CAIMACAMIE, caimacamii, s. f. forma de guvernamant provizoriu instituita in timpul cat tronul ramanea vacant sau pe timpul absentei domnului; locotenenta domneasca; p. ext. timpul cat dura aceasta forma de guvernamant. – Caimacam + suf. -ie.

MONARHIE, monarhii, s. f. 1. forma de guvernamant in care puterea suprema apartine unei singure persoane (rege, imparat, tar, sah etc.) si se transmite de obicei ereditar. ◊ Monarhie absoluta = forma de conducere a statului bazata pe puterea nelimitata a monarhului. Monarhie constitutionala = forma de conducere a statului monarhic in care prerogativele monarhului sunt limitate prin constitutie. 2. Stat care are ca forma de guvernamant monarhia. (1) – Din ngr. monarhia, lat. monarchia, germ. Monarchie, fr. monarchie.

OLIGARHIE, oligarhii, s. f. 1. Forma de conducere a statului, in care puterea politica si economica este detinuta de un numar restrans de persoane. ♦ Grup de persoane care exercita puterea intr-o astfel de forma de guvernamant. 2. (In sintagma) Oligarhie financiara = grup restrans de mari posesori ai capitalului financiar, care domina viata economica a unui stat. – Din ngr. oligarhia, fr. oligarchie.

TERORISM s. n. 1. Totalitatea actelor de violenta comise de un grup sau de o organizatie pentru a crea un climat de insecuritate sau pentru a schimba forma de guvernamant a unui stat. 2. Atitudine, manifestare terorista. – Din fr. terrorisme.

TEOCRATIE, teocratii, s. f. forma de guvernamant caracteristica lumii antice, in care autoritatea, considerata ca emanand de la divinitate, este exercitata de preoti; stat cu o astfel de forma de guvernamant. [Pr.: te-o-] – Din fr. theocratie.

RESTAURA, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce in buna stare, a reface in forma initiala un monument de arhitectura, o pictura etc. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o forma de guvernamant abolita. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.

REPUBLICAN, -A, republicani, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care apartine republicii, privitor la republica. 2. S. m. si f. Adept al republicii ca forma de guvernamant. – Din it. republicano, fr. republicain.

REPUBLICANISM s. n. (Rar) Conceptie care sustine republica drept forma de guvernamant; atitudine, activitate in favoarea republicii. – Din fr. republicanisme.

REPUBLICA, republici, s. f. forma de guvernamant in care organele supreme ale puterii de stat sunt alese pe un timp determinat; tara, stat care are o astfel de forma de guvernamant. ♦ (Rar) Populatia unei astfel de tari. – Din it. republica, fr. republique.

REGALISM s. n. Conceptie politica care preconizeaza regalitatea ca forma de guvernamant; atasament fata de monarhie sau fata de rege; monarhism. – Regal² + suf. -ism (dupa fr. royalisme).

AUTOCRATIE ~i f. 1) forma de guvernamant in care puterea este concentrata in mana unei singure persoane; absolutism. 2) Stat cu asemenea forma de guvernamant. [G.-D. autocratiei; Sil. a-u-to-cra-] /<fr. autocratie, it. autocrazia

CONSTITUTIE² ~i f. 1) Lege fundamentala a unui stat care determina forma de guvernamant, structura social-economica si politica, modul de organizare si de functionare a organelor de stat, drepturile esentiale si obligatiile cetatenilor. 2) Brosura care cuprinde aceasta lege. [Art. constitutia; G.-D. constitutiei; Sil. -ti-e] /<fr. constitution, lat. constitutio, ~onis

OLIGARHIE ~i f. 1) Forma de conducere statala in care puterea politica si economica apartine unui grup restrans de persoane privilegiate. 2) Stat cu o astfel de forma de guvernamant. [G.-D. oligarhiei] /<ngr. oligarhia, fr. oligarchie

REPUBLICAN² ~i m. 1) Adept al republicii ca forma de guvernamant. 2) Membru al unui partid republican. /<fr. republicaine, lat. republicanus, germ. Republikaner

REPUBLICA ~ci f. 1) forma de guvernamant in care organele supreme de conducere sunt constituite din reprezentanti alesi pe un anumit termen. 2) Tara care are aceasta forma de guvernamant. 3) rar Populatia unei asemenea tari. [G.-D. republicii] /<it. republica, fr. republique, lat. respublica

TEOCRATIE ~i f. inv. 1) forma de guvernamant in care puterea religioasa si laica era exercitata de cler. 2) Stat cu o astfel de forma de guvernamant. [G.-D. teocratiei; Sil. te-o-cra-] /<fr. theocratie

GUVERNARE s.f. Actiunea de a guverna si rezultatul ei; timp cat dureaza un guvern sau o forma de guvernamant. ♦ Conducerea unei nave cu ajutorul carmei. [< guverna].

