VIROLA, virole, s. f. 1. Inel mic de metal care strange manerul de lemn al unui cutit, al unei unelte etc. pentru a-l impiedica sa crape. 2. Cilindru format din foi de tabla nituite sau sudate, care intra in constructia unei cladiri, a unui rezervor etc. – Din fr. virole.

FALT, falturi, s. n. 1. Cleste de forma speciala, folosit la tragerea pe calapod a fetelor incaltamintei. 2. Fiecare dintre bucatile mici de piele care cad in urma prelucrarii pieilor la masina de faltuit. 3. Taietura, scobitura facuta pe marginea unei scanduri, a unei tigle etc., pentru a permite imbinarea cu alta scandura, tigla etc. cu o taietura corespunzatoare. ♦ Indoitura facuta de-a lungul marginii unei foi de tabla subtire, pentru a permite imbinarea cu alta foaie; p. ext. imbinare astfel realizata. 4. (Poligr.) Bentita de panza sau de hartie rezistenta de care se lipesc plansele intercalate intr-un volum. – Din germ. Falz[eisen].

MATARE s.f. 1. Inlaturarea luciului la panzeturi sau la fire de matase artificiala. 2. Etansare a unei imbinari intre doua foi de tabla groasa; stemuire. [Dupa fr. matage].

VIROLA s.f. 1. Inel mic de metal care strange manerul de lemn al unui cutit, al unei unelte etc. pentru a-l impiedica sa crape. 2. (Tehn.) Cilindru format din foi de tabla nituite sau sudate, care intra in constructia unei cladiri, a unui rezervor etc. [< fr. virole, cf. lat. viriola – mica bratara].

GHILOTINA s. f. 1. instrument de decapitare dintr-un cutit care aluneca pe doua ghidaje peste gatul celui condamnat. 2. (poligr.) masina de taiat hartia. ◊ foarfece pentru taiat foi de tabla. (< fr. guillotine)

MATA vb. tr. 1. a face mat, a inlatura luciul la panzeturi sau la fire de matase artificiala. 2. a etansa imbinarea dintre doua foi de tabla groasa; a stemui. 3. a introduce mortar in rosturi prin batere. (< fr. mater)

POLIZA vb. tr. 1. a prelucra piese cu ajutorul polizorului. 2. a lamina la rece foi de tabla subtire, recoapta si decapata, care urmeaza sa fie cositorita. (dupa fr. polir)

VIROLA s. f. 1. inel mic de metal care strange manerul de lemn al unui cutit, al unei unelte etc. 2. (tehn.) cilindru din foi de tabla nituite sau sudate, in constructia unei caldari, a unui rezervor. (< fr. virole)

lama (lame), s. f. – 1. tabla, foaie, placa de metal. – 2. Partea metalica taioasa a unui instrument. – 3. foita fina metalica (de ras). Fr. lame, partial prin intermediul ngr. λάμα. Este omonim cu lama, s. m. (conducator religios), din fr. lama; si cu lama, s. f. (zool.) din fr. lama.

GHILOTINA, ghilotine, s. f. 1. Instrument de executie a celor condamnati la moarte prin decapitare. ♦ Pedeapsa cu moartea prin ghilotinare. 2. Instrument prevazut cu o lama ascutita, care serveste la taierea foilor de tabla, de carton, de hartie etc. – Din fr. guillotine.

POLIZA, polizez, vb. I. Tranz. A prelucra prin aschiere suprafata unui obiect cu ajutorul polizorului. ◊ Masina de polizat = polizor. ♦ A lamina la rece foile de tabla subtire. – Din polizor. Cf. fr. polir.

TOLA, tole, s. f. foaie de tabla (groasa) taiata la dimensiunile necesare pentru o anumita lucrare. – Din fr. tole.

FALT ~uri n. 1) Unire a foilor de tabla prin indoirea marginilor alaturate. 2) Taietura facuta pe marginea unei piese (scandura, tigla etc.) pentru a o putea uni cu o alta piesa (de acelasi fel). 3) Cutit folosit in tabacarie cu care se uniformizeaza grosimea pielii. 4) Cleste de forma speciala folosit la tragerea pe calapod a fetelor incaltamintei. /<germ. Falz[eisem]

tabla¹ table f. 1) foaie metalica subtire, folosita la acoperitul caselor si la confectionarea diferitelor obiecte; tinichea. 2) Placa cu inscriptii; tablie. ◊ tabla cerata placa de lemn, acoperita cu un strat de ceara pe care, in antichitate, se scria cu stilul. 3) Panou special, vopsit intr-o culoare inchisa, pe care se poate scrie cu creta. 4) foaie cuprinzand desenul unui ansamblu de rubrici completate cu cifre, date, informatii, simboluri, prezentate intr-o anumita ordine; tabel. ◊ tabla de materii foaie de la inceputul sau de la sfarsitul unei carti sau a unei reviste, care cuprinde numerele compartimentelor cu indicarea paginilor corespunzatoare; cuprins; sumar. tabla inmultirii (sau tabla lui Pitagora) tabel care contine produsele inmultirii intre ele a primelor zece numere. 5) reg. Recipient cu fundul plat si cu marginile usor ridicate, pe care se aduc mancarea si tacamurile la masa; tava. 6) reg. Parcela de pamant semanata. [G.-D. tablei; Sil. ta-bla] /<lat. tabula, ung. tabla, fr. table

TOLA ~e f. foaie de tabla taiata la dimensiunile necesare. /<fr. tole

TOLA s.f. (Tehn.) foaie de tabla groasa, taiata la dimensiunile necesare unei anumite lucrari. [< fr. tole].

