VARFUIT, -A, varfuiti, -te, adj. 1. Prelungit in forma de varf, cu varf; tuguiat, ascutit. 2. (Despre recipiente) Plin pana sus, umplut cu varf. – V. varfui.

XIFOID, -A, adj., s.n. (Cartilaj) In forma de varf de sabie, extremitatea inferioara a sternului. (din fr. xiphoide)

SAGITARIA s.f. Planta erbacee din apele dulci, calme, cu frunze aeriene in forma de varf de sageata; varietate de stanjenel. [< fr. sagittaire, cf. lat. sagitta – sageata].

SAGITARIA s. f. planta erbacee din apele dulci, calme, cu frunze aeriene in forma de varf de sageata; varietate de stanjenel. (< fr. sagittaire)

BOMBEU ~ri n. Partea bombata si intarita, care formeaza varful incaltamintei. /<fr. bombe

BOMBEU s.n. Partea intarita si bombata care formeaza varful incaltamintei. [Pl. -uri. / < fr. bombe].

BOMBEU, bombeuri, s. n. Partea intarita si bombata care formeaza varful incaltamintei. – Dupa fr. bombe.

INSPICAT, -A, inspicati, -te, adj. 1. Care a dat in spic; care are spice. 2. (Despre par) Cu fire albe; carunt; p. ext. (despre parul sau blana unor animale) cu varful de culoare mai deschisa; cu varful in forma de spic. ♦ (Despre tesaturi, p. ext. despre obiecte confectionate din tesaturi) Cu fire de alta culoare, impestritat. – V. inspica.

XIFOID, xifoide, s. n. Cartilaj de forma unui varf de sabie, care termina osul stern. – Din fr. xiphoide.

FRAMEE, framei, s. f. (In evul mediu, la popoarele germanice) Lance de lupta de inaltimea unui om, cu varful in forma unei frunze de laur, ascutit si taios. – Din fr. framee.

LANCEOLAT, -A, lanceolati, -te, adj. (Bot.; mai ales despre frunze) Care are forma unui varf de lance. [Pr.: -ce-o-] – Din fr. lanceole.

INSPICAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A INSPICA. 2) (despre par) Care are fire carunte; cu fire albe. 3) (despre parul sau despre blana unor animale) Care are varful in forma de spic. 4) (despre tesaturi si despre obiecte confectionate din ele) Care contine fire de alta culoare; impestritat. [Sil. in-spi-] /v. a inspica

LANCEOLAT ~ta (~ti, ~te) (despre frunze) Care are forma unui varf de lance. [Sil. -ce-o-] /<fr. lanceole, lat. lanceolatus

CROSETA s.f. 1. Ac lung cu varful in forma de carlig, cu care se lucreaza diferite impletituri (mai ales dantele) din ata, lana etc. 2. Tija prevazuta cu o lama, servind la indepartarea pamantului ramas intr-o forma de turnatorie. 3. Piesa din otel de forma unui cui cu cap latit prevazut cu gauri, folosit in solidarizarea imbinarilor de lemn. 4. (Poligr.) Paranteza colturoasa, dreapta. [Var. croset s.n. / < fr. crochet].

LANCEOLAT, -A adj. In forma (de varf) de lance; hastat. ◊ Goticul lanceolat = prima perioada a goticului (inceputul sec. XIII), caracterizata prin ornamente in forma de lance. [Pron. -ce-o-. / cf. fr. lanceole].

SERPETA s.f. Cutit special, cu varf in forma de pana indoita, folosit pentru altoire; cosoras. [< fr. serpette].

SUBULAT, -A adj. (Liv.) Terminat cu un varf; in forma de spin. [Cf. fr. subule < lat. subula – sula].

sfarcus, sfarcusuri, s.n. (reg.) 1. extremitate proeminenta a unor organe, a unor parti de organe, a unor oase; sfarc. 2. (in forma: sfercusa) varful unui palos. 3. (in forma: sfarcus) betigas crestat pentru frecat urzicile.

BIFID, -A adj. despicat in doua, care formeaza doua varfuri. (< fr. bifide, lat. bifidus)

CLAVIFORM, -A adj. (bot.; despre unele organe) ingrosat dinspre baza spre varf; ◊ in forma de maciuca. (< fr. claviforme)

CROSETA s. f. 1. dispozitiv, instrument in forma de carlig. ◊ ac lung cu varful in forma de carlig cu care se lucreaza diferite impletituri (dantele) din ata, lana etc. 2. tija prevazuta cu o lama, servind la indepartarea pamantului ramas intr-o forma de turnatorie. 3. piesa de otel de forma unui cui cu cap latit cu gauri, in solidarizarea imbinarilor de lemn. 4. paranteza dreapta. (< fr. crochet)

LANCEOLAT, -A adj. in forma unui varf de lance; hastat. ♦ goticul ~ = prima perioada a goticului, caracterizat prin ornamente in forma de lance. (< fr. lanceole)

TRIFID, -A adj. (despre unele organe, frunze) despicat in trei; care formeaza trei varfuri. (< fr. trifide)

HARPON, harpoane, s. n. Unealta in forma de lance, constituita dintr-o bara metalica sau de lemn si un varf metalic in forma de sageata, prinsa cu o franghie lunga si groasa si intrebuintata la vanarea balenelor, a rechinilor etc. – Din fr. harpon.

TURTUR, turturi, s. m. 1. Sloi mic de gheata de forma prelungita si usor ascutita spre varf, care se formeaza de-a lungul stresinilor sau pe ramuri, prin inghetarea imediata a apei care se scurge. 2. (La pl.) Franjuri. 3. Jgheab prin care curge apa (la fantana). [Var.: turture s. m.] – Et. nec.

MUGUR, muguri, s. m. 1. Organ al plantelor superioare, format dintr-un varf vegetativ si din frunze tinere (nedezvoltate inca) acoperite de frunzulite solzoase. 2. Excrescenta mica, de natura patologica, pe unele organe. 3. Parte a pieptului dintre picioarele de dinainte la vitele cornute, la cerb, la caprioara si la alte animale salbatice. [Var.: mugure s. m.] – Cf. alb. mugull.

TIPIE, tipii, s. f. (Reg.) Colina cu varful tesit, de forma unui trunchi de con. – Et. nec.

CREASTA, creste, s. f. 1. Excrescenta carnoasa, de obicei rosie si dintata, sau mot de pene pe care le au la cap unele pasari. ◊ Compus: creasta-cocosului = a) planta erbacee cu frunze ovale, cu flori rosii sau galbene, reunite la varful tulpinii in forma de creasta ondulata (Celosia cristala); b) numele a doua specii de ferigi cu sporii dispusi pe fata interioara a frunzelor (Polystichum braunii si lobatum); c) numele unei ciuperci mari, comestibile, cu tulpina carnoasa, groasa, foarte ramificata (Clavaria flava). ♦ (Anat.) Proeminenta osoasa. 2. Partea cea mai de sus a unui munte, a unei case, a unui copac, a unui val de apa etc. 3. Coama de acoperis. 4. (In sintagma) Creasta de taluz = linia de intersectie dintre fata unui taluz si suprafata terenului natural sau a platformei unui rambleu. – Lat. crista.

STOG ~uri n. 1) Gramada mare si inalta de snopi, de fan etc. cladita in forma cilindrica cu varf conic; claie; capita. 2) fig. Movila in care elementele constitutive sunt asezate ordonat unele peste altele; stiva. /<sl. stogu

CLAVIFORM, -A adj.) (Bot.; despre unele organe) Care se ingroasa spre varf. ♦ (Rar) In forma de par, de baston, de retevei, de maciuca; clavat. [< fr. claviforme, cf. lat. clava – retevei, maciuca, forma – forma].

GRAIFAR s.n. (Tehn.) 1. Organ de lucru al masinilor de ridicat si de transportat destinat apucarii materialului. ♦ Excavator folosit pentru capacitati mari. 2. varf ascutit care formeaza ochiurile la masinile de cusut fete de incaltaminte. [Pron. grai-. / < germ. Greifer].

RITON s.n. Vas conic de metal sau de lut, curbat ca un corn de vita, cu varful modelat in forma unui cap de animal, folosit de grecii antici pentru libatii sacre si petreceri. [Scris si rhyton. / < gr. rhyton].

stioaca, stioci, s.f. (reg.) 1. ghionoi (de cioplit piatra). 2. tarnacop cu un tais lat. 3. sapa cu varf ascutit. 4. (in forma: stioca) tesla. 5. (in forma: stioca) barda.