REPUBLICAN, -A adj. Referitor la republica. ◊ Partid republican = unul dintre cele doua mari partide din Statele Unite. // s.m. si f. Adept al republicii ca forma de guvernamant. [Cf. it. republicano, fr. republicain].

REPUBLICA s.f. 1. (Ist.) Stat in care puterea executiva este exercitata de organe alese public (si periodic). 2. forma de guvernamant in care organele supreme ale puterii de stat sunt alese pe un timp determinat; tara care are o forma de guvernamant de acest tip. [Gen. -cii. / < it. republica, fr. republique, cf. lat. respublica]

RESTAURA vb. I. 1. tr. A reface, a aduce intr-o stare asemanatoare cu cea originara (o cladire, o pictura, un tablou etc.). 2. tr. A reintrona (un suveran, o dinastie); a readuce (dupa ce fusese inlaturata) o forma de guvernamant. 3. refl. (Fig.; frantuzism) A-si restabili fortele, a se intrema. [Pron. -ta-u-. / < fr. restaurer, it., lat. restaurare].

ABSOLUTISM s.n. Conceptie care sta la baza unei monarhii absolute; forma de guvernamant bazata pe puterea nelimitata a unui monarh; monarhie absoluta. V. tiranie, autocratie, despotism. [Cf. fr. absolutisme, rus. absolutizm].

MONARHIE s.f. forma de guvernamant in care puterea suprema in stat apartine monarhului si se transmite ereditar. V. regat. ♦ Stat cu o astfel de forma de guvernamant. [Gen. -iei. / < lat., gr. monarchia < gr. monos – singur, arche – conducere].

OLIGARHIE s.f. 1. Guvernare, conducere in care puterea este exercitata numai de un mic numar de persoane sau de familii; oligocratie. ♦ Stat cu o asemenea forma de guvernamant. 2. Dominatia politica si economica a unui grup, reprezentanti ai marelui capital monopolist; grup care exercita dominatia politica-economica. [Gen. -iei. / cf. fr. oligarchie, it. oligarchia, gr. oligarchia < oligos – putin, arche – putere].

REGALISM s.n. Conceptie politica care preconizeaza regalitatea ca forma de guvernamant; atasament fata de rege; monarhism. [Dupa fr. royalisme].

REPUBLICANISM s.n. (Rar) Conceptie politica care sustine republica, ca forma de guvernamant; atitudine, activitate in favoarea republicii. [< fr. republicanisme].

TEOCRATIE s.f. forma de guvernamant in care autoritatea, fiind considerata ca emanand de la Dumnezeu, este exercitata de cler; stat care are o astfel de forma de guvernamant. [Gen. -iei. / < fr. theocratie, cf. gr. theokratia < theos – zeu, kratos – putere].

BIPARTISM s. n. forma de guvernamant constituita din doua partide politice. (< fr. bipartisme)

OLIGARHIE s. f. 1. forma de guvernamant in care puterea este exercitata de un numar mic de persoane sau de familii. ◊ grup de persoane care exercita puterea intr-o asemenea forma de guvernamant. 2. ~ financiara = grup restrans de reprezentanti ai capitalului financiar care detin sau controleaza ramurile principale ale economiei. (< fr. oligarchie)

REGALISM s. n. conceptie politica ce preconizeaza regalitatea ca forma de guvernamant; atasament fata de rege; monarhism. (dupa fr. royalisme)

REGALITATE s. f. 1. caracter regal³. 2. forma de guvernamant in care statul este condus de un rege; monarhie. (< lat. regalitas, dupa fr. royaute)

REPUBLICAN², -A I. adj. referitor la republica. II. s. m.f. adept al republicii ca forma de guvernamant. (< fr. republicain, it. republicano, lat. republicanus)

REPUBLICANISM s. n. conceptie care sustine republica ca forma de guvernamant; atitudine, activitate in favoarea republicii. (< fr. republicanisme)

REPUBLICA s. f. forma de guvernamant in care conducerea este detinuta de un organ suprem al puterii de stat ori de un presedinte ales sau numit. (< it. repubblica, fr. republique)

SENIORIE s. f. 1. calitate de senior¹ (I). ◊ drept, putere, autoritate a unui senior. 2. forma de guvernamant a oraselor-republici medievale din Italia. (< fr. seigneurie, it. signoria)

