PALNIE, palnii, s. f. 1. Obiect de metal, de sticla, de portelan etc., de obicei in forma de con gol in interior, prelungit in jos printr-un tub ingust, servind la turnarea lichidelor in vase cu gura stramta. ◊ Expr. A-si face (sau a-si duce) palmele palnie (la gura sau la ureche) = a-si aseza mainile ca o palnie in dreptul gurii sau al urechii pentru a fi auzit sau a auzi mai bine. A face (burta bute si) gura palnie = a bea mult. 2. Nume dat unor obiecte in forma de palnie (1), care amplifica sunetele. ◊ Palnia telefonului = receptor telefonic. 3. Rezervor, incapere sau locas, mai largi in partea de sus decat in cea de jos, amenajate pe un sistem tehnic pentru a inlesni introducerea sau evacuarea unui material. 4. Depresiune de teren de forma conica, formata in terenuri solubile. ♦ Plan inclinat care leaga galeria superioara cu cea inferioara a unui tunel in curs de excavare. ♦ Groapa facuta in pamant de un obuz sau de o bomba. 5. Locul unde se aduna bustenii inainte de a fi coborati pe jilip. 6. Tub care serveste unor animale cefalopode la miscare. – Et. nec.

TITIREZ, titirezi, s. m. 1. Partea inferioara, de forma conica, a fusului de tors, care, prin greutatea sa, face ca fusul sa se invarteasca mai usor si uniform. 2. Jucarie mica facuta din lemn, din os, din metal etc., in forma de con si cu un varf ascutit, care se poate roti pe o suprafata plana; sfarleaza. 3. Batul de sub cosul morii, care loveste teica pentru a face sa treaca grauntele intre pietrele morii; hadarag. [Pl. si: (n.) titirezuri] – Et. nec.

PALNIE ~i f. 1) Obiect de forma unui con gol si prelungit printr-un tub ingust, care serveste la turnarea lichidelor in vase cu gura stramta. 2) Instrument acustic de forma conica, care serveste la amplificarea sunetelor emise sau receptionate. 3) Dispozitiv de forma conica din componenta unui sistem tehnic, cu ajutorul caruia se evacueaza sau se incarca un material. 4) Depresiune de teren de forma conica; vagauna. /<sl. plunije

CONOID adj. De forma conica; conoidal. // s.n. Suprafata generata de o dreapta care se mentine paralela cu un plan dat si se sprijina pe o dreapta fixa si pe o curba fixa. [Pron. -no-id. / < fr. conoide, cf. gr. konos – con, eidos – forma].

CONOCLYPUS (‹ fr.; {s} gr. konos „con” + clypus „scut, disc”) subst. Gen fosil de echinoderme, caracterizat printr-o forma conica si structura calcaroasa; a trait din Cretacicul superior pina in Eocen.

CONICITATE s. f. marime caracteristica a unui trunchi de con drept, diferenta dintre diametrul mare si cel mic, raportata la lungimea acestuia; (p. ext.) forma conica. (< fr. conicite)

CONICITATE s. f. Marimea caracteristica a unui trunchi de con² drept, egala cu diferenta dintre diametrul mare si diametrul mic raportata la lungimea acestuia; p. ext. forma conica. – Din fr. conicite.

CONICITATE s.f. (Mat.) Marime caracteristica a unui trunchi de con drept, egala cu diferenta dintre diametrul mare si diametrul mic raportata la lungimea acestuia; (p. ext.) forma conica. [Cf. fr. conicite].

con s.n. 1. Corp rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghi in jurul uneia dintre catetele sale; (p. ext.) obiect cu o astfel de forma; con vulcanic = partea exterioara in forma de con (1), a unui vulcan; con de lumina = fascicul de raze care pleaca dintr-un punct luminos si cade pe o suprafata. 2. Fructul coniferelor. [Pl. -nuri. / < lat. conus, gr. konos, cf. fr. cone].

BAZALT (‹ fr., lat.) s. n. 1. Roca magmatica efuziva bazica, corespondent al gabbroului, de culoare cenusie-neagra cu nuante rosiatice, constituita din plagioclazi bazici si olivina la care se adauga minerale accesorii. In reg. tropicale, prin descompunere genereaza laterit. Formeaza conuri vulcanice, pinze cu separatii columnare (coloanele de b. Detunatele si Racos, declarate monumente ale naturii) si revarsari enorme de lava. Este utilizat la constructii de drumuri, pentru fundatii, diguri etc. 2. Material ceramic artificial, obtinut dintr-o materie prima (argila, masa ceramica) cu temperatura joasa de vitrifiere si utilizat la fabricarea tuburilor de canalizare, a recipientelor pentru lichide agresive, a caramizilor pentru trotuare etc.