DICERAS s. m. gen fosil de lamelibranhiate avand cochilia cu valve groase si varfurile rasucite in forma de corn. (< fr. diceras)

GRAIFER s. n. 1. organ de lucru al masinilor de ridicat si de transportat, din doua cupe mobile, destinate apucarii materialului. ◊ excavator pentru capacitati mari. 2. varf ascutit care formeaza ochiurile la masinile de cusut fete de incaltaminte. (< germ. Greifer)

RHYTON s. n. vas conic din metal sau ceramica, cu varful curbat in forma unui corn de animal, in antichitate pentru libatii. (< germ. Rhyton, gr. rhyton)

BIBERON, biberoane, s. n. Sticluta prevazuta cu un varf de cauciuc in forma de sfarc, care serveste la alaptarea artificiala a sugarilor. ♦ (Impr.) varful de cauciuc in forma de m*****n al unui biberon. – Din fr. biberon.

BURSUCA, bursuce, s. f. Planta erbacee mica, cu flori violet-inchis, asezate in forma de spic la varful tulpinii si fructe capsule (Bartsia alpina). – Din bursuc.

FARINGE, faringe, s. n. (Anat.) Canal membranos si musculos de forma unei palnii cu varful in jos, care porneste de la cavitatea bucala si sfarseste la esofag si care constituie locul de incrucisare a cailor respiratorii cu calea digestiva. – Din it. faringe Cf. fr. pharynx.

SPERACLU, speracle, s. n. Instrument de metal (de forma unui cui cu varful putin intors) care serveste la descuierea sau la incuierea unei usi, a unui lacat. – Din germ. Sperrhaken.

CIRCUMFLEX, circumflexe, adj. 1. (In sintagma) Accent circumflex = semn ortografic in forma de unghi cu varful in sus sau de tilda, care se pune deasupra unei vocale spre a arata ca aceasta trebuie rostita lung sau, in ortografia romana, spre a nota sunetul i(a). 2. (Anat.; despre artere, vene, nervi) Care are un traiect rasucit. 3. (Bot.; despre plante) Cu ramurile curbate in jos. [Var.: circonflex adj.] – Din lat. circumflexus, fr. circonflexe.

DUMBET, dumbeti, s. m. Planta erbacee cu frunze mici si dintate, cu flori purpurii sau albe, dispuse in forma de ciorchine la varful tulpinii; sclipet (Teucrium chamaedrys). [Var.: dumbat s. m. ] – Din sl. donbĩcĩ.

STOGOSAT, -A, stogosati, -te, adj. 1. (Despre oi sau despre lana lor) Stogos. 2. Fig. (Despre caciuli) De forma tuguiata si cu varful rasfrant. – Stogos + suf. -at.

STRUGURE, struguri, s. m. Fructul vitei de vie, in forma de ciorchine; poama. ♦ Compus: strugurii-ursului = planta taratoare cu frunze persistente, cu flori trandafirii sau albe, grupate in forma de ciorchine la varful ramurilor, si cu fructul o baca mica, rosie, comestibila (Arctostaphylos uva ursi). [Var.: (pop.) strugur s. m.] – Et. nec.

CROSETA, crosete, s. f. 1. Ac lung de metal, de os, de material plastic etc. cu varful indoit ca un carlig, utilizat la masinile de tricotat sau pentru crosetat, impletit etc. 2. Unealta alcatuita dintr-o tija prevazuta cu o lama, cu ajutorul careia se indeparteaza pamantul ramas intr-o forma de turnatorie. 3. Piesa de otel de forma unui cui, cu un cap latit prevazut cu gauri, utilizat la solidarizarea imbinarilor din lemn. 4. Paranteza dreapta. 5. (In arhitectura gotica, in forma croset) Ornament sculptat in forma de frunza cu varful curbat. [Var.: croset s. n.] – Din fr. crochet.

BELSITA ~e f. Planta erbacee ornamentala cu frunze mari, verzi sau purpurii, si cu flori mari, rosii sau galbene, dispuse sub forma de spic in varful plantei. /Orig. nec.

BOLD ~uri n. pop. 1) Ac scurt cu gamalie la capat. 2) Obiect de metal in forma de agrafa, cu varf ascutit, folosit pentru a fixa ceva. 3) Bat ascutit cu care se indeamna vitele la mers. 4) Impunsatura cu un asemenea bat. /<sl. bodli

CIUCA ciuci f. reg. 1) varf de munte (de forma rotunda). 2) Capat ingrosat si rotunjit al unui obiect; gamalie; maciulie. [Sil. ciu-ca] /Orig. nec.

COCOR ~i m. Pasare migratoare, cu gatul si picioarele lungi, de culoare cenusie, cu o pata rosie pe cap si cu penele in forma de secera la varful aripilor. /Orig. nec.

HALEBARDA ~e f. Arma (in evul mediu) in forma de lance cu varful ascutit prevazut pe o parte cu o secure, iar pe cealalta cu un carlig. [G.-D. halebardei] /<fr. hallebarde

HARPON ~oane n. Unealta in forma de sulita cu varf metalic, prinsa de o franghie lunga si groasa si folosita la vanatul animalelor marine (balene, foci, rechini etc.). /<fr. harpon

PATLAGINA ~i f. Planta erbacee cu frunze mari, ovale, dispuse in rozeta, si cu inflorescenta in forma de spic in varful unei codite lungi, folosita in scopuri medicinale. /<lat. plantago, ~ginis

PRASNEL¹ ~e n. 1) Jucarie mica in forma de con cu varf ascutit, care, fiind rasucita bine si lasata sa cada pe o suprafata plana, isi continua miscarea de rotatie, pastrandu-si astfel echilibrul; titirez; sfarleaza. ◊ Iute ca ~ul sprinten. 2) Capatul conic din partea de jos a fusului de tors (care inlesneste rotirea acestuia); sfarleaza; titirez. 3) Partea inferioara a fusului morii, fixata in una din pietre. /<sl. pristeni

SFARLEAZA ~eze f. 1) Capatul conic din partea de jos a fusului de tors (care inlesneste rotirea acestuia); prasnel; titirez. 2) Jucarie in forma de con cu varf ascutit care, fiind rasucita si lasata sa cada pe o suprafata plana, isi continua miscarea de rotatie, pastrandu-si astfel echilibrul; titirez; prasnel. ◊ Iute ca o ~ a) foarte iute si harnic; b) care nu are nici un pic de astampar. 3) Instrument meteorologic primitiv care indica directia vantului; morisca de vant; girueta. 4) fig. Persoana vioaie si sprintena. /sfarla + suf. ~eaza

TITIREZ¹ ~i m. 1) Jucarie in forma de con cu varf ascutit care, fiind rasucita bine si lasata sa cada pe o suprafata plana, isi continua miscarea de rotatie pastrandu-si echilibrul; prasnel; sfarleaza. 2) Capatul conic din partea de jos a fusului de tors; prasnel; sfarleaza. 3) fig. Persoana vioaie si sprintena. /cf. alb. tir

jugurel², jugurei, s.m. (reg.) planta erbacee cu frunze mici si dintate, cu flori purpurii sau albe, dispuse in forma de ciorchine in varful tulpinii; dumbet, sclipet.

picui¹, picuie, vb. IV (reg.) 1. varf ascutit, pisc. 2. (in forma pacui) mica insula aluvionara in apele Dunarii. 3. piatra din care se face cutea (gresia) pentru ascutit coasa.

HALEBARDA s. f. arma medievala in forma de lance, cu varful de fier prevazut cu o barda pe o parte si cu un carlig pe partea opusa. (< fr. hallebarde)

OBOVOID, -A adj. in forma de ou cu varful in jos. (< fr. obovoide)

BURGHIU, burghie, s. n. Unealta de otel in forma de spirala, cu varful si muchiile ascutite, care, prin miscarea de insurubare ce i se imprima, executa gaurirea materialelor. ◊ Burghiu de foraj = unealta de foraj in forma de bara, cu capatul in forma de elice, care se adapteaza la perforatorul mecanic. – Tc. burgu.

BURSUCA, bursuce, s. f. Planta erbacee mica, cu flori violete-inchise, asezate in forma de spic la varful tulpinii (Bartsia alpina). – Din bursuc.

TICLET, ticleturi, s. n. (Reg.) varf de munte, de forma conica. – Din ticl[au] + suf. -et.

BOLD, bolduri, s. n. (Reg.) 1. Ac cu maciulie, ac cu gamalie. ♦ varf ascutit. ♦ Cui de metal cu maciulie ornamentala. 2. Bat ascutit cu care se indeamna vitele. ♦ Impunsatura, intepatura (data cu acest bat). 3. (Inv.) Imbold. 4. (Reg.) Element de constructie in arhitectura populara, in forma de stalp sculptat, cu varf ascutit. – Din sl. bodlı „ghimpe”.