TEOCRATIE s. f. forma de guvernamant in care autoritatea, considerata ca emanand de la Dumnezeu, este exercitata de cler; stat cu o astfel de forma. (< fr. theocratie)

TETRARHIE s. f. 1. a patra parte dintr-o tara, supusa autoritatii unui tetrarh (1). 2. forma de guvernamant in Imperiul Roman (instituita de Diocletian), in care autoritatea era impartita intre patru conducatori, fiecare avand teritoriul sau propriu de guvernare. 3. subdiviziune a falangei macedonene. (< fr. tetrarchie)

TIMOCRATIE s. f. forma de guvernamant in care conducerea statului apartine celor mai bogati cetateni; plutocratie. (< fr. timocratie)

TIRANIE s. f. 1. (ant.) forma de guvernamant a unor cetati grecesti caracteristica epocii de trecere de la oligarhia aristocratica la democratia sclavagista. 2. guvernare despotica, instituita prin uzurpare. 3. comportare, atitudine de tiran; asuprire, cruzime. (< fr. tyrannie)

ABSOLUTISM s. n. Conceptie care sta la baza unei monarhii absolute; putere nelimitata a unui monarh; forma de guvernamant bazata pe aceasta putere si pe totala lipsa de drepturi a poporului. – Fr. absolutisme.

GUVERNAMANT, (2) guvernaminte, s. n. 1. (In sintagma) forma de guvernamant = forma de conducere politica a unui stat. 2. (In unele state) Unitate teritorial-administrativa condusa de un imputernicit al sefului statului. – Din fr. gouvernement.

GUVERNAMANT s.n. 1. (Rar) Puterea executiva a unui stat; guvern. ◊ forma de guvernamant = forma de conducere politica a unui stat. 2. (In unele tari) Unitate teritorial-administrativa condusa de un guvernator. [Pl. -minte. / cf. fr. gouvernement].

TARISM s. n. forma de guvernamant monarhica in care puterea suprema apartinea tarului; regimul tarist. – Din fr. tsarisme.

POLIARHIE s. f. forma de guvernamant in care conducerea statului este exercitata de mai multe persoane concomitent. [Pr.: -li-ar-] – Din fr. polyarchie, ngr. poliarhia.

REGALITATE, regalitati, s. f. forma de guvernamant in care statul este condus de un rege; monarhie. – Din lat. regalitas, -atis. Cf. fr. royaute.

DECEMVIRAT, decemvirate, s. n. forma de guvernamant politic prin care conducerea statului era exercitata de o comisie alcatuita din zece persoane (decemviri) – Din lat. decemviratus, fr. decemvirat.

DESPOTIE, despotii, s. f. 1. forma de guvernamant autocratica; despotism. 2. Tara condusa de un despot. – Despot + suf. -ie.

SIGNORIE, signorii, s. f. 1. forma de guvernamant instituita in unele orase italiene in evul mediu tarziu si in Renastere. 2. Organ de conducere in unele orase-republici italiene, in evul mediu, ales dintre membrii de vaza ai breslelor. [Pr.: siniorie] – Din it. signoria.

ABSOLUTISM n. 1) forma de guvernamant bazata pe puterea absoluta a unei singure persoane (monarh, duce etc.); autocratie. 2) Conceptie care sta la baza unei monarhii. /<fr. absolutisme

BONAPARTISM n. forma de guvernamant, instaurata in Franta sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. /<fr. bonapartisme

DESPOTISM n. l) forma de guvernamant in care puterea de stat se afla in mainile unui despot; tiranie. 2) Atitudine sau comportare de despot. /<fr. despotisme

MONARHIE ~i f. 1) forma de guvernamant in care puterea politica suprema apartine unui monarh; regalitate; regalism. 2) Stat guvernat de un monarh; regat. /<ngr. monarhia, lat. monarchia, germ. Monarchie, fr. monarchie

PLUTOCRATIE ~i f. 1) forma de guvernamant in care puterea de stat este concentrata in mainile celor mai bogati reprezentanti ai societatii. 2) Patura conducatoare dominanta care constituie baza acestei forme de guvernamant. /<fr. plutocratie, germ. Plutokratie

POLIARHIE f. forma de guvernamant in care puterea de stat apartine mai multor persoane. [Sil. -li-ar-] /<fr. polyarchie, ngr. poliarhia

POLITIST¹ ~sta (~sti, ~ste) 1) v. POLITIENESC. 2) (despre state si forme de guvernamant) Care isi exercita puterea prin metode samavolnice, sprijinindu-se pe politie. 3) (despre filme, romane etc.) Care are un subiect ce se desfasoara in jurul unei anchete, a unei urmariri judiciare. /<germ. Polizist