TIRS, tirsuri, s. n. 1. Toiag simbolic, impodobit cu vita de vie si avand in varf un con de pin, cu care era infatisat zeul Dionysos si cei care il insoteau. 2. Inflorescenta in forma de con de brad. – Din fr. thyrse.

OBconIC, -A, obconici, -ce, adj. De forma unui con inversat. – Din germ. obkonisch.

CORNET¹, cornete, s. n. 1. Bucata de hartie rasucita in forma de con, in care se impacheteaza diferite marfuri. ♦ continutul unui astfel de ambalaj. 2. (In sintagma) Cornet acustic = instrument acustic in forma de palnie, care intensifica v********e sonore si de care se servesc persoanele cu auzul slab; pavilion (4). 3. Instrument muzical de suflat, din alama, asemanator cu trompeta, dar de dimensiuni mai mici decat aceasta si cu un registru mai inalt. 4. (In sintagma) Cornet nazal = fiecare dintre cele sase lame osoase in forma de cornet¹ (1), situate pe peretii laterali ai celor doua nari. 5. Produs de patiserie asemanator cu vafela de napolitana sau de tort, in forma de con (retezat), in care se pune inghetata, frisca, crema etc. – Din fr. cornet.

conIC, -A, conici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care are forma unui con², privitor la con². 2. S. f. Curba rezultata din intersectarea unui con² circular cu un plan. – Din fr. conique.

MORCOV, morcovi, s. m. 1. Planta leguminoasa din familia umbeliferelor, cu radacina groasa in forma de con, de culoare galbena-rosiatica si cu gust dulce, folosita in alimentatie (Daucus carota sativa). ◊ Morcov salbatic (sau de camp) sau morcovul campului = rusinea-fetei (Daucus carota). 2. (Arg. si fam.) Fiecare dintre bornele fixate pe marginile unei sosele. – Din bg. morkov.

TAXODIACEE, taxodiacee, s. f. (La pl.) Familie de plante gimnosperme, lemnoase, rasinoase, cu frunze solzoase sau aciculare persistente, cu fructe sub forma de conuri cu solzi (Taxodiaceae); (si la sg.) planta care face parte din aceasta familie. [Pr.: -di-a-ce-e] – Din fr. taxodiacees.

con², conuri, s. n. 1. Suprafata descrisa de o dreapta care se deplaseaza sprijinindu-se pe o curba inchisa imobila si pe un punct fix exterior. ♦ Corp geometric marginit de o asemenea suprafata si de un plan. 2. (Geogr.; in sintagmele) con vulcanic = forma de relief conica cat un munte, constituita in urma eruptiilor vulcanice, din lava, cenusa etc. con de dejectie = forma de relief in evantai, rezultata din acumularea materialului transportat de torenti acolo unde se micsoreaza panta; agestru. ♦ (Fiz.) con de lumina = manunchi de raze care pleaca dintr-un punct luminos si cade pe o suprafata. 3. Fructul coniferelor, format dintr-un ax cu numerosi solzi lemnosi, care reprezinta florile mascule sau femele. – Din fr. cone.

BRAD ~zi m. 1) Arbore conifer inalt, cu tulpina dreapta, cu frunze persistente aciculare, cu seminte in forma de con si cu lemn moale, elastic, folosit in scopuri ornamentale si industriale. ◊ ~-argintiu varietate de brad cu frunze moi, de culoare verde-albicioasa. ~-rosu (sau ~-negru) varietate de brad cu frunzele in patru muchii; molid. 2) Lemnul acestui arbore. 3) Nume dat oricarui arbore cu frunze aciculare persistente si cu fruct in forma de con. 4) Arbore de acest fel, de obicei mic, taiat si impodobit cu prilejul Craciunului sau al Anului Nou. /Cuv. autoht.

