – Din fr. seminaire, lat. seminarium.

ACTINIE ~i f. Animal marin cu corpul de forma cilindrica, avand gura inconjurata de tentacule frumos colorate, care traieste fixat pe stanci. [G.-D. actiniei] /<fr. actinie, lat. actinia

BUCLA ~e f. 1) Suvita de par, rasucita in spirala; carliont; zuluf. 2) Indoitura in forma de lat a firului din care este alcatuit ochiul unui tricot. 3) Portiune a albiei unui curs de apa, avand forma unei curbe foarte pronuntate. 4) tehn. Piesa metalica pe care se fixeaza capatul unui cablu. [Sil. bu-cla] /<fr. boucle

GAFA¹ s. f. 1. piesa metalica cu doua gheare in forma de furca, pentru blocarea unui lant in miscare. 2. carlig metalic fixat de o prajina, la acostarea unei ambarcatii. (< fr. gaffe)

VENTUZA, ventuze, s. f. 1. Organ in forma de disc al unor animale (acvatice), care le permite sa se fixeze pe diferite corpuri. 2. Pahar special de sticla, cu marginea superioara putin rasfranta, care se aplica (prin crearea de vid in interior) pe pielea unui bolnav, pentru a provoca o mica congestie locala a sangelui (in scop curativ). 3. Aparat in forma de clopot, cu ajutorul caruia se scoate aerul care impiedica circulatia unui lichid intr-o conducta. – Din fr. ventouse.

PROTAP, protapuri, s. n. 1. Prajina groasa de lemn, bifurcata la un capat, care se fixeaza la dricul carului si de care se prinde jugul; ruda. 2. Prajina cu varful despicat, in care se infigea in trecut o reclamatie prezentata domnitorului, pe deasupra capetelor multimii. ◊ Expr. A umbla cu jalba in protap = a protesta, a reclama; a cere cu insistenta ceva. 3. Prajina despicata la un capat, cu care se culeg fructele, cu care se prind racii etc. ♦ Fiecare dintre cele doua bete, despicate in forma de furca si infipte in pamant, langa jar, intre care se fixeaza pestele intreg pentru a se frige. 4. Parghie la moara de vant sau la fantana. – Din sl. procepu, bg. procep.

TIGAITA, tigaite, s. f. 1. Diminutiv al lui tigaie (1). 2. (Reg.) Vas special, in forma de farfurie cu fundul lat si cu maner, in care se fixeaza lumanarea aprinsa. – Tigaie + suf. -ita.

TERMOfixaRE, termofixari, s. f. Procedeu de stabilizare a dimensiunilor, formei si culorilor unor produse textile prin incalzire in mediu uscat. – Termo- + fixare.

INEL ~e n. 1) Cerc mic de metal care se pune pe deget ca podoaba. ~ de aur. ~ de argint. ◊ ~ de logodna inel (de metal pretios) care se poarta pe degetul inelar ca simbol al legaturii dintre logodnici sau soti; verigheta. 2) Obiect in forma de cerc, confectionat dintr-un material dur, avand diferite intrebuintari (pentru fixare, agatare, cuplare etc.). ~e pentru perdele. ~ pentru cheie. ◊ ~e de gimnastica dispozitiv pentru gimnastica masculina, alcatuit din doua cercuri de metal dur, suspendate de cate o franghie. 3) Fiecare dintre cercurile unei tulpini sau radacini ale plantei lemnoase, dupa numarul carora se poate constata varsta acestuia. 4) Fiecare dintre segmentele circulare care formeaza corpul unor viermi. /<lat. anellus

SIPCA ~ci f. Scandura lunga si ingusta, de forma paralelipipedica, folosita in lucrari de tamplarie si de dulgherie; leat. ~ de fixare. /<bulg. sibka

CONOID adj. De forma conica; conoidal. // s.n. Suprafata generata de o dreapta care se mentine paralela cu un plan dat si se sprijina pe o dreapta fixa si pe o curba fixa. [Pron. -no-id. / < fr. conoide, cf. gr. konos – con, eidos – forma].

AGRAFA s.f. 1. Piesa mica de tabla sau de sarma folosita pentru fixare, pentru prindere; (spec.) obiect cu care se prinde sau se fixeaza o haina, parul, o incizie, o hartie etc. 2. (Arhit.) Ornament in forma de consola in capatul unui arc. [< fr. agrafe, cf. germ. Agraffe].

ANCORA s.f. 1. Piesa grea metalica, cu brate in forma de carlige ascutite, care se lasa la fundul apei pentru a fixa o nava. ◊ A arunca ancora = a ancora; a ridica ancora = a pleca la drum cu o nava. 2. Cablu care intareste anumiti stalpi, constructii inalte etc. ♦ Piesa de otel care intareste legatura dintre elementele unei constructii. [< lat. ancora, cf. it. ancora].

CINEDOCUMENT s. n. document figurativ audiovizual care fixeaza cu ajutorul tehnicii cinematografice o serie de obiecte, evenimente, fenomene sub forma unor succesiuni de imagini. (< cine- + document)

PROTAP, protapuri, s. n. 1. Prajina groasa de lemn, bifurcata la un capat, care se fixeaza la dricul carului si de care se prinde jugul; (reg.) ruda. ◊ Expr. A umbla cu (sau a avea) doua protapuri la car = a fi pregatit pentru orice eventualitate. 2. Prajina cu varful despicat, in care se infigea in trecut o reclamatie si care se prezenta domnitorului, pe deasupra capetelor multimii. 3. Prajina despicata la un capat, cu care se culeg fructele, cu care se prind racii etc. ♦ Fiecare dintre cele doua bete, despicate in forma de furca si infipte in pamant, langa jar, intre care se fixeaza pestele intreg pentru a se frige. ♦ Parghie la moara de vant sau la fantana. 4. Calus. [Pl. si: (rar) protape] – Bg., sb. procep.

PENSA, pense, s. f. 1. Mic instrument de metal compus din doua brate imbinate la un capat sau incheiate in forma de foarfece, folosit (in medicina, in tehnica) pentru a prinde sau a fixa obiecte mici sau substante care nu pot fi luate cu mana. 2. (In croitorie) Cuta scurta interioara, ascutita la un capat sau la amandoua, prin care se muleaza pe corp un obiect de imbracaminte. – Din fr. pince.

SPLINT, splinturi, s. n. Piesa de metal de forma unui cui despicat in doua brate egale, care serveste ca element de fixare a doua piese ori ca element de blocare sau de siguranta a piulitelor impotriva autodesurubarii. – Din germ. Splint.

ANCORA ~e f. 1) Piesa grea de metal cu cateva brate in forma de gheare cu care se imobilizeaza o nava. 2) Cablu cu care se fixeaza un element de constructie. 3) Undita cu trei carlige folosita la pescuitul unor pesti rapitori. [G.-D. ancorei] /<it., lat. ancora

SFERA ~e f. 1) Suprafata formata de multimea punctelor din spatiu egal departate de un punct fix, numit centru. 2) Corp geometric limitat de o astfel de suprafata. 3) Obiect de forma acestui corp geometric; glob. ◊ ~ cereasca bolta cereasca. 4) fig. Limita de cunostinte sau de preocupari; cerc; domeniu. ◊ ~ de influenta mediu in limitele caruia se exercita influenta cuiva sau a ceva; zona de influenta. ~ele inalte cercurile guvernamentale ale unei societati. /<ngr. sphaira, lat. sphaera, fr. sphere, germ. Sphare

SPIRALA ~e f. 1) Curba plana deschisa care se roteste in jurul unui punct central fix, departandu-se din ce in ce mai mult de acesta. ◊ In ~ in forma de rotocol. 2) Obiect in forma unei astfel de curbe. /<fr. spiral, germ. Spiral

TAVALUG ~gi m. 1) Unealta sau masina agricola, constand din unul sau mai multi cilindri, folosita in lucrarile de indesare si de nivelare a pamantului inante si dupa insamantare. ◊ (A se da, a se duce) de-a ~gul a se duce de-a rostogolul. 2) inv. Instrument de treierat, format dintr-un cilindru de lemn, care se roteste in jurul unui ax fix. [Pl. si tavaluguri] /a (se) tavali + suf. ~ug

parusel parusei, s.m. (reg.) 1. par mai mic pe care se fixeaza carligele la pescuit; pripon. 2. (la pl.) pari pe care se impletesc nuiele formand un gard.

veu (-uri), s. n. – Piesa care fixeaza hirtia pe masa de desen. De la V, numita asa din cauza formei sale, cf. teu.