HALEBARDA, halebarde, s. f. Arma medievala in forma de lance cu un varf de fier ascutit, prevazut pe o parte cu o secure, iar pe partea opusa cu un carlig. [Var.: alebarda s. f.] – Din fr. hallebarde.

IGLITA, iglite, s. f. 1. Croseta. 2. Unealta de metal sau de lemn, de forma alungita si plata, cu varful ascutit si scobita la ambele capete, pe care se deapana ata si care serveste la impletirea plaselor, la innodarea ochiurilor etc.; naveta¹ (1). – Din bg. iglica.

URECHELNITA, urechelnite, s. f. I. (Zool.) 1. Insecta de culoare castanie, cu corpul alungit, cu elitrele scurte, avand la capatul abdomenului doua prelungiri in forma de cleste mare (Forficula auricularia). 2. Animal miriapod cu capul mare, cu antenele lungi, cu prima pereche de picioare mai lunga, transformata intr-un fel de clesti indreptati indarat (Lithobius forficatus). 3. Carcaiac. II. Planta erbacee melifera, cu frunze ovale carnoase, terminate printr-un varf ascutit si asezate in forma de rozeta, cu flori rosii sau roz asezate in partea superioara a tulpinii (Sempervivum tectorum). – Ureche + suf. -elnita.

PANDANTIV, pandantive, s. n. 1. Bijuterie care se poarta la gat, atarnata de un lantisor sau de o panglica. 2. Element arhitectural in forma de triunghi sferic cu varful in jos, situat in colturile arcelor mari care sprijina o cupola sau o turla. – Din fr. pendentif.

POANSON, poansoane, s. n. 1. Unealta alcatuita dintr-o tija de otel sau de alt metal dur, de forma conica, triunghiulara etc., cu varful gravat in relief, care serveste la perforarea sau la marcarea prin presare a unor obiecte de metal, la confectionarea unor matrite, la baterea medaliilor etc. ♦ Instrument ascutit din otel, folosit in tehnica gravurii. 2. Piesa a unei matrite, cu un contur cu muchii taietoare sau cu o suprafata de lucru plana sau profilata, care serveste la decupare, detasare, imprimare etc. prin deformare plastica. 3. Unealta cilindrica de os, cu varful ascutit, cu care se perforeaza panza si se da forma rotunda unor puncte de broderie cu gauri. [Pl. si poansonuri] – Din fr. poincon.

FURCUTA, furcute, s. f. 1. Diminutiv al lui furca; furchita. 2. (Reg.) Furculita (1). 3. Partea cornoasa a copitei la cal, de forma unei piramide culcate cu varful inainte, care se afla in portiunea posterioara a talpii si care are rolul de a proteja tesuturile vii si de a amortiza socurile. – Furca + suf. -uta.

BUDAI ~ie n. pop. 1) Vas de dimensiuni reduse, din doage, avand forma unui con taiat la varf si folosit pentru pastrarea diferitelor bauturi sau pentru transportul bucatelor in camp. 2) Uluc de fantana, facut dintr-un trunchi de copac scobit. /<ung. bodony

PIRAMIDA s.f. 1. Monument funerar antic construit din blocuri mari de piatra, care avea patru fete triunghiulare si in care erau inmormantati faraonii Egiptului. 2. Poliedru care are ca baza un poligon si fetele laterale in forma de triunghi cu acelasi varf. 3. Figura de gimnastica in care mai multe persoane se asaza in randuri suprapuse in forma unei piramide (2). 4. forma de coroana de pom cu ax principal. 5. Sistem de sustinere a vitei de vie portaltoi, alcatuit dintr-un stalp inalt din varful caruia pornesc mai multe sarme legate de butuci. 6. formatie anatomica asemanatoare unei piramide (2). ♦ Proeminenta osoasa din interiorul cavitatii timpanice. ◊ Piramide Malpighi = elemente conice care formeaza substanta medulara a rinichiului. [Pl. -ide, -izi. / < fr. pyramide, it. piramide, cf. lat., gr. pyramis].

HALEBARDA s.f. Arma medievala in forma de lance, care avea varful de fier prevazut cu o barda pe o parte si cu un carlig pe partea opusa. [Pl. -barde, -barzi, var. alebarda s.f. / < fr. hallebarde].

POANSON s.n. 1. Unealta de otel cu varful gravat, folosita pentru marcat, stantat etc. 2. Unealta cilindrica de os ascutita la varf, cu care se da forma rotunda unor puncte de broderie cu gauri. [Pron. poan-, pl. -oane, -onuri. / < fr. poincon].

sleau², sleauri, s.m. 1. (inv. si reg.) drum batatorit, neamenajat (de mare circulatie); itinerar, traseu; (in expr.) a da pe sleau = a aduce pe calea cea buna. 2. (reg.; in forma: sleah) sosea. 3. (pop.) fagas lasat (pe drum) de rotile unui vehicul; (in expr.) a merge pe sleau = a reusi; a avea spor; a merge sleau = a se desfasura in mod curgator. 4. (reg.) jgheab prin care se scurge mustul din teasc. 5. (reg.) curs al unei ape. 6. (pop. si fam.; in loc. adv.) pe sleau = de-a dreptul fara inconjur. 7. (reg.) loc de trecere prin gard sau peste gard. 8. (reg.) loc deschis, expus vantului; spulberis. 9. (reg.; in forma: sleu) loc plan pe varful unui munte; coama de munte sau de deal.

COLEORIZA s. f. tesut protector, in forma de teaca, de la varful radiculei unor monocotiledonate. (< fr. coleorhise)

PIRAMIDA s. f. 1. poliedru avand ca baza un poligon si fetele laterale in forma de triunghi cu acelasi varf. 2. monument funerar antic, de forma unei piramide (1), din blocuri de piatra, in care erau inmormantati faraonii Egiptului. ◊ edificiu arhitectonic asemanator unui asemenea monument. 3. figura de gimnastica in care mai multi sportivi se asaza in randuri suprapuse. 4. ingramadire de materiale, de lucruri etc. in forma de piramida (1). ◊ forma de asezare a armelor pe sol, cu varfurile tevilor sprijinite unele de altele. 5. forma de coroana de pom cu ax principal. ◊ sistem de sustinere a vitei de vie portaltoi, dintr-un stalp inalt din varful caruia pornesc mai multe sarme legate de butuci. 6. formatie anatomica asemanatoare unei piramide (1). ◊ proeminenta osoasa din interiorul cavitatii timpanice. ♦ ~ bulbara = proeminenta a cordoanelor anterioare ale maduvei spinarii, la nivelul bulbului rahihdian; e Malpighi = formatiuni conice din zona medulara a parenchimului renal, prin care se scurge u***a. (< fr. pyramide, lat., gr. pyramis, -idis)

POANSON s. n. 1. matrita pentru decupare, indoire, ambutisare etc. prin deformare plastica. ◊ bucata de otel pe care se graveaza literele in relief si cu care se bat matritele pentru caractere tipografice. 2. unealta de otel cu varful gravat, pentru marcat, stantat etc. 3. unealta cilindrica de os ascutita la varf, cu care se da forma rotunda unor puncte de broderie cu gauri. (< fr. poinson)

BASCHIE, baschii, s. f. Ciocan cu varful prevazut cu un sant in forma de v, folosit pentru baterea cercurilor metalice ale butoaielor. – Din bg. baskija.

PLISC, pliscuri, s. n. 1. Partea anterioara, lunguiata si cornoasa, a gurii pasarilor; cioc, clont. ♦ Fig. (Peior.) Gura (la om). 2. P. a**l. Capatul ascutit sau lunguiet, in forma de cioc, al unui obiect; varf. 3. Compus: pliscul-cocorului (sau -cucoarei) = mica planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, cu flori rosii sau albe si cu fructul ascutit ca un cioc de barza (Erodium cicutarium). – Et. nec.

TITIREZ, titirezi, s. m. 1. Partea inferioara, de forma conica, a fusului de tors, care, prin greutatea sa, face ca fusul sa se invarteasca mai usor si uniform. 2. Jucarie mica facuta din lemn, din os, din metal etc., in forma de con si cu un varf ascutit, care se poate roti pe o suprafata plana; sfarleaza. 3. Batul de sub cosul morii, care loveste teica pentru a face sa treaca grauntele intre pietrele morii; hadarag. [Pl. si: (n.) titirezuri] – Et. nec.

DEGETARUT, degetaruti, s. m. Planta erbacee din familia primulaceelor, cu flori albastre-violete, in forma de clopot, dispuse cate 1-8 in varful tulpinii, care creste in regiunile muntoase (Soldanella montana). – Degetar + suf. -ut.

STOG, stoguri, s. n. Gramada mare de fan, de snopi de grau (sau de alte paioase), asezata in forma cilindrica si terminata printr-un varf conic. – Din sl. stogu.