BUDAI ~ie n. pop. 1) Vas de dimensiuni reduse, din doage, avand forma unui con taiat la varf si folosit pentru pastrarea diferitelor bauturi sau pentru transportul bucatelor in camp. 2) Uluc de fantana, facut dintr-un trunchi de copac scobit. /<ung. bodony

CAPITA ~e f. Gramada mare si inalta de fan sau de alte plante de nutret (sau cereale) in forma de con; stog; claie. /<bulg. kopica

conIC ~ca (~ci, ~ce) Care are forma de con. /<fr. conique

FISIC ~uri n. 1) Sul de hartie in care este invelita o cantitate anumita de monede. 2) Pachet de hartie (in forma de con); cornet. /<turc. fisek

FLESA ~e f. (in arhitectura medievala) Acoperis ingust si inalt, in forma de con sau de piramida, folosit la cladirile monumentale (biserici, palate etc.). /<fr. fleche

LEICA ~ci f. reg. 1) Obiect in forma de con, prelungit printr-un tub ingust, care serveste la turnarea lichidelor in vasele cu gura stramta; palnie. 2) Palnie din doage cu fundul plat folosita la turnarea vinului in butoaie. ◊ A face gatul (sau gura) ~ si pantecele balerca a bea foarte mult. /<rus. leika

PRASNEL¹ ~e n. 1) Jucarie mica in forma de con cu varf ascutit, care, fiind rasucita bine si lasata sa cada pe o suprafata plana, isi continua miscarea de rotatie, pastrandu-si astfel echilibrul; titirez; sfarleaza. ◊ Iute ca ~ul sprinten. 2) Capatul conic din partea de jos a fusului de tors (care inlesneste rotirea acestuia); sfarleaza; titirez. 3) Partea inferioara a fusului morii, fixata in una din pietre. /<sl. pristeni

SFARLEAZA ~eze f. 1) Capatul conic din partea de jos a fusului de tors (care inlesneste rotirea acestuia); prasnel; titirez. 2) Jucarie in forma de con cu varf ascutit care, fiind rasucita si lasata sa cada pe o suprafata plana, isi continua miscarea de rotatie, pastrandu-si astfel echilibrul; titirez; prasnel. ◊ Iute ca o ~ a) foarte iute si harnic; b) care nu are nici un pic de astampar. 3) Instrument meteorologic primitiv care indica directia vantului; morisca de vant; girueta. 4) fig. Persoana vioaie si sprintena. /sfarla + suf. ~eaza

TIRS ~uri n. 1) mit. Toiag simbolic ornat cu frunze de vita de vie, cu care este infatisat, de obicei, zeul Bachus. 2) bot. Inflorescenta in forma de con de brad. /<ngr. thirsos, lat. thyrsus, fr. thyrse

TITIREZ¹ ~i m. 1) Jucarie in forma de con cu varf ascutit care, fiind rasucita bine si lasata sa cada pe o suprafata plana, isi continua miscarea de rotatie pastrandu-si echilibrul; prasnel; sfarleaza. 2) Capatul conic din partea de jos a fusului de tors; prasnel; sfarleaza. 3) fig. Persoana vioaie si sprintena. /cf. alb. tir

TUMUL ~i m. (la unele popoare antice) Ridicatura de pamant sau de piatra, in forma de con sau de piramida, inaltata deasupra mormintelor, in scop de protectie. /<lat. tumulus

TURTUR ~i m. 1) formatie mica de gheata in forma de con, care atarna de stresini sau de ramurile copacilor, aparuta prin inghetarea picaturilor de apa ce se preling. 2) mai ales la pl. pop. Fascicul de fire unite intre ele, prins ca ornament de marginea unor piese decorative sau vestimentare. /Orig. nec.

CUMULOVULCAN s.m. (Geol.) con vulcanic format prin suprapunerea alternativa a curgerilor de lava cu ingramadiri de blocuri si cenusa provenite din eruptii. [< fr. cumulo-volcan].

PROLUVIU s.n. 1. (Liv.) Inundatie mare, diluviu; potop. 2. (Geol.) Depozit sedimentar detritic friabil, format la baza pantelor, sub forma de conuri de dejectie, din fragmente de minerale si de roci transportate de curenti. [Pron. -viu. / cf. germ. Proluvium, it. proluvio, lat. proluvium].