FASCICUL, fascicule, s. n. Grup format din mai multe elemente de acelasi fel, asezate in forma de manunchi. ◊ (Mat.) Fascicul de drepte = totalitatea dreptelor care trec prin acelasi punct fix. ♦ (Fiz.) Manunchi de raze luminoase sau vizuale cu sectiune bine delimitata; ansamblu de particule aflate in miscare ordonata. ♦ (Anat.) Grup de fibre care au aceeasi asezare si aceeasi distributie. ♦ (Bot.) Tesut conducator format din fibre care strabat in acelasi sens partile unei plante. [Var.: fascicol s. n.] – Din fr. fascicule, lat. fasciculus.

DERIVA, derive, s. f. 1. Unghiul dintre directia de deplasare dorita a unui avion sau a unei nave si directia reala de deplasare determinata de vant (la avioane) sau de curentii maritimi (la nave). ◊ Expr. A merge (sau a fi) in deriva = a pluti in voia vantului si a valurilor. (Rar) A fi la deriva unei puteri = a fi dependent de..., a fi la cheremul... 2. (Tehn.) Abatere intr-un singur sens a valorii unei marimi fata de valoarea initiala. 3. Unghi format de planul de tragere cu planul de ochire, servind la tragerile indirecte. 4. Partea fixa a ampenajului vertical al unui avion, al unui planor etc. – Din fr. derive.

CIRCUMFERINTA ~e f. 1) geom. Linie curba inchisa, ale carei puncte sunt egal departate de un punct fix numit centru; cerc. 2) Lungime a unui cerc. 3) Linie care inconjoara un corp de forma relativ rotunda. ~a unui trunchi de copac. [G.-D. circumferintei] /<lat. circumferentia, fr. circonference

TEACA teci f. 1) Toc (de metal sau de piele) in care se tin obiecte taioase. 2) Parte a unei unelte manuale cu lama in care se fixeaza coada sau manerul. 3) (la unele plante, mai ales leguminoase) Invelis al semintelor, avand forma alungita si constand din doua valve. 4) Parte a frunzei, mai ales la graminee, care imbraca tulpina. /<lat. theca

CISTICERC s.m. forma larvara a teniei, asemanatoare unei basicute cat un bob de mazare, care se fixeaza in organism. [< fr. cysticerque, cf. gr. kystis – basica, kerkos – coada].

GAFA s.f. 1. Piesa metalica cu doua gheare in forma de furca, folosita pentru blocarea unui lant in miscare. ♦ Un fel de carlig fixat de o prajina, folosit la acostarea unei ambarcatii etc. 2. (Fig.) Gest, vorba, atitudine nesocotita, dar neintentionata, care poate supara sau jigni. [< fr. gaffe].

PANTUM, pantumuri, s. n. Specie fixa a poeziei lirice, in care al doilea si al patrulea vers dintr-un catren formeaza primul si al treilea vers din catrenul urmator. [Pl. si: pantume] – Din fr. pantoum.

ANCORA, ancore, s. f. 1. Piesa grea de metal cu bratele ca niste gheare, care se coboara cu un lant, o franghie sau o parama de pe o nava in fundul apei, unde se agata pentru a tine nava in loc. ◊ Expr. A arunca ancora = a ancora; a se opri. A ridica ancora = a pleca in calatorie (cu o nava). 2. Bara (de metal) in forma de T sau de X care impiedica un zid sa se darame. ♦ Cablu care fixeaza stalpi, cosuri inalte de fabrica. – Din it., lat. ancora.

CISTICERC, cisticerci, s. m. forma larvara a teniei, avand aspectul unei vezicule de marimea bobului de mazare, care se fixeaza in tesuturile mamiferelor, producand cisticercoza. – Din fr. cysticerque.

DERIVA ~e f. 1) Deviere a unei nave sau a unui avion sub actiunea vantului sau a curentilor marini. ◊ A merge in ~ a naviga in voia vantului si a valurilor. 2) mil Unghi format de planul de tragere indirecta a unei arme cu planul de ochire. 3) Parte anterioara, fixa, a ampenajului vertical al unui avion. /<fr. derive

A MONTA ~ez tranz. 1) (piese, mecanisme etc.) A reuni, formand un sistem tehnic, in vederea functionarii; a asambla. 2) (obiecte sau parti ale acestora) A fixa definitiv, amplasand la locul de functionare. 3) (pietre pretioase) A fixa intr-o bijuterie. 4) (piese de teatru) A reda prin mijloace scenice; a pune in scena; a inscena. 5) fig. (actiuni dusmanoase sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a tese; a urzi; a unelti. 6) fig. (persoane) A aduce in mod intentionat intr-o stare de agitatie; a atata; a intarata; a incita; a zadari. /<fr. monter

SARNIERA ~e f. 1) pop. Dispozitiv metalic format din doua placi articulate, folosit pentru a lega un panou mobil de un cadru fix (la usi, la ferestre etc.), astfel incat sa permita inchiderea si deschiderea panoului; tatana; balama. 2) Loc de imbinare intre cele doua valve care formeaza cochilia unei scoici. 3) Fasie de hartie gumata cu care se lipesc timbrele postale in albume. [Sil. -ni-e-] /<fr. charniere

LUNETA s.f. 1. Instrument optic format dintr-un tub cu mai multe lentile, folosit pentru observarea de la departare a unor obiecte etc. 2. Dispozitiv fixat pe o masina-unealta, servind la sustinerea pieselor care se prelucreaza. 3. Element arhitectonic in forma de bolta semicirculara, care strapunge partea inferioara a unei cupole sau a unei bolti mai mari. ◊ Luneta cilindrica = bolta rezultand din intersectia a doi semicilindri de raze inegale. [< fr. lunette].

MOBIL, -A adj. 1. Care se misca sau se poate misca. 2. Schimbator, nestatornic. ♦ (Despre fata omului) Care isi schimba usor expresia; (despre ochi) care este in continua miscare. 3. (Despre substantive) Apt de a suferi motiune³ [in DN]. // s.n. Cauza determinanta a unei actiuni; motiv. // (Si in forma mobili-, mobilo-) Element prim si secund de compunere savanta cu semnificatia „care nu este fix”, „mobil”, „miscator”. [Cf. fr., it. mobile, lat. mobilis].

sufan, sufane, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre cei doi pari grosi si lungi, ascutiti la un capat, cu care se fixeaza navodul la fundul apei ca sa nu se scape pestele pe sub el. 2. (in forma: sifan) prajina folosita de pescari pentru a conduce luntrea.

TERMOfixaRE s.f. Stabilizare a dimensiunilor, formei si a culorii unor produse textile prin tratare la cald in mediu uscat. [< termo- + fixare].

TERMOfixaRE s. f. stabilizare a dimensiunilor, a formei si a culorii unor produse textile prin tratare la cald in mediu uscat. (< termo- + fixare)

CERCEVEA, cercevele, s. f. Cadru in care este fixat geamul la o fereastra (v. pervaz) sau la o usa (v. usor); lemnaria (in forma de cruce) din mijlocul ferestrei. [Var.: gergevea, giurgiuvea s. f.] – Tc. cerceve.

CIRCUMFERINTA, circumferinte, s. f. 1. Curba plana inchisa, ale carei puncte sunt egal departate de un punct fix, numit centru; cerc; lungimea unui cerc. 2. Linie imprejmuitoare a unui corp, a unui loc in forma (relativ) rotunda; lungime a conturului unui corp. [Var.: circomferinta s. f.] – Din lat. circumferentia, fr. circonference.

TRAPEZ, (1, 2) trapeze, s. n., (3) trapezi, s. m. 1. S. n. Patrulater care are drept baze doua laturi paralele si neegale. 2. S. n. Aparat de gimnastica format dintr-o bara mobila, legata la extremitati cu doua franghii sau cabluri egale in lungime, fixate de plafon sau de alta bara, fixa. ♦ Leagan improvizat pentru pasari si animale tinute in colivii sau custi. 3. S. m. Muschi in forma de patrulater asezat in regiunea spatelui, incepand de la ceafa. – Din fr. trapeze.