ALUN ~i m. Arbust cu frunze paroase ovale, ascutite la varf si cu fructe comestibile de forma sferica sau ovoidala. /Din aluna

VIGIE s.f. Stanca in forma de coloana ascutita, al carei varf nu iese la suprafata marii. [< fr. vigie].

VIBRANT, -A adj. 1. Care vibreaza, care produce sunete. ◊ (Fon.) Consoana vibranta (si s.f.) = consoana produsa prin atingerea usoara a varfului limbii de alveolele incisivilor superiori, formand succesiv mai multe ocluziuni alveolare foarte slabe si foarte scurte. 2. (Fig.) Emotionant, patetic, impresionant. [Cf. fr. vibrant].

BISECTOR, -OARE I. adj. care imparte in doua parti egale. ◊ plan bisector = plan care imparte un unghi diedru in doua diedre egale. II. s. f. semidreapta cu originea in varful unui unghi, interioara lui si formand unghiuri congruente cu laturile acestuia. (< fr. bissecteur)

CAVALERII DANUBIENI (in mitologia geto-dacilor), divinitati in prov. romane dunarene infatisate sub forma unor calareti, care poarta in varful sulitei balaurul dacic. Constituie, probabil, o dedublare a Cavalerului Trac.

GURGUI, gurguie, s. n. 1. Partea din varf a opincii, stransa cu nojite. 2. Partea mai stramta, in forma de cioc, de la gura urciorului¹. 3. varful sanului; sfarc, m*****n. 4. varful unui deal sau al unui munte. – Cf. lat. gurgulio „beregata”.

IRIDIU s. n. Element chimic, metal greu, alb-argintiu, foarte dur, putin ductil, cu temperatura de topire foarte inalta, intrebuintat la confectionarea unor instrumente fizice si chirurgicale, a varfurilor de penita pentru stilouri sau, sub forma aliajelor cu platina, pentru cupluri termoelectrice. [Var.: iridium s. n.] – Din fr. iridium.

ZIGURAT, zigurate, s. n. Edificiu in forma de piramida cu trepte, avand in varf un templu, specific Mesopotamiei. – Din fr. ziggourat.

OBARSIE, obarsii, s. f. 1. Punct de plecare, inceput, origine. 2. Locul unde s-a nascut cineva; familia, neamul din care se trage cineva; origine (sociala). 3. Locul de unde incepe sa se formeze albia unui rau; izvor. 4. Culme, muchie, varf. – Din sl. obrusije.

PICA², pici, s. f. Unul dintre cele patru semne distinctive de pe cartile de joc, de culoare neagra, in forma de inima sau de frunza cu varful in sus si cu o codita in partea de jos; p. ext. carte de joc cu acest semn. – Din germ. Pik, fr. pique.

OBELISC, obeliscuri, s. n. Monument comemorativ de origine egipteana, de forma unui stalp inalt si ascutit la varf, alcatuit de obicei dintr-un singur bloc de piatra si acoperit cu inscriptii. ♦ Stalp sau piesa de lemn, de piatra etc. de forma monumentului descris mai sus, folosit ca element de arhitectura. – Din fr. obelisque.

OGIVA ~e f. 1) arhit. Arcada, caracteristica stilului gotic, constituita din doua arcuri de cerc, care, intersectandu-se, dau nastere unui varf de unghi ascutit. 2) Parte anterioara, de forma conica, a unui proiectil sau a unei rachete. /<fr. ogive

OSTIE¹ ~i f. Unealta de pescuit, cu varf asemanator celui al harponului sau in forma de furca cu mai multe coarne, care se infige in corpul pestelui. [G.-D. ostiei] /<sl. osti

SVASTICA ~ci f. 1) Cruce cu brate egale, indoite la varf in unghi drept. 2) Emblema nazista avand forma unei astfel de cruci. /<germ. Swastika, fr. svastika

TURLA ~e f. 1) Element arhitectonic in forma de cilindru sau de prisma, cu varf ascutit, care incununeaza acoperisul unor cladiri (in special, al bisericilor). 2) tehn. Constructie amenajata deasupra unei guri de sonda care serveste ca element de sprijin in procesul operatiilor de forare si de extragere. /<ngr. turla

VULCAN ~i m. Ridicatura in forma de munte, cu un crater in varf, prin care erup periodic flacari, vapori, lava. ◊ ~ activ vulcan care continua sa erupa. ~ stins vulcan care a incetat sa erupa. 2) Situatie in care in orice moment poate porni o primejdie; circumstanta periculoasa. ◊ A sta pe un ~ a fi urmarit in permanenta de un pericol. /<it. vulcano, germ. Vulkan, fr. volcan

TERMINAL, -A adj. Care formeaza ultimul element; aflat la extremitate, la varf. // s.n. 1. Partea terminala a unui organ, a unei instalatii etc. 2. Instalatie care permite introducerea datelor si citirea rezultatelor la un calculator electronic. [Cf. fr. terminal, it. terminale, lat. terminalis].

TERMINAL, -A I. adj. care formeaza ultimul element; aflat la extremitate, la varf. II. s. n. 1. partea terminala a unui organ, a unei instalatii etc. 2. (inform.) echipament care permite introducerea datelor si citirea rezultatelor la un calculator. 3. punct final al legaturilor cu un aeroport intr-un oras; statie-terminus pentru incarcarea si descarcarea containerelor. ◊ aerogara, punct de sosire sau de plecare a pasagerilor. 4. ansamblu de rezervoare si de pompe, depozit de produse petroliere, situate la extremitatea unei pipe-line. (< fr. terminal, lat. terminalis)

SECTOR, sectoare, s. n. 1. (Mat.) Portiune dintr-un plan limitata de doua drepte concurente si de arcul unei curbe cuprins intre cele doua drepte; multimea punctelor din interiorul unei sfere, situata in interiorul conului avand ca baza un cerc mic al sferei, iar ca varf centrul sferei. ♦ (Tehn.) Organ de masina in forma de cerc, de roata (dintata). 2. Fiecare dintre zonele corespunzatoare unei delimitari de orice natura a unei suprafete; portiune limitata dintr-o suprafata. ♦ Zona de actiune a unei unitati militare. ♦ Subimpartire administrativa in cadrul unui oras mai mare. 3. Domeniu sau ramura de activitate. – Din fr. secteur, lat. sector, -oris.

CROSETA ~e f. 1) Unealta de impletit in forma de ac lung, avand o indoitura la varf; carlig; iglita. 2) poligr. Paranteza dreapta. /<fr. crochet

IGLITA ~e f. 1) Unealta de impletit in forma de ac lung, avand o indoitura la varf; croseta; carlig. 2) Unealta de lemn sau de metal, de forma unui ac lung, scobita la un capat, care serveste la impletirea plaselor si a fileurilor; naveta. [Sil. i-gli-] /<bulg., sb. iglica

A TAPA ~ez tranz. 1) (butoane, clape, claviaturi) A bate cu degetele (producand zgomot). 2) (parul) A pieptana de la varf spre radacina (pentru a infoia, dand o forma anumita). 3) (persoane) A stoarce de bani (sub pretext de imprumut). /<fr. taper

ROSTRU s.n. 1. (Ant.) Pinten care se punea la prora corabiilor. 2. Tribuna oratorilor in forul roman, impodobita cu prore de corabii capturate in razboaie. 3. formatie anatomica in forma de cioc. ♦ Partea terminala a scheletului unui belemnit. ♦ Organ bucal la unele insecte, alungit in forma de cioc. ♦ Prelungire care se observa la varful unor organe (de exemplu la silicua verzei). [Pl. -ruri, (s.m.) -ri. / cf. lat. rostrum, fr. rostre].

PAPADIE ~i f. Planta erbacee cu frunze lungi, inegal crestate, dispuse in rozeta, cu flori galbene in varful unor codite lungi, subtiri, si cu fruct de forma unui glob pufos, folosita in scopuri medicinale. [G.-D. papadiei] /<bulg. papadija

CALIPTRA s.f. (Bot.) Tesut protector care acopera varful radacinii, iar la muschi partea in care se formeaza sporii; piloriza. [< fr. calyptre, cf. gr. kalyptra – val].

prisnilic s.n. (reg.) 1. titirezul fusului de tors. 2. (in forma: prisnalic) jucarie mica din lemn sau metal, cu varf ascutit, ce se poate roti pe o suprafata plana; sfarleaza, titirez. 3. (in forma: priznilic) om vioi, sprinten, iute. 4. (in forma: priznilic) numele mai multor parti ale morii.

