BIELA s.f. Organ de masina care transmite miscarea unei alte piese sau transforma o forma de miscare in alta forma. [Pron. bi-e-. / < fr. bielle].

BIELA s. f. organ de masina care transmite miscarea unei alte piese sau transforma o forma de miscare in alta. (< fr. bielle)

FIZIC, -A, fizici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care se refera la corpul fiintelor vii, in special la activitatea muschilor, care apartine corpului fiintelor vii, in special activitatii musculare. ♦ Care apartine simturilor. Placeri fizice. 2. S. n. Aspectul exterior al unei persoane; constitutie naturala a unei persoane. 3. Adj. Care apartine materiei, privitor la materie; material; concret. ◊ Geografie fizica = ramura a geografiei avand ca obiect studiul naturii suprafetei terestre si a mediului geografic. 4. S. f. Stiinta fundamentala din ciclul stiintelor naturii care studiaza proprietatile si structura materiei, formele miscarii ei si legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum si transformarile reciproce ale acestor forme de miscare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei stiinte. 5. Adj. Care apartine fizicii (4), privitor la fizica. – Din fr. physique.

GRATIE ~i f. 1) Finete si usurinta in miscari, forme, atitudini. 2): Cele trei ~i cele trei zeite considerate drept intruchipare a feminitatii si gingasiei. ◊ A face ~i a) a cauta sa para atragator; b) a face mofturi. 3) Bunavointa cu care este tratat cineva. ◊ Lovitura de ~ a) actiune care incununeaza cu succes o lupta; b) argument suprem. A intra in ~a (sau ~ile) cuiva a castiga bunavointa cuiva. 4) (cu valoare de prepozitie) Multumita (cuiva sau a ceva); datorita. [G.-D. gratiei; Sil. -ti-e] /<lat. gratia

FIZICA s.f. Stiinta care se ocupa cu studiul structurii si al proprietatilor materiei, cu formele miscarii ei si cu legile generale ale fenomenelor naturii anorganice. ◊ Fizica atomica = parte a fizicii care studiaza proprietatile fizice ale atomilor; fizica nucleara = ramura a fizicii care studiaza proprietatile nucleului atomic. [Gen. -iei, var. fisica s.f. / < fr. physique, lat. physica, gr. physikos < physis – natura].

FIZIC, -A I. adj. 1. referitor la corpul omului si la activitatea musculara. 2. referitor la materie, material, concret. 3. referitor la fizica, la fenomenele pe care le studiaza. II. s. n. aspect exterior al (corpului) unui om. III. s. f. stiinta care studiaza structura si proprietatile materiei, cu formele miscarii ei si cu legile generale ale fenomenelor naturii anorganice. ♦ ~ atomica = parte a fizicii care studiaza proprietatile fizice ale atomilor; ~ nucleara = ramura a fizicii care studiaza proprietatile nucleului atomic. (< fr. physique, lat. physicus, gr. physikos)

VOLTA, volte, s. f. 1. miscare in forma de cerc sau de arc de cerc. ♦ Fig. Schimbare (brusca) in atitudine, trecere subita de la o conceptie la alta. ♦ (Scrima) miscare (de rotatie) facuta pentru a evita loviturile adversarului. 2. Manevra de rotatie facuta de o ambarcatie sau de o nava cu panze pentru schimbarea bordului din care primeste vantul. ◊ Volta in vant = manevra pentru schimbarea directiei impotriva vantului. Volta sub vant = manevra pentru schimbarea directiei in sensul vantului. 3. Semn care indica repetarea unui fragment muzical, de fiecare data cu un alt sfarsit. – Din fr. volte.

SERPUI, serpuiesc, vb. IV. Intranz. A avea sau a forma (in miscare) o linie unduitoare, ca mersul sarpelui. – Sarpe + suf. -ui.

VERMIFORM, -A, vermiformi, -e, adj. Care are forma sau miscarea caracteristica unui vierme; vermicular. – Din fr. vermiforme. Cf. it. vermiforme.

CONVEIER, conveiere, s. n. 1. Mijloc de transport cu miscare continua, format din elemente flexibile de tractiune (benzi, cabluri, lanturi etc.) si folosit la deplasarea obiectelor in timpul prelucrarii lor; banda rulanta. 2. (In sintagma) Conveier verde = sistem de organizare a producerii nutreturilor verzi pentru a se asigura hranirea continua a animalelor din primavara pana toamna.[Pr.: -ve-ier] – Din engl. conveyer, rus. konveier.

CALDURA ~i f. 1) Stare de incalzire a unui corp. 2) Senzatie produsa de corpurile calde. 3) Timp calduros. 4) fiz. forma de miscare a materiei, care se exprima in calorii. ~ de evaporare. 5) la pl. Temperatura ridicata a corpului; febra. 6) fig. Manifestare de entuziasm; infocare; ardoare; patima. A vorbi cu ~. 7) fig. Manifestare de bunavointa, de amabilitate, de prietenie. A primi pe cineva cu ~. [G.-D. caldurii] /<lat. caldura

CERC ~uri n. 1) Linie curba inchisa ale carei puncte sunt egal departate de un punct fix, numit centru. Suprafata ~ului. ◊ ~ polar paralela care marcheaza limita zonelor polare ale Pamantului. ~ diurn cerc descris de astri in timpul miscarii lor aparente in jurul Pamantului. 2) Figura geometrica plana formata de o astfel de linie. 3) Obiecte de forma acestei figuri geometrice. ~ de butoi. ~ la roata unei carute. 4) Figura, desen, miscare in forma de inel. 5): ~ vicios greseala de logica care consta in demonstratia unei teze cu ajutorul alteia ce este la randul ei demonstrata cu ajutorul celei dintai. 6) fig. Grup de persoane unite prin interese si activitati comune. In ~ul familiei. ~ politic. 7) fig. Limita de cunostinte sau de preocupari; sfera; domeniu. ~ de atributii. /<lat. circus

NEOTECTONICA s.f. Totalitatea miscarilor neotectonice. ♦ Parte a geologiei care studiaza miscarile de formare a scoartei terestre de la sfarsitul tertiarului si pana in prezent. [Gen.-cii. / cf. germ. Neotektonik].

TRADE-UNIONISM s.n. Curent oportunist in miscarea muncitoreasca, forma a ideologiei reformiste, potrivit careia lupta clasei muncitoare trebuie sa se rezume la revendicari economice. [Pron. -ni-o-. / < fr. trade-unionisme].

VOLTA s.f. 1. miscare in forma de cerc (facuta mai ales de un calaret cu calul intr-un manej). ♦ miscare facuta pentru a para o lovitura a adversarului la scrima. 2. Schimbare de directie a unei nave, astfel ca vantul sa treaca dintr-un bord in celalalt. 3. (Muz.) Volta. ♦ (Lit.) Diviziune a cantonei. [< it. volta, cf. fr. volte].

CERC¹ s. n. 1. curba plana inchisa la distanta egala fata de centru. 2. figura, linie, miscare in forma de cerc (1). 3. grup de persoane legate intre ele prin idei, convingeri, preocupari sau interese comune. 4. limita, intindere. (< lat. circus, dupa fr. cercle)

NEOTECTONIC, -A I. adj. referitor la neotectonica. II. s. f. totalitatea miscarilor tectonice recente. ◊ parte a geologiei care studiaza miscarile de formare a scoartei tereste de la sfarsitul tertiarului si pana in prezent. (< germ. neotektonisch, /II/ Neotektonik)

ASTRONOMIE (‹ fr., lat.) s. f. Stiinta care se ocupa cu studiul astrilor, al miscarii si evolutiei lor, al structurii si compozitiei etc., precum si cu studiul sistemelor de astri, al galaxiilor si al Universului. Observatii sistematice asupra cerului au fost facute din milen. 3 i. Hr. in China, India, Egipt. Babilonienii sint cei care au delimitat constelatiile. Prin sec. 6 i. Hr. grecii studiau miscarea astrilor, forma cerului si a Pamintului; de la ei ni s-au pastrat denumirile stelelor si ale constelatiilor. In Europa, a. incepe sa se dezvolte abia in sec. 16, dupa ce Copernic a fundamentat sistemul heliocentric. In sec. urmator se pun bazele a. moderne, indeosebi, prin contributiile lui Galilei, Kepler si Newton. V. si cosmogonie, cosmografie, cosmologie.

CALDURA, calduri, s. f. 1. Starea sau gradul de incalzire a unui corp; temperatura ridicata. ♦ (La pl.) Timp calduros, atmosfera fierbinte. ♦ (Fiz.) forma de miscare a materiei care se poate exprima in unitati de energie sau in calorii. ♦ (La pl.) Temperatura ridicata a corpului; febra. 2. Fig. Ardoare, infocare, patima. ♦ Afectiune, amabilitate, prietenie. – Lat. *caldura.

SILIT², -A, siliti, -te, adj. 1. Care este facut fara voie, fara tragere de inima, cu sila; fortat, constrans, nevoit, obligat. ♦ Care este lipsit de sinceritate, nenatural; de forma. 2. (Despre actiuni, miscari etc.) Zorit², grabit. – V. sili.

FAT, feti, s. m. 1. Produs de conceptie din uterul mamiferelor, din momentul cand incepe a avea miscari proprii si formele caracteristice speciei si pana cand se naste; fetus. 2. (Pop. si poetic) Fecior, fiu; baiat, copil. ◊ (Pop.) Fatul meu, formula cu care un batran se adreseaza cu afectiune, bunavointa etc. unui tanar. ♦ Fat-Frumos = erou principal din basme, inzestrat cu frumusete fizica si morala, cu bunatate, curaj si vitejie iesite din comun; p. gener. (ca nume comun) baiat, tanar sau barbat deosebit de frumos. (Pop.) Fat-logofat = copil cu insusiri (fizice) deosebite, minunate. – Lat. fetus.

LANT, lanturi, s. n. 1. Sir de verigi, de placi, de zale etc. metalice, unite intre ele pentru a forma un lot, care serveste spre a lega ceva, a transmite o miscare etc. ♦ Instrument format dintr-un sir de vergele groase, cu care se masoara lungimile de teren. ♦ Lucratura simpla facuta cu croseta, care consta dintr-un sir de ochiuri inlantuite. 2. Lant (1) mic, de obicei din metal pretios, servind ca podoaba (la mana, la gat). 3. Fig. Tot ceea ce constituie o legatura puternica; ceea ce incatuseaza libertatea, independenta cuiva. 4. Sir continuu de elemente, fiinte, lucruri, stari asemanatoare. ◊ Reactie in lant = reactie care, producandu-se intr-un anumit punct al unui corp, se propaga in toata masa lui, dand nastere unei succesiuni de reactii elementare. Lant cauzal inchis = feedback. ◊ Expr. A se tine lant = a se succeda (in numar mare). ♦ Sir format din mai multi atomi legati intre ei; catena. – Din bg. lanec.

ZORALIE, zoralii, s. f. (Mai ales in forma articulata) Zoralia, v. batuta [batut² (II)] ♦ (Adjectival, atestat in forma zuralie) Cu miscari vii. [Var.: zuralie] (din zor¹ + suf. -lie sau din tc. zorli) [def. si DLRLC]

DORNA ~e f. pop. Loc pe cursul unei ape, unde curentul de apa capata o miscare de rotatie, formand o adancitura si antrenand tot ce intalneste acolo; bulboana; vartej; sorb. /Orig. nec.

FIZICA f. Stiinta care se ocupa cu studiul proprietatilor si al structurii materiei, formelor ei de miscare si de transformare. [G.-D. fizicii] /<gr. physike, lat. physica

MECANICISM n. Conceptie filozofica conform careia toate fenomenele naturii si ale societatii se pot explica numai prin legile formei mecanice de miscare a materiei. /<it. meccanicismo

ROTOCOL ~oale n. 1) Figura sau corp in forma de cerc. ~oale de fum. ◊ In ~ in (forma de) spirala. 2) miscare circulara; rotire; roata. ◊ A da ~oale cuiva (sau la ceva) a se invarti in jurul cuiva (sau a ceva); a da tarcoale. /roata + ocol

VaRTEJ ~uri n. 1) Loc pe cursul unei ape unde aceasta capata o miscare de rotatie, formand o adancitura si antrenand tot ce aduce curentul. 2) Masa de aer puternica care se misca repede, atragand si ridicand in cercuri praf, nisip, zapada etc. 3) (la oameni, mai ales in crestet sau pe corpul animalelor) Portiune unde parul creste in toate partile. 4) miscare de rotatie (ametitoare). In ~ul dansului. 5) Stare de buimaceala; zapa-ceala. 6) Unealta care func-tioneaza prin miscari circulare. 7) Crestatura rotunjita facuta ca semn la urechile vitelor. 8): ~ul pamantului a) planta legumicola cu tulpina taratoare si cu flori galbene dispuse in ciorchine; b) planta cu tulpina joasa, avand cate trei frunze la un nod si flori rosii in varful tulpinii, care creste printre stanci. /<sl. vrutezi

NATURA s.f. 1. Lumea inconjuratoare in intreaga diversitate a manifestarilor si a formelor ei de miscare; univers. ♦ Lumea organica si anorganica; mediu inconjurator. ◊ Natura moarta = grup de lucruri neinsufletite; pictura reprezentand un asemenea grup. 2. Caracter, temperament; fire, trasatura (fizica sau spirituala a cuiva). 3. Caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi. [< lat., it. natura, fr. nature].

circular, -a adj. (lat. circularis, d. circulus, cerc). In forma de cerc: miscare circulara, ferastrau circular. S. f., pl. e si fals ari. Scrisoare cu acelasi cuprins adresata mai multora. Adv. A te misca circular. – Fals o circulare (considerat ca s. f. de la a circula).

SEMICERC, semicercuri, s. n. 1. Segment de cerc a carei coarda este un diametru; figura geometrica formata dintr-o jumatate de cerc. ♦ (Sport) Linie semicirculara care traseaza si limiteaza o suprafata semicirculara privilegiata de reguli speciale de joc (la baschet, handbal etc.); 2. Sir de fiinte sau de lucruri asezate in forma de semicerc (1); linie, miscare arcuita. ◊ Loc. adv. In semicerc = in forma de semicerc (1). – Semi- + cerc.

LUBRIFIANT, lubrifianti, s. m. Material vascos sau praf care se introduce intre suprafetele de contact a doua corpuri solide cu miscare relativa, pentru a forma un strat subtire care sa inlocuiasca frecarea uscata cu una fluida si sa impiedice sau sa reduca astfel uzura, incalzirea etc. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. lubrifiant.

SFREDELI, sfredelesc, vb. IV. 1. Tranz. A gauri, a perfora (cu sfredelul). 2. Tranz. Fig. (Despre priviri, despre senzatii dureroase etc.) A patrunde, a strabate (ca un sfredel); a scormoni. ♦ A strapunge mediul inconjurator, strabatandu-l, facandu-si drum. 3. Refl. Fig. A se misca in spirale, a forma spirale. – Din sfredel.

GIRATORIU ~e (~i) (despre o miscare) Care este in forma de cerc; rotativ; circular. ◊ Sens ~ sens de circulatie (intr-o piata, la o intersectie etc.) unde vehiculele trebuie sa faca o rotatie de la stanga la dreapta. /<fr. giratoire

UNDUIOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care unduieste, care formeaza unde; care se misca in unde. 2) fig. (despre sunete) Care este placut auzului; armonios; melodios. 3) (despre persoane) Care manifesta lipsa de stabilitate in opinii sau in comportare; lipsit de stabilitate in pozitii sau in opinii; schimbator. /a undui + suf. ~os

UNIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care este numai unul; singur de felul sau. ~cul exemplar. 2) Care se impune prin calitati neobisnuite; caracterizat prin originalitate deosebita; exceptional. Soarta ~ca. 3) Care este acelasi pentru mai multe situatii. Principiu ~. Solutie ~ca. 4) Care formeaza o unitate indisolubila. miscare ~ca. Front ~. /<lat. unicus, fr. unique

EUROPEISM s.n. 1. Caracter european. 2. Atitudine favorabila unitatii europene. ♦ miscare care tinde sa formeze o unitate europeana (sociala, politica, economica si culturala). 3. (Lingv.) forma lingvistica proprie limbilor europene. [Pron. e-u-ro-pe-ism. / cf. it. europeismo, fr. europeanisme].

MASINA s.f. 1. Sistem tehnic format din piese cu anumite miscari, care transforma o forma de energie in alta forma de energie; dispozitiv, aparat, instrument format din mai multe piese, care este pus in miscare de o forta in scopul obtinerii anumitor efecte. 2. Nume dat unor sisteme tehnice puse in miscare prin diferite feluri de motoare: a) locomotiva; b) batoza; c) automobil. 3. (Pop.) Masinarie; mecanism. [Var. machina s.f. / < fr. machine, cf. lat. machina].

SPIRALA s.f. Curba plana care se invarteste in jurul unui punct central, departandu-se din ce in ce mai mult de acest punct; (p. ext.) obiect, miscare care are aceasta forma. [< fr. spirale, cf. lat. spira – infasurare].

UNIFORM, -A adj. Care are permanent aceeasi forma, aceeasi infatisare. ♦ (Despre miscare) Care nu are variatii de nici un fel; constant. [< fr. uniforme, cf. lat. uniformis < unus – unul, forma – forma].

