AUTOFINANTA, autofinantez, vb. I. Refl. A se finanta din fonduri proprii. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + finanta.

AUTOFINANTA vb. I. refl. A se finanta din fonduri proprii. [Cf. fr. s'autofinancer].

AUTOFINANTA vb. refl. a se finanta din fonduri proprii. (< fr. sautofinancer)

AUTOFINANTARE, autofinantari, s. f. Finantare din fonduri proprii. – Din auto¹- + finantare.

BANCA INTERNATIONALA PENTRU RECONSTRUCTIE SI DEZVOLTARE / BANCA MONDIALA (B.I.R.D. / B.M.; in engl.: International Bank for Reconstruction and Development / World Bank – I.B.R.D. / W.B.), agentie specializata guvernamentala (din 1947) in cadrul sistemului O.N.U., cu sediul la Washington (S.U.A.), creata la 27 dec. 1945 in urma Conferintei de la Bretton Woods din 22 iul. 1944 (isi incepe activitatea la 25 iun. 1946), in scopul acordarii de imprumuturi din fonduri proprii sau recuperate de pe piata de capital, tarilor in curs de dezvoltare, pentru finantarea unor proiect economice, precum si al asistentei tehnice necesare. Sprijina nevoile de dezvoltare umana si sociala pe termen lung, asigura imprumuturi financiare directe, furnizand suport in perioadele de criza in general populatiei din zonele subdezvoltate, foloseste parghii financiare pentru a promova politici-cheie si reforme institutionale, sprijina capitalul privat creand un climat favorabil investitiilor, asigura suport financiar pentru bunurile de larg consum indispensabile supravietuirii populatiei in tarile sarace. Cuprinde un ansamblu de trei institutii bancare asociate: Corporatia Financiara Internationala (C.F.I.; in engl.: International Finance Corporation – I.F.C.), fondata in 1956, 175 membri, Asociatia Internationala pentru Dezvoltare (A.I.D.; in engl.: International Development Association – I.D.A.), fondata in 1960, 162 membri, Agentia pentru Garantarea Investitiilor Multilaterale (A.G.I.M.; in engl.: Multilateral Investment Guarantee Agency – M.I.G.A.), fondata in 1988, 154 de membri, toate trei cu sediul la Washington. Romania este membru B.I.R.D. / B.M. din 9 dec. 1972.

A SE AUTOFINANTA ma ~ez intranz. A se finanta din fondurile proprii. /auto- + a (se) finanta

PREMIAL ~a (~i, ~e) Care tine de premii; propriu premiilor. fond ~. [Sil. -mi-al] /premiu + suf. ~al

DIRECTORIAL ~a (~i, ~e) 1) Care apartine unui director; propriu unui director. fond ~. Birou ~. 2) Care tine de directie; propriu directiei. [Sil. -ri-al] /<fr. directorial

fond s. 1. continut, (fig.) miez. (~ul propriu-zis al unui roman.) 2. esenta, materie, (fig.) inima, maduva, miez, nucleu, sambure. (A intra in ~ul chestiunii.) 3. v. fundal. 4. (FIN.; mai ales la pl.) mijloc, resursa, (inv.) sermaia. (~uri banesti.)

ROTATIE s. f. 1. miscare a unui corp in jurul unui punct fix sau al unei axe. 2. (mat.) transformare biunivoca a planului sau a spatiului in el insusi determinata de un punct fix (centru) sau de o dreapta (axa), printr-o rotatie (1) pastrand unghiurile si distantele; rotor (2). 3. miscare a corpurilor ceresti in jurul axei proprii. 4. schimbare alternativa. ♦ a capitalului = circuitul fondurilor de productie in sfera productiei si a circulatiei. ◊ alternare metodica pe acelasi teren a plantelor care se cultiva intr-un asolament. ◊ schimb alternativ de persoane sau de echipe in cursul unei activitati. (< fr. rotation, lat. rotatio, germ. Rotation)

JARGON s.n. Limbaj specific anumitor categorii sociale, profesiuni etc., cu o sfera de circulatie ingusta, care are fond principal de cuvinte si o structura gramaticala proprie. [< fr. jargon].

JARGON s. n. limbaj specific anumitor categorii sociale sau profesionale, cu o sfera de circulatie restransa, care are fond principal de cuvinte si o structura gramaticala proprie. (< fr. jargon)

aleluia, interj. – Exclamatie care figureaza in cintarile bisericesti. – Var. aliluia. Mgr. ἀλληλούια (din ebr. hallelū Jah), direct din gr. in cazul var., iar la cealalta forma prin intermediul sl. aleluja. – Der. ler, interj. proprie poeziei pop. cu caracter religios, cum sint colindele (D. Dan, apud Bogrea, Analele Dobrogei, XV, 171); daca aceasta ipoteza este exacta (cf. var. ailerui, lerui, leroi) este cuv. contemporan cu cele care alcatuiesc fondul lat. al rom.

REZONANTA, rezonante, s. f. 1. Proprietate a unor corpuri sau a unor incaperi de a intensifica si a prelungi sunetele; rasunet. 2. Stare de v******e in care se gaseste un corp sau un sistem fizic cand asupra lui se exercita o actiune exterioara periodica, cu o frecventa egala ori apropiata cu frecventa proprie v******ei corpului sau a sistemului. ◊ Cutie de rezonanta = cavitate al carei volum de aer este capabil sa oscileze si sa amplifice sunete. 3. (Med.) Tulburare de gandire la schizofrenici, caracterizata prin inlocuirea legaturilor de fond ale actiunilor prin relatii verbale, de obicei facute dupa asonanta, rima sau localizare in timp sau spatiu. – Din fr. resonance.