STALACTITA s.f. 1. formatie calcaroasa in forma de con alungit, care atarna de tavanul pesterilor. 2. (Arte) Element decorativ care imita in mod stilizat forma unei stalactite. [Var. stalactit s.m. / < fr. stalactite, cf. gr. stalaktos – care pica].

TROMBA¹ s.f. 1. Coloana de apa ridicata in forma de con de vartejurile de vant, care o fac sa se invarteasca cu o mare iuteala. ♦ Coloana de fum, de praf ridicata de un vant puternic; vartej. 2. Tub prin care se face ventilatia in incaperile de jos ale unui vapor. [< fr. trombe].

TURBINAT, -A adj. (Bot.; zool.; despre unele organe) Care are forma unui con. [< fr. turbine, cf. lat. turbinatus].

TURBINECTOMIE s.f. (Med.) Ablatiune a unuia dintre cornetele foselor nazale. [Gen. -iei. / < fr. turbinectomie, cf. lat. turbo – cochilie in forma de con, gr. ektome – excizie].

con² s. n. 1. corp rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghic in jurul uneia dintre catetele sale; obiect cu o astfel de forma. ◊ ~ vulcanic = partea exterioara, in forma de con, a unui vulcan; ~ de lumina = fascicul de raze care pleaca dintr-un punct luminos si cade pe o suprafata. 2. fructul coniferelor. (<fr. cone, lat. conus)

galbula s. f. fruct in forma de con modificat, din solzi carnosi si concrescuti. (din fr. galbule)

conIC, -A adj. In forma de con. [< fr. conique].

conIFERE s.n.pl. Ordin de arbori cu frunzele (de obicei) persistente, in forma de ace si cu fructele in forma de conuri; (la sg.) planta din acest ordin. [Sg. conifer. / < fr. coniferes, cf. lat. conifer < conus – con, ferre – a purta].

OBconIC, -A adj. De forma unui con inversat. [Cf. germ. obkonisch, cf. lat. ob – invers, conus – con].

TIRS s.n. 1. Toiag lung cu care era infatisat zeul Bachus, impodobit cu frunze de iedera si de vita de vie si in varf cu un con de pin. 2. (Bot.) Inflorescenta in forma de con de brad. [Pl. -suri. / < fr. thyrse, lat. thyrsus, gr. thyrsos].

conIC, -A I. adj. in forma de con, referitor la con. II. s. f. curba rezultata prin intersectia unei suprafete conice cu un plan. (< fr. conique)

conIFERE s. n. pl. ordin de arbori si arbusti cu frunze aciculare sau solzoase, (persistente), cu flori unisexuate in forma de conuri si cu seminte aripate. (< fr. coniferes, lat. conifer)

CUMULOVULCAN s. m. con vulcanic format prin suprapunerea alternativa a curgerilor de lava cu ingramadiri de blocuri si cenusa provenite din eruptii. (< fr. cumulo-volcan)

GUYOT s. n. relief submarin de origine vulcanica, in forma de con cu sectiunea ovala, izolat pe fundul oceanului. (< fr., engl. guyot)

OBconIC, -A adj. de forma unui con rasturnat. (< fr. obconique, germ. obkonisch)

PINA s. f. element de coronament la monumentele funerare, in forma de con de pin, sculptat in piatra. (< lat. pina)

PROLUVIU s. n. depozit sedimentar detritic, friabil, la baza pantelor, sub forma de conuri de dejectie. (< lat. proluvium)

TIRS s. n. 1. toiag impodobit cu frunze de vita, de iedera si in varf cu un con de pin, purtat de zeul Dionysos; ferula (1). 2. inflorescenta in forma de con de brad. (< fr. thyrse, lat. thyrsus, gr. thyrsos)

TROMBA s. f. 1. coloana de apa ridicata in forma de con de vartejurile de vant, care o fac sa se invarteasca cu o mare iuteala. ♦ in ~ = vertiginos, rapid. ◊ coloana de fum, de praf, ridicata de un vant puternic; vartej. 2. (mar.) tub metalic vertical, curbat la partea superioara, prin care se face aerisirea incaperilor de sub punte. (< fr. trombe, it. tromba)

TURBINAT, -A adj. (biol.; despre unele organe) de forma unui con. (< fr. turbine, lat. turbinatus)

conirostru, -a adj. si s. (con si lat. rostrum, cioc. V. rost). Zool. Care are ciocu in forma de con, ca vrabia.

conoid, -a adj. (vgr. konoeides, d. konos, con, si eidos, aspect). Geom. In forma de con. S. f. Suprafata produsa de o linie dreapta care se sprijina constant pe o dreapta fixa, ramine paralela cu un plan fix si implineste inca o a treia conditiune oare-care.