CICLOIDA s.f. Curba descrisa de un punct al unui cerc mobil, care se rostogoleste fara alunecare pe o dreapta fixa situata in planul cercului. [Pron. -clo-i-. / < fr. cycloide, cf. gr. kyklos – cerc, eidos – forma].

pocoli, pocolesc, vb. IV (reg.) 1. a impacheta. 2. (in forma „pocalui”) a bate tare, a snopi, a burdusi in bataie. 3. (refl.; in forma „pocali”) a se muta. 4. a strivi. 5. a sta linistit, potolit; a se aseza, a se fixa intr-un anumit loc.

FRONDA s. f. 1. miscare de revolta a nobilimii franceze din sec. XVII impotriva puterii regale despotice. 2. (fig.) opozitie neprincipiala, razvratire cu caracter persiflant, pornita din motive personale. 3. organ vegetal de forma unei frunze. ◊ frunza aeriana a ferigilor care poarta sporangele. 4. (med.) bandaj de panza destinat a fixa pansamentele barbiei sau nasului. (< fr. fronde)

SPIRALA, spirale, s. f. Curba plana descrisa de un punct care se roteste in jurul unui punct fix, departandu-se din ce in ce mai mult de el; p. ext. obiect care are aceasta forma. ◊ Loc. adj. si adv. In spirala = in forma de spirala; rasucit, incolacit. – Fr. spirale.

CLOTOIDA s.f. (Mat.) Curba plana, a carei curbura intr-un punct este proportionala cu lungimea arcului cuprins intre alt punct fix al curbei si cel considerat. [Pron. -to-i-. / < germ. Klothoide, cf. Clotho – nume de asteroid, eidos – forma].

WIRING s.n. (Med.) Procedeu de tratare a unui anevrism al aortei, constand din introducerea in interiorul lui, in forma de ghem, a unui fir metalic lung si subtire. [< fr. wiring, cf. engl. to wire – a fixa cu o sarma].

DERIVA s.f. I. 1. Unghi format de axa longitudinala a unei nave sau a unui avion cu drumul de urmat sub actiunea curentilor maritimi sau aerieni. ◊ A merge in deriva = a naviga in voia vantului si a valurilor. 2. Unghi format, la tragerile indirecte cu tunul, de planul de tragere cu planul de ochire. II. Partea verticala fixa a ampenajului unui avion, al unui planor. [< fr. derive, it. deriva].

BAROMETRU, barometre, s. n. Instrument pentru masurarea presiunii atmosferice, format dintr-un tub de sticla care contine mercur introdus intr-un alt recipient cu mercur si fixat pe o tablita gradata sau dintr-o cutie metalica ale carei deformatii, sub actiunea variatiilor presiunii atmosferice, dau valorile presiunii care sunt indicate de un ac pe o scara gradata. – Fr. barometre (< gr.).

CON², conuri, s. n. 1. Suprafata descrisa de o dreapta care se deplaseaza sprijinindu-se pe o curba inchisa imobila si pe un punct fix exterior. ♦ Corp geometric marginit de o asemenea suprafata si de un plan. 2. (Geogr.; in sintagmele) Con vulcanic = forma de relief conica cat un munte, constituita in urma eruptiilor vulcanice, din lava, cenusa etc. Con de dejectie = forma de relief in evantai, rezultata din acumularea materialului transportat de torenti acolo unde se micsoreaza panta; agestru. ♦ (Fiz.) Con de lumina = manunchi de raze care pleaca dintr-un punct luminos si cade pe o suprafata. 3. Fructul coniferelor, format dintr-un ax cu numerosi solzi lemnosi, care reprezinta florile mascule sau femele. – Din fr. cone.

TATANA ~i f. 1) Dispozitiv metalic format din doua placi unite intre ele care, prinse, respectiv, de un panou mobil si de un cadru fix, permit inchiderea sau deschiderea panoului; balama. ◊ A scoate din ~i (pe cineva) a supara pe cineva; a infuria; a enerva. 2) Articulatie a valvelor unei scoici. 3) pop. Radacina a unui furuncul. /<lat. titina

C*******A s.f. Curba descrisa de un punct al unui cerc care se rostogoleste fara alunecare pe un cerc fix exterior si de aceeasi raza. [Pron. -di-o-i-. / < fr. c*******e, cf. gr. kardia – inima, eidos – forma].

GARNITURA s. f. 1. accesoriu pentru impodobirea sau completarea unui lucru; podoaba, ornament. 2. adaos de legume, salata etc. care se serveste la friptura. 3. element plastic de etansare intre piesele rigide; ansamblu de piese demontabile care se fixeaza pe piese supuse uzurii prin frecare, pentru a le proteja. 4. ansamblu de obiecte, piese, scule etc. care formeaza un asortiment complet. ◊ totalitatea pieselor de acelasi fel ale unei masini. ◊ echipa (completa). ♦ ~ de tren = ansamblu format din locomotiva si vagoanele unui tren. 5. greementul unui catarg, unei vergi, unei vele. 6. ~ de cromozomi = totalitatea cromozomilor din celulele somatice ale unui individ. 7. (poligr.) ~ de litere = serie de caractere de acelasi fel, dar de corpuri diferite. (< fr. garniture)

MECANISM s. n. 1. sistem tehnic din piese fixe si mobile care sunt in contact si ale carui elemente mobile antreneaza miscarea celorlalte. 2. ansamblul elementelor care formeaza un intreg, functionand ca un organism. ◊ sistem, mod de organizare. (< fr. mecanisme, germ. Mechanismus)

hat (haturi), s. n. – 1. Razor, hotar. – 2. Cimp nelucrat, pirloaga. – Var. hatie. Rut. hat „dig” (DAR; Scriban), datorita formei specifice a hatului. Dupa Moldovan 425; din tc. hatt „linie”. – Der. hatas, s. m. (vecin); hatui, vb. (a fixa limite, a delimita; a fi vecini); hait, s. n. (Mold., dig), a carui der. nu este clara; hati,, vb. (Bucov., a zavori; a ingramadi), din rut. hatyty „a face dig”.

conoid, -a adj. (vgr. konoeides, d. konos, con, si eidos, aspect). Geom. In forma de con. S. f. Suprafata produsa de o linie dreapta care se sprijina constant pe o dreapta fixa, ramine paralela cu un plan fix si implineste inca o a treia conditiune oare-care.

DARAC, darace, s. n. 1. Unealta de pieptanat si de scarmanat lana, canepa sau inul, formata dintr-un sistem de piepteni cu dinti mari de otel, fixati pe un suport. 2. Masina de lucru alcatuita din doua piese cu suprafete cilindrice concentrice si cu dinti in forma de cuie, folosita pentru scarmanatul lanii si al altor materiale textile. [Var.: darac s. n.] – Din tc. tarak, bg. darak.

PAGINA, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei carti, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A aseza in format de pagini un text cules (si aflat in spalturi), pentru a obtine forma definitiva a lucrarii care se tipareste. ♦ A schita planul de dispunere a materialului unui periodic, inainte de culegere, fixand pe pagina locul fiecarui articol. – Din pagina. Cf. fr. paginer.

TESTEA, testele, s. f. Pachet cuprinzand un numar fix (de obicei 10, 12 sau 24) de obiecte de acelasi fel (azi, mai ales ace) legate sau ambalate impreuna pentru a forma un tot. ♦ Ambalaj al acestor obiecte. – Din tc. teste, deste.

ROTUNJI, rotunjesc, vb. IV. 1. Tranz. A face rotund, a da unui obiect forma rotunda. ♦ A prelucra muchiile si colturile unui corp (prin taiere, aschiere etc.) pentru a obtine suprafete cat mai rotunde. ♦ A fixa hotarul unei regiuni in asa fel incat linia hotarului sa fie cat mai putin sinuoasa. 2. Refl. A capata forma rotunda, a se ingrasa, a se implini. 3. Tranz. (Adesea fig.) A completa; a intregi, a mari. ♦ A elimina subdiviziunile unui numar, ale unei sume etc.; a face intreg. [Var.: (reg.) ratunji, rotunzi vb. IV] – Din rotund.