ROSTRAL, -A adj. (Despre elemente arhitecturale sau obiecte de arta) In forma unei nave antice. ♦ Coloana rostrala = coloana ornata cu varfuri de nave sculptate in piatra. [Cf. fr. rostral, lat. rostralis].

TIRS s.n. 1. Toiag lung cu care era infatisat zeul Bachus, impodobit cu frunze de iedera si de vita de vie si in varf cu un con de pin. 2. (Bot.) Inflorescenta in forma de con de brad. [Pl. -suri. / < fr. thyrse, lat. thyrsus, gr. thyrsos].

ROSTRAL, -A adj. 1. in forma rostrului (1) unei nave. 2. coloana ~a = coloana ornata cu varfuri de nave sculptate in piatra. (< fr. rostral, lat. rostralis)

SPIN¹, spini, s. m. I. 1. Organ in forma de teapa care creste pe tulpina, pe ramurile, pe frunzele, pe fructele etc. unor plante; ghimpe. ◊ Expr. A sta (sau a sedea) pe (sau ca pe) spini = a fi nelinistit, nerabdator. A fi (sau a sta) ca pe un spin in ochii (sau in inima, in coasta) cuiva = a nu fi pe placul cuiva, a constitui o prezenta neplacuta pentru cineva; a incomoda pe cineva. 2. Nume dat mai multor plante erbacee sau lemnoase care au spini¹ (I 1). ♦ Spec. Planta erbacee din familia compozeelor, cu tulpina spinoasa si ramificata, cu frunze dintate si spinoase si cu flori rosii, dispuse in capitule (Carduus acanthoides). II. 1. Parte in forma de spin¹ (I 1) a carligului de undita, situata in varful acestuia. 2. Stift. – Lat. spinus „prun salbatic”.

PIRAMIDA ~e f. 1) Poliedru cu fete triunghiulare unite intr-un varf comun. 2) (in Egiptul antic) Constructie masiva din piatra, avand forma unui asemenea poliedru cu baza patrata, care servea drept monument funerar pentru faraoni. 3) Gramada de obiecte asezate unele peste altele in forma unui astfel de poliedru. ◊ ~ de arme a) suport cu baza poligonala, pe care se sprijina mai multe arme; b) grup de arme asezate cu patul pe pamant si sprijinite una de alta cu varfurile tevilor. 4) Figura de gimnastica executata de mai multi acrobati, care, urcandu-se unii pe umerii celorlalti, amintesc prin forma un asemenea poliedru. /<ngr. piramis, ~idas, lat. pyramis, ~idis, fr. pyramide

SARICICA² f. pop. (diminutiv de la sare) Planta erbacee cu tulpina bogat ramificata in forma de sfera si cu frunze marunte, lunguiete, spinoase la varf; ciurlan. /sare + suf. ~icica

stempel, stempele, s.n. (reg.) 1. inscriptie, emblema, semn, parafa. 2. instrument de stampilat; stampila sigiliu, pecete. 3. timbru, marca. 4. copac marcat care constituie semnul de hotar dintre doua parchete de padure. 5. (inv.; in forma: stempel) unealta care serveste la gravare sau perforare; poanson. 6. varf de otel gravat cu care turnatorul de litere bate matrita in arama; patrita. 7. (in exploatarea lemnului) fiecare dintre proptelele de lemn pe care se sprijina ulucul (jilipul) in portiunile de teren accidental. 8. poarta stavilarului.

DALMA, dalme, s. f. (Reg.) forma de relief cu aspect de deal scund, izolat si cu varful rotunjit. – Probabil contaminare intre damb si galma.

DIAGONAL, -A, diagonali, -e, s. f., adj. I. S. f. 1. Segment de dreapta care uneste doua unghiuri (sau varfuri) nealaturate ale unui poligon sau doua varfuri ale unui poliedru aflate pe fete diferite. ◊ Loc. adv. In diagonala = pe directia unei drepte inclinate fata de un punct de referinta; de-a curmezisul. ♦ Curea purtata de-a curmezisul pieptului la unele uniforme (militare). 2. Portiune de linie de cale ferata sau de tramvai care taie oblic mai multe linii paralele dintr-o statie, pentru a permite trecerea vagoanelor de pe o linie pe alta. 3. Bara inclinata care leaga doua noduri ale talpilor opuse ale unei grinzi cu zabrele. II. Adj. Care uneste varfurile a doua unghiuri nealaturate ale unui poligon sau doua varfuri ale unui poliedru aflate pe fete diferite; care este in forma de diagonala; curmezis; crucis. [Pr.: -di-a-] – Din fr. diagonal.

SPIC, spice, s. n. 1. Inflorescenta caracteristica plantelor graminee, alcatuita din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axa centrala lunga. ◊ Expr. A da in spic sau a-i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de maturitate, a ajunge in faza de dezvoltare in care apare spicul (1); a inspica. 2. Stilizare decorativa in forma de spic (1), frecventa in arta populara pe cusaturi, tesaturi etc. 3. varful firelor de par, mai lungi (si de alta culoare), din blana unor animale. 4. (In sintagma) Spic de zapada (sau, rar, de ploaie) = fulgi mari de zapada amestecati cu stropi de ploaie, care cad pe pamant. 5. (Pop.) varf de munte; pisc. ♦ Partea cea mai inalta a acoperisului casei. [Pl. si: spicuri] – Lat. spicum.

SULITA, sulite, s. f. 1. Arma de atac formata dintr-o prajina de lemn terminata cu un varf de fier ascutit, folosita mai ales in antichitate si in evul mediu; lance. ♦ Fig. Intepatura, ironie indreptata impotriva cuiva. ♦ (Sport) Instrument folosit in probele de aruncari la atletism, de forma unei prajini lungi din lemn sau din metal, cu un varf metalic ascutit si cu un manson situat in jurul centrului de greutate; p. ext. proba sportiva practicata cu acest instrument. 2. Fig. (Pop.) Unitate de masura a timpului, egala cu circa o ora si jumatate, calculata dupa spatiul strabatut de un astru pe cer, incepand de la rasaritul lui. [Pl. si: suliti] – Din sl. sulica.

PUMNAL ~e n. Arma alba in forma de cutit cu lama scurta, cu doua taisuri si cu varful ascutit; stilet; junghi. /pumn + suf. ~al

OBELISC (‹ fr., lat.; {s} gr. obeliskos „obelisc”) s. n. Monument comemorativ din bazalt sau sienit, in forma de trunchi de piramida, foarte inalt (20-30 m) si ascutit la varf. Caracteristice artei egiptene, o. au fost considerate raze de soare pietrificate. Erau numeroase si plasate in pereche in fata pilonilor care strajuiau accesul intr-un templu, deseori acoperite cu inscriptii hieroglife (ex. o. ridicat de Sesostris I la Heliopolis; „Acele” Cleopatrei din Alexandria). Reluat de arta europeana, va mai avea importanta in urbanismul sec. 16. Astazi, numeroase o. se gasesc in marile capitale (Roma, Paris, Londra, Washington s.a.).

POPILNIC, popilnici, s. m. 1. Mica planta erbacee cu tulpina scurta, cu doua frunze mari in forma de rinichi, cu o floare de culoare rosu-inchis situata in varful tulpinii si cu rizom tarator, folosit la prepararea unui ceai expectorant (Asarum europaeum). 2. (Si in sintagma popalnic iepuresc) Mica planta erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunza lucitoare si cu flori violacee, trandafirii sau albe (Hepatica nobilis). [Var.: (reg.) popalnic, pochivnic s. m.] – Cf. pol. kopytnik, scr. kopitnic.

OGIVA s.f. 1. Element arhitectural (intalnit mai ales la constructiile in stil gotic) format din intersectia a doua arcuri de cerc care se intalnesc in varful unei verticale ridicate la o distanta egala de centrele lor respective. 2. Partea dinainte, ca o ogiva (1), a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau a unei rachete. [< fr. ogive, it. ogiva].

PIX s.n. Instrument de scris format dintr-un tub de pasta colorata cu o mica bila la varf. [Pl. -xuri. / nume comercial].

VINERITA, vinerite, s. f. Planta erbacee cu frunzele de la baza asezate in forma de rozeta, cu flori albastre, rosii sau albe, dispuse in spic in varful tulpinii, care se intrebuinteaza ca planta medicinala; vinetica (Ajuga reptans). – Vineri + suf. -ita.