TOLA s. f. foaie de tabla (groasa), taiata la dimensiunile necesare unei anumite lucrari. (< fr. tole)

VOALA vb. I. tr. a acoperi cu un voal; a ascunde, a umbri, a masca; (fig.) a insela aparentele. II. refl. 1. (despre voce) a-si pierde sonoritatea si limpezimea; a se estompa. 2. (despre un material fotografic) a se innegri usor, a se strica datorita venirii in contact cu lumina, unei greseli de fabricatie sau folosirii unui revelator de calitate inferioara. 3. (despre o piesa de lemn sau de metal, o foaie de tabla etc.) a se deforma, a nu mai fi plana. (< fr. voiler)

TINICHEA, tinichele, s. f. 1. Placa sau foaie subtire de tabla de otel avand diverse intrebuintari. ♦ (Depr.) Metal de calitate inferioara. ◊ Expr. A fi (sau a ramane, a ajunge ori a lasa pe cineva) tinichea = a fi (sau a ramane, a ajunge ori a lasa pe cineva) lipsit de ori ce bun material. 2. Cutie, vas, recipient facut din tabla. 3. (Depr.) Decoratie, medalie. 4. (Reg.) Scandura subtire (de brad). – Din tc. teneke.

DUBLOR s.n. 1. (Tehn.) Masina pentru indoit pachete de tabla in scopul laminarii acesteia in foi subtiri. 2. (Electr.) Dispozitiv, circuit etc. care dubleaza o anumita marime. [Cf. fr. doubleur, engl. dubler].

DUBLOR s. n. 1. masina pentru indoit pachete de tabla in scopul laminarii acesteia in foi subtiri. 2. dispozitiv, circuit etc. care dubleaza o anumita marime. (< fr. doubleur, engl. dubler)

PLACA s.f. 1. foaie de metal, de lemn, de sticla, de ebonit etc. 2. tabla, tablita pe care este scris, sapat ceva. [Pl. placi. / < fr. plaque, cf. it. placca].

PLEU ~uri n. reg. foaie subtire, folosita la acoperitul caselor si la confectionarea diferitelor obiecte; tabla, tinichea. /<ung. pleh, sb. pleh

TINICHEA ~ele f. 1) foaie subtire de metal, folosita la acoperitul caselor si la confectionarea diferitelor obiecte; tabla. 2) pop. Obiect de calitate proasta confectionat din metal. [Art. tinicheaua; G.-D. tinichelei] /<turc. teneke

TABEL, tabele, s. n. 1. foaie cuprinzand nume, cifre si date, introduse in rubrici cu specificatii amanuntite, pentru a servi unui anumit scop; tabla¹ (4), tablou (I 5). ♦ (Mat.; Tehn.) Serie de valori numerice obtinute prin calcul, prin observatii sau experiente, aranjate intr-o anumita ordine, in siruri si coloane, pentru usurarea unor calcule sau pentru obtinerea unei clasificari. 2. (Inv.) Tablou (I 1); plansa; fig. priveliste. – Din lat. tabella, germ. Tabelle.

TABEL ~e n. 1) foaie cuprinzand desenul unui ansamblu de rubrici completate cu cifre, date, simboluri, informatii, prezentate intr-o anumita ordine; tabla. 2) Lista de termeni, simboluri sau valori numerice, sistematizate intr-un anumit mod (pentru a usura folosirea lor). 3) Material didactic constand dintr-o coala de hartie pe care este desenata o ilu-stratie a temei de studiu. /<lat. tabella, germ. Tabelle

PLACA s. f. 1. foaie de metal, lemn, sticla, ebonita etc. ♦ ~ aglomerata = placa din aschii de lemn presate cu diferiti lianti; ~ fotografica = placa de sticla acoperita pe una din fete cu o emulsie fotosensibila; ~ de acumulator = fiecare dintre electrozii unui acumulator, pe care se afla o pasta de materie activa. 2. disc muzical. ♦ a schimba (sau a intoarce) a = a schimba subiectul unei discutii sau comportarea fata de cineva. 3. ~ turnanta = disc de otel sau de fonta, prevazut cu sine, care, rotindu-se pe un pivot, serveste la intoarcerea vehiculelor usoare de cale ferata; (fig.) raspantie, incrucisare de drumuri. 4. ~ de fundatie = fundament de beton al unei cladiri; placa de baza. 5. tabla pe care este scris, sapat ceva. 6. proteza dentara. 7. ~ continentala = bucata relativ independenta a scoartei terestre, de forma unei calote sferice, care se misca in raport cu altele. (< fr. plaque)