IDEE ~i f. 1) Reprezentare generala si abstracta, care se formeaza in constiinta omului, despre un obiect sau despre un fenomen; concept; notiune. 2) Rezultat al procesului de gandire; gand. ◊ ~ fixa idee care staruie mereu in mintea cuiva; idee obsedanta. A avea ~ a avea cunostinte sumare despre ceva. 3) Fel de a vedea lucrurile din jur, de a reprezenta realitatea. 4) Conceptie de baza a unei opere. ~ea romanului. ~ea spectacolului. 5) Intentie de a intreprinde ceva. [Sil. de-e-] /<lat., gr. idea

POLARIZARE s. f. 1. faptul de a (se) polariza; polarizatie. 2. dezvoltare in directii opuse a sensurilor unui cuvant, initial cu un singur inteles. 3. (fil.) formare a unor termeni opusi, polari. 4. metoda terapeutica prin folosirea curentului electric de foarte joasa amplitudine, trecut prin electrozi fixati cu polul pozitiv pe arcadele orbitale, iar cu cel negativ la nivelul picioarelor. (< polariza)

ASTROIDA s.f. Curba plana descrisa de un punct al unui cerc care se roteste fara alunecare intr-un cerc fix cu raza de patru ori mai mare. [Pron. -tro-i-. / < fr. astroide, cf. gr. astron – astru, eidos – aspect, forma].

CISOIDA s.f. (Geom.) Curba plana descrisa de un punct de pe o secanta mobila care trece printr-un punct fix al unui cerc, intersectandu-l a doua oara. [Pron. -so-i-. / < fr. cissoide, cf. gr. kissos – iedera, eidos – forma].

PALMA s. f. 1. ramura de palmier, simbol al victoriei. 2. motiv ornamental in forma de palma (1). ♦ ele academice = distinctie acordata de Academia Franceza oamenilor de stiinta si artistilor. 3. inotatoare de cauciuc care se fixeaza de picior, pentru inotul subacvatic. (< fr. palme, lat. palma)

A SE INCOLACI ma ~esc intranz. 1) A se fixa prin miscari de rotatie (in jurul unui obiect); a se infasura; a se invalatuci. ~ in jurul... 2) A se strange in forma de colac; a se face colac; a se incovriga. 3) (despre rauri, drumuri etc.) A-si schimba mereu directia (formand o linie serpuita); a serpui. /in + colac

PENTACRIN s.m. Echinoderm cu corpul in forma de potir pe marginea caruia sunt prinse bratele bifurcate si penate cu aspect de floare, care duce viata sedentara, fiind fixat pe fundurile marine cu ajutorul unui peduncul; crin-de-mare. [< fr. pentacrine].

ANCORAJ s.n. 1. Ancorare. 2. Ansamblu format dintr-o ancora si dintr-o serie de piese care servesc pentru ancorare. ♦ Loc de ancorare. ♦ Sistem de cabluri care fixeaza un stalp, o constructie inalta etc. [Cf. it. ancoraggio, fr. ancrage].

sarciner, sarcinere, s.n. si sarcineri, s.m. (reg.) 1. (s.n.) par lung si gros infipt in pamant, facut din trunchiul unui copac tanar, cu crengile retezate aproape de tulpina, pe care taranii si ciobanii atarna, la tara, diferite obiecte gospodaresti; prepeleac, olar, sarcior; cuier. 2. (s.n.) lemn fixat vertical pe pluta, de care plutasii isi agata hainele sau alte obiecte. 3. (s.n.) nume dat unor obiecte asemanatoare ca forma cu sarcinerul si care au diverse intrebuintari: a) trunchi de copac tanar, cu crengile retezate aproape de tulpina, infipt in pamint, pe care se cladeste claia de fan; b) fiecare dintre prajinile legate cate doua crucis si asezate in partile claii de fan; c) arac pentru sustinut fasolea; d) par la gard. 4. (s.m.) persoana care transporta o greutate, o sarcina.

april m., gen. al lui (lat. aprilis, d. aperire, a deschide, ca si aprig). A patra luna a anului. – Ob. Aprilie (ngr. Aprilios). V. prier. – Odata, calendaru gregorian incepea la 1 April, si atunci, in Francia, se trimeteau daruri. La 1564, Carol al 11 fixa inceputu anului la 1 Ianuariu. Cind sosi ziua de 1 April, cei obisnuiti cu aceasta zi continuara sa trimeata daruri supt forma de pacaleli. Asa s' a nascut obiceiu de a spune minciuni la 1 April.

BUCLA, bucle, s. f. I. 1. Suvita de par rasucita in spirala; zuluf, carliont. 2. Portiune de fir textil, rasucita in timpul tricotarii, in forma de bucla (I 1). II. 1. Curba dintr-un drum in serpentina. ♦ Cot al unui curs de apa. 2. Piesa metalica pe care se fixeaza, prin indoire, capatul unui cablu. 3. (In sintagma) Bucla digitala = aparat electronic folosit pentru redarea infinita a unei secvente sonore inregistrate. – Din fr. boucle.

TOC², tocuri, s. n. 1. Cutie ori suport de lemn, de metal, de piele sau de material plastic, cu forme si marimi diferite, in care se pastreaza arme, aparate sau instrumente; teaca de piele, de carton etc. in care se tin diferite obiecte mici (ochelari, piepteni etc.). ♦ Spec. (Rar) Teaca de sabie. 2. Unealta de scris cu cerneala facuta din lemn, os, metal, in forma de betisor, la care se adapteaza o penita; condei. ◊ Toc rezervor = stilou. 3. Cadru de lemn sau de metal in care se fixeaza, la o constructie, ferestrele si usile. – Din magh., scr. tok.

CONTROL, controale, s. n. 1. Analiza permanenta sau periodica a unei activitati, a unei situatii etc. pentru a urmari mersul ei si pentru a lua masuri de imbunatatire. ◊ Lucrare de control = lucrare scrisa prin care se verifica periodic cunostintele elevilor sau ale studentilor. Cifra de control = exponent care indica limitele cantitative ale productiei. Punct de control = loc fix (la marginea unui oras, a tarii etc.) unde organele autoritatii supravegheaza indeplinirea formalitatilor legale de catre cei care trec. Control obstesc = forma de control social, specifica tarilor socialiste, care se exercita de catre masele largi de oameni ai muncii si de reprezentantii organizatiilor de masa si obstesti. ♦ Supraveghere continua (morala sau materiala); stapanire, dominatie. ♦ Putere de dirijare a propriilor sale gesturi si miscari. 2. Institutie sau grup de persoane care supravegheaza anumite activitati. 3. (La pl.) Registru de evidenta a personalului (si animalelor) unei unitati militare. – Din fr. controle.

SALTEA ~ele f. Obiect facut dintr-un sac in care se introduce si se fixeaza un strat gros de lana, de vata, de iarba-de-mare, de paie etc., care se asaza pe pat pentru a forma un asternut moale. ◊ ~ de plaja sac impermeabil care se umple cu aer si pe care se poate pluti; saltea pneumatica. ~ de beton captuseala de protectie a albiei unei ape curgatoare, constand din placi de beton. [Art. salteaua; G.-D. saltelei] /<ngr. saltes

TREMATODE s.n.pl. Clasa de viermi paraziti, lati, prevazuti cu o ventuza cu care se fixeaza pe alte animale sau pe plante; (la sg.) vierme din aceasta clasa. [Sg. trematod. / < fr. trematodes, cf. gr. trema – orificiu, eidos – forma].

HIDRA, hidre, s. f. 1. (La pl.) Gen de celenterate cu corpul de forma unui sac, care au, la un capat, gura inconjurata de 6-8 tentacule si, la celalalt capat, un fel de disc cu care se fixeaza pe un suport (Hydra); (si la sg.) animal care face parte din acest gen. 2. (Mitol.) Monstru fabulos inchipuit ca un sarpe urias cu mai multe capete, care, taiate, cresteau la loc. [Var.: idra s. f.] – Din fr. hydre, lat. hydra.

NITUI, nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit dupa ce acesta a fost trecut prin gaurile pieselor care trebuie impreunate. 2. A impreuna, a fixa doua sau mai multe piese cu ajutorul niturilor. – Nit + suf. -ui.