GURGUI ~ie n. 1) Parte in forma de cioc de la gura unor vase (care inlesneste turnarea unui lichid). 2) varf al opincii, strans cu curelusa. 3) varf al m*****i; m*****n; sfarc. 4) Creasta a unui deal sau a unui munte. /cf. lat. gurgulio

INALTIME ~i f. 1) Distanta de la pamant pana la un anumit punct de deasupra lui. ~ea norilor. 2) Dimensiune a unui corp luata de la baza lui orizontala pana la varf. ~ea unui copac. 3) mai ales la pl. Spatiu situat la o distanta mare de deasupra pamantului; bolta cereasca; cer. 4) Perpendiculara coborata din varful unei figuri geometrice pe baza ei. ~ea unui con. 5) Lungimea acestei perpendiculare. 6) forma inalta de relief (munte, deal). A ocupa o ~. 7) fig. Stare de superioritate (corespunzatoare momentului sau situatiei). ◊ A fi la ~ a corespunde cerintelor in situatia data. 8) Calitate a unui sunet de a fi ascutit. 9) inv. (urmat de un pronume posesiv) Termen reverentios, folosit la adresa unei persoane de rang inalt. ~ea sa. ~ea voastra. [G.-D. inaltimii] /inalt + suf. ~ime

PLACOIZI s.m.pl. (Zool.) Pesti prevazuti cu solzi formati dintr-o placa osoasa, de pe care se ridica un ghimpe cu varful indreptat inapoi. [Pron. -co-izi, sg. placoid. / < germ. Plakoiden].

CALIPTRA s. f. 1. tesut protector care acopera varful radicetei; piloriza. 2. (la licheni si muschi) parte a arhegonului in care se formeaza sporii. (< fr. calyptre, gr. kalyptra)

PIVOT I. s. n. 1. piesa metalica rotunjita la capat, care sustine un corp solid si il ajuta sa se roteasca; capat al axului unui sistem tehnic care se sprijina pe lagar. ◊ cui conic introdus in canalul unui dinte pentru a sustine coroana. 2. (fig.) centru, punct de sprijin esential. ◊ intoarcere pe un picior la baschet pentru a se plasa cu spatele spre adversarul atacant. 3. radacina in forma de fus fara ramificatii. II. s. m. jucator (inalt) care actioneaza ca varf de atac, la baschet sub panoul advers, iar la handbal in semicercul de sase metri. (< fr. pivot)

PLACOIZI s. m. pl. pesti cu solzi formati dintr-o placa osoasa, de pe care se ridica un ghimpe cu varful indreptat inapoi. (< germ. Plakoiden)

TIRS s. n. 1. toiag impodobit cu frunze de vita, de iedera si in varf cu un con de pin, purtat de zeul Dionysos; ferula (1). 2. inflorescenta in forma de con de brad. (< fr. thyrse, lat. thyrsus, gr. thyrsos)

MIHALT, mihalti, s. m. Peste rapitor de rau, in forma de fus, acoperit cu solzi marunti de culoare bruna-verzuie si avand in varful mandibulei un mic fir alungit; mantus (Lota lota). – Et. nec.

PIVOT s.n. 1. Piesa metalica rotunjita la capat, care sustine un corp solid si care il ajuta sa se intoarca, sa se poata roti; (spec.) capat al axului unui sistem tehnic care se sprijina pe lagar. ♦ Cui conic introdus in canalul unui dinte pentru a sustine coroana. ♦ (Fig.) Centru, punct de sprijin esential. ♦ Intoarcere pe un picior la jocul de baschet pentru a se plasa cu spatele spre adversarul atacant. 2. Radacina in forma de fus fara ramificatii. // s.m. Jucator, de obicei inalt, care actioneaza ca varf de atac, la baschet sub panoul advers, iar la handbal in semicercul de sase metri. [Pl. -oturi, (s.m.) -oti. / < fr. pivot].

CUMULONIMBUS s. m. formatie de nori de culoare alba la varf si cenusie la baza, care (intre 50 m si 6 km) produc precipitatii abundente sub forma de averse. (< fr. cumulonimbus)

ZGARIECI, zgarieci, s. m. (Pop.) Instrument format dintr-o bucata prismatica de lemn, in care se fixeaza doua tije cu varf ascutit si cu ajutorul caruia se traseaza linii paralele pe fata unei piese de lemn. – Din zgaria + suf. -eci.

OCOLASU MARE, varf in masivul Ceahlau, constituind alt. max. a acestuia (1.907 m). Prezinta pereti abrupti, sub forma unor coloane.

ZGARIECI, zgarieci, s. m. (Pop.) Instrument format dintr-o bucata prismatica de lemn, in care se fixeaza doua tije metalice cu varf ascutit si cu ajutorul caruia se traseaza linii paralele pe fata unei piese de lemn. [Pr.: -ri-eci] – Zgaria + suf. -eci.

ROND¹ ~a (~e) rar Care are forma circulara; cu forma circulara; rotund. ◊ Scriere ~a scriere cu litere rotunde si groase. Penita ~a penita cu varful lat, folosita in astfel de scriere. /<fr. rond, ronde, germ. Ronde

OBCINA (‹ sl.) s. f. Culme muntoasa prelunga, cu inaltimea de 1.000-1.600 m, dominata, din loc in loc, de varfuri nu prea inalte. Provine din fragmentarea paralela sau radiara a suprafetelor de eroziune. Este o forma de relief caracteristica pentru Carpatii Orientali, numele de o. fiind frecvent din Maramures pana in zona m-tilor Nemira. ♦ Versant comun, constituind hotarul dintre doua proprietati.

ROSTUI, rostuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A aseza, a aranja asa cum trebuie; a face ordine. ♦ A aranja pe cineva intr-un post, intr-o situatie convenabila. 2. A procura ceva prin mijloace improvizate; a face rost de ceva. 3. A umple cu un material de etansare si a netezi rosturile dintre caramizile unei zidarii, dintre pavelele sau bordurile unei sosele etc. pentru a impiedica patrunderea apei de ploaie sau de infiltratie. 4. A forma cu mana rostul urzelii la razboiul de tesut. 5. A bate, de o parte si de alta, varful dintilor unei panze de ferastrau. – Rost + suf. -ui.

SPIC ~ce n. 1) Inflorescenta caracteristica gramineelor, alcatuita din mai multe flori mici dispuse pe o axa centrala. ◊ A da in ~ a incepe sa formeze spicul, sa se apropie de maturizare. ~ de zapada fulg de zapada ratacit printre picaturile de ploaie. 2) varf al firelor de par mai lungi din blana unor animale (avand si o culoare mai deschisa sau mai inchisa decat a blanii). 3) Partea cea mai inalta a unui deal, a unui munte sau a unui acoperis. /<lat. spicum

TIRS, tirsuri, s. n. 1. Toiag simbolic, impodobit cu vita de vie si avand in varf un con de pin, cu care era infatisat zeul Dionysos si cei care il insoteau. 2. Inflorescenta in forma de con de brad. – Din fr. thyrse.

MARGEA, -ICA, margele, s. f. 1. Boaba (mica) de sticla, de piatra etc., de forme si culori diferite (insirata pe ata, cusuta pe un vesmant etc.), folosita ca podoaba; (la pl.) sirag format din asemenea obiecte. 2. (La pl.) Protuberante ale pielii de pe capul si gatul curcanului. 3. (In forma margica) Numele dat mai multor plante erbacee din familia gramineelor, cu flori mici, dispuse cate una sau doua in varful unor spiculete (Melica). – Din lat. margella. – Margica: cu schimbare de suf.

STEP, stepuri, s. n. forma de executie a unor dansuri de origine negro-americana, ale carei tehnici se bazeaza pe batai ritmice sincopate ale varfului si tocului pantofilor. – Din engl. step.

STEP s.n. 1. Fiecare combinatie dintre miscarile picioarelor si ale corpului constituind o singura unitate a dansului sau un tip care se repeta. 2. forma de executie a unor dansuri de origine negro-americana, ale carei tehnici se bazeaza pe batai ritmice sincopate ale varfului si tocului pantofilor; melodia acestui dans. [< engl., fr. step].

sleme s.f. (reg.) 1. stalp de lemn sau de barna, par, prajina, scandura etc. folosite in diferite lucrari de constructie (la casele si acareturile taranesti). 2. schelaria podului unei case. 3. (in forma: slemn) loc ingradit. 4. culme a unui deal. 5. linie de despartire a apelor pe coama unui deal. 6. paiele de pe varful caselor acoperite cu snopi.

PIRAMIDA, piramide, s. f. 1. Poliedru cu baza poligonala si cu fete triunghiulare care se unesc intr-un punct comun. 2. Monument gigantic de piatra in forma de piramida (1). 3. Gramada de diferite obiecte sau de materiale, aranjate in forma de piramida (1). ◊ (Mil.; iesit din uz) Piramida de arme (sau de pusti) = grup de pusti asezate cu talpa patului pe pamant si sprijinite una de alta la varful tevii. 4. Figura de gimnastica, executata de mai multe persoane care se asaza in randuri suprapuse, tot mai inguste, de forma unei piramide (1). [Pl. si: (reg.) piramizi] – Fr. pyramide (< gr.).