PLANEZA, planeze, s. f. Interfluviu inclinat cu contur triunghiular delimitat de vai inguste, format pe pantele conurilor vulcanice. – Din fr. planeze.

DEJECTIE, dejectii, s. f. 1. Evacuare a excretiilor din organism, in special a materiilor f****e; (concr.) materia f****a evacuata. ♦ Apa murdara provenita din fabrici sau din gospodarii, care degradeaza apele naturale in care se scurge. 2. (In sintagma) con de dejectie = forma de relief cu aspect de evantai, alcatuita din bolovanisuri, pietrisuri, nisip si argila depozitate de torenti si rauri acolo unde se produce o schimbare de panta. [Var.: dejectiune s. f.] – Din fr. dejection, lat. dejectio, -onis.

ELICE s.f. 1. Curba care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. 2. Organ rotitor format din doua sau mai multe pale fixate pe un butuc, care pune in miscare un avion, un vapor etc. [Pl. invar., var. helice s.f. / < fr. helice, it. elice, cf. gr. helix – spirala].

CALDEIRA (‹ fr.) s. f. (GEOMORF.) Vechi crater vulcanic urias, format printr-o explozie si largit prin prabusiri, in interiorul caruia s-a format un nou con vulcanic cu un crater mai mic (ex. Vezuviul).

RAMNA, rau, afl. dr. al Putnei in C. Siretului Inferior, pe terit. com. Milcovul (jud. Vrancea); 56 km. Izv. din Subcarpatii Vrancei, de pe pantele de SE ale dealului Garbova, de la 690 m alt., iar la iesirea din Subcarpati, la contactul cu campia, formeaza un larg con de dejectie. Afl. pr.: Valea Neagra, Rascuta, Tinoasa.

BUDAI, budaie, s. n. (Reg.) 1. Vas din doage, de forma unui trunchi de con, in care se pastreaza laptele, se duc bucatele la camp, se tin bauturi etc. 2. Trunchi scobit, intrebuintat ca ghizd la fantana. – Din magh. bodon.

GALEATA, galeti, s. f. 1. Vas de lemn, de metal etc. de forma unui trunchi de con cu baza mare in partea superioara, cu toarta, folosit pentru transportul (si pastrarea) unor lichide, unor materiale granulare sau pulverulente etc.; continutul acestui vas; caldare. ◊ Expr. A ploua (sau a turna) cu galeata = a ploua foarte tare, torential. 2. Veche masura de capacitate pentru lapte, cereale etc., a carei valoare a variat in timp, pe regiuni si pe substante; continutul acestei masuri. 3. Dijma in grane care se percepea in evul mediu, in tarile romane. – Lat. galleta.

ODOROB, odoroabe, s. n. (Reg.) Cos de nuiele in forma unui trunchi de con, fara fund, care serveste la pescuit. – Din rus. udoroba „oala sparta”.

PUTINA, putini, s. f. Vas de lemn, de obicei de forma unui trunchi de con, facut din doage legate cu cercuri si folosit mai ales la pastrarea unor branzeturi, muraturi etc. ◊ Expr. A spala (sau a sterge) putina = a fugi pe furis, a disparea din fata unui pericol sau a unei situatii neplacute. – Lat. *putina.

FES, fesuri, s. n. Acoperamant al capului pentru barbati, de forma unui trunchi de con, facut din pasla sau postav (rosu) si adesea impodobit cu un ciucure, purtat mai ales de musulmani. ◊ Expr. (Fam.) Interesul poarta fesul, se spune la adresa celui care face anumite actiuni numai pentru a dobandi avantaje. A-i turti (cuiva) fesul = a face pe cineva sa ramana uimit in fata unei prostii savarsite; a comite o mare prostie. ♦ Caciulita crosetata sau calota de fetru purtata (de femei si de copii) pe varful capului. – Din tc. fes.

ETALAJ, etalaje, s. n. 1. Etalare. 2. Partea inferioara, in forma de trunchi de con, a cuvei unui furnal. – Din fr. etalage.