EUROPEISM s. n. 1. caracter european. 2. atitudine favorabila unitatii europene. ◊ miscare care tinde sa formeze o unitate europeana. 3. forma lingvistica proprie limbilor europene; europeanism. (< it. europeismo)

MASINA s. f. 1. sistem tehnic format din organe si mecanisme cu anumite miscari, care transforma o forma de energie in alta. 2. sistem de mecanisme destinat determinarii unor marimi fizice. ◊ (p. restr.) dispozitiv, aparat, instrument. 3. automobil. ◊ locomotiva. ◊ batoza. (< fr. machine, germ. Maschine)

SUBER s. n. piesa mobila in forma de placa, cu miscare de translatie ghidata, la inchiderea partiala sau completa a unui orificiu ori canal prin care se scurge un fluid, un material granulat etc. (< germ. Schieber)

VERMICUL s. n. (arhit.) linie ornamentala sinuoasa evocand forma unui vierme in miscare, in Renastere. (dupa fr. vermiculure)

BURGHIU, burghie, s. n. Unealta ascutita de otel in forma de spirala, care, prin miscari de insurubare, serveste la gaurirea cilindrica a materialelor; sfredel. ◊ Burghiu de foraj = unealta de foraj in forma de bara, cu capatul ca o elice, care se adapteaza la perforatorul mecanic. – Din tc. burgu, bg., scr. burgija.

MASINA, masini, s. f. 1. Sistem tehnic alcatuit din piese cu miscari determinate, care transforma o forma de energie in alta forma de energie sau in lucru mecanic util; p. restr. dispozitiv, instrument, aparat; mecanism, masinarie. ◊ Masina-unealta = masina de lucru care prelucreaza materiale prin operatii mecanice. 2. Locomotiva. 3. Autovehicul, automobil. 4. Soba de bucatarie, care serveste la pregatirea mancarii. 5. Fig. (De obicei urmat de determinari) Ansamblu de mijloace folosite intr-un anumit scop (reprobabil). 6. Epitet dat unui om care lucreaza mult si cu miscari automate, mecanice. – Din fr. machine, germ. Maschine.

UNDUIOS, -OASA, unduiosi, -oase, adj. Care formeaza unde, valuri; care se misca in unde. ♦ P. gener. Care se misca asemenea undelor unei ape. ♦ Fig. (Despre sunete) Modulat, melodios. ♦ Fig. (Despre oameni) Care cedeaza, se schimba usor; schimbator, [Var.: undoios, -oasa adj.] – Undui + suf. -os (dupa fr. onduleux).

CUTARE² cutari, s. f. Actiunea de a (se) cuta si rezultatul ei. ♦ Proces de indoire a stratelor si de formare a cutelor sub actiunea miscarilor scoartei terestre. – V. cuta.

MOTOPLUG, motopluguri, s. n. Plug mecanic pus in miscare de un tractor sau formand un ansamblu cu acesta. – Moto¹- + plug.

KINESCOP, kinescoape s.n. 1. Dispozitiv care permite vizionarea unei serii de fotografii in forma unei secvente continue, in miscare. 2. (Telev.) Dispozitiv care permite obtinerea inregistrarii pe film a unei emisiuni realizate in direct, chiar in interiorul receptorului de televiziune, cu scopul reluarii ulterioare a acestei emisiuni. ♦ (p. metonimie) Tub catodic special care permite filmarea imaginii pe care o reproduce. 3. (Telev.) Tub catodic folosit pentru redarea imaginilor de televiziune; cinescop. (din fr. kinescope < kines(i)-, din gr. κίνησις = miscare + -scope, din σκοπεΐν = a se uita, a privi; sensul 2. < prob. din engl., atestat din 1949, indicand inregistrarea unei emisiuni transmise ulterior; sensul 3. < denum. engl. a dispozitivului, marca inreg. in S.U.A., in 1931) [def. TLF]

SCRIPETE, scripeti, s. m. Mecanism alcatuit dintr-o roata cu un sant periferic, care serveste la transmiterea unei forte prin intermediul unui cablu sau al unui lant ce ruleaza pe sant; dispozitiv bazat pe mecanismul descris mai sus, care serveste la ridicarea unor greutati; mufla. ♦ Dispozitiv pentru miscarea itelor la tesaturile simple, format din doua roti cu diametre diferite dispuse pe acelasi ax si formand un bloc comun situat deasupra razboiului de tesut. [Var.: (reg.) scripet s. m.] – Din bg. skripec.

BIELA ~e f. Organ de masina in forma de bara, care transmite miscarea unei alte piese. [G.-D. bielei; Sil. bi-e-] /<fr. bielle

ELECTRICITATE f. 1) forma de energie produsa de miscarea si de interactiunea unor particule purtatoare de sarcina electrica. 2) Totalitate a fenomenelor electrice. 3) Ramura a fizicii care se ocupa cu studiul fenomenelor electrice. [G.-D. electricitatii; Sil. -lec-tri-] /<fr. electricite, lat. electricitas, ~atis

TURBIONAR ~a (~i, ~e) (despre miscarea unui fluid) Care are forma de vartej. [Sil. -bi-o-] /<fr. tourbillionnaire

ALURA s.f. Fel de a se misca; mers, umblet; infatisare. ♦ Unghiul format de drumul urmat de o nava fata de directia vantului. ♦ Fel de a actiona, de a se purta; purtare, comportare; (spec.) ritm in care se desfasoara o intrecere sportiva. [Pron. -liu-. / < fr. allure].

FARANDOLA s.f. Vechi dans provensal cu miscare moderata in care dansatorii formeaza un lant; melodia acestui dans. [< fr. farandole, cf. prov. farandolo].

sprehui¹, sprehuiesc, vb. IV (reg.; despre oameni) 1. a (se) misca incoace si incolo. 2. (in forma: sprahui; despre fan) a intoarce. 3. (in formele: sprahui si sprehui) a (se) prafui; a (se) murdari.

MECANISM s. n. 1. sistem tehnic din piese fixe si mobile care sunt in contact si ale carui elemente mobile antreneaza miscarea celorlalte. 2. ansamblul elementelor care formeaza un intreg, functionand ca un organism. ◊ sistem, mod de organizare. (< fr. mecanisme, germ. Mechanismus)

LARAMIE [lærəmi], lant muntos in partea central-vestica a S.U.A. (M-tii Stancosi), extins in SE statului Wyoming si in N statului Colorado, pe c. 240 km lungime. Alt. max.: 3.132 m (vf. Laramie). S-a format in urma unor intense miscari tectonice care au avut loc la limita dintre perioadele Cretacica si Paleogena, fapt ce i-a determinat pe geologi sa atribuie acest nume miscarilor tectonice in ansamblu care au avut loc in aceasta perioada. Zacaminte de min. de fier.

BIELA, biele, s. f. Organ de masina in forma de bara articulata, care transforma miscarea rectilinie in miscare de rotatie si invers. [Pr.: bi-e-] – Din fr. bielle.

ECHINODERM, echinoderme, s. n. (La pl.) Increngatura de animale marine nevertebrate, cu schelet extern calcaros format din placi, si care se misca cu ajutorul ambulacrelor; (si la sg.) animal care face parte din aceasta increngatura. – Din fr. echinodermes.

CONTRAGREUTATE ~ati f. Greutate folosita intr-un sistem tehnic pentru echilibrarea unei forme sau a unei greutati in miscare. ~ de macara. [Sil. -gre-u-] /contra- + greutate

A DESCRIE descriu tranz. 1) (aspecte din realitate) A reprezenta in scris sau oral, enumerand detaliile. 2) (curbe, arcuri etc.) A marca printr-o linie subtire; a trasa. 3) (traiectorii) A lasa in forma de urma ca rezultat al miscarii. [Sil. -cri-e] /<fr. decrire

GASTEROPOD ~e n. 1) la pl. Clasa de moluste cu corpul adapostit intr-o cochilie, care se misca cu ajutorul unui picior in forma de talpa. 2) Animal de aceasta clasa. /<fr. gasteropodes

SEPARATISM n. 1) Tendinta spre separare. 2) (intr-un stat multinational) miscare a minoritatilor nationale pentru a forma un stat independent sau o regiune autonoma. /<fr. separatisme

CIACONA s.f. (Rar) Dans vechi, cu o miscare lenta. ♦ Piesa muzicala instrumentala, in forma de variatiuni polifonice, care se sprijina mai ales pe bas. [Pron. cia-. / < it. ciaccona, cf. sp. chacona].

CURSA s.f. 1. Drum, distanta de strabatut. ♦ Drum facut de un vehicul (in mod regulat) pe acelasi itinerar dupa un orar stabilit. ♦ (Concr.) Vehicul care parcurge o astfel de distanta. 2. Unghi format de directia in care se misca o nava comerciala cu directia nordului. 3. (Fam.) Alergatura, umblet. 4. (La pl.) Alergari de cai. ♦ (Fig.) Intrecere, competitie, actiune competitiva. 5. Intrecere in care mai multi concurenti parcurg repede o anumita distanta. 6. Lungimea drumului parcurs de un piston in cilindru intre cele doua puncte moarte. [< fr. course, (2) engl. course].

GASTEROPODE s.n.pl. (Zool.) Clasa de moluste cu corpul adapostit intr-o cochilie si care se misca cu ajutorul unui picior in forma de disc muscular; melci; (la sg.) animal din aceasta clasa. [Sg. gasteropod , var. gastropode s.n.pl. / < fr. gasteropodes, cf. gr. gaster – stomac, pous, podos – picior].

schindisi², schindisesc, vb. IV (reg.) 1. (despre copii) a plange inabusit si intretaiat; a scanci. 2. (in forma: schindosi) a alerga cu diferite miscari din colt in colt, plangand.

SFERA s.f. 1. (Geom.) Suprafata ale carei puncte sunt egal departate de un punct dat, numit centru; corp geometric marginit de o astfel de suprafata. ♦ Obiect avand aceasta forma; glob. 2. Regiune cereasca unde se misca astrii; bolta cereasca. 3. (Fig.) Domeniu, cuprins, limite. ♦ Sfera de influenta = intindere, teritoriu, mediu etc. in cuprinsul caruia se exercita influenta cuiva sau a ceva. ♦ Mediu (social). 4. (Log.) Totalitatea obiectelor sau indivizilor la care se refera caracterele esentiale ale unei notiuni. [Pl. -re. / cf. lat. sphaera, gr. sphaira, fr. sphere, it. sfera].

CINETIC, -A I. adj. referitor la miscare. ♦ energie ~a = a) energie dezvoltata de un corp in miscare; b) energie rezultata in urma procesului de dezasimilatie; arta ~a = arta care atribuie miscarii reale aceeasi importanta estetica precum formei, culorii, liniei si compozitiei. II. s. f. 1. ramura a mecanicii care studiaza legile fenomenelor fizice bazate pe miscarea materiei. 2. studiu al vitezei reactiilor chimice. (< fr. cinetique, gr. kinetikos)

CURSA s. f. 1. drum, distanta de strabatut. ◊ traseu parcurs de un curier (I), de un vehicul pe acelasi itinerar, dupa un orar stabilit. ◊ vehicul care parcurge un astfel de traseu. 2. unghi format de directia in care se misca o nava comerciala cu directia nordului. 3. (fam.) alergatura, umblet. 4. (pl.) alergari de cai. ◊ (fig.) intrecere, competitie. 5. intrecere sportiva in care mai multi concurenti parcurg repede o anumita distanta. ◊ (alp.) orice ascensiune in munti. 6. miscare, deplasare rapida a unui obiect in spatiu. ◊ lungime a drumului parcurs de un piston in cilindru intre cele doua puncte moarte. (< fr. course, /2/ engl. course)

GASTEROPODE/GASTROPODE s. n. pl. clasa de moluste cu corpul adapostit intr-o cochilie si care se misca cu ajutorul unui picior in forma de disc muscular; melci. (< fr. gasteropodes, gastropodes)

PLACA s. f. 1. foaie de metal, lemn, sticla, ebonita etc. ♦ ~ aglomerata = placa din aschii de lemn presate cu diferiti lianti; ~ fotografica = placa de sticla acoperita pe una din fete cu o emulsie fotosensibila; ~ de acumulator = fiecare dintre electrozii unui acumulator, pe care se afla o pasta de materie activa. 2. disc muzical. ♦ a schimba (sau a intoarce) a = a schimba subiectul unei discutii sau comportarea fata de cineva. 3. ~ turnanta = disc de otel sau de fonta, prevazut cu sine, care, rotindu-se pe un pivot, serveste la intoarcerea vehiculelor usoare de cale ferata; (fig.) raspantie, incrucisare de drumuri. 4. ~ de fundatie = fundament de beton al unei cladiri; placa de baza. 5. tabla pe care este scris, sapat ceva. 6. proteza dentara. 7. ~ continentala = bucata relativ independenta a scoartei terestre, de forma unei calote sferice, care se misca in raport cu altele. (< fr. plaque)

SFERA s. f. 1. (geom.) suprafata ale carei puncte sunt egal departate de un punct dat (centru). ◊ obiect avand aceasta forma; glob. 2. regiunea cereasca unde se misca astrii; bolta cereasca. 3. (fig.) domeniu (limitat) in care exista, actioneaza sau se dezvolta cineva sau ceva; mediu (social). ♦ ~ de influenta = a) intindere, teritoriu, mediu etc. in cuprinsul caruia se exercita o anumita influenta; b) zona geografica sau grup de state asupra carora o anumita putere exercita o influenta economica, politica sau militara. 4. (log.) capacitatea de referinta a notiunii la ansamblul de indivizi care poseda insusirile reflectate in continutul ei; denotatie (1). 5. (ec.) a productiei materiale = totalitatea activitatilor, a ramurilor din cadrul economiei nationale in care se creeaza bunuri materiale; ~ neproductiva = totalitatea activitatilor, a sectoarelor din cadrul economiei nationale care consuma munca sociala, fara a crea bunuri materiale. (< fr. sphere, lat. sphaera, gr. sphaira)

SEMIRIGID, -A adj. tehn.; despre ansambluri) format din piese care se pot misca sau departa din pozitia initiala; (despre un dirijabil) cu carcasa rigida si anvelopa flexibila. (< fr. semi-rigide)

UNDUI, unduiesc, vb. IV. Intranz. (Despre suprafata apelor; la pers. 3) A face unde, a se propaga in forma de unde. ♦ P. gener. A se misca asemenea undelor unei ape. [Var.: undoia vb. I. undoi vb. IV] – Undi + suf. -ui; (dupa fr. ondoyer).

TRENAJ s. n. 1. (Min.) Transport minier in care vagonetele sunt trase de un cablu care se infasoara pe un troliu. 2. (Tel.) Perturbatie in functionarea unor tuburi analizoare care se manifesta sub forma unei cozi in urma partilor in miscare pe imaginea de televiziune. – Din fr. trainage.

CULBUTOR, culbutoare, s. n. 1. Basculator. 2. Element al mecanismului de distributie, format dintr-o parghie articulata care transmite miscarea de la arborele cu came la supapele unui motor cu ardere interna. – Din fr. culbuteur.

REGRESIUNE ~i f. 1) Proces de retra-gere a apelor marii sau ale oceanului de pe o portiune a uscatului, cauzata de miscarile scoartei terestre. 2) Reducere a raspandirii geografice a unui fenomen de limba. 3) miscare a unui corp ceresc in sens opus celui in care se misca Soarele. 4) inv. Intoarcere de la o forma superioara de dezvoltare la una inferioara; regres. [Sil. -si-u-] /<fr. regression

TRENAJ s. n. 1. transport minier in care vagonetele sunt trase de un cablu care se desfasoara pe un troliu. 2. perturbatie in functionarea unor tuburi analizoare care se manifesta sub forma unei cozi in urma partilor in miscare pe imaginea de televiziune. (< fr. trainage)

CAMA (< fr.) s. f. (TEHN.) Element al unui mecanism cu profil determinat de o curba plana sau spatiala, care serveste la transmiterea miscarii unui organ urmaritor (tachet), cu care formeaza un cuplu cinematic.

AVANGARDA, avangarzi, s. f. (Adesea fig.) Subunitate sau unitate militara care se deplaseaza in fata fortelor principale ca element de siguranta. ◊ Loc. adj. De avangarda = a) care merge in frunte, care conduce; b) care lupta impotriva formelor si traditiilor consacrate (in literatura si arta). ♦ miscare literara, artistica etc. care joaca (prin noutatile aduse) rol de precursor. – Din fr. avant-garde.

DEDUCTIV, -A, deductivi, -e, adj. Care procedeaza prin deductie, care foloseste deductia. ♦ forma fundamentala de rationament in care gandirea se misca exclusiv in planul conceptelor, concluzia decurgand cu necesitate din premise. – Din fr. deductif, lat. deductivus.

AMIBA ~e f. Animal unicelular, care se misca cu ajutorul pseudopodelor si isi schimba mereu forma. /<fr. amibe, germ. Amobe

MUSCHI² ~ m. Organ al corpului omenesc si al unor animale, format dintr-un tesut fibros care serveste la miscarea diverselor parti si organe ale corpului. /<lat. musculus

RECTILINIU ~e (~i) 1) (despre miscari) Care se desfasoara in linie dreapta; in forma de linie dreapta. 2) (despre figuri geometrice) Care este alcatuit din linii drepte. /<fr. rectiligne

MORFOSTRUCTURA s.f. Aspectele reliefului si formele determinate de influenta structurii geologice si a miscarilor scoartei. [< rus. morfostruktura].