FRETA ~e f. tehn. 1) Fir sau inel metalic, de diferite latimi fixat pe exteriorul unei piese tubulare, pentru a-i mari rezistenta la presiuni interioare sau pentru a le consolida. 2) Piese de metal, in forma de inel, care inconjoara barele armaturii unei piese de beton armat. /<fr. frette

A SE INCRUSTA se ~eaza intranz. 1) (despre amintiri, fapte, intamplari etc.) A se fixa ramanand pentru mai mult timp; a se intipari. Grozaviile razboiului s-au incrustat in memorie. 2) (despre saruri dizolvate) A se depune sub forma de crusta pe peretii unui obiect (ai unui recipient, ai unei conducte, etc.) sau ai unui tesut. [Sil. in-crus-] /<fr. incruster, lat. incrustare

SPALIER ~e n. 1) Sistem de sustinere a vitei de vie si a unor pomi fructiferi, format din stalpi verticali intre care sunt intinse orizontal mai multe randuri de sarma, de care se leaga aceste plante. 2) Rand de plante sau de arbusti cu ramurile tunse care formeaza un perete de verdeata de-a lungul unei alei. 3) Aparat de gimnastica constituit dintr-o scara fixata vertical pe un perete; scara fixa. [Sil. -li-er] /<fr. espalier, germ. Spalier

AGRAFA s. f. 1. piesa mica de tabla, de sarma pentru fixare; obiect cu care se prinde o haina, parul, o incizie etc. 2. piesa de solidarizare a armaturilor la betonul armat. 3. (arhit.) ornament in forma de consola in capatul unui arc. (< fr. agrafe, germ. Agraffe)

ANCORAJ, ancoraje, s. n. 1. Ancorare. 2. Ansamblu format dintr-o ancora si dintr-o serie de piese care servesc la ancorarea ei. ♦ Sistem de cabluri, sfori etc. prin care se fixeaza un stalp, o constructie inalta etc. – Fr. ancrage (dupa ancora).

AGRAFA, agrafe, s. f. 1. Nume dat unor obiecte care servesc sa prinda sau sa fixeze o haina, parul etc. ♦ Piesa de metal cu care se leaga blocurile de piatra, se fixeaza zidaria etc. 2. (Med.) Mica piesa metalica cu care se prind si se mentin unite buzele unei plagi pana la cicatrizare; copca. 3. Ornament in forma de consola la capatul unui arc. – Din fr. agrafe.

RIGLA ~e f. 1) Instrument format din- tr-o bara gradata, folosit la trasarea unor linii drepte sau la masurat; linie. ◊ ~ loga-ritmica (sau de calcul) instrument alcatuit dintr-o rigla fixa si una mobila, folosit la efectuarea rapida a unor calcule. 2) metal. Unealta folosita in turnatorie pentru inde-partarea si netezirea surplusului de amestec din cutia de formare. /<ngr. rigla

CONOID, -A I. adj. de forma conica. II. s. n. suprafata generata de o dreapta care se mentine paralela cu un plan dat si se sprijina pe o dreapta fixa si pe o curba fixa. (< fr. conoide)

INTERfix s. n. segment din structura unui cuvant sau a unei forme flexionare plasata intre radacina si un sufix (lexical sau gramatical) ori o desinenta si analizat de obicei impreuna cu afixul urmator. (< inter¹- + /a/fix)

PROPORTIONAL ~a (~i, ~e) 1) Care are un caracter de proportie; care formeaza o proportie. Dezvoltare ~a. Dimensiuni ~e. 2) Care este caracteristic pentru proportii. ◊ Medie ~a radacina patrata a produsului dintre doua cantitati; medie geometrica. Impozit ~ impozit fixat in raport cu un anumit venit. [Sil. -ti-o-] /<fr. proportionnel, lat. proportionalis

MECANISM s.n. 1. Sistem tehnic compus din piese fixe si mobile care sunt in contact si ale carui elemente mobile antreneaza miscarea celorlalte; (p. ext.) mod de functionare a unui astfel de sistem. 2. Ansamblul elementelor care formeaza un intreg, functionand ca un organism. 3. (Fig.) Sistem, organizare, organizatie. [Var. mehanism s.n. / < fr. mecanisme, cf. lat. mechanisma].

BUCLA s.f. I. 1. Suvita de par rasucita; carliont, zuluf. 2. Parte a ochiului unui fir format in timpul tricotarii. II. 1. Curba pronuntata folosita la racordarea aliniamentelor unei serpentine. ♦ Portiune a unui curs de apa cu o puternica cotitura. 2. Piesa de metal pe care se fixeaza, indoindu-se, capatul unui cablu. [< fr. boucle].

sistor, -oare, s.m. si f. 1. (pop.; s.m. si f.) fiecare dintre bucatile de lemn (sau de fier) prinse la capete in tarcoalele prasnelului de la moara si care se angreneaza cu maselele rotii. 2. (reg.; s.m.; la pl. cu forma: sustori) fiecare dintre bucatile de lemn prinse in jurul rotii sau al carului, care pune in miscare joagarul. 3. (reg.; s.f.) fuscel la loitra. 4. (reg.; s.f.; in forma: sustoare) speteaza (la grapa). 5. (reg.; s.f.) fofelnita vartelnitei. 6. (reg.; s.m. pl.; in forma: sustori) falceaua melitei. 7. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre chingile de fier orizontale care intaresc usa unei case. 8. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre grinzile intre care se fixeaza fereastra. 9. (reg.; s.m. pl.) fiecare dintre stalpii verticali care sprijina streasina casei. 10. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre barnele care marginesc intrarile strungii la o stana. 11. (reg.; s.m.) par ascutit care se pune in varful caselor taranesti.

potcoava (potcoave), s. f. – 1. Piesa de fier in forma de semicerc. – 2. (Arg.) Portmoneu. Sl. podukovu (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 78; Conev 73), cf. bg., sb., ceh. podkova, mag. patko, alb. potkua. – Der. potcovi, vb. (a bate, a fixa potcoave; a pacali, a insela); potcovar, s. m. (producator de potcoave; maresal); potcovarie, s. f. (atelier, meserie de potcovar); potcoveala, s. f. (actiunea de a potcovi).

INTINS², -A, intinsi, -se, adj. 1. Incordat, lungit (prin tragere de unul sau de ambele capete). 2. Desfasurat in lungime sau pe toata suprafata. ◊ Loc. adv. Cu brate(le) intinse = cu mare dragoste. Cu panzele intinse = (despre ambarcatii) cu panzele desfasurate. ♦ (Despre corturi; p. ext. despre tabere) Asezat, fixat. 3. (Despre piei, tesaturi etc.) Fara creturi sau indoituri; netezit, neted. 4. (Despre mers, zbor etc.; adesea adverbial) Care duce direct la tinta; p. ext. incordat, grabit, zorit². 5. (Despre elemente care formeaza un sir) Care prezinta o succesiune neintrerupta. 6. Cu suprafata mare, vast. ◊ Loc. adv. Pe scara intinsa = in proportii foarte mari. – V. intinde.

ARBORE ~i m. 1) Planta lemnoasa cu tulpina inalta si cu crengi ramificate, pe care se afla frunzele, formand o coroana; copac. ◊ ~ de cacao planta lemnoasa tropicala cultivata pentru seminte comestibile. ~ de cafea planta lemnoasa tropicala din care se obtine cafeaua si cofeina. ~ de cauciuc planta lemnoasa tropicala din scoarta careia se extrage un suc, prin coagularea caruia se obtine cauciucul brut. ~ de chinchina planta lemnoasa tropicala din a carei scoarta se extrage chinina. ~ de paine planta lemnoasa exotica avand fructe mari, sferice, cu gust de paine, care se consuma fierte si coapte. ~ genealogic figura in forma de copac reprezentand ramificatiile unei familii si filiatia membrilor ei. ~ele vietii a) arbore exotic cu tulpina inalta, cu coroana deasa, foarte ramuroasa, si cu frunze mici solzoase, cultivata ca planta decorativa; tuia; b) forma a unei figuri reprezentand evolutia omului dea lungul vietii sale. 2) Organ de masina care transmite o miscare prin rotire in jurul axei sale. 3) Stalp de lemn sau de metal fixat vertical pe o nava pentru a sustine panzele si instalatiile de semnalizare; catarg. /<lat. arbor, ~oris

privesti, privestesc, vb. IV (reg.) 1. (despre lichide) a acoperi, a trece peste, a revarsa peste margini. 2. (despre tesaturi, materiale textile, obiecte confectionate) a tivi indoind sau innadind materialul; a intoarce, a dubla pentru a face o tivitura dubla; a coase doua bucati una peste alta; a insaila; a petrece una peste alta marginile unui obiect de imbracaminte. 3. (despre sindrila, sita, scanduri) a fixa, a aseza (partial) una peste alta intr-un anumit fel; (despre bucati de lemn, grinzi) a suprapune capele pentru a innadi. 4. (despre obiecte, pereti) a astupa o crapatura. 5. (in forma: privesti) a umbla incercand sa nu fie observat.

