METALOGRAFIE s. f. 1. Ramura a metalurgiei care se ocupa cu studiul structurii metalelor si a aliajelor si cu legatura dintre proprietatile si structurile acestora. 2. Procedeu de tipar care foloseste clisee din foi de metal gravate cu dalta. – Din fr. metallographie.

A AMBUTISA ~ez tranz. (foi de metal) A prelucra, la rece sau la cald, prin deformare plastica, pentru a obtine anumite obiecte (cutii, capace etc.). /<fr. emboutir

dring interj. – Exprima zgomotul produs de lovirea unei foi de metal. – Var. dringa, dranga, sdring(a). Mr. sdring. Creatie expresiva. Se intilneste cu dring, s. n. (bat incovoiat pentru batut lina), din sl. d***u „bita”, astfel incit este greu de stabilit daca dring, s. n. (drimba) provine dintr-unul din aceste doua cuvinte. Pentru posibila legatura semantica intre „bita” si „drimba”, cf. lat. tignum „bita”, cava tigna „trasura”; fr. guimbarde „trasura” si „drimba”; sl. drǫgu › rus. d***a „targa” › droaga, s. f. (Mold., caruta), droanga, s. f. (Mold., clopotel). Totusi, Cihac, II, 101 si Candrea deriva acest cuvint de la sb. drnda „oblinc”, iar Conev 67 din bg. drankam „a bate clopotele”; dupa Scriban ar fi doar var. de la drimba. Der. (s)drangani (var. dringai, mr. sdinginescu), vb. (a rasuna, a zornai; inv., a bate din palme; a cinta prost la un instrument muzical; a cinta la drimba); (s)dranganeala (var. (s)dranganitura), s. f. (danganit); sdranganel, s. m. (clopotel); (s)drangalau, s. f. (crai, curtezan), cf. dragalau. Cf. drimba.

REPUSARE s.f. Actiunea de a repusa si rezultatul ei. ♦ (metal.) Modelare la rece a metalelor in foi. [< repusa].

PLACA s.f. 1. foaie de metal, de lemn, de sticla, de ebonit etc. 2. Tabla, tablita pe care este scris, sapat ceva. [Pl. placi. / < fr. plaque, cf. it. placca].

PLACA s. f. 1. foaie de metal, lemn, sticla, ebonita etc. ♦ ~ aglomerata = placa din aschii de lemn presate cu diferiti lianti; ~ fotografica = placa de sticla acoperita pe una din fete cu o emulsie fotosensibila; ~ de acumulator = fiecare dintre electrozii unui acumulator, pe care se afla o pasta de materie activa. 2. disc muzical. ♦ a schimba (sau a intoarce) a = a schimba subiectul unei discutii sau comportarea fata de cineva. 3. ~ turnanta = disc de otel sau de fonta, prevazut cu sine, care, rotindu-se pe un pivot, serveste la intoarcerea vehiculelor usoare de cale ferata; (fig.) raspantie, incrucisare de drumuri. 4. ~ de fundatie = fundament de beton al unei cladiri; placa de baza. 5. tabla pe care este scris, sapat ceva. 6. proteza dentara. 7. ~ continentala = bucata relativ independenta a scoartei terestre, de forma unei calote sferice, care se misca in raport cu altele. (< fr. plaque)

REPUSARE s. f. actiunea de a repusa. ◊ (metal.) modelare la rece a metalelor in foi. (< repusa)

VOALA vb. I. tr. a acoperi cu un voal; a ascunde, a umbri, a masca; (fig.) a insela aparentele. II. refl. 1. (despre voce) a-si pierde sonoritatea si limpezimea; a se estompa. 2. (despre un material fotografic) a se innegri usor, a se strica datorita venirii in contact cu lumina, unei greseli de fabricatie sau folosirii unui revelator de calitate inferioara. 3. (despre o piesa de lemn sau de metal, o foaie de tabla etc.) a se deforma, a nu mai fi plana. (< fr. voiler)

foiTA, foite, s. f. Diminutiv al lui foaie. 1. foaie subtire de hartie. ◊ foita de tigara = bucata mica de hartie speciala, foarte subtire, de forma dreptunghiulara, in care se inveleste tutunul pentru a face o tigara. ♦ (La pl.; fam., iesit din uz) Carti de joc; p. ext. joc de carti. ♦ foaie subtire de hartie rosie, care se folosea in loc de fard. ♦ foaie subtire de metal. 2. Frunzulita. 3. (Biol.; in sintagma) foite embrionare = straturile de celule (endodermul, ectodermul si mezodermul) ale embrionului in stare de gastrula. – foaie + suf. -ita.