OP-ART loc. s. (Arte) Curent in arta plastica moderna, derivat din constructivism, a carui tendinta principala este sporul de atentie acordat obtinerii unor valori si efecte optice ale obiectelor in miscare sau rezultate din miscarea privitorului fata de ele, ca si a formelor in spatiu, prin folosirea de linii, forme geometrice, uneori repetate uniform, insa cu variatii de ton, neasteptate modificari de ritm etc. [< engl. op-art].

smocoti, smocotesc, vb. IV (reg.) 1. (despre puii de animale) a suge cu lacomie, zbatandu-se; a smocai. 2. (despre sugari) a misca buzele imitand suptul. 3. (despre pasari prinse; in forma: zmocoti) a se zbate, a se smuci. 4. (despre o parte a corpului omenesc) a zvacni. 5. (in forma: zmocoti) a parui.

CHINESTEZIE s. f. forma a sensibilitatii care face posibila perceperea propriilor miscari. (< fr. kinesthesie)

GAFA¹ s. f. 1. piesa metalica cu doua gheare in forma de furca, pentru blocarea unui lant in miscare. 2. carlig metalic fixat de o prajina, la acostarea unei ambarcatii. (< fr. gaffe)

GESTIC, -A I. adj. referitor la gestica. II. s. f. ansamblu de gesturi, de miscari (in)voluntare care, alaturi de mimica, constituie forma nonverbala a comunicarii. (< germ. Gestik)

HAPPENING [HEPNING] s. n. 1. spectacol improvizat care presupune o participare activa a publicului, urmarindu-se o creatie artistica spontana. 2. miscare artistica bazata pe interferenta intre mai multe forme de arta (teatru, plastica, muzica, film, fotografie etc.), urmarind anularea distantei dintre realitate si arta. (< amer. happening)

MORFOSTRUCTURA s. f. aspectele reliefului si formele determinate de influenta structurii geologice si a miscarilor tectonice. (< rus. morfostruktura)

PASSACAGLIA [PASACALIA] s. f. 1. vechi dans de origine spaniola si italiana, cu o miscare lenta, uniforma; melodia corespunzatoare. 2. piesa instrumentala in forma de variatiuni polifonice pe o tema expusa la inceput si care se repeta in bas. (< it. passacaglia)

SATELIT I. s. m. 1. (ant.) mercenar care isi insotea stapanul. ◊ (fig.) cel care urmeaza si executa orbeste ordinele cuiva; acolit. 2. corp ceresc obscur care graviteaza in jurul unei planete, insotind-o in miscarea ei de revolutie. 3. ~ artificial = corp metalic de forme diverse cu aparataj stiintific, lansat de savanti in spatiul interplanetar cu ajutorul unei rachete si care se roteste in jurul Pamantului. 4. (mec.) roata dintata a unui mecanism planetar care se roteste liber in jurul unui ax. 5. mica masa cromatica atasata unui cromozom printr-un filament subtire. 6. localitate de importanta secundara in apropierea unui oras, dependenta de acesta. II. adj., s. n. (stat) ~ = (stat) care depinde de un altul pe plan politic sau economic. (< fr. satellite)

CAUZALITATE (‹ fr.) s. f. 1. (FILOZ.) Raport necesar intre cauza si efectul sau, cauza desemnand antecedentul producator al efectului. ♦ Principiul cauzalitatii = principiu fundamental al gindirii enuntat astfel: in aceleasi conditii, aceleasi cauze produc aceleasi efecte. C. sociala = proces de atribuire a rolului de cauza anumitor elemente sau factori ai vietii sociale (personali, interpersonali sau extrapersonali) in raport cu altii. 2. (GENET.) Raport genetic existent intre anumite stari ale formelor si varietatilor materiei, aparute in procesele de miscare si dezvoltare ale acesteia.

VAZ s. n. Unul dintre cele cinci simturi, cu ajutorul caruia se percep imaginile, se inregistreaza direct forma, culoarea, dimensiunea, luminozitatea obiectelor, precum si distanta si miscarea acestora; capacitatea de a percepe imaginile; vedere; vazut¹. ◊ Loc. prep. In (sau, inv., la) vazul... = in ochii..., in fata..., fata de... – Din vedea (derivat regresiv).

SATELIT s.m. 1. Nume dat in antichitate mercenarului care isi insotea stapanul. ♦ (Fig.) Cel care urmeaza si executa orbeste ordinele cuiva; acolit. 2. Corp ceresc obscur care graviteaza in jurul unei planete, insotind-o in miscarea ei de revolutie. 3. Satelit artificial = corp metalic de forme diverse, prevazut cu aparataj stiintific, lansat de savanti in spatiul interplanetar cu ajutorul unei rachete si care se roteste in jurul Pamantului. 4. (Tehn.) Roata dintata care se roteste liber in jurul unui ax. 5. Localitate de importanta secundara in apropierea unui oras, dependenta de acesta. [< fr. satellite, cf. lat. satelles].

VOLAN s.n. I. Garnitura facuta dintr-o fasie de tesatura usoara sau de dantela, adesea incretita sau plisata, care se aplica drept podoaba pe rochii, la maneci etc. II. (Tehn.) 1. Piesa din dispozitivul de directie al unui autovehicul cu ajutorul careia se poate indrepta vehiculul in directia voita. 2. Piesa in forma de roata cu ajutorul careia se pun in miscare anumite masini, se actioneaza mecanisme etc. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. volant].

CIRCUIT s.n. 1. miscare circulara facuta pe un drum inchis. 2. Traseu inchis (format din fire sau din dispozitive bune conducatoare de electricitate) prin care poate circula curentul. ♦ Sistem de conducte prin care circula lichide, vapori etc. 3. (Ec.) Trecere a capitalului de la forma baneasca la cea productiva, apoi la forma marfa si din nou la forma baneasca. 4. Transformarea si prelucrarea materiei prime in produse finite. 5. (Sport) Traseu inchis, stabilit pentru a fi strabatut intr-o competitie. [Pron. -cu-it, pl. -te, -turi. / cf. fr. circuit, it. circuito, lat. circuitus].

GAFA s.f. 1. Piesa metalica cu doua gheare in forma de furca, folosita pentru blocarea unui lant in miscare. ♦ Un fel de carlig fixat de o prajina, folosit la acostarea unei ambarcatii etc. 2. (Fig.) Gest, vorba, atitudine nesocotita, dar neintentionata, care poate supara sau jigni. [< fr. gaffe].

ANARHISM s. n. 1. conceptie, miscare social-politica extremista care neaga necesitatea statului si formele lui de organizare, a ordinii si disciplinei sociale in general. 2. stare de anarhie. (< fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus)

VOLAN s. n. I. garnitura dintr-o fasie de tesatura usoara sau de dantela, incretita sau plisata, drept podoaba pe rochii, la maneci etc. II. 1. piesa din dispozitivul de directie al unui autovehicul cu ajutorul careia se poate indrepta vehiculul in directia voita. 2. piesa in forma de roata cu ajutorul careia se pun in miscare anumite masini, se actioneaza mecanisme etc. (< fr. volant)

RATA, rate, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de pasari domestice si salbatice, inotatoare, cu ciocul lat si turtit, cu trunchiul scurt si indesat, si cu picioarele scurte, deplasate in partea posterioara a trunchiului (Anas). ◊ Rata salbatica = stramosul celor mai multe rate domestice, foarte asemanatoare cu acestea si apreciata pentru carnea ei gustoasa (Anas platyrhynchos). Rata domestica = denumire data multiplelor varietati provenite prin domesticirea ratei salbatice si deosebite intre ele prin culoarea penajului, forma corpului, calitatile productive etc. ◊ Expr. (A merge, a se misca, a umbla) ca o rata = (a merge etc.) cu mersul leganat, greoi. 2. U****l. 3. (Art.) Numele unui dans popular; melodie dupa care se executa acest dans. – Cf. alb. rose, scr. raca.

CIRCULAR ~a (~i, ~e) 1) Care are forma de cerc sau a unei sfere. Un spatiu ~. 2) (despre miscari) Care descrie un cerc; giratoriu; rotativ. Corpul descrie o miscare ~a. /<fr. circulaire, lat. circularis

PITORESC, -EASCA adj. Care impresioneaza prin bogatia coloritului si varietatea formei; incantator, minunat; (p. ext.) care incanta ochiul prin tinuta, miscare, culoare. ♦ (Despre stil) Variat, colorat, bogat in imagini, in expresii. [Cf. fr. pittoresque, it. pittoresco].

REGRESIV, -A adj. (op. progresiv) Care merge, care da inapoi; opus, contra progresului. ♦ miscare regresiva = miscare in directia inversa celei normale; derivare regresiva = mod de formare a unui cuvant nou prin suprimarea unui afix de la un cuvant vechi; asimilare regresiva = fenomen in care elementul asimilator se gaseste dupa elementul asimilat. [Cf. fr. regressif].

MOTOR, -OARE I. adj. care pune in miscare, care misca. II. s. f. 1. masina de forta care transforma o forma oarecare de energie in energie mecanica pentru actionarea altei masini, a unui vehicul etc. 2. (fig.) ceea ce misca ceva; imbold, stimulent. (< fr. moteur, germ. Motor)

PLUTONISM s. n. 1. totalitatea fenomenelor si proceselor geologice legate de formarea magmelor in adancime si de miscarile acestora. 2. conceptie care exagereaza rolul caldurii in procesul de formare a rocilor. (< fr. plutonisme)

RETROGRAD, -A adj. 1. care se opune progresului; reactionar. 2. (despre idei, conceptii) contrar progresului, invechit. ♦ amnezie ~a = forma de amnezie prin pierderea amintirilor vechi. 3. (despre astri si miscarea lor) care se deplaseaza in directia opusa miscarii Soarelui. (< fr. retrograde, lat. retrogradus)

BURGHIU, burghie, s. n. Unealta de otel in forma de spirala, cu varful si muchiile ascutite, care, prin miscarea de insurubare ce i se imprima, executa gaurirea materialelor. ◊ Burghiu de foraj = unealta de foraj in forma de bara, cu capatul in forma de elice, care se adapteaza la perforatorul mecanic. – Tc. burgu.

ALOHTON, -A, alohtoni, -e, adj., subst. (Masa de roci) care, sub influenta miscarilor scoartei Pamantului, a suferit deplasari fata de locul initial de formare. – Din fr. allochtone.

SURUB, suruburi, s. n. 1. Tija cilindrica de lemn sau de otel, filetata, care serveste la asamblarea a doua ori a mai multor piese sau care transmite, transforma sau utilizeaza in diverse feluri miscarea de rotatie intr-un mecanism. ◊ Loc. adv. In surub = in forma de cerc sau de spirala. ◊ Expr. A-i face (cuiva) un surub prin cap = a-i apuca (cuiva) suvite de par din cap, rasucindu-le si tragand de ele. A strange surubul = a intrebuinta mijloace de constrangere fata de cineva. 2. Nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte componenta un surub sau care se manevreaza prin rasucire. ♦ Fig. Vartej de apa. [Var.: surup s. n.] – Din germ. dial. Schrube.

MELC ~ci m. 1) Molusca cu corpul moale, vascos, avand pe spinare o cochilie in forma de spirala, iar pe cap patru tentacule sensibile. ◊ A se misca ca ~cul (sau cu pasi de ~) a se misca foarte incet. A tacea ca ~cul a nu rosti nici o vorba. 2) anat. Parte a urechii interne in forma de spirala. 3) tehn. Element al unui angrenaj (elicoidal), care serveste pentru transmiterea unei miscari de rotatie intre doi arbori perpendiculari. /Orig. nec.

SPATIU ~i n. 1) Intindere nelimitata care cuprinde toate corpurile ceresti. 2) Intindere a universului cu exceptia atmosferei terestre. ◊ ~ aerian parte din atmosfera, care se intinde asupra teritoriului unui stat. ~ locativ suprafata camerelor de locuit. 3) Distanta intre doua puncte sau intre doua obiecte. ~ intre cuvinte. 4) Durata care separa doua momente. 5) filoz. forma fundamentala de existenta a materiei in cadrul careia are loc miscarea acesteia. [Sil. -tiu] /<lat. spatium, it. spazio, fr. espace, germ. Spatium

FIGURA s.f. 1. Chip, fata, obraz. 2. forma exterioara a unui corp, a unei fiinte; imaginea plastica (desenata, pictata, sculptata) a unui corp. ◊ Figura geometrica = ansamblu de puncte, linii si suprafete. ♦ Carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne si personaje (valet, dama etc.). ♦ Fiecare dintre piesele de sah (cu o forma caracteristica). 3. Persoana; personalitate. 4. Personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare. 5. Reprezentare, imagine simbolica sau alegorica. ◊ Figura de stil (sau poetica) = procedeu stilistic prin care se schimba sensul propriu al unui cuvant in vers sau in proza. V. trop. ♦ Figurile silogismului = forme de silogism determinate de pozitia termenului mediu in premise. 6. Pozitie, miscare (la dans, la scrima etc.). [< it., lat. figura].

ANTIIMPERIALISM s. n. miscare sociala impotriva politicii imperialiste de forta si dictat, a tuturor formelor de exploatare si dominatie a popoarelor. (< fr. anti-imperialisme)

OP-ART loc. s. tendinta in arta plastica contemporana care urmareste imbogatirea expresivitatii imaginii abstracte prin obtinerea unor efecte optice ale obiectelor in functie de miscarea privitorului fata de ele, ca si prin folosirea de linii, forme geometrice. (< fr., engl. op-art)

BALANSIER, balansiere, s. n. 1. Dispozitiv sau piesa a unui mecanism, a carei oscilatie regleaza miscarea unei masini sau a unui instrument. 2. Organ al unui mecanism, in forma de parghie cu doua brate, care transmite prin oscilatie o miscare alternativa. 3. Prajina sau bara de care se servesc dansatorii pe sarma pentru a-si mentine echilibrul. [Pr.: -si-er. – Var.: (3, inv.) balantier s. n.] – Fr. balancier.

ORGANIZATIA DE SOLIDARITATE A POPOARELOR DIN ASIA, AFRICA SI AMERICA LATINA (in sp.: Organizacion de Solidaridad de los Pueblos de Africa, Asia y America Latina – O.S.P.A.A.A.L.), organizatie internationala neguvernamentala, cu sediul la Havana (Cuba), creata in 1966, in scopul unirii, coordonarii si incurajarii miscarilor de eliberare nationala din cele trei continente si inlaturarii oricaror forme de discriminare rasiala. La activitatile ei iau parte organizatii nationale din 80 de tari (1984).

LARINGE (‹ it.) s. n. Organul esential al fonatiei, care produce vocea cu ajutorul coardelor vocale. Reprezinta primul segment al cailor respiratorii, fiind un conduct aerian, interpus intre faringe si trahee, in partea mediana si anterioara a gatului, format din mai multe cartilaje articulate intre ele si puse in miscare de un aparat muscular complex. Orificiul superior al l., denumit glota, este inchis in momentul deglutitiei de epiglota. Sin. (pop.) beregata.

EXCENTRIC, -A, excentrici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. Care iese din limitele obisnuitului, foarte original; neobisnuit, ciudat, bizar, extravagant. 2. (Mat.; despre un punct) Care se afla in afara centrului unei figuri; (la pl.; despre figuri geometrice, piese etc.) care nu au centru comun. II. S. n. Organ de masina in forma de disc, fixat pe un arbore rotativ si servind la transformarea miscarii circulare in miscare rectilinie si invers. – Din fr. excentrique.

FOARFECE, foarfece, s. n. 1. Unealta sau masina unealta pentru taiat, actionata manual sau mecanic, compusa din doua lame taioase suprapuse, avand fiecare cate un maner inelar si fiind unite intre ele la mijloc cu un surub. ♦ (In forma foarfeca) Saritura care se executa ridicand picioarele unul dupa altul, ca miscarea lamelor unui foarfece, practicata in unele sporturi. 2. (Ec.; in sintagma) Foarfeca sau foarfecele preturilor = decalaj intre diferite preturi. 3. Nod marinaresc format din doua sau din trei bucle, folosit la legarea unei parame. 4. (Bot.; in compusul) Foarfeca-baltii = planta acvatica (submersa), cu frunze rigide dintate, cu flori albe, deschise la suprafata apei (Stratiotes aloides). – [Var.: foarfeca, foarfeci, s. f., foarfec s. m.] – Lat. forfex, -icis.

EXCENTRIC² ~ce n. Piesa tehnica in forma de disc (cu axul de rotatie deplasat de centru) care transforma miscarea circulara in miscare rectilinie si invers. [Sil. ex-cen-tric] /<fr. excentrique

PARAU ~aie n. 1) Apa curgatoare mica; rau mic. 2) Curs de apa format din precipitatii atmosferice. 3) fig. Cantitate mare (dintr-un lichid) care se misca intr-o directie. /cf. alb. perrua

CIBERNETIC, -A adj. Referitor la cibernetica; bazat pe principiile ciberneticii. ◊ Arta cibernetica = forma de creatie artistica care tinde a reprezenta, utilizand ordinatoarele, lucrurile in miscare. [< fr. cybernetique].

DIASTROFISM s.n. (Geol.) Totalitatea deformarilor si dislocarilor pe care le sufera stratele din scoarta terestra sub actiunea miscarilor tectonice. ♦ Teorie care atribuie geneza unor fenomene de eroziune si a formelor rezultate unor deformari lente ale scoartei terestre. [Pron. di-as-. / < fr. diastrophisme, cf. gr. diastrophe – rasucire].

NEUTRU, -A adj. 1. Care nu ia partea nimanui, care nu este de partea nimanui; (despre un stat) care nu se amesteca in conflictul dintre mai multe state, care nu participa la pacte sau aliante militare; (despre persoane) neincadrat in nici o miscare, in nici un partid etc. 2. Indiferent. 3. Gen neutru (si s.n.) = forma pe care o iau substantivul, adjectivul etc. pentru a denumi in special obiecte inanimate, unele nume colective si generice, precum si unele animale. ◊ Vocala neutra = vocala mediala. 4. (Chim.; despre compusi) Care nu prezinta nici caractere de acid, nici caractere de baza. ♦ (Despre corpuri) Care nu are sarcina electrica. [< fr. neutre, it. neutro, cf. lat. neuter – nici unul din doi].