DERIVA s. f. 1. unghi format de axul longitudinal al unei (aero)nave cu drumul de urmat sub actiunea curentilor. ♦ a merge (sau a fi) in ~ = a naviga in voia vantului, a valurilor si curentilor. ◊ deplasare a gheturilor de la poli. ♦ a fi in ~ = (fig.) a fi fara vointa, fara energia necesara unei actiuni. 2. unghi format, la tragerile indirecte cu tunul, de planul de tragere cu planul de ochire. 3. (tehn.) abatere intr-un singur sens a valorii unei marimi fata de valoarea initiala. 4. partea verticala fixa a ampenajului unui avion sau planor. (< fr. derive)

PLATforma s. f. I. 1. suprafata orizontala plana, planseul mobil sau fix (la un vehicul, la un vagon etc.). ♦ vagon, (auto)camion care are o suprafata plata, deschisa. ♦ parte a unui tramvai, autobus etc. pe unde urca sau coboara calatorii. 2. loc rezervat la bordul unor nave pentru apuntarea avioanelor si elicopterelor. ♦ suprafata de teren pe care se ridica noi constructii. ♦ ~ de lansare = loc amenajat pentru lansarea rachetelor mari; ~ spatiala = satelit artificial de mari dimensiuni, baza de lansare de pe orbita a navelor interplanetare; ~ industriala = zona in care sunt concentrate mai multe unitati industriale. 3. parte a unei cladiri, formata dintr-o suprafata orizontala plana. ♦ rampa pentru incarcarea si descarcarea vagoanelor. 4. (sport) instalatie orizontala rigida de pe care se executa sarituri in apa. 5. portiune mai rigida si mai solida a scoartei terestre. ♦ ~ continentala = zona a fundului marii care se inclina usor de la tarm spre povarnisul continental. ♦ constructie plutitoare sau fixa destinata forajului marin. ♦ loc ses (pe un deal, pe un munte). II. (fig.) program, expunere de principii ale unui partid politic, ale unei grupari oarecare, baza teoretica. (< fr. pate-forme)

MANSETA¹ ~e f. 1) Banda fixa sau mobila de panza, aplicata in partea de jos a manecii unei camasi sau bluze. 2) Margine rasfranta in partea de jos a pantalonilor. 3) Piesa de cauciuc sau de piele, in forma de inel sau de cilindru, care serveste la etansarea unor deschizaturi in instalatiile tehnice. /<fr. manchette, germ. Manschette

GARNITURA s.f. 1. Accesoriu care serveste la impodobirea sau la completarea unui lucru; podoaba, ornament. 2. Adaos de legume, salata etc. care se serveste la friptura. 3. Piesa sau ansamblu de piese demontabile care se fixeaza pe piese supuse uzurii prin frecare pentru a le proteja; piesa cu care se etanseaza doua elemente prin care circula un fluid. 4. Grup de obiecte, de unelte etc. asemanatoare care formeaza un asortiment complet. 5. Ansamblu de piese de acelasi gen, folosite intr-un atelier, intr-o exploatare etc. ♦ Totalitatea pieselor de acelasi fel ale unei masini. ◊ Garnitura de litere = serie de caractere de acelasi fel, dar de corpuri diferite. ♦ Ansamblu format din locomotiva si vagoanele unui tren. [< fr. garniture].

SCOABA, scoabe, s. f. 1. Piesa metalica formata dintr-o bara cu capetele indoite in unghi drept si ascutite la varf, folosita mai ales in constructii provizorii, pentru a fixa intre ele piese de lemn. ♦ (Pop. si fam.) Epitet depreciativ pentru o persoana foarte slaba sau pentru o femeie slaba si rea. 2. Numele unor piese metalice sau de lemn, asemanatoare ca forma sau ca functie cu scoaba (1), folosite in lucrari de dulgherie, de dogarie etc. 3. (Rar) Scobitura in zid; firida. 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor pesti ca morunul, cega, nisetrul etc. – Din bg., scr. skoba.

A INCHEIA² inchei tranz. 1) (adunari, cuvantari, texte etc.) A duce pana la capat; a sfarsi; a termina; a ispravi. ~ discutia. 2) (coloane, randuri etc.) A intregi formand partea de la urma. 3) (acorduri, tratate, conventii etc.) A adopta prin semnaturile reprezentantilor; a consimti sa respecte printr-o intelegere reciproca; a contracta. Partile au ~t conventia. ◊ ~ un proces-verbal a fixa un fapt de natura juridica intr-un act oficial. 4) A face sa se incheie. /<lat. inclavare

A OBSERVA observ tranz. 1) A fixa cu vazul intr-un fragment scurt de timp; a distinge fugitiv cu privirea; a zari. 2) A sesiza atragand atentia; a remarca. ~ un detaliu artistic. 3) A privi cu atentie, pentru a-si forma o parere. 4) A urmari pe ascuns; a pandi. 5) inv. (legi, obiceiuri etc.) A lua in consideratie, acordand atentia cuvenita; a indeplini intocmai; a respecta. ~ datinele stramosesti. /<fr. observer, lat. observare

SALTEA, saltele, s. f. Obiect facut dintr-un fel de sac de panza, de material plastic etc. in care se introduce (si se fixeaza prin cusaturi din loc in loc) un strat gros de lana, de iarba-de-mare, de paie, de vata sau care se umple cu aer si care se aseaza pe pat (pentru a forma un asternut moale) sau pe apa (pentru a pluti). ♦ Saltea de apa = mic rezervor de apa creat la piciorul unui baraj pentru a amortiza lovitura apei care cade asupra terenului de la piciorul barajului. Saltea de beton = constructie de protectie a albiei raurilor, alcatuita din placi de beton sau de beton armat. Saltea de piatra = strat de piatra uscata care are rolul de a colecta infiltratiile de apa din galeriile de tunel. Saltea de protectie = Invelis al unui cablu electric, cu rolul de a-l proteja de deteriorarile care pot surveni in timpul curburii la montare. – Din ngr. siltes.

2) bara f., pl. e (fr. barre, drug ori manela. V. bar 1 si bareta 2). Drug, prajina de metal de 1-2 metri si groasa de 4-5 c.m. Aparat de gimnastica compus dintr’o prajina de lemn ori de fer fixata in doi stilpi verticali (Se numeste si bara fixa, rec ori fus). Bariera care-i separa pe judecatori de public si de care se reazema avocatii cind pledeaza. A aparea la bara, a te prezenta la judecata. Mare banc de nomol care se formeaza la gura unui fluviu si impedeca navigatiunea: bara de la Sulina. V. primez 1.

CROCODIL, crocodili, s. m. 1. Reptila uriasa din ordinul crocodilienilor, care traieste in fluviile din tarile tropicale, cu corpul acoperit de placi osoase, cu coada lunga si cap alungit, cu falci lungi si dinti puternici (Crocodilus niloticus). ◊ Expr. (Fam.) Lacrimi de crocodil = plans prefacut, ipocrit. 2. Dispozitiv metalic fixat pe sinele de cale ferata si folosit pentru a transmite comenzile de semnalizare, actionand fluierul locomotivei in mers. 3. Cleste cu care, in laborator, se da dopurilor de pluta elasticitatea necesara folosirii lor. 4. Clema de forma unui clestisor cu falci dintate, folosit pentru realizarea unor legaturi electrice temporare si demontabile. – Din fr. crocodile, lat. crocodilus.

TRESA ~e f. 1) Siret din fire de lana, de matase sau banda de metal care se fixeaza la unele uniforme pentru a indica gradul (militar); galon. 2) Parama folosita la legarea navelor, actionand perpendicular pe axa navei. 3) Invelis textil sau metalic al unui cablu electric. 4) Motiv arhitectural ornamental, plat sau convex, in forma de benzi impletite. /<fr. tresse

sezator, sezatoare, adj., s.m. si f. 1. (adj.; inv.) (persoana) care sade, care este asezata (pe ceva). 2. (s.f.; reg.) scandura fixata intre talpile razboiului, pe care sade tesatoarea cand tese. 3. (s.f.; reg.) asternutul de sub sa. 4. (s.f.; reg.; in forma: sazatoare) loc unde se odihnesc vitele la amiaza, cand sunt la pasune. 5. (adj.; inv.) stabilit, domiciliat, intr-un loc; vietuitor, traitor intr-un loc. 6. (adj.; inv.) sedentar. 7. (adj.; reg.; in sintagma) piatra sezatoare = piatra fixa din sistemul celor doua roti ale morii. 8. (s.f.; pop.) adunare restransa organizata de tarani in serile de iarna, pentru a lucra si a petrece, spunand povesti si glume; furcarie, haba, habara, claca. 9. (s.f. ; pop.) reuniune, intrunire; cenaclu, serata.

