SANZIANA, sanziene, s. f. I. 1. (Bot.; mai ales la pl.) Numele a trei specii de plante erbacee: a) dragaica; b) (si in sintagma sanziene albe) planta erbacee cu frunze lanceolate dispuse in forma de rozeta si cu flori albe (Galium mollugo); c) mica planta erbacee cu flori albe Galium rotundifolium). 2. (La pl.) Numele popular al sarbatorii crestine celebrate la 24 iunie; dragaica. II. (La pl.) Nume dat, in folclorul romanesc, ielelor. [Pr.: -zi-a-. – Var.: (reg.) samziana, samzaiana s. f.] – Lat. sanctus dies Johannis.

PLUGUSOR, plugusoare, s. n. 1. Diminutiv al lui plug; plugulet, plugut. 2. Plug (1) impodobit cu hartie colorata, cu flori etc., cu care umbla flacaii in ajunul Anului nou, recitand colinde, sunand din clopotei, pocnind din bici etc.; p. ext. datina uratului de Anul nou in folclorul romanesc, precum si versurile care se rostesc cu aceasta ocazie; plugulet, plug (5). – Plug + suf. -usor.

BARTOK [bɔrto:c], Bela (1881-1945, n. Sinnicolau Mare), compozitor, pianist, muzicolog si folclorist ungur. Creatia sa (concerte instrumentale, o opera, balete, cvartete, muzica simfonica, piese pentru pian si pentru vioara) a contribuit la revolutionarea limbajului muzical modern, prin transfigurarea elementelor folclorice. A prelucrat motive din folclorul romanesc. Contributii esentiale la culegerea stiintifica a folclorului. M. post-mortem al Acad. Romane (1991).

CONSTANTINESCU, Paul (1909-1963, n. Ploiesti), compozitor roman. M. coresp. al Acad. (1963), prof. univ. la Bucuresti. Creatia sa (muzica simfonica, de camera, lucrari concertante, „Oratoriul de Craciun”, operele „O noapte furtunoasa” si „Pana Lesnea Rusalim”), moderna ca tehnica componistica, se sprijina pe folclorul romanesc.

DOINA, doine, s. f. Poezie lirica specifica folclorului romanesc, care exprima un sentiment de dor, de jale, de revolta, de dragoste etc., fiind insotita, de obicei, de o melodie adecvata; specie muzicala a creatiei folclorice romanesti, avand caracteristicile de mai sus. – Et. nec.

BADIUL, cintec haiducesc din eposul eroic al folclorului romanesc, datind din sec. 17-18. A fost publicat prima oara de V. Alecsandri.

BRAILOIU, Constantin (1893-1958, n. Bucuresti), muzicolog, folclorist si compozitor roman. M. coresp. al Acad. (1946). Prof. univ. la Bucuresti. Intemeietor al Arhivei de Folclor a Societatii Compozitorilor romani din Bucuresti si al arhivelor internationale de muzica populara din Geneva. Muzica de camera, instrumentala si vocala. Studii de etnomuzicologie („Muzica populara romaneasca”), culegeri de melodii populare. A dezvoltat cercetarea in spirit stiintific a folclorului romanesc. Unul dintre initiatorii etnomuzicologiei mondiale.

BARLEA, Ovidiu (1917-1990, n. sat Birlesti, jud. Alba), folclorist roman. Culegeri de snoave, ghicitori si povesti populare. Sinteze in domeniul folclorului („Mica enciclopedie a povestilor romanesti”) si al folcloristicii generale („Metoda de cercetare a folclorului”, „Istoria folcloristicii romanesti”).

ALEXANDRIA, roman popular. Scris in Egiptul elenistic (c. sec. 3 i. Hr.) si atribuit istoricului Callisthenes, evoca, apelind adesea la elemente miraculoase, fantastice, razboaiele lui Alexandru Macedon. Raspindit in toata Europa, A. a patruns in literatura romana printr-o traducere in slavona sirbo-croata. Aceasta versiune sta la baza primei prelucrari romanesti cunoscute, datind din a doua jumatate a sec. 16 si pastrata in copii manuscrise, in toate provinciile romanesti. Elemente din A. au intrat in folclor (colinde, oratii etc.) si in onomastica populara.

CARAMAN, Petre (1898-1980, n. Virlezi, jud. Galati), folclorist si filolog roman. Prof. univ. la Iasi. Cercetari despre colinde („Colindatul la romani, slavi si alte popoare”). Contributii privind istoria baladei si metoda de cercetare a folclorului. M. post-mortem al Acad. (1991).

SBIERA, Ion G. (1836-1916, n. sat Horodnic de Jos, jud. Suceava), filolog si folclorist roman. Membru fondator al Societatii Academice Romane (1866), prof. univ. la Cernauti. Unul dintre organizatorii „Reuniunii Romane de Leptura” (1862). Culegeri de folclor din Bucovina („Povesti si poezii poporale romanesci”, „Colinde, cantece de stea si urari la nunti”). Editii de texte romanesti vechi („Codicele Voronetean”). Monografii („Traiul romanilor inainte de fondarea staturilor nationale”, „Miscarea bisericeasca a romanilor din Bucovina”).

CANDREA I. Aurel (1872-1950, n. Bucuresti), lingvist si filolog roman. Prof. univ. la Bucuresti. Autor, impreuna cu O. Densusianu. al „Dictionarului etimologic al limbii romane. Elementele latine” si, cu Gh. Adamescu, al „Dictionarului enciclopedic ilustrat <Cartea Romaneasca>”. Studii de dialectologie, de lexicologie, de limba veche romana („Psaltirea Scheiana comparata cu celelalte psaltiri din sec. XVI-XVII traduse din slavoneste”) si de folclor.