PLUTONISM s.n. 1. Totalitatea fenomenelor si a proceselor geologice legate de formarea magmelor in adancime si de miscarile acesteia. 2. Teorie care atribuie caldurii subterane rolul primordial in procesul de formare a rocilor. [< fr. plutonisme].

sistor, -oare, s.m. si f. 1. (pop.; s.m. si f.) fiecare dintre bucatile de lemn (sau de fier) prinse la capete in tarcoalele prasnelului de la moara si care se angreneaza cu maselele rotii. 2. (reg.; s.m.; la pl. cu forma: sustori) fiecare dintre bucatile de lemn prinse in jurul rotii sau al carului, care pune in miscare joagarul. 3. (reg.; s.f.) fuscel la loitra. 4. (reg.; s.f.; in forma: sustoare) speteaza (la grapa). 5. (reg.; s.f.) fofelnita vartelnitei. 6. (reg.; s.m. pl.; in forma: sustori) falceaua melitei. 7. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre chingile de fier orizontale care intaresc usa unei case. 8. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre grinzile intre care se fixeaza fereastra. 9. (reg.; s.m. pl.) fiecare dintre stalpii verticali care sprijina streasina casei. 10. (reg.; s.f. pl.) fiecare dintre barnele care marginesc intrarile strungii la o stana. 11. (reg.; s.m.) par ascutit care se pune in varful caselor taranesti.

TACTICA s.f. 1. Parte a artei militare care se ocupa cu organizarea si conducerea actiunilor de lupta ale trupelor. 2. Stiinta de a determina mijloacele si formele de actiune, intr-o perioada relativ scurta, pentru realizarea obiectivelor unei miscari sociale, a unui partid politic etc., in functie de imprejurarile social-politice din acea perioada. 3. Mijloacele folosite de cineva pentru a face sa izbuteasca o intreprindere, o actiune etc. [Gen. -cii. / < fr. tactique, cf. gr. taktike – arta de a orandui].

AVANGARDA s. f. 1. detasament care se trimite in fruntea unei trupe in mars spre a face siguranta pe directia de deplasare a acesteia. 2. clasa, grup social, organizatie politica conducatoare, care se situeaza pe pozitiile cele mai inaintate in cadrul unei miscari sociale, politice, nationale etc. ♦ de ~ = care merge, care conduce. 3. miscare literar-artistica complexa si eterogena, care, afisand o respingere totala a formelor consacrate si a traditiei, proclama ostentativ si polemic necesitatea innoirii, asumandu-si rol de precursor; avangardism. (< fr. avant-garde)

CONEXIUNE s. f. 1. legatura, inlantuire; interconditionare intre obiecte, fenomene si procese; raport reciproc, relatie de conexitate; concatenatie. ♦ (fil.) ~ generala (sau universala) = totalitatea formelor de legatura, interactiune si conditionare reciproca a obiectelor si fenomenelor in miscare din univers; ~ inversa = feedback. 2. legatura intre doua sau mai multe conductoare electrice. 3. conectare. (< fr. connexion, lat. conexio)

CUBISM s. n. miscare artistica moderna de la inceputul sec. XX, care analizeaza si recompune formele in volume si planuri geometrice, incercand sa exprime simultan existenta obiectului ca o totalitate, cu toate fetele, liniile si punctele sale. (< fr. cubisme)

BIELA, biele, s. f. Organ de masina in forma de bara, facand parte dintr-un mecanism de transformare a unei miscari rectilinii in miscare de rotatie si invers. [Pr.: bi-e-] – Fr. bielle.

POLIZOR¹, polizoare, s. n. Masina-unealta folosita la prelucrarea prin aschiere a suprafetelor cu ajutorul unei pietre abrazive in forma de disc, de cilindru, de trunchi de con etc., care are o miscare de rotatie. – Din fr. polissoir.

REGRESIV, -A, regresivi, -e, adj. Care se opune progresului, care tinde spre o stare sau o forma (economica, sociala, politica etc.) inapoiata; care da inapoi, care este in regres. ♦ miscare regresiva = miscare care se face in directia inversa celei normale. (Lingv.) Derivare regresiva = mod de formare a unui cuvant nou prin suprimarea unui afix de la un cuvant (mai) vechi. formatie regresiva sau derivat regresiv = cuvant format prin derivare regresiva. Asimilare regresiva = fenomen fonetic in care sunetul modificat se afla inaintea sunetului care exercita influenta modificatoare. – Din fr. regresif.

A RULA ~ez 1. tranz. 1) (materiale textile, fire etc.) A infasura in forma de sul; a suci. 2) (corpuri, sisteme tehnice etc.) A face sa se miste prin rostogolire. 3) (terenuri, suprafete) A netezi cu ajutorul unui obiect in rostogolire. 4) (fonduri banesti) A face sa circule; a pune in circulatie. 2. intranz. 1) (de-spre vehicule) A se deplasa cu ajutorul rotilor sau al rotilelor. 2) (despre filme) A se proiecta pe ecran; /<fr. rouler

A SUCI ~esc tranz. 1) (ate, franghii, sarme etc.) A invarti in jurul propriei axe. 2) A supune unei miscari de rotatie. 3) (obiecte de rezistenta redusa, materiale textile etc.) A infasura in forma de sul; a rula. ◊ ~ o tigara a infasura o foita cu tutun pentru a face o tigara. 4) (obiecte) A intoarce pe toate partile (cercetand cu privirea); a invarti. ◊ ~ si a rasuci (pe cineva) a) a necaji (pe cineva) cu intrebari pentru a afla ceva; a descoase; b) a examina pe toate fetele. 5) fam. (maini, picioare, degete) A scoate din incheietura; a scranti; a luxa. ◊ A-i ~ cuiva capul (sau mintile) a face pe cineva sa-si piarda dreapta judecata. 6) A face sa se suceasca. /<sl. sucon, sukati

ZURGALAU ~i m. mai ales la pl. Clopotel de metal, de forma sferica, cu gaurele si cu o bila inauntru, care suna cand este miscat. /cf. ung. zorogni

LUDDISM s.n. miscare de masa a muncitorilor englezi din sec. XVIII-XIX care a luat forma distrugerii uneltelor. [< fr. luddisme, cf. Ned Ludd – muncitor care ar fi distrus prima masina].

birliga (-g, -at), vb. – 1. A ridica, a imbirliga coada animalelor. – 2. A da forma de spirala. – 3. (Arg.) A (se) complica, a (se) agrava o situatie. – Var. imbirliga, (in)virliga. Mr. amvirlig. Creatie expresiva, a carei formula coincide cu radacina sl. brl-, care exprima aceeesi ideea de „miscare in spirala” (DAR). – Der. (im)birligatura, s. f. (actiunea de a da forma de spirala).

clinti (-tesc, -it), vb. – A misca, a intoarce. Sl. krętati „a rasuci” (cf. scrinti), prin intermediul unei forme neatestate *crinti, a carei alterare posterioara este neclara (Procopovici, Dacor., X, 70). Inainte, DAR propusese un sl. *klentiti, rezultat al contaminarii lui klenuti „a misca” cu klatiti „a agita.” – Der. clinteala, s. f. (miscare, deplasare; actiunea de a misca); neclintire, s. f. (nemiscare); neclintit, adj. (nemiscat).

CREMALIERA s. f. 1. bara dintata dreapta care se angreneaza cu o roata dintata cilindrica folosita la cricuri, la unele masini-unelte etc. pentru transformarea miscarii de rotatie in miscare de translatie si invers. 2. traseu de transee si santuri de comunicatie, avand forma unor trepte foarte largi. (< fr. cremaillere)

BALOGH [bɔlog], Peter (n. 1920, sat misca, jud. Bihor), sculptor maghiar din Romania. Prin creatia sa tinde catre esentializarea formelor in compozitii monumentale, reliefuri si plastica mica („Metamorfoza”, „Cantata”, „Vox maris”).

HERCINIC, -A (dupa fr. {i}; {s} lat. Hercynia silva „Padurea Neagra”) adj. 1. Sistemul h. = sistem de munti vechi, cutati, ridicati in timpul Carboniferului si Permianului, ca efect al orogenezei h. In Europa, sistemul este reprezentat prin masive partial peneplenizate ca: Masivul Armorican din Bretania, Masivul Central Francez, Ardenii, Vosgii, Padurea Neagra, Sudetii, Łisa-Gora, Muntii Macinului etc. 2. Orogeneza h. = totalitea miscarilor orogenice, manifestate din Devonian pana in Permian, in urma carora s-a format sistemul h.

ICONOCLASM s. n. miscare sociala, politica si religioasa din sec. VIII-IX, in Imperiul Bizantin, care, sub forma luptei impotriva cultului icoanelor, a fost indreptata impotriva aristocratiei laice si ecleziastice. – Din fr. iconoclasme.

TEORIE, teorii, s. f. 1. forma superioara a cunoasterii stiintifice care mijloceste reflectarea realitatii. 2. Ansamblu sistematic de idei, de ipoteze, de legi si concepte care descriu si explica fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene. ◊ Loc. adv. In teorie = in mod abstract, speculativ. 3. (In sintagme) Teoria informatiei = teorie matematica a proprietatilor generale ale surselor de informatie, ale posibilitatilor de pastrare si de transmitere a informatiilor etc. Teoria literaturii = ramura a stiintei literaturii care studiaza trasaturile generale ale creatiei literare, curentele si metodele artistice etc. Teoria relativitatii = teorie a relatiilor dintre spatiu, timp si miscare a materiei, in care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enuntate intr-o forma valabila atat pentru viteze relative mici ale corpurilor, cat si pentru viteze relative foarte mari, apropiate de viteza luminii. 4. Partea teoretica a instructiei militare. [Pr.:te-o-] – Din fr. theorie, lat. theoria.

PLASTICA f. 1) Tehnica de a reproduce anumite forme prin modelare. 2) Arta de a sculpta si de a picta. 3) Coordonarea armonioasa a miscarilor. ~a dansului. /<fr. plastique

REPEDE² ~zi adj. 1) (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care vadeste repeziciune; iute. Gesturi ~zi. 2) (despre ape curgatoare) Care curge cu repeziciune. Fluviu ~. 3) (despre timp) Care trece cu rapiditate. Ani ~zi. 4) (despre precipitatii atmosferice) Care sunt intense si de scurta durata. Ploaie ~. 5) (despre forme de relief) Care este foarte inclinat; cu unghi mare de inclinatie. Po-varnis ~. 6) (despre miscari) Care se face fara intarziere; rapid. /<lat. rapidus, rapide

GALET s.m. 1. Fragment mic de roca cu muchiile rotunjite de actiunea marii sau a torentilor si care prin cimentare formeaza conglomerate. 2. Disc de lemn, de metal etc. plasat intre doua suprafete care se misca una deasupra celeilalte pentru a le micsora frecarea. 3. Element de transformator electric de forma unui inel, avand mai multe spire de infasurare. [< fr. galet].

GRIFA s.f. 1. Instrument pentru marcarea arborilor (prin zgariere pe coaja). 2. Piesa metalica in forma de gheara dubla, care, in aparatele de luat vederi cinematografice, imprima filmului o miscare intermitenta. 3. Pozitie patologica a mainii sau a piciorului, amintind de gheara de grifon (1). 4. Ornament constituit din motive florale, geometrice, gheare si capete de animale, folosit in stilurile romanic si gotic. [< fr. griffe].

REMUU s.n. Variatie treptata a inaltimii apei unui rau sau a unui canal produsa in zonele in care miscarea uniforma a curentului este impiedicata. ♦ Vartejuri de apa si valuri mici care se formeaza in imediata apropiere a pupei la o nava propulsata prin elice. ◊ Remuuri de aer = zone instabile unde se intalnesc curenti de aer ascendenti si descendenti. [Pron. -mu-u, var. remu s.n. / < fr. remous].

SICILIANA s.f. 1. Vechi dans italian cu miscare moderata; melodia acestui dans. 2. (In sec. XVII-XVIII) Parte lenta a lucrarilor instrumentale; forma a ariilor lirice. [Pron. -li-a-. / < it. siciliana].

CADRU s.n. I. 1. Schelet facut din bare de lemn, de metal, de beton armat etc., legate rigid pentru a forma un suport rezistent; suport care sustine diferite aparate. ♦ Rama. ♦ Aparat de gimnastica pentru miscari de mladiere prin suspensie, serpuire etc. 2. (Fig.) Mediu inconjurator al unei persoane, al unui lucru etc.; ambianta. 3. (Fig.) Limitele in care se desfasoara o activitate, o actiune: (p. ext.) ceea ce este cuprins intre aceste limite. 4. Element al unei marci postale constituind detaliul exterior al desenului. 5. Imagine inregistrata pe un film fotografic; cliseu, negativ. ♦ (Cinem.) Spatiu dintr-un film cuprinzand o succesiune continua de imagini, inregistrate fara oprirea aparatului de filmat; camp. II. (La pl.) Efectiv al unei intreprinderi, al unei institutii, al unei unitati, al unei organizatii etc.; (la sg.) cel care face parte din efectivul unei intreprinderi, al unei institutii, al unei unitati, al unei organizatii etc. [Var. cadra s.f. / cf. (I) fr. cadre, (II) rus. kadri].

ELICE s.f. 1. Curba care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. 2. Organ rotitor format din doua sau mai multe pale fixate pe un butuc, care pune in miscare un avion, un vapor etc. [Pl. invar., var. helice s.f. / < fr. helice, it. elice, cf. gr. helix – spirala].

RULANT, -A adj. Care se misca, se deplaseaza cu ajutorul unor organe de rostogolire. ♦ Pod rulant = macara construita in forma de pod, care se poate deplasa in toate directiile; material rulant = totalitatea vehiculelor care circula pe liniile ferate. [< fr. roulant].

STEREOTIP adj. 1. (Poligr.; op. eterotip) Tiparit dupa stereotip. 2. (Fig.; peior.) Care este reprodus in aceeasi forma; foarte comun, mereu acelasi; obisnuit, banal. // s.m. (Fiziol.) Stereotip dinamic = complex de miscari sistematizate in urma unor repetari in conditii identice, a caror succesiune se realizeaza automat. [< fr. stereotype].

GRIFA s. f. 1. instrument pentru marcarea arborilor (prin zgarierea pe coaja). 2. piesa metalica in forma de gheara dubla, care, in aparatele de luat vederi cinematografice, imprima filmului o miscare intermitenta. 3. pozitie patologica a mainii sau a piciorului, amintind de gheara de grifon (1). 4. ornament din motive florare, geometrice, gheare si capete de animale, folosit in stilurile romanic si gotic. (< fr. griffe)

REMU s. n. variatie treptata a nivelului apei unui rau sau canal produsa in zonele in care miscarea uniforma a curentului este impiedicata. ◊ vartejuri de apa si valuri mici care se formeaza in imediata apropiere a pupei la o nava propulsata prin elice. ♦ ~ de aer = zona instabila unde se intalnesc curenti de aer ascendenti si descendenti. (< fr. remous)

ARTICULAT, -A, articulati, -te, adj. 1. (Despre sunete, cuvinte etc.) Emis, rostit prin miscarea organelor vorbirii. 2. (Despre substantive sau un echivalent al lor) Cu articol. 3. Cu articulatii, format din articulatii. – V. articula.

AMIBA, amibe, s. f. Animal protozoar (microscopic), cu corpul lipsit de membrana, format dintr-o masa de protoplasma, cu unul sau mai multe nuclee si care se misca cu ajutorul pseudopodelor (Amoeba). – Din fr. amibe.

AX, axe, s. n. 1. Organ cilindric (din otel) care sustine elementele cu miscare de rotatie, ale unei masini; osie. 2. (In sintagma) Ax cerebrospinal = ansamblu anatomic si functional format din creier si maduva spinarii. [Var.: axa s. f.] – Din fr. axe, lat. axis.

ELASTIC, -A, elastici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre unele obiecte) Care are proprietatea de a-si modifica forma si dimensiunile sub actiunea unei forte exterioare si de a reveni de la sine la forma si dimensiunile initiale dupa incetarea actiunii fortelor exterioare care l-au deformat. 2. (Despre fiinte, miscari ale lor etc.) Mladios, suplu; fig. (despre oameni) care se poate adapta usor imprejurarilor. II. S. n. Tesatura, snur, siret etc. executate din fire de cauciuc imbracate in fire textile si folosite la confectionarea unor obiecte de imbracaminte; guma, gumilastic. – Din fr. elastique.

SPRINTEN ~a (~i, ~e) 1) si adverbial Care vadeste usurinta in miscare; vioi; iute; ager; agil. Pasi ~i. ◊ ~ la minte istet. 2) fig. (despre constructii) Care are forme elegante, usoare. Colonada ~a. /<sl. suprentinu

MECANISM s.n. 1. Sistem tehnic compus din piese fixe si mobile care sunt in contact si ale carui elemente mobile antreneaza miscarea celorlalte; (p. ext.) mod de functionare a unui astfel de sistem. 2. Ansamblul elementelor care formeaza un intreg, functionand ca un organism. 3. (Fig.) Sistem, organizare, organizatie. [Var. mehanism s.n. / < fr. mecanisme, cf. lat. mechanisma].