TINICHEA ~ele f. 1) foaie subtire de metal, folosita la acoperitul caselor si la confectionarea diferitelor obiecte; tabla. 2) pop. Obiect de calitate proasta confectionat din metal. [Art. tinicheaua; G.-D. tinichelei] /<turc. teneke

FOLIE¹ s. f. foaie subtire de material plastic din care se fac pelerine, umbrelute pentru ploaie etc.; foaie subtire din metal. (< germ. Folie, it. foglia)

lama (lame), s. f. – 1. Tabla, foaie, placa de metal. – 2. Partea metalica taioasa a unui instrument. – 3. foita fina metalica (de ras). Fr. lame, partial prin intermediul ngr. λάμα. Este omonim cu lama, s. m. (conducator religios), din fr. lama; si cu lama, s. f. (zool.) din fr. lama.

EXFOLIA vb. I. 1. tr., refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. tr. (metal.) A lamina in foi subtiri. [Pron. -li-a, p.i. -iez, 3,6 -iaza, ger. -iind. / < lat. exfoliare, cf. fr. exfolier].

MALEABIL, -A, maleabili, -e, adj. 1. (Despre metale) Care poate fi intins in foi subtiri la temperatura inferioara aceleia de topire; (despre alte materiale) care poate fi usor modelat. 2. Fig. (despre oameni, despre caracterul lor etc.) Care se adapteaza usor; adaptabil, mladios, docil. [Pr.: -le-a-] – Din fr. malleable.

EXFOLIATIE, exfoliatii, s. f. 1. (Med.) Desprindere, sub forma de lamele subtiri, a straturilor superficiale ale pielii, ale unui os, cartilagiu sau tendon necrozat. 2. Cadere treptata a scoartei copacilor in mici bucatele. ♦ Desprindere de foi subtiri de la suprafata unui metal. [Pr.: -li-a-] – Din fr. exfoliation.

MALEABIL ~a (~i, ~e) 1) (despre metale) Care poate fi transformat in foi subtiri prin forjare sau laminare. 2) Care poate fi modelat cu facilitate; in stare sa fie prelucrat usor. 3) (despre persoane) Care se adapteaza usor la situatie. [Sil. -le-a-] /<fr. malleable

EXFOLIATIE s.f. Exfoliere. ♦ Cadere treptata a scoartei copacilor in mici bucatele. ♦ (Med.) Cadere a partilor moarte care se detaseaza de un os, de un tendon etc. in mici bucatele. ♦ Desprindere de foi subtiri de la suprafata unui metal. [Pron. -li-a-ti-e, pl. -ii, gen. -iei, var. exfoliatiune s.f. / < fr. exfoliation].

MALEABIL, -A adj. 1. (despre metale) care poate fi prelucrat in foi subtiri prin ciocanire sau laminare; (despre alte materiale) care poate fi usor modelat. 2. (fig.) mladios, suplu. ◊ (despre oameni) adaptabil; docil. (< fr. malleable)

CAPSA s.f. 1. Dispozitiv de inchidere facut din piese care se imbuca una in alta si care serveste la incheierea unor obiecte de imbracaminte. 2. Inel metalic cu care se intaresc marginile unei butoniere, ale unei gauri pentru sireturi etc. 3. Piesa (de sarma) cu care se prind mai multe hartii, foile unei carti etc. 4. Mic tub de metal umplut cu o materie fulminanta, care se foloseste la armele de foc, la mine etc. pentru a face sa explodeze incarcatura. 5. Capsula (4). [< lat. capsa, cf. germ. Kapsel].