TIPIE, tipii, s. f. (Reg.) Colina cu varful tesit, de forma unui trunchi de con. – Et. nec.

TRONconIC, -A, tronconici, -ce, adj. (Rar) Care are forma unui trunchi de con. – Din fr. tronconique.

SITISCA, sitisti, s. f. (Reg.) Vas de forma unui trunchi de con, cu fundul perforat, folosit in gospodarie la strecurarea laptelui si a altor lichide; strecuratoare. ♦ Strecuratoare pentru ceai. – Sita + suf. -isca.

CADA cazi f. 1) Vas mare pentru imbaiat; baie. 2) Vas mare din doage, in forma de trunchi de con, in care se strivesc strugurii si se lasa sa fermenteze. 3) Recipient mare, deschis (din lemn, metal, beton etc.) pentru lichide, folosit in diverse operatii tehnologice. [G.-D. cazii] /<sl. kadi

COLIBA ~e f. 1) constructie provizorie, in forma de piramida sau con, folosita ca adapost impotriva intemperiilor. 2) Locuinta primitiva. /<sl. koliba

FES ~uri n. 1) (in unele tari orientale) Acoperamant pentru cap in forma de trunchi de con, confectionat din postav (de obicei rosu) si impodobit cu ciucure (negru), purtat de barbati. 2) Boneta de panza, de stofa etc.; scufie. ◊ Interesul poarta ~ul se spune cand interesul propriu serveste drept stimulent pentru efectuarea unei actiuni avantajoase. A turti ~ul a face o prostie. /<turc. fes

INALTIME ~i f. 1) Distanta de la pamant pana la un anumit punct de deasupra lui. ~ea norilor. 2) Dimensiune a unui corp luata de la baza lui orizontala pana la varf. ~ea unui copac. 3) mai ales la pl. Spatiu situat la o distanta mare de deasupra pamantului; bolta cereasca; cer. 4) Perpendiculara coborata din varful unei figuri geometrice pe baza ei. ~ea unui con. 5) Lungimea acestei perpendiculare. 6) forma inalta de relief (munte, deal). A ocupa o ~. 7) fig. Stare de superioritate (corespunzatoare momentului sau situatiei). ◊ A fi la ~ a corespunde cerintelor in situatia data. 8) Calitate a unui sunet de a fi ascutit. 9) inv. (urmat de un pronume posesiv) Termen reverentios, folosit la adresa unei persoane de rang inalt. ~ea sa. ~ea voastra. [G.-D. inaltimii] /inalt + suf. ~ime

PUTINA ~i f. Vas in forma de trunchi de con, facut din doage plate cercuite, in care se tin, mai ales, branzeturile si muraturile. ◊ A spala (sau a sterge) ~a a pleca, a fugi (din fata unui pericol sau a unei imprejurari nefavorabile). [G.-D. putinei] /<lat. putina

SUPOZITOR ~oare n. Preparat medicamentos, in forma de cilindru sau con, care se administreaza pe cale rectala. /<fr. suppositoire

DEJECTIE s.f. 1. Evacuarea excretiilor din corp (mai ales a excrementelor); materia evacuata. 2. Scurgeri provenite din industrii, din gospodarii, care degradeaza apele naturale in care se scurg. 3. con de dejectie = gramada, ingramadire de pietris, de nisip etc. care se depune in regiunea inferioara a unui torent si are forma unei jumatati de con foarte turtit; agestru. [Gen. -iei, var. dejectiune s.f. / < fr. dejection, cf. lat. deiectio].

GUYOT s.n. (Geol.) Relief submarin de origine vulcanica, in forma de trunchi de con cu sectiune ovala, care se ridica izolat pe fundul oceanului. [< fr., engl. guyot, cf. Guyot – geolog american].

DEJA, deje, s. f. (Reg.) Vas scund de lemn, cilindric sau in forma de trunchi de con (folosit la prepararea vinului). – Magh. dezsa.

TRONconIC, -A adj. In forma de trunchi de con. [Cf. fr. tronconique].