MOTIONAL, -A adj. 1. (Liv.) Referitor la miscare, de miscare. 2. Care se refera la motiune². 3. (Gram.; despre sufixe) Care realizeaza flexiunea motiunii³; (despre derivate) format cu un astfel de sufix. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. motionnaire].

FIGURA s. f. 1. chip, fata, obraz. ♦ (fam.) a-i face a (cuiva) = a pacali, a face cuiva o farsa. 2. forma exterioara a unui corp, a unei fiinte; imagine plastica a unui corp. ♦ (mat.) ~ geometrica = ansamblu de puncte, linii si suprafete. ◊ carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne si personaje. ◊ (sah) fiecare dintre piesele de joc. 3. persoana; personalitate. 4. personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare. 5. reprezentare, imagine simbolica sau alegorica a unei persoane, a unui animal sau obiect. ♦ ~ de stil = procedeu stilistic prin care se schimba sensul propriu al unui cuvant, imbogatindu-i-se semnificatia. ♦ ĩ silogistice = cele patru forme pe care le poate lua silogismul in functie de pozitia termenilor in premise. 6. pozitie, miscare (la dans, la scrima, patinaj etc.). (< fr. figure, lat. figura)

LUDDISM s. n. miscare de masa a proletariatului englez din sec. XVIII-XIX impotriva capitalismului, care a luat forma distrugerii uneltelor. (< fr. luddisme)

SICILIAN, -A I. adj., s. m. f. (locuitor) din Sicilia. II. adj. 1. referitor la Sicilia. 2. aparare ~a = sistem de aparare la jocul de sah; casata ~a = numele unui sortiment de casata. ◊ (s. n.) dialect din Italia meridionala, vorbit in Sicilia. III. adj., s. n. (din) etajul inferior al pleistocenului din bazinul Marii Mediterane. IV. s. f. 1. vechi dans italian cu miscare moderata; melodia corespunzatoare. 2. (in sec. XVII-XVIII) parte lenta a lucrarilor instrumentale (sonata, concert); forma a ariilor lirice. (< fr. sicilien, it. siciliano)

comport si -ez, a -a v. tr. (fr. comporter, d. lat. com-portare, a duce la un loc. V. port, purtat). Am, is propriu pentru: aceasta functiune nu comporta atitea cheltuieli. V. refl. Ma conduc, ma misc, ma port intr´un oare-care mod: trupele s´au comportat foarte bine. – P. forma in -ez, cp. cu raport-ez.

FASCICUL, fascicule, s. n. Grup format din mai multe elemente de acelasi fel, asezate in forma de manunchi. ◊ (Mat.) Fascicul de drepte = totalitatea dreptelor care trec prin acelasi punct fix. ♦ (Fiz.) Manunchi de raze luminoase sau vizuale cu sectiune bine delimitata; ansamblu de particule aflate in miscare ordonata. ♦ (Anat.) Grup de fibre care au aceeasi asezare si aceeasi distributie. ♦ (Bot.) Tesut conducator format din fibre care strabat in acelasi sens partile unei plante. [Var.: fascicol s. n.] – Din fr. fascicule, lat. fasciculus.

TANDEM, tandemuri, s. n. 1. Bicicleta pentru doua persoane, cu doua sei asezate una in spatele celeilalte, actionata de doua perechi de pedale. 2. Cilindru compresor mecanic cu doi tavalugi, egali ca marime, ca forma si ca greutate. 3. Sistem tehnic actionat din doua sau mai multe puncte situate pe directia miscarii intregului sistem pe directia miscarii elementului conducator al mecanismului motor. ♦ Masina-unealta cu mai multe posturi de lucru pentru operatii succesive de prelucrare a aceleiasi piese. 4. Fig. Grup de doua persoane (nedespartite). – Din fr. tandem.

TRANSMISIUNE, transmisiuni, s. f. I. Faptul de a transmite. 1. Trecere a energiei, a radiatiilor, a undelor dintr-un loc in altul, fara deplasarea surselor acestora. ♦ Emisiune radiofonica. ♦ Trupe (sau unitati etc.) de transmisiuni = trupe specializate in executarea si asigurarea legaturilor prin radio, telefon etc. 2. (Jur.) Trecere a unui bun, a unui drept de la o persoana la alta. II. (In forma transmisie) Ansamblu de organe de masini, de mecanisme, dispozitive etc. cu ajutorul carora se transmite miscarea de la un organ de masina la altul sau de la o masina la alta. [Pr.: -si-u-, – Var.: transmisie s. f.] – Din fr. transmission, lat. transmissio, -onis.

REVERSIBIL, -A, reversibili, -e, adj. 1. Care poate reveni, care poate fi adus sau intors inapoi. ♦ (Jur.; despre bunuri) Care urmeaza sa revina, in anumite cazuri, in posesia fostului proprietar. ♦ (Despre rente, pensii) Care, la moartea titularului, trece asupra altei persoane (indreptatite). 2. (Fiz.; despre unele transformari) Care se poate produce atat intr-un sens, cat si in sens invers, fenomenul trecand succesiv prin aceleasi stari, pentru a se intoarce la starea initiala. ♦ (Chim.; despre reactii) In care corpurile ce iau nastere din combinarea unor substante pot sa se recombine, pentru a forma din nou o anumita cantitate din substantele initiale. 3. (Mec.) Care poate actiona, care se poate misca in doua sensuri opuse. ◊ Plug reversibil = plug alcatuit din doua trupite simetrice, care poate rasturna brazda, la dus si la intors, in aceeasi parte si care serveste, in special, la araturi pe coaste, pe deal. – Din fr. reversible.

ROTOCOL, -OALA, rotocoli, -oale, s. n., adj. (Pop.) 1. S. n. Imagine, contur, figura sau corp in forma de disc, de cerc sau de inel. ◊ Loc. adv. In rotocol = in spirala. 2. S. n. miscare circulara; rotire, invartire. ◊ Expr. A da rotocoale cuiva (sau la ceva)= a se invarti in jurul cuiva (sau a ceva); a jindui la cineva sau la ceva, a-i da tarcoale. 3. Adj. Care are forma unui cerc; rotund. [Var.: rotogol, -oala adj., s. n.] – Roata + ocol.

SFERA, sfere, s. f. 1. Suprafata constituita de locul geometric al punctelor din spatiu egal departate de un punct dat, numit centru; corp geometric marginit de o astfel de suprafata. ♦ Obiect care are aproximativ aceasta forma. ♦ (Rar) Glob terestru. 2. (De obicei cu determinarea „cereasca”) Regiune cereasca unde se gasesc si se misca astrii; bolta cereasca. 3. Atmosfera. 4. Fig. Domeniul, limitele in cadrul carora exista, actioneaza sau se dezvolta cineva sau ceva. Sfera de influenta = intindere, spatiu, domeniu in cuprinsul caruia se exercita o influenta a cuiva sau a ceva. ♦ Mediu (social). 5. Element logic care reprezinta capacitatea de referinta a notiunii la ansamblul de indivizi ce poseda insusirile reflectate in continutul acesteia. – Din fr. sphere, lat. sphaera.

CREMALIERA, cremaliere, s. f. Organ de masina avand forma unei bare dintate pe care se angreneaza o roata cilindrica dintata, pentru a transforma o miscare de rotatie intr-o miscare de translatie si invers. [Pr.: -li-e-] – Din fr. cremaillere.

ICONOCLASM n. (in Imperiul Bizantin) miscare sociala, politica si religioasa din sec. VIII-IX, indreptata impotriva aristocratiei laice si ecleziastice, sub forma luptei contra cultului icoanelor. [Sil. -no-clasm] /<fr. iconoclasme

CLICHET s.n. Parghie de forma speciala, oscilanta fata de un capat al ei, avand de obicei rolul de a opri miscarea unor organe de masina. [Pl. -te, -turi. / < fr. cliquet].

CUBISM s.n. miscare artistica moderna aparuta la inceputul sec. XX, care procedeaza la o analiza si recompunere a formelor in volume si planuri geometrice, incercand sa exprime simultan existenta obiectului ca o totalitate, cu toate fetele, liniile si punctele sale. [Cf. fr. cubisme].

JUNIMISM s. n. miscare literar-culturala si politica din a doua jumatate a sec. XIX, care a pledat impotriva „formelor fara fond” si a oricaror excese. (< „Junimea” + -ism)

ELICE, elice, s. f. 1. Organ de masina (avand forma unor aripi sau a unor lopeti fixate pe un ax rotativ) care serveste la punerea in miscare a unui avion, a unei nave etc. 2. Linie curba care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. [Var.: helice s. f.] – Din fr. helice, lat. helix, -icis.

HERCINIC, -A, hercinici, -ce, adj. (In sintagma) Orogeneza hercinica = totalitatea miscarilor de cutare a scoartei pamantului manifestate din devonian pana in permian, in urma carora s-au format o serie de munti. ♦ Care s-a format prin (sau in) orogeneza hercinica. – Cf. fr. hercynien.

PERISTALTISM s. n. miscare de contractie (urmata de o relaxare periodica) a musculaturii stomacului si intestinului, care se propaga sub forma de unde si face ca alimentele sa fie impinse de-a lungul tubului digestiv; p. ext. miscare de acelasi tip a altor structuri anatomice tubulare; spec. miscare de contractie a muschilor inimii, care se propaga ondulatoriu. – Din fr. peristaltisme.

MUSCHI², muschi, s. m. 1. Organ al corpului la toate vertebratele si la majoritatea nevertebratelor, format dintr-un tesut fibros si carnos care, datorita proprietatilor lui fundamentale, contractibilitatea si elasticitatea, pune in miscare diferite organe si parti ale corpului. 2. Bucata de carne de animal desprinsa din regiunea sirei spinarii, intrebuintata in alimentatie. – Lat. musculus (din mus).

DEforma, deformez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A(-si) modifica, a(-si) strica forma; a (se) sluti, a (se) urati, a (se) poci. ♦ Tranz. Fig. A prezenta altfel decat este de fapt, a reproduce inexact, a denatura, a falsifica, a altera. 2. Tranz. A modifica forma sau dimensiunile unui corp solid, fara a desprinde material din el, ci numai prin influenta unor miscari interioare sau exterioare. [Var.: diforma vb. I] – Din fr. deformer, lat. deformare.

ARBORE ~i m. 1) Planta lemnoasa cu tulpina inalta si cu crengi ramificate, pe care se afla frunzele, formand o coroana; copac. ◊ ~ de cacao planta lemnoasa tropicala cultivata pentru seminte comestibile. ~ de cafea planta lemnoasa tropicala din care se obtine cafeaua si cofeina. ~ de cauciuc planta lemnoasa tropicala din scoarta careia se extrage un suc, prin coagularea caruia se obtine cauciucul brut. ~ de chinchina planta lemnoasa tropicala din a carei scoarta se extrage chinina. ~ de paine planta lemnoasa exotica avand fructe mari, sferice, cu gust de paine, care se consuma fierte si coapte. ~ genealogic figura in forma de copac reprezentand ramificatiile unei familii si filiatia membrilor ei. ~ele vietii a) arbore exotic cu tulpina inalta, cu coroana deasa, foarte ramuroasa, si cu frunze mici solzoase, cultivata ca planta decorativa; tuia; b) forma a unei figuri reprezentand evolutia omului dea lungul vietii sale. 2) Organ de masina care transmite o miscare prin rotire in jurul axei sale. 3) Stalp de lemn sau de metal fixat vertical pe o nava pentru a sustine panzele si instalatiile de semnalizare; catarg. /<lat. arbor, ~oris

STEP s.n. 1. Fiecare combinatie dintre miscarile picioarelor si ale corpului constituind o singura unitate a dansului sau un tip care se repeta. 2. forma de executie a unor dansuri de origine negro-americana, ale carei tehnici se bazeaza pe batai ritmice sincopate ale varfului si tocului pantofilor; melodia acestui dans. [< engl., fr. step].

MANIVELA s.f. Maner de lemn sau de fier (incovoiat astfel incat sa formeze de doua ori cate un unghi drept) care serveste la manuirea unui mecanism, la transformarea unei miscari de rotatie intr-o miscare rectilinie etc. [< fr. manivelle].

REGRESIV, -A adj. 1. care merge, care da inapoi; contrar progresului.o derivare ~a = procedeu de formare a unui cuvant nou de la un cuvant existent in limba prin suprimarea unui afix; o miscare ~a = miscare in directia inversa celei normale. 2. (biol.) referitor la o regresiune, care constituie o regresiune. (< fr. regressif)

REVOLVER s. n. 1. arma de foc cu un butoias cilindric unde se tin cartusele, cu care se pot trage mai multe focuri fara a reincarca. 2. ciocan pneumatic. 3. sistem-~ = dispozitiv care declanseaza automat miscarile succesive ale unei piese de masina. ♦ strung-~ = strung universal la prelucrarea in serie a pieselor de forma complicata. (< fr. revolver, germ. Revolver)

TRANSPOZITIE s. f. 1. transpunere. 2. (mat.) permutare in care toate elementele, in afara de doua (care se schimba unul cu celalalt), raman neschimbate. 3. (chim.) schimbare a pozitiei unor atomi sau radicali dintr-o molecula organica pentru a forma un izomer. 4. (muz.) transcriere sau executare a unei compozitii in alta tonalitate decat cea initiala. 5. (biol.) miscare a unei gene dintr-un set cromozomial sau dintr-un cromozom in altul. 6. problema enigmistica, in schimbarea pozitiei partilor componente ale unei sarade din a caror insumare inversa trebuie sa rezulte un cuvant nou. (< fr. transposition)

GHINT, ghinturi, s. n. 1. Sant in forma de spirala, facut pe suprafata interioara a tevii unor arme de foc, pentru a imprima proiectilului o miscare de rotatie necesara mentinerii stabilitatii acestuia pe o traiectorie data. 2. Cui sau piron cu capatul lat si proeminent. – Din pol. gwint, ucr. gvint.

MECANISM ~e n. 1) Sistem tehnic constand din mai multe elemente, folosit pentru a transmite sau a transforma o miscare. 2) Totalitate a pieselor, angrenajelor, ce constituie un astfel de sistem. 3) Ansamblu de elemente, coordonate intre ele, care formeaza un intreg, functionand ca un organism viu. 4) Mod de functionare; proces functional. ~ul gandirii. ~ul limbii. ~ biologic. /<fr. mecanisme, germ. Mechanisme

PLUTONISM n. 1) (in sec. XVIII-XIX) Curent in geologie, care exagera rolul caldurii subterane si sustinea ca rocile s-au format pe cale magmatica. 2) Totalitate a proceselor geologice care au loc la mari adancimi si sunt legate de miscarea magmei. /<fr. plutonisme

STROFIC, -A adj. 1. (Despre versuri) Care formeaza strofe. ♦ (Despre o piesa vocala) Care se repeta identic, de fiecare data insa pe versuri diferite. 2. (Geol.) miscare strofica = miscare tectonica verticala. [Cf. fr. strophique, it. strofico, germ. strophisch].

VORTICISM s.n. miscare artistica de avangarda, aparuta in Anglia in al doilea deceniu al sec. XX, care isi propunea organizarea formelor intr-un sistem de unghiuri si de curbe in jurul unui punct determinat. [Cf. engl. vorticism, it. vorticismo < lat. vortex – vartej].

ICONOCLASM s. n. miscare social-politica si religioasa a nobilimii militare si a maselor populare din Imperiul Bizantin, care a luat forma luptei impotriva cultului icoanelor. (< fr. iconoclasme)

ROLA s. f. 1. organ de masina in forma de rotita, care, rotindu-se in jurul unui ax, serveste la rularea unui vehicul, la transmiterea unei miscari etc. 2. unealta dintr-un cilindru cu miscare in jurul unui ax, cu un maner, pentru tencuit, zugravit etc. (< germ. Rolle)

STROFIC, -A adj. 1. (despre versuri) care formeaza strofe. ◊ (despre o piesa vocala) care se repeta identic, de fiecare data insa pe versuri diferite. 2. (geol.) miscare ~a = miscare tectonica verticala. (< fr. strophique)

AXA¹, axe, s. f. Dreapta care se considera orientata intr-un anumit sens. ♦ Dreapta (sau obiect in forma de dreapta) care ocupa o anumita pozitie intr-un sistem tehnic. ♦ Dreapta inchipuita in jurul careia se face miscarea de rotatie a unui corp in jurul lui insusi. ♦ Axa lumii = prelungire a dreptei care uneste polii pamantului pana la intersectia cu sfera cereasca. – Din fr. axe.

LINIAR, -A, liniari, -e, adj. 1. Care este in forma de linie dreapta; format din linii geometrice trasate cu ajutorul unor instrumente speciale (linie, compas etc.) ◊ Desen liniar = desen in linii geometrice. miscare liniara = miscare rectilinie. ♦ (Adverbial) in linie dreapta; rectiliniu. ♦ Fig. Simplu; simplist; uniform, plictisitor. 2. (Despre ecuatii) De gradul intai; (despre functii) care contine o anumita variabila exclusiv la puterea intai. [Pr.: -ni-ar. – Var. linear, -a, adj.] – Din fr. lineaire, lat. linearis.

SERTAR, sertare, s. n. 1. Parte a unei mobile (birou, scrin etc.) in forma de cutie, care se poate trage in afara. 2. Organ de masina care, prin deplasarile sale, permite intrarea si iesirea agentului motor (abur, aer comprimat etc.) in si din cilindrul unui motor. ♦ Element in forma de placa folosit la constructia unor robinete pe care le inchide si le deschide, deplasandu-se intr-o miscare de translatie in lungul axei lui; vana. [Var.: saltar s. n.] – Din ngr. sirtari.