MALEABIL, -A adj. 1. (Despre metale, aliaje) Care poate fi prelucrat in foi subtiri prin ciocanire sau laminare. 2. (Fig.) Mladios, suplu. ♦ Adaptabil; docil. [Pron. -le-a-. / < fr. malleable, cf. lat. malleus – ciocan].

POLEIALA, poleieli, s. f. 1. Faptul de a polei²; (concr.) strat subtire de metal (pretios) cu care se poleieste² un obiect. ♦ foaie subtire de staniol folosita ca ambalaj, mai ales pentru unele articole alimentare. ♦ Fig. Ceea ce incearca sa dea un aspect bun, frumos, valoros unor lucruri lipsite de valoare; stralucire aparenta; lustru, spoiala. 2. Cizelare, slefuire, lustruire a unui obiect sau, fig., a unei opere literare, stiintifice etc. [Pr.: -le-ia-] – Polei² + suf. -eala.

LAMA¹ s. f. 1. foaie metalica subtire. 2. limba (unui cutit), partea de metal taioasa a unui obiect. 3. bucata subtire de sticla pe care se asaza substantele ce trebuie examinate la microscop. 4. strat foarte subtire de lichid. 5. val marin provocat de furtuna. (< fr. lame)

DUCTIL, -A, ductili, -e, adj. (Despre metale) Care se poate prelucra in fire sau in foi foarte subtiri. – Din fr. ductile, lat. ductilis.

DUCTILITATE s. f. Proprietatea unui metal de a putea fi prelucrat in fire sau in foi foarte subtiri. – Din fr. ductilite.

TINICHEA, tinichele, s. f. 1. Placa sau foaie subtire de tabla de otel avand diverse intrebuintari. ♦ (Depr.) metal de calitate inferioara. ◊ Expr. A fi (sau a ramane, a ajunge ori a lasa pe cineva) tinichea = a fi (sau a ramane, a ajunge ori a lasa pe cineva) lipsit de ori ce bun material. 2. Cutie, vas, recipient facut din tabla. 3. (Depr.) Decoratie, medalie. 4. (Reg.) Scandura subtire (de brad). – Din tc. teneke.

DUCTIL ~a (~i, ~e) (despre metale) Care poate fi tras in fire sau intins in foi subtiri. /<fr. ductile, lat. ductilis

STANIOL ~uri n. foaie subtire dintr-un aliaj de staniu sau din alt metal (plumb, aluminiu), intrebuintata, mai ales, ca material pentru ambalarea unor produse alimentare sau industriale. [Sil. -ni-ol] /<germ. Stanniol

PLACA vb. tr. I. 1. a acoperi cu un strat de metal subtire un alt metal. 2. a furnirui (mobile) cu lemn scump. 3. a aplica o foaie de material rigid pe un obiect. II. 1. a apasa cu forta pe un lucru; a insista. 2. (rugbi) a opri un adversar sa patrunda catre buturile proprii, imobilizandu-l cu mainile. 3. (muz.) a executa viguros, deodata, la pian, toate notele unui acord. 4. (av.) a ateriza pe verticala. (< fr. plaquer)

A BROSA ~ez tranz. 1) (coli sau foi) A uni cosand intr-o coperta; a lega. 2) (piese de metal) A prelucra cu brosa. /<fr. brocher

DUCTIL, -A adj. (Despre metale, aliaje) Care poate fi tras, prelucrat in fire sau in foi subtiri. [< fr. ductile, cf. lat. ductilis].

CLAMA ~e f. Piesa de metal, de diferite forme si dimensiuni, cu care se prind unele obiecte (foi de hartie, rufe pe franghii, perdele la fereastra etc.). [G.-D. clamei] /<germ. Klammer

LAMA¹ s.f. 1. foaie metalica subtire. 2. Limba (unui cutit, a unei custuri), fierul, partea de metal taioasa a unui obiect. 3. Bucata subtire de sticla pe care se asaza substantele care trebuie examinate la microscop. 4. Strat foarte subtire de lichid. [< fr. lame, it. lama].