RULETA s.f. 1. Panglica de panza sau de otel gradata, care se poate infasura pe un ax metalic inauntrul unei cutii plate si care serveste la masurarea distantelor. 2. Obiect folosit in unele jocuri de noroc, format dintr-un disc impartit in compartimente colorate si numerotate si dintr-o bila care se invarteste odata cu discul, indicand la oprire numarul castigator; (p. ext.) jocul insusi. 3. Mic instrument format dintr-o rotita dintata, folosit in croitorie pentru desenarea tiparelor pe stofa, la taierea aluatului etc. 4. Curba descrisa de un punct al unei curbe plane care se rostogoleste fara alunecare pe o alta curba fixa cu care este coplanara. [< fr. roulette].

RULA, rulez, vb. I. Tranz. 1. A infasura manual sau mecanizat un material textil pe un sul de lemn sau metalic, formand un rulou (1). 2. A proiecta un film pe ecran intr-o sala de cinematograf. 3. A face sa circule bunuri, bani, investindu-i in afaceri. 4. A deplasa un corp prin rostogolire sau prin alunecare pe o cale fixa. ♦ (Livr.; despre vehicule) A inainta prin intermediul unor roti sau role. 5. A netezi sau a intinde o suprafata prin apasare cu un obiect in rostogolire. – Din fr. rouler.

ARMA vb. I. tr. 1. A introduce un cartus in camera de tragere a unei arme si a aduce percutorul in pozitia de a lovi capsa. 2. A aseza, a fixa armatura de fier unei constructii de beton armat. ♦ (Mine) A consolida cu o armatura (o galerie etc.). 3. (Mar.) A echipa o nava cu cele necesare plecarii in larg, a pune in serviciu (o nava). ♦ A forma echipajul unei nave sau echipele de lucru la un cabestan, la pompa etc. ♦ A pregati ramele pentru a fi puse in furcheti sau dame. [< fr. armer, cf. it. armare, lat. armare].

VENTUZA s. f. 1. organ de fixare la unele animale parazite. 2. paharel special de sticla ce se aplica pe piele dupa ce s-a rarefiat aerul din el prin caldura pentru a provoca o mica congestie locala cu efect curativ. 3. aparat in forma de clopot cu care se scoate aerul ce impiedica circulatia apei intr-o conducta. 4. (poligr.; pl.) mici piese montate pe o bara, care prin depresiune absorb coala de hartie, iar prin presiune o depun la semnele masinii de imprimat. (< fr. ventouse)

GRILA, grile, s. f. 1. Electrod in forma de sita, de spirala, de gard din sarma, intercalat intre anodul si catodul unui tub electronic sau intre alti doi electrozi, prin deschiderile caruia poate trece un flux de electroni sau de ioni; gratar (5), sita. 2. Gardulet fix sau mobil alcatuit dintr-o retea de vergele paralele, care inchide sau apara golul unei usi, al unei ferestre, al unei vitrine etc. 3. (Mil.) Obstacol facut din bare de otel, asezat in fata sau in spatele santului unei fortificatii sau la deschiderile unei cazemate. 4. Prajitura in forma de grila (2), preparata din aluat si unsa cu sirop de zahar sau miere. – Din fr. grille.

CERC ~uri n. 1) Linie curba inchisa ale carei puncte sunt egal departate de un punct fix, numit centru. Suprafata ~ului. ◊ ~ polar paralela care marcheaza limita zonelor polare ale Pamantului. ~ diurn cerc descris de astri in timpul miscarii lor aparente in jurul Pamantului. 2) Figura geometrica plana formata de o astfel de linie. 3) Obiecte de forma acestei figuri geometrice. ~ de butoi. ~ la roata unei carute. 4) Figura, desen, miscare in forma de inel. 5): ~ vicios greseala de logica care consta in demonstratia unei teze cu ajutorul alteia ce este la randul ei demonstrata cu ajutorul celei dintai. 6) fig. Grup de persoane unite prin interese si activitati comune. In ~ul familiei. ~ politic. 7) fig. Limita de cunostinte sau de preocupari; sfera; domeniu. ~ de atributii. /<lat. circus

VENTUZA s.f. 1. Organ al anumitor animale care le permite sa se fixeze pe diferite corpuri ca sa suga. 2. Paharel special de sticla care se aplica pe piele dupa ce s-a rarefiat aerul din el prin caldura pentru a provoca o mica congestie locala cu efect curativ. 3. Aparat in forma de clopot cu care se scoate aerul care impiedica circulatia apei intr-o conducta. 4. (Poligr.; la pl.) Mici piese montate pe o bara, care prin depresiune absorb coala de hartie, iar prin presiune o depun la semnele masinii de imprimat. [< fr. ventouse].

IDEE s.f. 1. forma de reflectare, de reprezentare generalizata a realitatii in constiinta; notiune, concept. 2. Gandire, conceptie, fel de a vedea. 3. Conceptie de baza care se desprinde dintr-o lucrare literara, artistica etc.; conceptie fundamentala. ♦ Gand, opinie, parere, convingere, judecata. ◊ Idee fixa = imagine, gand care revine mereu in mintea unei persoane. ♦ Intentie, plan. [Pron. -de-e. / cf. fr. idee, it. idea, gr., lat. idea < idein – a vedea].

GARNITURA ~i f. 1) Accesoriu folosit drept completare sau ornament al unui obiect. 2) Adaos, de obicei, de legume sau paste fainoase preparate, care se serveste cu mancaruri, in special, din carne. 3) Piesa demontabila care protejeaza sau fixeaza alta piesa. ~ de frana. 4) Placa elastica care se fixeaza intre doua piese rigide pentru a le etansa. ~ de robinet. ~ de piele. 5) Grup de obiecte asortate, care alcatuiesc un ansamblu; totalitate de obiecte de acelasi gen cu destinatie speciala; complet. ~ de autovehicule. ~ de mobila. ◊ ~ de tren totalitate a vagoanelor ce formeaza un tren. [G.-D. garniturii] /<fr. garniture, germ. Garnitur

IDEE s. f. 1. forma de reflectare, de reprezentare generalizata a realitatii in constiinta; notiune, concept. ♦ a avea ~ = a avea cunostinte (sumare), a fi informat despre... 2. gandire, conceptie, fel de a vedea. 3. conceptie de baza care se desprinde dintr-o lucrare literara, artistica etc. ♦ gand, opinie, parere, convingere, judecata. ♦ ~ fixa = imagine, gand care revine mereu in mintea cuiva. 4. intentie, plan, proiect. ♦ o ~ (de) = o cantitate mica, putin. (< fr. idee, lat., gr. idea)

ZERO, zerouri, s. n. 1. Numar care, in numaratoare, reprezinta o cantitate vida si care se indica prin cifra 0; nula. ◊ Expr. A reduce ceva la zero = a reduce cu totul importanta unui lucru, a face sa fie neglijabil. ♦ Cifra reprezentand numarul de mai sus pusa la dreapta altei cifre pentru a mari de zece ori valoarea unui numar; nula. 2. Epitet dat unui om de nimic; nulitate. 3. (Fiz.) Punct care serveste ca origine a unei scari cu ajutorul careia se indica valorile unei marimi. ♦ Spec. Grad de temperatura fixat in unele sisteme de masura a temperaturii (Reaumur, Celsius) la punctul de inghetare a apei distilate la presiunea normala. ◊ Zero absolut = temperatura de minus 273 de grade Celsius, socotita ca cea mai joasa temperatura posibila. 4. (Lingv.) Desinenta (sau sufix) zero = absenta unui afix gramatical la o forma flexionara, care este marcata, fata de alte forme cu afixe exprimate, prin lipsa unei marci formale propriu-zise. – Din fr. zero.