A SE INCOLACI ma ~esc intranz. 1) A se fixa prin miscari de rotatie (in jurul unui obiect); a se infasura; a se invalatuci. ~ in jurul... 2) A se strange in forma de colac; a se face colac; a se incovriga. 3) (despre rauri, drumuri etc.) A-si schimba mereu directia (formand o linie serpuita); a serpui. /in + colac

SFARLEAZA ~eze f. 1) Capatul conic din partea de jos a fusului de tors (care inlesneste rotirea acestuia); prasnel; titirez. 2) Jucarie in forma de con cu varf ascutit care, fiind rasucita si lasata sa cada pe o suprafata plana, isi continua miscarea de rotatie, pastrandu-si astfel echilibrul; titirez; prasnel. ◊ Iute ca o ~ a) foarte iute si harnic; b) care nu are nici un pic de astampar. 3) Instrument meteorologic primitiv care indica directia vantului; morisca de vant; girueta. 4) fig. Persoana vioaie si sprintena. /sfarla + suf. ~eaza

PRASNEL¹ ~e n. 1) Jucarie mica in forma de con cu varf ascutit, care, fiind rasucita bine si lasata sa cada pe o suprafata plana, isi continua miscarea de rotatie, pastrandu-si astfel echilibrul; titirez; sfarleaza. ◊ Iute ca ~ul sprinten. 2) Capatul conic din partea de jos a fusului de tors (care inlesneste rotirea acestuia); sfarleaza; titirez. 3) Partea inferioara a fusului morii, fixata in una din pietre. /<sl. pristeni

TITIREZ¹ ~i m. 1) Jucarie in forma de con cu varf ascutit care, fiind rasucita bine si lasata sa cada pe o suprafata plana, isi continua miscarea de rotatie pastrandu-si echilibrul; prasnel; sfarleaza. 2) Capatul conic din partea de jos a fusului de tors; prasnel; sfarleaza. 3) fig. Persoana vioaie si sprintena. /cf. alb. tir

MOBIL, -A adj. 1. Care se misca sau se poate misca. 2. Schimbator, nestatornic. ♦ (Despre fata omului) Care isi schimba usor expresia; (despre ochi) care este in continua miscare. 3. (Despre substantive) Apt de a suferi motiune³ [in DN]. // s.n. Cauza determinanta a unei actiuni; motiv. // (Si in forma mobili-, mobilo-) Element prim si secund de compunere savanta cu semnificatia „care nu este fix”, „mobil”, „miscator”. [Cf. fr., it. mobile, lat. mobilis].

EXCENTRIC, -A adj. 1. (Geom.; despre un punct) Situat departe de centru, care nu se gaseste in centrul unei figuri; (despre figuri geometrice) care nu au un centru comun. 2. Neobisnuit, deosebit de original; extravagant. // s.n. Organ de masina format dintr-un disc fixat pe un arbore rotativ si a carui axa nu este in centru, servind la transformarea miscarii circulare in miscare rectilinie si invers. [< fr. excentrique, cf. lat. ex – afara de, centrum – centru].

MOTOR s.n. 1. Masina care transforma o forma oarecare de energie in energie mecanica pentru actionarea altei masini, a unui vehicul etc. ♦ (Fam.) Motocicleta. 2. (Fig.) Ceea ce misca ceva, ceea ce porneste o actiune; imbold, stimulent. [< fr. moteur, cf. germ. Motor].

smac! interj., s.n. 1. (interj. cu val. verbala; pop.) cuvant care sugereaza o miscare brusca si precipitata a unei fiinte care sare sau care tasneste de undeva; husti!, tasti!, tusti!, zvac!. 2. (reg.; in forma: smac!) cuvant care sugereaza un gest rapid facut de cineva pentru a apuca, a rasuci ceva. 3. (s.n.; reg.) lat de prins pasari, caini etc.; cursa. 4. (s.n.; reg.) jucarie pentru copii in forma de arc, cu care arunca betisoare in parul sau barba cuiva. 5. (s.n.; reg.) calti. 6. (s.n.; reg.) prasnel, titirez. 7. (s.n.; reg.) manivela (la fantana). 8. (s.n.; reg.) putinei.

REVOLVER s.n. 1. Arma de foc asemanatoare pistoletului, cu care se pot trage mai multe focuri fara a o reincarca si care are o singura teava cu un butoias cilindric, unde se tin cartusele. 2. Ciocan pneumatic. 3. Sistem-revolver = tip de dispozitiv care declanseaza automat miscarile succesive ale unei piese de masina. ♦ Strung-revolver = strung universal care serveste la prelucrarea in serie a pieselor de forma complicata. [< fr. revolver, cf. engl. revolve – a se reintoarce].

EXCENTRIC, -A I. adj. 1. (mat.; despre un punct) situat in afara centrului; (despre figuri geometrice) fara un centru comun. 2. neobisnuit, foarte original; extravagant, bizar. II. s. n. organ de masina format dintr-un disc fixat pe un arbore rotativ, si a carui axa nu este in centru, servind la transformarea miscarii de rotatie in miscare rectilinie alternativa si invers. (< fr. excentrique)

REZISTENTA s. f. I. 1. proprietate a unui material de a rezista fortelor (solicitarilor) exterioare care tind sa-l deformeze sau sa-l rupa. ♦ a materialelor = disciplina care studiaza starile de tensiune si de deformatie ale corpurilor solide sub actiunea fortelor exterioare. ◊ forta care se opune efectului unei alte forte. 2. obisnuinta a microbilor cu medicamentul administrat, datorita abuzului de antibiotice. 3. forta opusa de un conductor la trecerea curentului electric prin el. 4. rezistor. 5. putere de a rezista la o boala, la oboseala etc. II. impotrivire, opozitie; (spec.) respingere a atacurilor inamicului. ◊ piedica, obstacol, greutate. ◊ miscare a patriotilor care, in tarile ocupate de dusmani au luptat impotriva cotropitorilor si a politicii de colaborare cu acestia; forma de lupta impotriva regimului totalitar comunist. (< it. resistenza, fr. resistance)

sgit- – Radacina expresiva care pare sa indice ideea de vivacitate sau de agitatie. Creatie spontana, cf. hit, bit, fit. – Der. sgitie, s. f. (porecla pentru fete zglobii) probabil cuvint identic cu sgatie, s. f. (sarpe), a carui forma pare gresita si pe care Geheeb 37 o leaga in mod eronat cu sl. gadu „animal”); sgilt(a), interj. (imita miscarea de clatinare); sgiltii (var. zgiltii, sgitii, sgi(l)tina, sgi(l)tini), vb. (a scutura, a zgudui), a carui legatura cu sl. klucati „a palpita” sau bg. skalcistjam (Conev 60) este improbabila; sgiltiiala (var. sgiltiitura, sgiltinatura), s. f. (scuturatura, clatinare).

FLEXIUNE, flexiuni, s. f. 1. Incovoiere, indoire; mladiere. ♦ miscare de indoire a unui segment al corpului pe un alt segment situat deasupra sa. 2. Totalitatea schimbarilor pe care le sufera forma unui cuvant pentru a exprima diferite raporturi gramaticale. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. flexion, lat. flexio, -onis.

NEUTRU, -A adj. 1. care nu este de partea nimanui; (despre un stat) care nu face parte dintre beligeranti, care nu participa la pacte sau aliante militare; (despre persoane) neincadrat in nici o miscare, in nici un partid etc. 2. nesemnificativ, indiferent. 3. gen ~ (si s. n.) = gen gramatical care cuprinde nume ce au la singular forma masculina si la plural forma feminina. ♦ vocala ~a = vocala mediala. 4. (despre compusi) care nu prezinta nici caracter de acid si nici bazic. ◊ (despre corpuri) care nu are sarcina electrica. 5. (despre organisme) care nu are un s*x bine definit; as*xuat. ◊ care nu are gonade functionale; steril. (< fr. neutre, it. neutro, lat. neuter, -tra)

ROTATIV, -A, rotativi, e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre miscari) Circular. 2. Adj. (Despre sisteme tehnice sau despre elemente ale acestora) Care poate efectua o miscare de rotatie partiala; care are parti rotitoare. 3. S. f. Masina pentru tiparirea ziarelor si a publicatiilor de mare tiraj, care are forma de imprimare si suprafata de presiune cilindrice. – Din fr. rotatif.

CARUSEL s.n. 1. Dispozitiv format din mai multi caisori de lemn, pe care incaleca copiii si care se invartesc pe o pista circulara; calusei. 2. Serie de miscari de dresaj executate de un grup de calareti. [Pl. -le, -luri. / < fr. carrousel, cf. it. carosello].

ROTATIV, -A (< fr.) adj. 1. (Despre miscari) Circular. 2. (Despre sisteme tehnice sau despre elemente ale acestora) Care poate efectua o miscare de rotatie partiala; care are parti rotitoare. ♦ (Substantivat, f.) Masina de inalta productivitate pentru tiparirea publicatiilor de tiraj mare, la care forma de imprimare si suprafata de presare (printre care trece hartia) sunt cilindrice; exista r. pentru hartie in coli si r. pentru hartie in bobine.

VOLANT¹, volanti, s. m. 1. Piesa mare in forma de roata, de obicei foarte grea, montata pe arborele motor al unor masini cu piston, care serveste ca element de reglare a miscarii si de uniformizare a turatiei. 2. Piesa complexa din mecanismul masinilor batatoare in industria textila, care, printr-o invartire rapida in interiorul unui invelis, scarmana bumbacul presat de valtul de alimentare. – Din fr. volant.

MELC, melci, s. m. I. Nume dat mai multor specii de gasteropode din increngatura molustelor, care au corpul moale, de obicei aparat de o cochilie rasucita in spirala, si patru tentacule sensibile, la cap; bourel, culbec. ◊ Loc. adj. Ca melcul= a) rasucit, in spirala; b) foarte incet. ◊ Expr. A tacea ca melcul = a nu scoate nici un cuvant. II. P. a**l. 1. Partea osoasa a labirintului urechii interne. 2. Organ sau angrenaj al unor masini destinat sa transmita, sa transforme sau sa utilizeze in diferite feluri miscarea de rotatie. 3. Prajitura facuta din aluat incolacit in spirala, presarat cu nuca data prin masina. 4. (La pl.) Suvite de par rasucite in forma de ineluse. – Et. nec.

ROTI, rotesc, vb. IV. 1. Refl. A se misca descriind cercuri. 2. Tranz. A efectua o rotatie. ♦ Refl. (Pop.) A dansa miscandu-se in cerc. ◊ Tranz. Rotesc hora. 3. Refl. (Despre ape) A forma ochiuri, vartejuri. 4. Refl. A se invarti imprejurul cuiva sau a ceva. 5. Refl. Fig. A sta mereu in preajma cuiva, cautand sa-i castige simpatia, bunavointa. 6. Tranz. A-si plimba ochii, privirea in toate partile, de jur imprejur. 7. Tranz. (Adesea fig.) A invarti in aer, deasupra capului o arma, un baston etc. 8. Refl. si tranz. (Despre pasari) A-si desface penele cozii si aripile (in perioada imperecherii); a (se) infoia. [Var.: (rar) rota vb. I] – Din roata.

ICONOCLASM s.n. miscare social-politica si religioasa a nobilimii militare si a maselor populare din Imperiul bizantin impotriva aristocratiei laice si ecleziastice, care a luat forma luptei impotriva cultului icoanelor. [< fr. iconoclasme]

MACARONISM s. n. 1. miscare literara din sec. XVI-XVII care parodia si satiriza pedantismul moravurilor cavaleresti, prin compozitii burlesti, scrise intr-o limba impestritata cu cuvinte si forme latine si latinizate. 2. cuvant, expresie specifica macaronismului (1). 3. apartenenta la macaronism (1). (< fr. macaronisme)

BROSA, brose, s. f. 1. Bijuterie feminina prevazuta cu un ac, care se poarta prinsa de rochie, de guler etc. 2. Unealta de turnatorie de forma unui cui lung, cu care se fac canale pentru evacuarea gazelor dezvoltate la turnare. ♦ Scheletul metalic, de forma cilindrica, al unui miez de turnatorie. 3. Unealta de aschiere cu taisuri multiple, adaptata la masina de brosat, formata dintr-o tija dintata cu miscare liniara. – Fr. broche.

DIRIJABIL, -A, dirijabili, -e, s. n., adj. 1. S. n. Aerostat de forma cilindrica, cu sectiune circulara sau ovala si cu extremitatile alungite, prevazut cu o nacela pentru calatori si cu mijloace proprii de propulsie si de miscare in orice directie. 2. Adj. Care poate fi dirijat. – Din fr. dirigeable (dupa dirija).

SINDICALISM s. n. 1. Doctrina anticapitalista de la sfarsitul sec. XIX si inceputul sec. XX, care considera sindicatele cea mai puternica forma de organizare a muncitorilor si unica organizatie necesara in lupta pentru construirea unei societati noi; anarhosindicalism. 2. Sistem de organizare a muncitorilor prin mijlocirea sindicatelor; miscare sindicala. – Din fr. syndicalisme.

EVOLUTIE s.f. 1. Evoluare, dezvoltare, schimbare, transformare. 2. (spec.) Proces cu caracter istoric constand mai ales intr-o forma a dezvoltarii, care presupune acumulari cantitative treptate, obiective si subiective, in viata sociala si care pot duce la schimbari radicale, calitative, la revolutie. 3. Desfasurare, curs. 4. miscare larga (mai ales circulara); miscare de ansamblu executata de o trupa, de o nava, de un avion etc. [Var. evolutiune s.f. / cf. fr. evolution, it. evoluzione, lat. evolutio].

FRONDA s.f. 1. miscare de revolta a nobilimii franceze din sec. XVII impotriva puterii regale despotice. 2. (Fig.) Razvratire, opunere neprincipiala persiflanta, cauzata mai ales de interese personale. 3. Organ vegetal de forma unei frunze. ♦ Frunza aeriana a ferigilor, care poarta sporangele. [< fr. fronde].

FRONDA s. f. 1. miscare de revolta a nobilimii franceze din sec. XVII impotriva puterii regale despotice. 2. (fig.) opozitie neprincipiala, razvratire cu caracter persiflant, pornita din motive personale. 3. organ vegetal de forma unei frunze. ◊ frunza aeriana a ferigilor care poarta sporangele. 4. (med.) bandaj de panza destinat a fixa pansamentele barbiei sau nasului. (< fr. fronde)

GALET s. m. 1. fragment mic de roca, piatra, cu muchiile rotunjite de actiunea marii sau a torentilor. 2. rola metalica montata intre doua piese in miscare, pentru a le micsora frecarea. ◊ piesa la masina de filat matase artificiala care intinde firul la iesirea din baia de filare. 3. element de tranformator electric, de forma unui inel, cu mai multe spire de infasurare. 4. sectiune a unui comutator rotativ. (< fr. galet)

afectez v. tr. (lat. affectare. V. infectez). Uzitez mult: a afecta oare-care cuvinte. Iau forma de: cristalele afecteaza forme geometrice. Ma prefac: a afecta o fata de om onest. Destinez: a afecta bani pentru un ospiciu. Ipotechez: a afecta o casa la Creditu Urban. Impresionez, misc: mizeria lui m' a afectat. V. refl. Ma intristez: ne afectam de mizeria altuia. Ma prefac, simulez sentimente ca sa par interesant (ma alint, ma izmenesc, ma spanceiesc).

BUTON, (1) butoane, s. n., (2) butoni, s. m. 1. S. n. Piesa mica, in forma de disc, care, prin apasare sau invartire, asigura un contact electric sau o actiune mecanica. ♦ Fus legat cu un capat de corpul unei piese care efectueaza o miscare circulara, situat excentric fata de axa de rotatie a acesteia. 2. S. m. Un fel de nasture mobil din metal, sidef sau alte materiale cu care se incheie gulerele, mansetele etc. ♦ Capsa (1). – Din fr. bouton.

ONDULA, ondulez, vb. I. 1. Intranz. A avea o miscare ondulatorie, a se legana ca udele apei; a se undui. ♦ A prezenta un contur sinuos; a serpui; a se arcui. 2. Tranz. A da unei benzi, unei table forma de valuri, de ondulatii. 3. Tranz. A face carlionti; a bucla, a increti parul. ◊ Refl. S-a ondulat singura. [Var.: (pop.) undula vb. I.] – Din fr. onduler.

ARBORE s.m. 1. Planta lemnoasa de talie mare; copac, pom. ◊ Arborele vietii = a) arbore decorativ, cu tulpina piramidala si frunze verzi, solzoase; tuia; b) (fig.) schema reprezentand evolutia omului de-a lungul vietii sale; arbore genealogic = desen in forma unui arbore din care se vad ramificatiile unei familii si gradele de rudenie dintre membrii ei. 2. Catarg. ◊ Arbore gabier = catarg care sustine gabia. 3. Axa care transmite o miscare de rotatie diferitelor organe ale unei masini. [< lat. arbor].