PSEUDODEMOCRATIE ~i f. forma de guvernamant care accepta principiile democratice in mod formal, nerespectandu-le in realitate. /pseudo- + democratie

REGALISM n. rar 1) Conceptie politica care sustine regalitatea drept forma de guver-nare. 2) Afectiune fata de rege sau fata de monarhie. 3) forma de guvernamant in care statul este condus de un rege; regalitate; monarhie. /regal + suf. ~ism

REGALITATE ~ati f. forma de guvernamant in care statul este condus de un rege; monarhie; regalism. /rege + suf. ~itate

REGIM ~uri n. 1) forma de guvernamant a unui stat; guvernare. ~ parlamentar. 2) Sis-tem de reglementare a unei activitati sau de functionare a unei institutii sau intreprinderi. 3) Ansamblu de conditii care determina func-tionarea unui sistem tehnic. 4) lingv. Raport gramatical dintre doua cuvinte dependente unul de altul. ~ul verbului. 5) Totalitate a conditiilor de viata, de lucru etc. a unei persoa-ne; mod de viata. 6) Totalitate a regulilor impuse modului de viata sau de alimentare a unui bolnav. /<fr. regime

A RESTAURA ~ez tranz. 1) (picturi, monumente de arhitectura etc.) A readuce la starea initiala. 2) (forme de guvernamant, dinastii, suverani etc.) A instaura din nou. [Sil. -sta-u-] /<fr. restaurer, lat. restaurare

SINARHIE ~i f. forma de guvernamant in care puterea de stat este repartizata intre mai multe persoane. /<fr. synarchie

SISTEM ~e n. 1) Ansamblu de elemente (materiale sau ideale) cu anumite trasaturi comune care formeaza un tot organizat. ~ nervos. ~ solar. ~ filozofic. 2) Mod de organizare a unui proces, a unei activitati. ~ electoral. 3) forma de guvernamant; regim; oranduire. ~ feudal. 4) Ansamblu coordonat de procedee, folosit pentru a obtine un rezultat pozitiv. ~ de tratare a unei boli. 5) Succesiune de straturi formate in decursul unei perioade geologice. 6) Ansamblu de instalatii asociate. ~ tehnic. ~ energetic. /<lat. systema, it. sistema, fr. systeme, germ. System

TRIUMVIRAT ~e n. (in Roma antica) forma de guvernamant in care puterea suprema era detinuta de trei conducatori politici si militari. ◊ Primul ~ alianta dintre Cezar, Pompei si Crassus. /<lat. triumviratus, fr. triumvirat

TARISM n. ist. forma de guvernamant monarhica, in care puterea suprema apartinea tarului; regim tarist. /<fr. tsarisme, rus. tarizm

DOGAT s.n. Demnitate de doge; timpul in care guverneaza un doge. ♦ forma de guvernamant, teritoriu condus de un doge. [< it. dogato].

SENIORIE s.f. (Ist.) Calitatea de senior. ♦ forma de guvernamant a oraselor-republici medievale din Italia. [Pron. -ni-o-ri-e, gen. -iei. / cf. fr. seigneurie, it. signoria].

AUTOCRATIE s.f. forma de guvernamant in care intreaga putere este concentrata in mana unei singure persoane, neingradita in exercitarea ei de nici o lege; tiranie, absolutism. ♦ Stat, guvernare care are forma de mai sus. [Pron. -a-u-, pl. -ii, gen. -iei. / cf. fr. autocratie, it. autocrazia < gr. autokrateia].

DESPOTIE s.f. (Ist.) forma de guvernamant autocratica in fruntea careia se afla un despot; despotism; tara condusa de un despot. [Gen. -iei. / < despot + -ie].

DICTATURA s.f. 1. Demnitatea de dictator in vechea Roma; timpul cat un dictator exercita puterea. 2. forma de guvernamant in care puterea suprema apartine unui dictator; guvernare exercitata de o clasa dominanta. 3. (In filozofia marxista) Dictatura proletariatului = putere de stat a clasei muncitoare intemeiata pe alianta dintre clasa muncitoare si taranimea muncitoare, rolul conducator detinandu-l clasa muncitoare prin partidul ei marxist-leninist. [< lat. dictatura, cf. fr. dictature].

POLIARHIE s.f. forma de guvernamant in care puterea este exercitata concomitent de mai multe persoane. [Gen. -iei. / < fr. polyarchie, cf. gr. polys – mai multi, arche – conducere].

REGALITATE s.f. forma de guvernamant in care statul este condus de un rege; monarhie. [< lat. regalitas, it. regalita, cf. fr. royaute].