CONCOIDA s.f. Curba plana obtinuta ducand printr-un punct fix o secanta variabila care intalneste o dreapta sau o curba intr-un punct si ducand pe secanta din acest punct, de o parte si de alta, o lungime constanta. ♦ (Arhit.) Profilul unui fus de coloana. [Pron. -co-i-. / < fr. conchoide, cf. gr. konche – scoica, eidos – forma].

PLACENTA, placente, s. f. 1. (Anat.) Organ musculos si spongios care se formeaza in perioada de gestatie la majoritatea mamiferelor si care face legatura intre mama si embrion, servind la nutritia si respiratia acestuia, eliminandu-se la nastere; casa, caita, camasa, loc. ◊ Placenta previa = placenta (1) anormala, dezvoltata in partea inferioara a uterului. 2. (Bot.) Loc, portiune din peretii ovarului pe care se fixeaza ovulele. – Din lat., fr. placenta.

JUG, juguri, s. n. 1. Dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul animalelor cornute care trag la car, la plug etc. sau, in unele tari, se fixeaza de coarnele lor. ◊ Expr. A trage la jug = a) a trage carul, caruta, plugul etc.; b) fig. (despre oameni) a munci din greu, peste puteri. ♦ Munca grea, neplacuta; robie, tiranie. 2. Jujeu. ♦ Colac de lemn imbracat in piele care se pune uneori la gatul cailor si prin care se trec hamurile. 3. Piesa in forma de cadru sau de inel, care serveste la sustinerea altor piese ale unei masini sau ale unei unelte. ♦ Grinda sau rigla de lemn folosita la constructia acoperisurilor. 4. Parte componenta a circuitului magnetic al unui aparat sau al unei masini electrice, care nu are infasurari electrice. – Lat. jugum.

MARGINI, marginesc, vb. IV. 1. Tranz. A forma limitele, marginile unui lucru, unei suprafete etc., a contura un lucru, o suprafata, a incadra, a delimita. ♦ A stabili anumite limite. ♦ Refl. recipr. A se invecina cu..., a avea hotar comun cu... 2. Tranz. si refl. A (se) limita, a (se) reduce, a (se) restrange, a (se) rezuma. 3. Tranz. (Inv.) A tine sub paza, a fixa cuiva domiciliu fortat; a inchide. – Din margine.

RAGILA, ragile, s. f. 1. Instrument format dintr-o scandura in care sunt infipti dinti de fier si prin care se trage canepa sau inul melitat, ca sa se aleaga partea cea mai fina. 2. Zgarda cu tepi de fier care se pune la gatul cainilor ciobanesti spre a-i apara de muscatura lupului. ♦ Curea sau scandurica cu cateva cuie, care se fixeaza la botul viteilor ca sa nu poata suge. [Var.: (reg.) raghila s. f.] – Cf. germ. Raffel.

RIO DE LA PLATA, larg estuar situat la granita intre Argentina si Uruguay, format de fl. Parana si Uruguay. Lungime: 320 km; latime max.: 220 km. In estuar se varsa si fl. Uruguay. Pe tarmurile sale se afla orasele Buenos Aires, La Plata, Montevideo. Descoperit in 1516 de spaniolul J.D. de Solis. Explorat de F. Magellan (1520) si de S. Cabot (1527-1529), prima asezare permanenta a colonistilor spanioli in regiune s-a fixat la Asuncion (1537).

RING, ringuri, s. n. 1. Estrada ridicata la o inaltime regulamentara, de forma patrata si imprejmuita cu corzi sprijinite pe patru stalpi, unde se disputa gale de box. ♦ P. ext. Box. ♦ Platforma, estrada sau spatiu special amenajat intr-un local, pe care se danseaza. 2. Masina speciala folosita in industria textila pentru intinderea sau dublarea tortului, pentru rasucirea firului si infasurarea lui pe tevi. 3. Cerc de metal pentru acostarea navelor, fixat de bulonul de pe peretele cheiului. – Din fr., engl. ring.

IDEE, idei, s. f. 1. Termen generic pentru diferite forme ale cunoasterii logice; notiune, concept. 2. Principiu, teza cuprinzatoare, teza fundamentala, conceptie, gandire, fel de a vedea. ♦ Opinie, parere, gand, convingere, judecata. ◊ Expr. A avea idee = a avea cunostinte (sumare), a fi informat (despre ceva). Ce idee! = exclamatie de dezaprobare. Da-mi o idee = ajuta-ma cu o sugestie sau sa gasesc o solutie. ♦ Intentie, plan, proiect. 3. (In expr.) Idee fixa = imagine, gand delirant izolat, intens si durabil, lipsit de ratiune. ♦ Teama, grija cu privire la ceva, panica. ◊ Expr. (Fam.) A baga (pe cineva) sau a intra la (o) idee (sau la idei) = a face sa se ingrijoreze, sa se teama sau a se ingrijora, a se teme. 4. (In expr.) O idee (de...) = o cantitate mica, redusa etc. O idee mai mare. – Din fr. idee, lat. idea.

SA, sei f. 1) Piesa de harnasament confectionata din piele, care se fixeaza pe spinarea calului (sau a altor animale), servind pentru sederea comoda a calaretului. ◊ A pune ~ua pe cineva a impune cuiva propria vointa. A se tine tare in ~ a fi stapan pe situatie; a fi sigur de ceva. 2) Scaunul bicicletei sau al motocicletei. 3) Os din spinarea gainii. ◊ ~ua turceasca scobitura in osul sfenoid, in care se afla glanda hipofiza. 4) forma de relief reprezentand o depresiune intre crestele unui lant muntos, servind adesea si ca trecatoare. [Art. saua; G.-D. seii] /<lat. sella

PLATforma s.f. I. 1. Suprafata plata, planseu mobil sau fix (la un vehicul, la un vagon etc.). ♦ Parte a unui tramvai, a unui autobuz etc. pe unde urca sau coboara calatorii. ♦ Vagon, (auto)camion care are o suprafata plata, deschisa pentru transport. 2. Parte a unei cladiri, formata dintr-o suprafata orizontala plana. ♦ Rampa pentru incarcarea si descarcarea vagoanelor. 3. Portiune mai rigida si mai solida a scoartei terestre. ♦ Platforma continentala = marginea submersa a continentelor, care se inclina usor de la tarm spre povarnisul continental. ♦ Loc ses (pe un deal, pe un munte). II. (Fig.) Program, expunere de principii ale unui partid politic, ale unei grupari oarecare, baza teoretica. [< fr. plate-forme, cf. germ. Plattform].

PERNA ~e f. 1) Obiect de forma unui sac scurt si patrat, umplut cu pene (lana sau vata), care se pune sub cap in timpul somnului; capatai. ◊ ~ de calcat ustensila asemanatoare cu un astfel de obiect, folosita la calcatul obiectelor de imbracaminte, in special al manecilor. 2) pop. Fiecare dintre cele doua bare pe care se pune butoiul in beci pentru a-l ridica de la pamant si a-l imobiliza. 3) Obiect de tapiserie constand dintr-un sac umplut cu par sau cu iarba de mare, care se asaza, de obicei, pe scaune sau pe bancile automobilelor. 4): ~ de aer strat de aer de inalta presiune dintre baza unui vehicul si suprafata lui de sprijin sau dintre elementele mobile si fixe ale unor mecanisme. [G.-D. pernei] /<sb. perina

CUI, cuie, s. n. 1. Piesa mica, cilindrica sau in patru muchii, de metal sau de lemn, turtita la un capat si ascutita la celalalt, cu care se fixeaza intre ele diferite piese, care se bate in zid sau in lemn pentru a servi ca suport etc. ◊ (Tehn.) Cui spintecat = piesa de siguranta formata dintr-o bucata de sarma indoita, cu un ochi la un capat, care impiedica desfacerea piulitelor. ◊ Expr. Cui pe (sau cu) cui se scoate = un rau face sa uiti raul anterior. (Fam.) A face (sau a taia) cuie = a simti frigul, a dardai de frig. A-i intra cuiva un cui in inima = a se strecura in sufletul cuiva o teama, o banuiala, o indoiala, o grija etc. Cuiul lui Pepelea = drept abuziv pe care si-l ia cineva, legandu-se de un pretext, pentru a stingheri pe altul. ♦ Cuier simplu de perete. ◊ Expr. A-si pune pofta in cui = a renunta la o dorinta, la un lucru ravnit. 2. Nume dat mai multor piese de metal sau de lemn asemanatoare ca forma cu un cui (1). – Lat. cuneus.