CIRCUIT s. n. 1. miscare circulara pe un drum inchis. 2. traseu inchis prin care poate circula curentul electric. ◊ sistem de conducte prin care circula lichide, vapori etc. 3. trecere a capitalului de la forma baneasca la cea productiva, apoi la forma marfa si din nou la forma baneasca. 4. transformarea si prelucrarea materiei prime in produse finite. 5. traseu inchis, stabilit pentru a fi strabatut intr-o competitie sportiva sau intr-o calatorie turistica. (< fr. circuit, lat. circuitus)

VORTICISM s. n. miscare artistica de avangarda aparuta in Anglia in al doilea deceniu al sec. XX, care lega arta si poezia de mecanicism si de civilizatia industriala moderna, propunand organizarea formelor intr-un sistem de unghiuri si de curbe in jurul unui punct determinat. (< engl. vorticism)

CICLON (‹ fr. {i}; {s} gr. kyklos „cerc”) s. n. 1. (METEOR.) forma negativa a reliefului cimpului baric, cu diametrul de citeva mii de km, in care presiunea scade de la periferie spre centru si masele de aer au o miscare convergenta pe orizontala si predominant ascendenta pe verticala. Structura sa este asimetrica cu un sector cald mai ingust, unul rece mai dezvoltat, un front cald in partea anterioara si unul rece in cea posterioara, ceea ce face ca sa predomine timpul inchis cu precipitatii si vinturi puternice; cimp de joasa presiune. Ex.: c. australian (in partea de N a Australiei in timpul verii australe) si c. tropical (in zona frontului tropical, 5-25 ºC lat. N si S). ♦ Furtuna puternica, cu deplasarea aerului in virtejuri, insotita de ploi si descarcari electrice puternice. V. taifun, uragan. 2. (TEHN.) Aparat pentru separarea particulelor materiale din aer sau din gaze prin efectul fortei centrifuge.

amiba si ameba f., pl. e (fr. amibe d. vgr. amoibe, schimbare, intoarcere). Zool. Un protozoar [!] microscopic care se misca pin [!] ajutoru pseudopodelor si care traieste in apele dulci si sarate. Ia [!] se compune dintr' o singura celula (protoplazma si nucleu) si n' are o forma anumita, ci se schimba dupa nevoie. V. infuzorii.

SCOC, scocuri, s. n. 1. Canal, jgheab prin care curge apa pentru a pune in miscare roata morii sau a joagarului; laptoc, uluc. ♦ Groapa, adancitura facuta de apa care cade din scoc (1) ♦ P. gener. Jgheab, canal pentru scurgerea unui lichid. 2. Constructie din lemn in forma de jgheab, pe care aluneca bustenii de la locul de taiere pana la caile de transport. 3. Jgheab sau tub metalic folosit la transportul prin alunecare al produselor miniere excavate. – Din scr. skok.

REPAUS ~uri n. 1) Intrerupere temporara a unei activitati; odihna; ragaz; recreatie; pauza. ◊ Pe loc ~! forma de comanda, folosita in timpul unor exercitii militare sau sportive, indicand luarea unei pozitii mai libere. 2) Perioada de timp cat dureaza o astfel de intrerupere. 3) filoz. Moment al miscarii, avand, in raport cu aceasta, un caracter relativ; stare de nemiscare relativa. 4) fiz. Stare a unui corp in timpul careia nu se schimba pozitia lui fata de un sistem de referinta. 5) Moarte conceputa ca odihna vesnica. [Sil. -pa-us] /<lat. repausum

BALANSIER, balansiere, s. n. 1. Piesa care regleaza prin oscilatiile ei miscarea unui mecanism; balansor. Balansier de ceasornic. 2. Bara lunga si subtire utilizata de dansatorii pe sarma pentru a-si tine echilibrul. 3. Organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere in forma de maciuca, situat pe metatorace. [Pr.: -si-er. – Var.: (2, inv.) balantier s. n.] – Din fr. balancier.

MUTATOR, -OARE, mutatori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Reg.) Care se poate misca, care se muta dintr-un loc in altul. 2. S. f. Planta erbacee agatatoare, veninoasa, din familia cucurbitaceelor, cu radacina groasa, carnoasa, cu flori albe-galbui si cu fructele in forma de boabe rosii (Bryonia dioica). – Muta + suf. -ator.

ARBORE, arbori, s. m. 1. Planta lemnoasa cu trunchi solid si ramuri cu frunze care formeaza o coroana; copac; p. ext. pom. ◊ Compuse: arbore-de-paine = specie de arbore al carui fruct se mananca copt in cuptor, ca painea (Artocarpus incisa); arborele-vietii = a) arbore decorativ cu tulpina piramidala si cu frunze verzi, solzoase (Thuja occidentalis); b) fig. figura reprezentand evolutia omului de-a lungul vietii sale. ♦ Arbore genealogic = figura care (sub forma unui arbore cu ramuri pornite dintr-un trunchi comun) reprezinta filiatia membrilor unei familii si indica gradele de inrudire dintre ei. 2. Organ de masina care primeste si transmite o miscare prin rotatia in jurul axei sale. 3. Catarg. [Var.: arbor, (inv.) arbure s. m.] – Lat. arbor, -is.

ATOMISM s. n. 1. Teoria stiintifica moderna a structurii si proprietatilor atomilor ca particule divizibile, schimbatoare, capabile sa se transforme dintr-o forma in alta. 2. Sistem de cugetare materialist-mecanicist, dezvoltat in antichitate, care propaga invatatura ca tot ce exista se compune din particule materiale foarte mici, eterne, neschimbate, indivizibile, in continua miscare, numite atomi. – Fr. atomisme.

FILM, filme, s. n. 1. Banda flexibila de celuloid, transparenta si subtire, acoperita cu un strat de material sensibil la actiunea luminii, pe care se formeaza o imagine fotografica si care se foloseste in fotografie, in radiografie etc. ♦ (Cin.) Pelicula lunga pe care sunt inregistrate pe cale fotografica si in momente succesive imagini statice sau in miscare, precum si sunete, pentru a fi apoi proiectate pe un ecran. 2. Gen de arta constand din realizarea si proiectarea pe un ecran cinematografic a unui film (1); creatie cinematografica. 3. Strat subtire dintr-un material lichid, solid sau gazos, intins pe suprafata unui obiect solid sau lichid; pelicula. 4. (Fig.) Desfasurare, prezentare. – Din fr. film.

RULOU, rulouri, s. n. 1. Obiect in forma de sul. Rulou de hartie. 2. Organ de masina care se poate roti in jurul unei axe si care serveste la sustinerea si la rularea unui sistem tehnic, la transmiterea unei miscari, la transportul unor piese, la infasurarea unor fire etc. 3. Organ al compresoarelor rutiere, construit dintr-un cilindru cu greutate mare; tavalug de compresor. ♦ Sul subtire de lemn (prevazut cu un arc pentru a putea fi usor de manipulat) pe care se infasoara transperantul de la ferestre; p. ext. transperantul insusi. ♦ Jaluzea. 4. Pieptanatura femeiasca in care parul este infasurat in forma de sul. 5. Produs de patiserie in forma de sul, facut din aluat, care se umple cu frisca, crema, dulceata etc. – Din fr. rouleau.

FREZA¹, freze, s. f. 1. Unealta aschietoare cu unul sau cu mai multe taisuri, dispuse simetric in jurul unui ax si avand o miscare de rotatie, folosita la prelucrarea metalelor, a lemnului si a altor materiale dure; frezor¹. ◊ Freza-modul = freza profilata, utilizata la prelucrarea rotilor dintate. 2. Masina de frezat. 3. Masina agricola avand organul activ format dintr-un ax rotitor prevazut cu gheare si cutite, care rupe bucati din pamant, le sfarama si le amesteca. 4. (Urmat de determinarea „rutiera”) Masina de lucru rutiera folosita pentru ruperea, maruntirea si amestecarea cu lianti a stratului superficial de pamant, la executarea drumurilor. – Din fr. fraise.

purcede (purced, purces), vb. – 1. A porni, a se misca. – 2. A proveni, a rezulta, a decurge. – 3. (Inv.) A trimite, a expedia. – 4. A ramine. Lat. procēdere (Puscariu 1405; Candrea-Dens., 1477; REW 6765a) pastrat numai in rom. (Rosetti, I, 170). Conjug. sovaielnica intre formele purced, purcez, purceg, datorata contactului cu pers. a doua, purcezi, cf. incinge. – Der. purces, s. n. (plecare); purcezator, adj. (care purcede).

CADENTA, cadente, s. f. 1. Repetare regulata a unei miscari; ritm. ◊ Loc. adv. In cadenta = cu miscari repetate la intervale egale. ♦ Numarul de lovituri pe care o arma de foc il trage pe minut. 2. Succesiune ritmica a unor unitati in muzica si in poezie. ♦ Succesiune de armonii care formeaza partea finala a unei compozitii muzicale. ♦ Pasaj mai mare de virtuozitate solistica, situat de obicei la finalul unui concert. – Fr. cadence (< it.).

DEGAJARE, degajari, s. f. 1. Actiunea de a (se) degaja si rezultatul ei; raspandire, exalare; eliberare de o sarcina, de un obstacol. ♦ Libertate in miscari, in comportare; nonsalanta. 2. Operatie de indepartare a unei portiuni de material de pe o piesa, de pe un teren etc. in vederea unei operatii ulterioare. ◊ Unghi de degajare = unghi pe care il formeaza fata de aschiere a unei unelte de taiat cu planul perpendicular pe suprafata pe care o prelucreaza. 3. (Concr.) Canelura circulara realizata prin aschiere la exteriorul sau in interiorul unei piese cilindrice. – V. degaja.

BUTON I. s. n. 1. piesa care, prin apasare, transmite o comanda mecanica sau electrica. 2. fus incastrat cu un capat in corpul unei piese in miscare circulara, excentric fata de axa de rotatie a acesteia, ca legatura de articulatie intr-un mecanism. 3. mica papula, bubulita de piele. II. s. m. 1. nasture mobil. ◊ capsa (1). 2. motiv decorativ, in relief, de forma unei proeminente rotunjite. (< fr. bouton)

ESTRAPADA s. f. 1. forma de tortura constand in a ridica pe condamnat la o oarecare inaltime cu o franghie si apoi a-l lasa sa cada cu brutalitate, de mai multe ori, pana aproape de pamant. 2. miscare de gimnastica constand in a suspenda corpul in maini si a-l face sa treaca printre bratele departate. (< fr. estrapade)

STEREOTIPIE s. f. 1. (poligr. traditionala) procedeu de multiplicare a zatului sau a cliseelor tipografice prin turnare in forme solide. ◊ forma de tipar obtinuta prin acest procedeu. ◊ instalarea si incaperea in care se lucreaza dupa acest procedeu intr-o tipografie. 2. simptom al unor boli mintale manifestat prin repetarea stereotipa a acelorasi cuvinte sau miscari. 3. (fig.) stereotipism. (< fr. stereotypie)

RUMEN¹, rumene, s. n. Primul si cel mai mare compartiment al stomacului rumegatoarelor, de forma unui sac dublu, care ocupa intreaga cavitate abdominala stanga si o parte din cavitatea abdominala dreapta si in care se inmagazineaza alimentele si se macereaza sub influenta florei bacteriene, a fermentilor si a miscarii peretilor; ierbar². – Din fr. rumen.

LATURA ~i f. 1) Parte laterala a unui obiect; margine. 2) Fiecare dintre cele doua parti laterale ale corpului omenesc. 3) Directie a unei miscari (in spatiu sau in timp). ◊ In laturi la o parte; intr-o parte. 4) Aspect sub care poate fi privit un lucru. 5) Fiecare dintre liniile care marginesc o figura geometrica sau dintre semidreptele care formeaza un unghi. [G.-D. laturii] /<lat. latora

LUCRA, lucrez, vb. I. 1. Intranz. si tranz. A efectua, a presta o munca, a face un lucru; a munci. ◊ Expr. (Trans.) A nu avea ce lucra = a face un lucru care putea fi sau trebuia evitat, a nu-si vedea de treaba. 2. Intranz. A fi in miscare, in actiune; a dezvolta o activitate intr-o directie oarecare; a functiona. 3. Intranz. A actiona in chip eficace, a avea efectul dorit asupra cuiva, a fi eficient. 4. Tranz. A da unui material brut alta forma, facand din el un obiect oarecare; a prelucra un material; a realiza, a executa. ♦ A cladi, a construi. ♦ A face, a confectiona; a fabrica. ♦ A coase, a broda; a impleti. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A unelti impotriva cuiva. [Prez. ind. si: (reg.) lucru] – Lat. lucubrare.

JOC ~uri n. 1) Activitate fizica sau mintala desfasurata din placere. ◊ ~ de societate distractie la care participa un grup de persoane lansate in dezlegarea unor probleme amuzante. ~ de cuvinte efect verbal, cu caracter de gluma, obtinut prin imbinarea unor cuvinte asemanatoare ca forma dar deosebite ca sens. A-si bate ~ de cineva a lua in ras pe cineva. 2) Distractie (a copiilor) lipsita de griji; joaca. 3) Competitie sportiva (de fotbal, de baschet etc.). ◊ ~uri olimpice competitii sportive, sub forma de manifestari internationale de mare amploare, care au loc o data la patru ani. 4) Dans popular. A lua la ~ . 5) Petrecere cu dansuri la tara; hora. ◊ A intra in ~ a lua parte la ceva; a participa. 6) miscare repede si neregulata a ceva. ◊ ~ul valurilor. 7) tehn. Posibilitate (limitata) de deplasare independenta a pieselor dintr-un ansamblu. /<lat. jocus

DUBLU, -A adj. 1. Care este de doua ori mai mare; indoit. 2. format din doua obiecte identice sau de aceeasi natura. ♦ (s.m.) Dublu baieti (sau fete) = partida de tenis sau de tenis de masa la care participa cate doi jucatori de fiecare parte a plasei. 3. Minge dubla = miscare nereglementara la volei, handbal, tenis sau tenis de masa, constand in atingerea mingii de catre jucator de doua ori in momentul primirii sau in lasarea acesteia sa atinga de doua ori la rand terenul sau masa de joc. [< fr. double].

CADENTA s.f. 1. Repetare intr-un anumit ritm a unor miscari; (mil.) miscare ritmica a pasilor in mars. ◊ In cadenta = cu miscari uniform repetate. ♦ Numar de lovituri trase de o arma intr-o unitate de timp. 2. Modulare a vocii sau a unui sunet inainte de pauza. ♦ Succesiune regulata a unor cuvinte, a unor fraze. ♦ Formula armonica care formeaza sfarsitul unei compozitii muzicale. ♦ Pasaj (final, cu caracter de improvizatie) dintr-un concert, in care solistul este lasat sa-si desfasoare virtuozitatea. [< it. cadenza, fr. cadence].

BAC interj. Exprima zgomotul produs de o lovitura sau o cazatura. forma expresiva, bazata pe consonanta tipica cu scopul evocarii zgomotului unei lovituri sau cazaturi, cf. boc, cioc¹, hac, tac, tic¹, toc¹. Intentia imitativa reproduce trei posibilitati ale zgomotului: 1. O singura lovitura, bac. 2. Ritmul binar, care indica o miscare in doi timpi, cu implicarea duratei, baltac. 3. Ritmul ternar sau intrerupt, care pare sa includa intentii secundare, de opozitie fata de miscare si de cadere definitiva, baldabac. – Varianta: baca

OSCILATIE, oscilatii, s. f. 1. miscare periodica alternativa si simetrica a unui corp in raport cu o anumita pozitie a sa; v******e, pendulare, oscilare. 2. Variatie periodica in timp a valorilor unei marimi care caracterizeaza un sistem fizic, insotita de o transformare a energiei dintr-o forma in alta. 3. Fig. Nehotarare, sovaiala; fluctuatie. – Din fr. oscillation.

IMPRESIONISM s. n. miscare artistica aparuta in a doua jumatate a sec. XIX, caracterizata prin renuntarea la contururile precise, la detalii, la clarobscur spre a reda cat mai sugestiv lumina (in pictura), prin modelarea fragmentara a suprafetelor (in sculptura), printr-o mare libertate a formelor, largirea cadrului tonal si subiectivitatea coloritului (in muzica), prin tendinta de a reda impresii fugitive, si cele mai intime nuante personale (in literatura). [Pr.: -si-o-] – Din fr. impressionnisme.

CONTROL, controale, s. n. 1. Analiza permanenta sau periodica a unei activitati, a unei situatii etc. pentru a urmari mersul ei si pentru a lua masuri de imbunatatire. ◊ Lucrare de control = lucrare scrisa prin care se verifica periodic cunostintele elevilor sau ale studentilor. Cifra de control = exponent care indica limitele cantitative ale productiei. Punct de control = loc fix (la marginea unui oras, a tarii etc.) unde organele autoritatii supravegheaza indeplinirea formalitatilor legale de catre cei care trec. Control obstesc = forma de control social, specifica tarilor socialiste, care se exercita de catre masele largi de oameni ai muncii si de reprezentantii organizatiilor de masa si obstesti. ♦ Supraveghere continua (morala sau materiala); stapanire, dominatie. ♦ Putere de dirijare a propriilor sale gesturi si miscari. 2. Institutie sau grup de persoane care supravegheaza anumite activitati. 3. (La pl.) Registru de evidenta a personalului (si animalelor) unei unitati militare. – Din fr. controle.

PARABOLOID s.m. Suprafata rezultata prin miscarea unei parabole care se deplaseaza astfel incat planul ei sa fie mereu paralel cu el insusi, iar varful sa ramana mereu pe alta parabola situata intr-un plan perpendicular. [Pron. -lo-id. / < fr. paraboloide, cf. gr. parabole – parabola, eidos – forma].