DEJECTIE s. f. 1. evacuare a excretiilor din corp; materia evacuata. 2. scurgeri provenite din industrii, din gospodarii, care degradeaza apele naturale in care se scurg. 3. con de ~ = gramada de pietris, de nisip etc. care se depune in regiunea inferioara a unui torent, avand forma unei jumatati de con turtit; agestru. 4. (pl.) materii pe care le arunca vulcanii. (< fr. dejection, lat. deiectio)

TRONconIC, -A adj. in forma de trunchi de con. (< fr. tronconique)

BUTELIE, butelii, s. f. 1. Vas de sticla, de material plastic sau de metal, de diferite forme, folosit pentru depozitarea si transportarea unor materiale fluide, granulare sau pulverulente. ◊ Butelie de Leyda = condensator electric in forma de cilindru sau de con, alcatuit dintr-o butelie de sticla cuprinsa intre doua armaturi metalice. 2. Sticla pentru pastrat sau pentru transportat lichide; butelca. – Din fr. bouteille.

FLESA, flese, s. f. 1. Acoperis foarte inalt, in forma de piramida sau de con, folosit, mai ales in evul mediu, la constructiile monumentale ale bisericilor. 2. Partea din spate a afetului unui tun. 3. Procedeu ofensiv la scrima, constand din deplasarea energica si rapida a corpului inainte. – Din fr. fleche.

BITRONconIC, -A adj. In forma a doua trunchiuri de con cu baza comuna. // s.n. Vas cu aceasta forma, raspandit la noi cu deosebire in prima epoca a fierului. [< bi- + tronconic].

SOMA³ s.f. (Geol.) Margine a unui vechi crater, de forma circulara, care inconjura noul con. [< fr. somma].

BITRONconIC I. adj. in forma a doua trunchiuri de con cu baza comuna. II. s. n. vas cu aceasta forma. (< bi- + tronconic)

SOMA³ s. f. (geol.) margine a unui vechi crater, de forma circulara, care inconjura un con vulcanic mai nou. (< fr. somma)

BUTELIE, butelii, s. f. 1. Recipient cilindric de otel pentru gaze comprimate. ◊ Butelie de Leyda = condensator electric in forma de cilindru sau de con. 2. Sticla pentru pastrat sau transportat lichide. – Dupa fr. bouteille.

COFA ~e f. 1) Vas din doage cercuite, cu o singura toarta, avand forma de cilindru sau de trunchi de con, in care se pastreaza apa. ◊ A pune (sau a baga) in ~ pe cineva a) a pune in incurcatura pe cineva; a dezorienta; b) a-si demonstra superioritatea fata de cineva intr-un domeniu de activitate. Ploua (sau toarna) cu ~a ploua tare. 2) (in Moldova medievala) Unitate de masura pentru lichide egala cu aproximativ 1,288 l. /cf. bulg., sb. kofa

conTOPI vb. IV. refl. A se amesteca cu ceva, formand un tot; a se uni strans. [< con- + topi, dupa lat. confundere, fr. confondre].

ARARAT (AGRI DAGI [ari]), vulcan stins in E Turciei, in Pod. Armeniei format din roci bazaltice, dominat de doua conuri cu alt. de 5.165 m (Marele A.) si 3.925 m (Micul. A.) acoperit de gheturi. Potrivit traditiei aici s-a oprit arca lui Noe.

POLIZOR¹, polizoare, s. n. Masina-unealta folosita la prelucrarea prin aschiere a suprafetelor cu ajutorul unei pietre abrazive in forma de disc, de cilindru, de trunchi de con etc., care are o miscare de rotatie. – Din fr. polissoir.

conTOPI, contopesc, vb. IV. Refl. si tranz. A (se) amesteca cu ceva, formand un singur tot; a (se) uni strans, a (se) impreuna. – con¹- + topi (dupa germ. zusammenschmelzen).

BIOconSTIINTA, bioconstiinte, s. f. forma de constiinta atribuita animalelor, mai ales celor superioare. [Pr.: bi-o-con-sti-in-] – Bio- + constiinta.

STROFOIDA s.f. Curba plana, loc geometric al focarelor conicelor obtinute prin intersectarea unui con cu un plan care se roteste in jurul unei perpendiculare pe o generatoare a conului. [Pron. -fo-i-. / < fr. strophoide, cf. gr. stropheion – odgon, eidos – forma].

BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor care creste in zona muntoasa, inalt pana la 50 m, cu tulpina dreapta, cu frunzele in forma de ace de culoare verde-inchis, persistente, cu florile si semintele in conuri (Abies alba); p. gener. nume dat coniferelor. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de ienupar cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ◊ (In sintagma) Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea incaperilor sau a apei de baie; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de ienupar. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii, bomboane etc. cu prilejul Craciunului sau al Anului Nou; pom de Craciun. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor la nunti. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei; melodie dupa care se executa aceasta hora. – Cf. alb. *bradh, bredh.