PARABOLOID s.m. Suprafata rezultata prin miscarea unei parabole care se deplaseaza astfel incat planul ei sa fie mereu paralel cu el insusi, iar varful sa ramana mereu pe alta parabola situata intr-un plan perpendicular. [Pron. -lo-id. / < fr. paraboloide, cf. gr. parabole – parabola, eidos – forma].

PADUREA NEAGRA (SCHWARTZ WALD), munti in SV Germaniei, separati de m-tii Vosgi prin grabenul Rinului, formati din gnaisuri, granite si gresii. Alt. max.: 1.493 m (vf. Feldberg). In N au aspect de podis, in centru sunt larg valuriti, cu varfuri rotunjite, iar in S sunt mai inalti si fragmentati. De aici izv. Dunarea, prin paraiele Brigach si Breg. Bine impaduriti. Pastorit. Turism. Industria sticlariei are o veche traditie.

TRIUNGHI, triunghiuri, s. n. 1. Poligon format din trei laturi care se intalnesc doua cate doua si formeaza trei unghiuri interne. 2. Grup de trei (sau de mai multe) fiinte sau lucruri ale caror puncte de asezare, daca ar fi unite prin linii, ar reprezenta varfurile unui poligon cu trei laturi. 3. (Muz.) Trianglu. – Tri- + unghi (dupa fr. triangle).

STALAGMITA, stalagmite, s. f. Depunere calcaroasa de forma conica fixata cu baza pe podeaua unor goluri subterane (pesteri, galerii), rezultata din depunerea, de-a lungul timpului, a calcitului din picaturile de apa care se scurg din varful stalactitelor. – Din fr. stalagmite.

TOC² ~uri m. Unealta de scris in forma de betisor, prevazut la un capat cu un dispozitiv in care se introduce penita; condei. ◊ ~ rezervor toc avand un rezervor umplut cu cerneala, care ajunge automat pana la varful penitei; stilou. /<ung., sb. tok

TURITA, turite, s. f. Planta erbacee cu tulpina in patru muchii, cu flori albe sau verzi si cu fructe acoperite cu peri curbati la varf, care se agata de hainele oamenilor, de lana oilor etc. (Galium aparine). ◊ Compus: turita-mare = planta erbacee cu frunze paroase pe fata inferioara si cu foliole dintate, cu flori galbene-aurii grupate in forma de ciorchine si cu fructe cu ghimpi mici la baza; scai-marunt (Agrimonia eupatoria). – Din scr. turica.

COLT² ~i m. 1) Dinte cu varf ascutit, situat intre dintii incisivi si masele; dinte canin. ~i de morsa. ~i de elefant. ◊ A-si arata ~ii a-si da pe fata firea agresiva. A fi la ~i cu cineva a trai rau cu cineva; a nu se putea intelege. 2) Bucata ramasa dintr-un dinte rupt. 3) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; dinte. ~i de grebla. ~ de furca. 4) Cui cu gamalia mare si crestata, care se aplica pe talpa incaltamintei de sport sau de iarna pentru a impiedica alunecarea. 5) varful unei plante, mai ales al ierbii, cand rasare din pamant. ◊ A da (sau a scoate, a prinde) ~i a incolti. 6) Proeminenta cu varf ascutit. ~ de stanca. 7) Fiecare dintre taieturile triunghiulare facute pe marginea unei stofe; zimt. 8): Floare-de-~ mica planta erbacee, cu frunze albicioase, pufoase si ascutite, care creste pe crestele stancoase ale muntilor; floarea-doamnei; albumeala; edelvais. /<bulg. kolec, sb. kolac

CALOTA ~e f. 1) Parte a unei sfere obtinuta prin sectionarea acesteia cu un plan; emisfera. 2) Bolta cu suprafata interioara in forma de semicerc. ◊ ~ craniana partea superioara a cutiei craniene. ~ glaciara masa de gheata care acopera suprafete mari din regiunile polare. 3) Parte a unei palarii care acopera crestetul capului si este marginita de boruri. 4) Boneta mica care acopera numai varful capului; tichie. /<fr. calotte

SCOABA, scoabe, s. f. 1. Piesa metalica formata dintr-o bara cu capetele indoite in unghi drept si ascutite la varf, folosita mai ales in constructii provizorii, pentru a fixa intre ele piese de lemn. ♦ (Pop. si fam.) Epitet depreciativ pentru o persoana foarte slaba sau pentru o femeie slaba si rea. 2. Numele unor piese metalice sau de lemn, asemanatoare ca forma sau ca functie cu scoaba (1), folosite in lucrari de dulgherie, de dogarie etc. 3. (Rar) Scobitura in zid; firida. 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor pesti ca morunul, cega, nisetrul etc. – Din bg., scr. skoba.

PROTAP, protapuri, s. n. 1. Prajina groasa de lemn, bifurcata la un capat, care se fixeaza la dricul carului si de care se prinde jugul; (reg.) ruda. ◊ Expr. A umbla cu (sau a avea) doua protapuri la car = a fi pregatit pentru orice eventualitate. 2. Prajina cu varful despicat, in care se infigea in trecut o reclamatie si care se prezenta domnitorului, pe deasupra capetelor multimii. 3. Prajina despicata la un capat, cu care se culeg fructele, cu care se prind racii etc. ♦ Fiecare dintre cele doua bete, despicate in forma de furca si infipte in pamant, langa jar, intre care se fixeaza pestele intreg pentru a se frige. ♦ Parghie la moara de vant sau la fantana. 4. Calus. [Pl. si: (rar) protape] – Bg., sb. procep.

MAZARICHE s. f. I. Nume dat mai multor specii de plante furajere din familia leguminoaselor: a) planta agatatoare cu frunze perechi, terminate cu un carcel, si cu flori rosii, galbene sau violete (Vicia dumetorum); b) Planta cu flori de culoare violet-deschis, cu frunze terminate printr-un varf tepos (Vicia lathyroides); c) borceag; d) planta cu tulpina inalta acoperita cu perisori si cu flori de culoare violeta (Vicia villosa); e) planta cu frunzele compuse si cu florile de culoare alba (Vicia pannonica); f) bob¹. ◊ Compus: mazariche-neagra sau mazarichea-cucului = orastica. II. Precipitatie atmosferica sub forma de bobite de zapada sau de gheata, care cade in timpul iernii. III. (Med.) Cisticercoza. [Var.: (reg.) mazeriche s. f.] – Din mazare.

UNGHIE, unghii, s. f. 1. Lama cornoasa care creste pe partea de deasupra a ultimei falange a degetelor de la maini si de la picioare, la om. ♦ Expr. A reteza (sau a taia) cuiva din unghii = a infrana obraznicia cuiva; a pune la punct pe cineva. A pune (cuiva) unghia in gat = a constrange pe cineva sa raspunda urgent unei obligatii. A-si pune unghia in gat = a face orice pentru atingerea unui scop. A-si arata unghiile a deveni agresiv. ♦ Substanta cornoasa formata la varfurile degetelor de la picioarele animalelor si pasarilor; p. ext. gheara. 2. Compuse: unghia-gaii sau unghia-gainii = planta erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina intinsa pe pamant, cu flori galbene-verzui, dispuse in ciorchini (Astragalus glycyphyllos); unghia-pasarii = planta erbacee cu flori albastre si cu petala inferioara prelungita in forma de pinten, patata cu galben (Viola declinata). 3. Fiecare dintre cele doua instrumente, in forma de parghie, pentru ridicat si lasat cosul lesei la pescuit. – Lat. ungla (= ungula).

PUPAZA, pupeze, s. f. 1. Pasare insectivora migratoare, cu penaj pestrit, cu ciocul lung si curbat si cu o creasta de pene mari, portocalii, in varful capului (Upupa epops). ◊ Expr. A-i merge (cuiva) gura ca pupaza = a vorbi mult, a fi flecar. A-i canta (cuiva) pupaza = a-i merge rau, a nu avea noroc. 2. Fig. (Fam.) Persoana flecara. ♦ Femeie imbracata sau fardata strident; p. ext. femeie de moravuri usoare. 3. (Reg.) Colac (in forma de pasare sau de cuib de pasare). ◊ Expr. Colac peste pupaza sau pupaza peste colac, se spune cand peste un necaz deja existent vine altul (si mai mare). – Cf. alb. pupeze.