PERNA, perne, s. f. 1. Obiect confectionat din doua bucati dreptunghiulare sau patrate de tesatura de bumbac, lana etc., cusute intre ele, avand in interior fulgi, lana, puf etc., si pe care, de obicei, cineva isi pune capul cand se culca. ◊ Perna electrica = obiect in forma de perna (1) plata, in care se gasesc rezistente electrice izolate si releuri de protectie, intrebuintat ca termofor. Perna de calcat = ustensila auxiliara asemanatoare cu perna (1), care se foloseste la calcatul obiectelor de imbracaminte, in special al manecilor, pieptilor, umerilor. 2. Obiect de tapiterie format dintr-un fel de sac umplut cu par, cu iarba-de-mare etc., adesea prevazut cu arcuri, care se asaza pe scaune, pe bancile unui automobil etc. 3. (In sintagma) Perna de aer = curent de aer antrenat intre doua suprafete aflate in miscare relativa si care serveste ca lubrifiant. [Var.: (pop.) perina s. f.] – Din scr. perina.

AGITATIE s.f. 1. miscare prelungita (in sensuri diferite); clatinare, fluturare. 2. Stare de neliniste, de tulburare, de enervare. 3. Mijloc de mobilizare a maselor si de atragere a lor la realizarea unor scopuri revolutionare, progresiste sau reactionare, retrograde, si obiective imediate, exprimate si difuzate cu ajutorul unor variate forme de influentare politica. ◊ Punct de agitatie = centru in care un grup de agitatori duc munca de lamurire cu cetatenii in unele probleme de actualitate. [Var. agitatiune s.f. / cf. lat. agitatio, rus. agitatiia, fr. agitation].

CILINDRU² ~i m. 1) Suprafata descrisa de o dreapta ce se misca paralel cu ea insasi, sprijinindu-se pe o curba inchisa. 2) Corp geometric marginit de o astfel de suprafata si de doua plane paralele. Volumul ~ului. ◊ ~ circular drept cilindru ale carui baze sunt cercuri perpendiculare pe generatoare. 3) Piesa sau organ de masina avand o asemenea forma, care se poate roti in jurul axei sale; sul. ~ cu aburi. ◊ ~ de motor piesa tubulara in care se deplaseaza pistonul unui motor. /<fr. cylindre, lat. cylindrus

SUCIT², -A, suciti, -te, adj. 1. Rasucit in jurul lui insusi sau in jurul a ceva printr-o miscare continua si in acelasi sens. ◊ Expr. Ca-i sucita, ca-nvartita, se spune cand cineva cauta sa se eschiveze de la ceva. 2. Care are corpul sau o parte a corpului intoarsa intr-o parte. ♦ Scrantit, luxat. 3. Stramb, incovoiat. ♦ (Despre drumuri) Cu multe cotituri. ♦ (Rar) In forma de spirala. 4. Fig. (Despre oameni) Care nu este sau nu se poarta ca toata lumea; ciudat, aiurit; (despre manifestarile oamenilor) care exprima, tradeaza ciudatenie. ♦ Care se opune bunului-simt; nepotrivit, nefiresc. – V. suci.

PATINA² ~e f. sport 1) Obiect de metal format dintr-o lama metalica care se fixeaza perpendicular pe talpa ghetei pentru a luneca pe gheata. ◊ ~ cu role patina prevazuta cu rotite, in loc de lama, pentru deplasarea pe teren obisnuit (in special pe asfalt). 2) tehn. Piesa cu ajutorul careia un mecanism cu ghidaje poate face miscari alternative de translatie. [G.-D. patinei] /<fr. patin

PATINA², patine, s. f. 1. Obiect de metal format dintr-o sina si elemente de legatura care il fixeaza de talpa ghetei, folosit la patinaj. ◊ Patina cu role = obiect de metal asemanator cu patina² (1), prevazut cu patru rotite si cu elemente de legatura care il fixeaza de talpa ghetelor, si care permite deplasarea pe sol in miscari asemanatoare cu cele de pe patinoar. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele doua talpi ale saniei. ♦ (Rar) Schi. 2. Piesa prin intermediul careia un mecanism aluneca pe un element de ghidare. ◊ Patina de ascensor = sina pe care aluneca cabina ascensorului. ♦ Organ al masinilor agricole de recoltat, destinat rezemarii pe sol a aparatului de taiere si reglarii inaltimii de taiere a plantelor. – Din fr. patin.

A INAINTA ~ez 1. intranz. 1) A se misca inainte (in spatiu si in timp); a avansa. Vehiculul ~eaza. ◊ ~ in varsta a imbatrani. 2) fig. A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a avansa; a propasi; a se dezvolta; a progresa; a evolua. ~ la invatatura. 3) (despre peninsule, proeminente etc.) A iesi in afara, formand un relief; a fi in relief. 4) fam. (despre boli) A deveni din ce in ce mai grav; a se agrava; a progresa. 5) (despre persoane) A se ridica pe o treapta superioara (intr-un post, intr-un grad stiintific); a promova; a avansa. 2. tranz. 1) (persoane) A ridica intr-un post sau in grad mai inalt; a promova; a avansa. 2) (proiecte, rapoarte, candidaturi etc.) A prezenta spre examinare si aprobare; a propune. ~ o cerere. 3) (idei, teze, doctrine etc.) A aduce la cunostinta publica; a pune in circulatie; a emite; a preconiza. 4) inv. (sume de bani) A plati cu anticipatie. /Din inainte

PARADA ~e f. 1) Defilare a trupelor militare sau a colectivelor sportive cu ocazia unei sarbatori oficiale sau a unei festivitati. ◊ De ~ de forma; de ochii lumii. 2) Etalare a unui lucru cu scopul de a-l pune in valoare. ◊ A face ~ de (sau cu) ceva a face ceva pentru a produce efect; a pune in valoare cu ostentatie. 3) Iesire pe arena a ansamblului actorilor unui spectacol de circ. 4) (la box, scrima) Ansamblu de miscari executate succesiv de unul din sportivi pentru a para o lovitura a adversarului, dandu-i o riposta. /<fr. parade, germ. Parade,

PALNIE, palnii, s. f. 1. Obiect de metal, de sticla, de portelan etc., de obicei in forma de con gol in interior, prelungit in jos printr-un tub ingust, servind la turnarea lichidelor in vase cu gura stramta. ◊ Expr. A-si face (sau a-si duce) palmele palnie (la gura sau la ureche) = a-si aseza mainile ca o palnie in dreptul gurii sau al urechii pentru a fi auzit sau a auzi mai bine. A face (burta bute si) gura palnie = a bea mult. 2. Nume dat unor obiecte in forma de palnie (1), care amplifica sunetele. ◊ Palnia telefonului = receptor telefonic. 3. Rezervor, incapere sau locas, mai largi in partea de sus decat in cea de jos, amenajate pe un sistem tehnic pentru a inlesni introducerea sau evacuarea unui material. 4. Depresiune de teren de forma conica, formata in terenuri solubile. ♦ Plan inclinat care leaga galeria superioara cu cea inferioara a unui tunel in curs de excavare. ♦ Groapa facuta in pamant de un obuz sau de o bomba. 5. Locul unde se aduna bustenii inainte de a fi coborati pe jilip. 6. Tub care serveste unor animale cefalopode la miscare. – Et. nec.

ORGANIZATIA PENTRU ELIBERAREA PALESTINEI (O.E.P.), organizatie creata in 1964 in Ierusalimul de Est, de catre reprezentanti ai poporului palestinian, ai unor organizatii profesionale si populare si ai unor miscari ale rezistentei palestiniene. Organul sau suprem este Consiliul National Palestinian (C.N.P.), de fapt parlamentul poporului palestinian, compus din 530 membri, din care 180 din teritoriile arabe ocupate de Israel. Intre sesiunile acestuia orientarile generale sunt adoptate de Consiliul Central al O.E.P. Intreaga activitate a organizatiei este condusa de Consiliul Executiv format din 15 membri, printre care si reprezentati a 6 organizatii ale rezistentei palestiniene. Presedinte al Comitetului Executiv este, din 1969, Yasser Arafat.

DELFIN¹, delfini, s. m. 1. Mamifer marin cu corpul in forma de fus, care atinge marimea de trei metri, cu botul alungit, prevazut cu numerosi dinti conici, si care traieste in grupuri compacte in toate marile; porc-de-mare (Delphinus delphis). 2. (Art.) Constelatie din emisfera boreala, in vecinatatea Caii-Laptelui. 3. Procedeu tehnic de inot in care sportivul, culcat cu fata in jos, inainteaza la suprafata apei prin miscarea simultana si simetrica a bratelor, dinainte spre inapoi, coordonata cu bataia simultana in plan vertical a picioarelor. – Din lat. delphinus, it. delfino.

POLARIZARE s.f. 1. Fenomen fizic prin care unele corpuri capata insusirea de a avea poli magnetici sau electrici; polarizatie. ♦ Proces fizic prin care raza de lumina isi schimba miscarea normala ondulatorie pe mai multe planuri intr-o miscare ondulatorie pe un singur plan. 2. Stare a unui corp care a suferit un astfel de proces. ♦ Stare a unui mediu ale carui proprietati sunt descrise local de marimi vectoriale; (p. ext.) marimea vectoriala care descrie o astfel de stare. 3. Diferentiere si dezvoltare in directii deosebite a sensurilor unui cuvant care avea initial un singur inteles. ♦ (Fil.) formare a unor termeni opusi polari. [< polariza].

CADRU s. n. I. 1. structura de rezistenta din bare de lemn, metal, beton armat etc., legate rigid; suport pentru diferite aparate. ◊ rama. ◊ aparat de gimanstica pentru miscari de mladiere. 2. pervaz. 3. (fig.) mediu, ambianta. 4. (fig.) limitele in care se desfasoara o activitate, o actiune. 5. element al unei marci postale, detaliul exterior al desenului. 6. imagine inregistrata pe un film fotografic; cliseu, negativ. ◊ subdiviziune a actiunii unui film, reprezentand o succesiune continua de imagini; camp(1). 7. (tv.) figura descrisa de spotul fascicolului electronic la explorarea unei imagini. 8. antena de forma unei bobine, cu un numar mic de spire, in receptiile radioelectrice si in radiogoniometrie. II. (pl.) serviciu administrativ al unei intreprinderi, institutii etc. care se ocupa cu angajarea si evidenta personalului. ◊ efectiv al unei intreprinderi, institutii, organizatii etc.; (sg.) cel care face parte dintr-un asemenea efectiv. (< fr. cadre, (II) rus. kadri)

ROMANTISM s. n. 1. miscare literara si artistica, aparuta in Europa la sfarsitul sec. XVIII si inceputul sec. XIX, ca o reactie impotriva clasicismului, prin suprimarea regulilor formale, prin introducerea notelor de lirism, de sensibilitate si imaginatie si prin zugravirea de eroi exceptionali. 2. ansamblu de aspecte proprii curentului romantic; inclinare spre lirism, spre visare, spre melancolie. 3. perioada in istoria muzicii prin ruperea echilibrului formelor clasice in favoarea libertatii si fanteziei, prin intensitatea si spontaneitatea expresiei. 4. (fil.) denumire data teoriilor care pun accent pe intuitie ca metoda de cunoastere, pe libertatea si spontaneitatea de gandire si de fapta, precum si pe pasiuni si interese in morala, ca o reactie contra filozofiei clasice, rationale. (< fr. romantisme)

PIVOT, (1, 2, 3) pivoturi, s. n., (4) pivoti, s. m. 1. S. n. (Tehn.) Fus de forma cilindrica, tronconica, conica etc., care se roteste ori aluneca intr-un lagar la care sarcina actioneaza in directia axului. 2. S. n. Radacina principala, verticala, ingrosata a unor plante ca morcovul, sfecla etc. 3. S. n. Fig. Element, punct de sprijin esential care asigura desfasurarea unei activitati sau a unui proces. 4. S. m. Spec. (Mil.) Militarul in raport cu care se executa miscarea unei formatii. ♦ (Sport) Jucator cu atributii bine precizate, care actioneaza ca varf de atac, la unele jocuri cu mingea. – Din fr. pivot.

EVOLUTIE s. f. 1. forma de dezvoltare care presupune acumulari cantitative treptate, obiective si subiective, in viata sociala si care pot duce la schimbari radicale, calitative, la revolutie. ♦ teoria ~ i emergente = teorie idealista si metafizica cu privire la procesul dezvoltarii, potrivit careia aparitia noilor calitati este absolut spontana si imprevizibila. 2. dezvoltare in timp a unui fenomen sau proces, a unui eveniment, a unei fiinte etc. 3. desfasurare, curs. 4. miscare larga (circulara); miscare de ansamblu executata de o trupa, de o nava, un avion etc. (< fr. evolution, lat. evolutio)

sdruncina (-n, -at), vb. – 1. A perturba, a altera, a misca. – 2. A scoate din titini, a sparge, a fringe. – 3. A subrezi, a debilita. – 4. A scutura. – Var. zdruncina. Mr. zdruncin(are). Sl. drąciti „a perturba”, sudrąciti „a imblinzi”, cu suf. expresiv -ina, ca clati(na), timpi(na) etc. Toate incercarile de a explica acest cuvint prin lat. par sa fi dat gres: de la un trucῑre rezultat din *trucidāre, printr-o forma, *extrūcināre (Candrea, Elements, 85-8; REW 3105); din *extortionāre „a tortura” (Tiktin; Candrea, GS, VII, 203; Candrea); din *extrancionāre (Bogrea, Dacor., II, 780), din *exderuncināre (Pascu, I, 42; Scriban); din *extortiōnem (Spitzer, BL, XIV, 49). Der. sdruncin, s. n. (scuturatura); sdruncinatura, s. f. (scuturatura).

BLID ~e n. pop. 1) Vas (de lut, de metal etc.) adancit, de diferite forme si cu diferite intrebuintari. ~ de bucatarie. ◊ A manca dintr-un ~ (cu cineva) a fi in relatii de stransa prietenie (cu cineva). 2) Continutul unui asemenea vas. ◊ Un ~ de linte plata, de obicei neinsemnata, pentru care cineva se angajeaza sa comita o josnicie. 3) la pl. Totalitate a recipientelor folosite la pregatirea sau la servirea mancarii; vesela; vase. ◊ A intrat nora in ~e se spune despre o persoana cu miscari stangace, in special cand aceasta face zgomot cu vasele sau le sparge. /<sl. bliudu

MORISCA, moristi, s. f. 1. Masina mica de vanturat grane. 2. Rasnita cu care se macina pesmet, cafea, piper etc. 3. Moara mica pusa in miscare de vant, de apa sau cu mana. 4. Jucarie care infatiseaza aripile sau roata unei mori de vant; jucarie care se invarteste in mana si produce un sunet caracteristic (folosita si pentru a speria pasarile din semanaturi). ◊ Morisca de vant = obiect de ornament, imitand aripile unei mori de vant, pus pe acoperisul caselor, care, la bataia vantului, se roteste in directia acestuia. 5. (In sintagma) Morisca hidrometrica (sau hidraulica) = instrument format dintr-un rotor, cu una sau mai multe palete, care se roteste sub actiunea curentului de apa si serveste la masurarea vitezei unui curs de apa. – Moara + suf. -isca.

ABRUD 1. Depr. de eroziune, intramontana, in M-tii Apuseni, la 600 m alt. Supr.: 36 km². Relief colinar, format din culmi prelungi, impadurite, ce coboara spre partea centrala a depr. 2. Oras in jud. Alba, in depr. omonima din SE M-tilor Apuseni; 6.854 loc. (1991). Zacaminte de min. aurifere. Produse alim. si textile; filatura de bumbac; mat. de constr., expl. si prelucr. lemnului (cherestea). Turism. Din timpul stapinirii romane dateaza o asezare rurala si o mica fortificatie cu rol strategic. In ev. mediu atestat documentar din 1271. In 1491 i s-a acordat statutul de oras liber. Populatia de aici a participat la miscarea lui Sofronie (1759-1761), la rascoala condusa de Horea, Closca si Crisan (1784-1785) si la Revolutia din 1848-1849.

REGIONALISM (‹ fr.) s. n. 1. miscare sau doctrina care pornind de la existenta unor entitati regionale in unele provincii ale unei tari duc la o activitate descentralizatoare, independenta de capitala; supraapreciere a unei provincii; patriotism local. 2. (LINGV.) Fapt de limba existent numai intr-o anumita regiune, caracteristic pentru un anumit grai. R. sunt de obicei de natura lexicala (cuvinte, de ex. mold. curechi „varza”) si fonetica (variante ale cuvintelor existente in limba comuna, de exemplu pronuntarea banateana frace pentru frate); exista insa si r. gramaticale-morfologice (forme flexionare) si sintactice (constructii). R. sunt folosite pentru culoarea locala in limba literaturii artistice, unele dintre ele devenind cu timpul bunuri ale limbii literare. Sin. provincialism.

OGLINDA, oglinzi, s. f. 1. Un obiect cu o suprafata neteda si lucioasa de diferite forme, facut din metal sau din sticla, acoperit pe o fata cu un strat metalic si avand proprietatea de a reflecta razele de lumina si de a forma astfel, pe partea lucioasa, imaginea obiectelor. 2. P. a**l. (De obicei urmat de determinari) Suprafata neteda si lucioasa (in special a unei ape), care are proprietatea de a reflecta lumina. 3. Fig. Ceea ce infatiseaza, reprezinta, simbolizeaza ceva; icoana, imagine, tablou. 4. (In sintagma) Oglinda laptelui (sau ugerului) = portiune de piele, neteda si lucioasa, la femelele bovinelor si ale altor animale, in dreptul perineului si al feselor, in care sensul firelor de par este indreptat de jos in sus. 5. (Geol.; in sintagmele) Oglinda de falie (sau de frictiune, de alunecare) = suprafata lustruita in roci, care ia nastere prin frecarea acestora sub actiunea miscarilor tectonice. – Din oglindi (derivat regresiv).