A SE conTOPI ma ~esc intranz. A se uni, formand un tot organic; a se impreuna; a se imbina; a se confunda. /con- + a (se) topi

ATRIUM s.n. 1. Curtea interioara, inconjurata de portice acoperite, a caselor romane antice. 2. Partea din mijloc a unei bazilici. 3. (Anat.; in forma de atriu) Cele doua despartituri superioare ale inimii. 4. (Geol.) Culoar care inconjura un con vulcanic secundar imbucat in craterul unui vulcan mai vechi. [Pron. -tri-um, pl. -muri, var. atriu s.n. / < lat., fr. atrium, it. atrio].

PIEMONT s.n. (Geol.) Relief de acumulare format la contactul unei regiuni muntoase cu o depresiune sau cu o campie prin asocierea conurilor de dejectie. [< fr. piemont, cf. Piemont – regiune in Italia].

conjug, a -a v. tr. (lat. conjugo, -are, d. con-, impreuna, si jugare, a uni. V. jug, injug, ajung). Gram. Schimb un verb dupa forma, mod, timp, numar sau persoana, precum: fac, faci, face.

consist, a -a v. intr. (fr. consister, d. lat. con-sistere. V. asist si constau). Am fiinta, constau: fericirea consista in virtute. Is compus, is format, constau: apa consista din idrogen [!] si oxigen.

SECTOR, sectoare, s. n. 1. (Mat.) Portiune dintr-un plan limitata de doua drepte concurente si de arcul unei curbe cuprins intre cele doua drepte; multimea punctelor din interiorul unei sfere, situata in interiorul conului avand ca baza un cerc mic al sferei, iar ca varf centrul sferei. ♦ (Tehn.) Organ de masina in forma de cerc, de roata (dintata). 2. Fiecare dintre zonele corespunzatoare unei delimitari de orice natura a unei suprafete; portiune limitata dintr-o suprafata. ♦ Zona de actiune a unei unitati militare. ♦ Subimpartire administrativa in cadrul unui oras mai mare. 3. Domeniu sau ramura de activitate. – Din fr. secteur, lat. sector, -oris.

con ~uri n. 1) Corp geometric rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghic in jurul catetei. 2) Obiect cu o astfel de forma. ◊ ~ vulcanic partea din afara a unui vulcan inaltata deasupra pamantului. 3) Fructul coniferelor. ~ de brad. 4): ~ in trepte mecanism pentru schimbarea vitezei de rotatie. /<fr. cone, lat. conus

concep, -ceput, a -cepe v. tr. (lat. con-cipere. V. incep). Zamislesc, ramin ingreunata. Fig. Imi fac o ideie justa despre lucruri. Incep a avea: a concepe o speranta. Inventez, formez: a concepe un plan.

constitui si -iesc, a -i v. tr. (lat. constituere, d. con-, impreuna, si statuere, a pune, a aseza, a hotari. – Eu constitui, tu constitui; el, ei constituie, sa constituie. V. destitui, statut). Formez esenta unui lucru: sufletu si corpu constituie omu. Organizez: a constitui o societate. Asignez, dau, vorbind de procurarea unei sume: a constitui o zestre, o renta. constitui captiv, arestez. V. refl. Ma constitui captiv, ma predau.

sistoare (-ori), s. f. – 1. Centura, banda, fasa. – 2. Una din cele sapte tije dispuse in cerc care formeaza volantul rotii de moara. – Var. sitoare, sistoare, sustoare. Sb. sestar „cerc”. Legatura cu lat. cinctorium (Cretu 338) sau cu sl. siti „a coase” (Scriban) este improbabila. Dupa Cihac, II, 389, din sl. siska „con”.

ELICE, elice, s. f. 1. Organ de masina (avand forma unor aripi sau a unor lopeti fixate pe un ax rotativ) care serveste la punerea in miscare a unui avion, a unei nave etc. 2. Linie curba care taie sub un unghi constant generatoarele unui cilindru sau ale unui con. [Var.: helice s. f.] – Din fr. helice, lat. helix, -icis.