BURIC, burice, s. n. 1. Cavitate care se formeaza in mijlocul abdomenului, dupa taierea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Fig. Mijloc, centru. ◊ Expr. Buricul pamantului = centrul pamantului. A se crede (sau a se socoti) buricul pamantului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toti. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primeste hrana din corpul mamei. 2. (In expr.) Buricul degetului = varful degetului. 3. Compus: buricul-apei = planta erbacee cu flori mici, albe sau rosietice, dispuse in umbele (Hydrocotyle vulgaris). – Lat. *umbulicus (= umbilicus).

CRIN, crini, s. m. 1. Planta erbacee ornamentala din familia liliaceelor, cu flori albe stralucitoare, in forma de palnie si cu miros foarte puternic (Lilium candidum). ◊ Compuse: crin-de-padure = planta din familia liliaceelor, cu florile aplecate in jos, de culoare rosie-violeta cu pete purpurii (Lilium martagon); crin-de-toamna = gen de plante decorative originare din Japonia, cu flori albe, liliachii sau albastre, care atarna in manunchi la varful tulpinii (Hosta); crin-galben = a) planta erbacee decorativa cu flori galbene deschis (Hemerocallis flava); b) planta erbacee cu flori mari de culoare rosie-galbuie, cultivata ca planta ornamentala (Hemerocallis fulva). 2. Compus: crin-de-mare = (la pl.) clasa de echinoderme cu aspect de floare, care traiesc fixate in zone abisale; crinoide; (si la sg.) animal din aceasta clasa. – Din sl. krinu.

PROTAP, protapuri, s. n. 1. Prajina groasa de lemn, bifurcata la un capat, care se fixeaza la dricul carului si de care se prinde jugul; ruda. 2. Prajina cu varful despicat, in care se infigea in trecut o reclamatie prezentata domnitorului, pe deasupra capetelor multimii. ◊ Expr. A umbla cu jalba in protap = a protesta, a reclama; a cere cu insistenta ceva. 3. Prajina despicata la un capat, cu care se culeg fructele, cu care se prind racii etc. ♦ Fiecare dintre cele doua bete, despicate in forma de furca si infipte in pamant, langa jar, intre care se fixeaza pestele intreg pentru a se frige. 4. Parghie la moara de vant sau la fantana. – Din sl. procepu, bg. procep.

GHEARA ~e f. 1) (la unele pasari si animale) Parte cornoasa, ascutita si incovoiata de la varful degetelor. ◊ A pune ~a pe cineva (sau pe ceva) a prinde pe cineva; a pune stapanire pe cineva sau pe ceva. A fi (sau a se gasi, a se zbate) in ~ele mortii a fi in primejdie de moarte; a se afla in mare pericol. A-si arata (sau a-si scoate) ~ele a-si dezvalui caracterul rau. 2) tehn. Dispozitiv pentru apucat, format din piese ascutite si curbate. /Orig. nec.

sistor, -oare, s.m. si f. 1. (pop.; s.m. si f.) fiecare dintre bucatile de lemn (sau de fier) prinse la capete in tarcoalele prasnelului de la moara si care se angreneaza cu maselele rotii. 2. (reg.; s.m.; la pl. cu forma: sustori) fiecare dintre bucatile de lemn prinse in jurul rotii sau al carului, care pune in miscare joagarul. 3. (reg.; s.f.) fuscel la loitra. 4. (reg.; s.f.; in forma: sustoare) speteaza (la grapa). 5. (reg.; s.f.) fofelnita vartelnitei. 6. (reg.; s.m. pl.; in forma: sustori) falceaua melitei. 7. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre chingile de fier orizontale care intaresc usa unei case. 8. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre grinzile intre care se fixeaza fereastra. 9. (reg.; s.m. pl.) fiecare dintre stalpii verticali care sprijina streasina casei. 10. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre barnele care marginesc intrarile strungii la o stana. 11. (reg.; s.m.) par ascutit care se pune in varful caselor taranesti.

PIVOT, (1, 2, 3) pivoturi, s. n., (4) pivoti, s. m. 1. S. n. (Tehn.) Fus de forma cilindrica, tronconica, conica etc., care se roteste ori aluneca intr-un lagar la care sarcina actioneaza in directia axului. 2. S. n. Radacina principala, verticala, ingrosata a unor plante ca morcovul, sfecla etc. 3. S. n. Fig. Element, punct de sprijin esential care asigura desfasurarea unei activitati sau a unui proces. 4. S. m. Spec. (Mil.) Militarul in raport cu care se executa miscarea unei formatii. ♦ (Sport) Jucator cu atributii bine precizate, care actioneaza ca varf de atac, la unele jocuri cu mingea. – Din fr. pivot.

FES, fesuri, s. n. Acoperamant al capului pentru barbati, de forma unui trunchi de con, facut din pasla sau postav (rosu) si adesea impodobit cu un ciucure, purtat mai ales de musulmani. ◊ Expr. (Fam.) Interesul poarta fesul, se spune la adresa celui care face anumite actiuni numai pentru a dobandi avantaje. A-i turti (cuiva) fesul = a face pe cineva sa ramana uimit in fata unei prostii savarsite; a comite o mare prostie. ♦ Caciulita crosetata sau calota de fetru purtata (de femei si de copii) pe varful capului. – Din tc. fes.

BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia coniferelor, care creste in zona muntoasa, inalt, cu frunze in forma de ace de culoare verde inchis, persistente (Abies alba si pectinata); p. ext. nume generic dat coniferelor. ◊ Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru primenirea aerului in camere sau sali; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de jneapan. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de jneapan cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii etc. cu prilejul craciunului sau al anului nou. ♦ varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor in timpul nuntii. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei. – Comp. alb. breth.

RUGINA, rugini, s. f. I. 1. Substanta brun-roscata, poroasa, sfaramicioasa, care se formeaza prin oxidare pe obiectele de fier. ♦ Pojghita bruna care acopera uneori pietrele si care se produce prin oxidarea minereurilor de fier din ele. 2. Obiect (de fier) vechi, prost intretinut; ruginitura, rabla. 3. Fig. Idee, teorie, mentalitate inapoiata, invechita. ♦ Om cu idei sau cu mentalitate invechita; retrograd. II. 1. Boala infectioasa a plantelor, provocata de ciuperci microscopice, patogene (Puccinia), care se manifesta prin aparitia unor pete brune-ruginii pe frunze, pe tulpini sau pe inflorescente, impiedicand dezvoltarea normala a plantelor. 2. Planta erbacee cu tulpina neteda, cu frunze lungi, tepoase, avand la varf o inflorescenta cu flori mici, brune; pipirig (Juncus effusus). – Cf. lat. *aerugina.

BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor care creste in zona muntoasa, inalt pana la 50 m, cu tulpina dreapta, cu frunzele in forma de ace de culoare verde-inchis, persistente, cu florile si semintele in conuri (Abies alba); p. gener. nume dat coniferelor. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de ienupar cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ◊ (In sintagma) Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea incaperilor sau a apei de baie; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de ienupar. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii, bomboane etc. cu prilejul Craciunului sau al Anului Nou; pom de Craciun. ♦ varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor la nunti. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei; melodie dupa care se executa aceasta hora. – Cf. alb. *bradh, bredh.

VaRTEJ ~uri n. 1) Loc pe cursul unei ape unde aceasta capata o miscare de rotatie, formand o adancitura si antrenand tot ce aduce curentul. 2) Masa de aer puternica care se misca repede, atragand si ridicand in cercuri praf, nisip, zapada etc. 3) (la oameni, mai ales in crestet sau pe corpul animalelor) Portiune unde parul creste in toate partile. 4) Miscare de rotatie (ametitoare). In ~ul dansului. 5) Stare de buimaceala; zapa-ceala. 6) Unealta care func-tioneaza prin miscari circulare. 7) Crestatura rotunjita facuta ca semn la urechile vitelor. 8): ~ul pamantului a) planta legumicola cu tulpina taratoare si cu flori galbene dispuse in ciorchine; b) planta cu tulpina joasa, avand cate trei frunze la un nod si flori rosii in varful tulpinii, care creste printre stanci. /<sl. vrutezi

GHIMPE ~i m. 1) formatie cu varf ascutit si intepator, care creste pe tulpina, pe ramurile, mai rar pe frunzele si pe fructele unor plante; spin. ◊ A sta (sau a sedea) ca pe ~i a nu mai avea rabdare (sa astepte). 2) fig. Gand care necajeste; rana sufleteasca. ◊ A avea (sau a simti) un ~ la (sau in) inima a avea o durere ascunsa. 3) Ac sau fir de par aspru si ascutit de pe corpul unor animale (arici, porci-spinosi etc.); teapa. 4) Planta erbacee avand frunzele sau capitulele prevazute cu o astfel de formatie ascutita. ◊ ~ paduret arbust cu ramuri ascutite, avand frunze persistente, flori mici si fructe in forma de boabe rosii. /Cuv. autoht.