TETRARHIE s.f. forma de guvernamant in Imperiul roman (instituita de Diocletian), in care autoritatea era impartita intre patru conducatori, fiecare avand teritoriul sau propriu de guvernare. ♦ Subdiviziune a falangei macedonene. ♦ A patra parte dintr-o tara, supusa autoritatii unui tetrarh. [Gen. -iei. / < lat. tetrarchia].

TIRANIE s.f. 1. forma de guvernamant antica a unor cetati grecesti caracteristica epocii de trecere de la oligarhia aristocratica la democratia sclavagista. ♦ Putere obtinuta prin uzurpare. 2. Stapanire nedreapta, bazata pe asuprire si violenta; domnie despotica. Gen. -iei. / < fr. tyrannie, lat., gr. tyrannia].

TARISM s.n. forma de guvernamant in care puterea suprema, absoluta, apartine tarului; regimul tarist. [Cf. fr. tsarisme].

CAIMACAMIE, caimacamii, s. f. forma de guvernamant provizoriu, in timpul cat tronul era vacant sau pe timpul absentei domnitorului; locotenenta domneasca. – Din caimacam + suf. -ie.

COROANA ~e f. 1) Cerc impletit din flori sau frunze, care serveste drept podoaba pentru cap. 2) Cununa de flori care se pune la mormantul cuiva. 3) Podoaba in forma de cerc, facuta din metal pretios, impodobita cu pietre scumpe si purtata pe cap de monarhi, ca semn al demnitatii lor. 4) fig. forma monarhica de guvernamant; monarhie. 5) Totalitate a ramurilor unui copac. 6) Partea vizibila a dintelui la om. 7) Invelis de metal sau din alt material, in care se imbraca un dinte cariat dupa ce a fost tratat. 8) Marginea superioara a copitei la cal. 9) mat. Suprafata cuprinsa intre doua cercuri concentrice. 10) (in unele tari) Unitate monetara. 11) : ~ solara partea exterioara incandescenta a Soarelui, care se vede ca o aureola in timpul eclipselor totale. 12) : ~ boreala constelatie din emisfera nordica. /<lat. corona

guvernamant ~minte n. 1): forma de ~ forma de conducere politica a unui stat. 2) (in unele state) Unitate teritorial-administrativa condusa de un guvernator. /<fr. gouvernement

PARLAMENTARISM n. 1) forma parlamentara de guvernamant. 2) Tactica de lupta politica bazata pe forme parlamentare. /<fr. parlementarisme

PRESEDINTE ~ta (~ti, ~te) m. si f. 1) Persoana care sta in fruntea unui organ de conducere (economic, social, sportiv etc.). 2) Conducator al unei tari cu forma republicana de guvernamant; sef al statului; prezident. 3) Persoana care prezideaza (o adunare, o sedinta etc.). /<fr. president, lat. praesidens, ~ntis

PREZIDENT ~ti m. 1) Conducator al unei tari cu forma republicana de guvernamant; sef al statului; presedinte. 2) Persoana care se afla in fruntea unei institutii obstesti sau stiintifice, a unei asociatii sau organizatii de mare importanta sociala; conducator ales. /<fr. president, lat. praesidens, ~ntis

guvernamant s. n. 1. guvernare. ♦ forma de ~ = forma de conducere politica a unui stat. 2. (in unele tari) unitate teritorial-administrativa condusa de un guvernator. (< fr. gouvernement)

CABINET s.n. 1. Incapere (intr-o casa, intr-un apartament etc.) mai retrasa si mai linistita decat celelalte, destinata anumitor folosinte (pentru lucru, in vederea exercitarii unei profesiuni etc.). 2. Incapere sau serie de incaperi (in localul unei institutii) unde lucreaza cineva, fiindu-i rezervate exclusiv; birou. 3. Sectie, serviciu de studii. ◊ Cabinet metodic = a) centru didactic al activitatii metodice dintr-o scoala, dintr-un oras etc.; b) sectie de indrumare si de informare in bibliotecile mari si in intreprinderi; (iesit din uz) cabinet de partid = centru in care se dadeau indrumari teoretice si metodice cadrelor de lectori, conferentiari si propagandisti si celor care studiau marxism-leninismul; cabinet tehnic = centru de indrumare tehnica in cadrul unei intreprinderi. 4. Guvern; guvernamant; consiliu de ministri. 5. Mobila mica, alcatuita dintr-un corp bogat ornat si cu sertare, asezat pe un suport in forma de masa sau pe coloane. [Pl. -te, -turi. / < fr. cabinet].