SUCITOR, sucitoare, s. n. 1. Sul neted de lemn, cu care se intinde si se subtiaza foaia de aluat pentru placinta, taitei, etc.; vergea. 2. Dispozitiv de lemn sau de metal la ferastrau, la razboiul de tesut etc., care, prin invartire, slabeste sau strange o legatura. – Suci + suf. -tor.

LANTAN n. metal de culoare argintie, maleabil si ductil, din care se face sarma subtire si foi fine. /<fr. lanthane

CLAMA, clame, s. f. Piesa de metal de diferite forme si marimi, care se intrebuinteaza pentru prins doua sau mai multe foi volante, buclele parului la femei etc. – Din germ. Klammer.

VIROLA s. f. 1. inel mic de metal care strange manerul de lemn al unui cutit, al unei unelte etc. 2. (tehn.) cilindru din foi de tabla nituite sau sudate, in constructia unei caldari, a unui rezervor. (< fr. virole)

VIROLA, virole, s. f. 1. Inel mic de metal care strange manerul de lemn al unui cutit, al unei unelte etc. pentru a-l impiedica sa crape. 2. Cilindru format din foi de tabla nituite sau sudate, care intra in constructia unei cladiri, a unui rezervor etc. – Din fr. virole.

BROSA, brosez, vb. I. Tranz. 1. A lega impreuna colile sau foile unei brosuri, ale unei carti, ale unui caiet etc. (punandu-le intr-o coperta moale). 2. A prelucra prin aschiere o piesa de metal, gaurind-o sau santuind-o. – Din fr. brocher.

VIROLA s.f. 1. Inel mic de metal care strange manerul de lemn al unui cutit, al unei unelte etc. pentru a-l impiedica sa crape. 2. (Tehn.) Cilindru format din foi de tabla nituite sau sudate, care intra in constructia unei cladiri, a unui rezervor etc. [< fr. virole, cf. lat. viriola – mica bratara].

PLANSA, planse, s. f. 1. foaie de hartie (mai groasa) pe care sunt reproduse desene, fotografii sau picturi, folosita ca ilustratie intr-o carte; carton cu desene sau cu fotografii, care serveste ca material didactic (la predarea stiintelor naturale). ♦ Coala, foaie mare de hartie pe care s-a executat un desen tehnic, o harta etc. desen tehnic executat pe o astfel de coala. 2. Placa de metal sau de lemn in care se sapa litere, note muzicale etc. spre a fi folosita in gravura. 3. Fiecare dintre placile de beton ale pavajului unei sosele, limitata de rosturile de dilatatie. – Din fr. planche.

ESTAMPARE s. f. 1. (tehn.) fasonare, prin deformare plastica la rece, a unei bucati de metal cu ajutorul matritelor. ◊ tehnica decorativa in ceramica si pentru alte materiale, folosind un tipar cu motivul in relief; estampaj. 2. imprimare a unei inscriptii, a unui sigiliu sau a unui relief plat prin apasarea unei foi de hartie umezite, a unei pelicule de masa plastica etc. (dupa fr. estampage)

beteala (-eli), s. f. – 1. Podoaba din fire de metal auriu (arareori argintiu) pe care miresele si-o pun in cap. – 2. Matase de porumb. Var. peteala, betea. Ngr. πετάλιον „foita de aur”, de unde lat. med. petalum „lamina aurea in capite Romani pontificis” (Du Cange); probabil inca un detaliu faptul ca costumul tipic al taranului roman imita moda imperiala bizantina. Dupa Cihac, II, 685 si Candrea, din gr. πετάλον, ngr. πετάλι „foaie, petala”. Totusi, chiar Cihac deriva peteala din sl. petalja „nod”, ca si cum ar fi un cuvint diferit. Var. este un sing. refacut, cf. Byck-Graur 29.

PLANSETA, plansete, s. f. 1. Placa dreptunghiulara facuta din lemn sau din metal si folosita ca suport pentru desen sau pentru diferite lucrari tehnice. 2. (Top.; in sintagma) Planseta topografica = aparat utilizat pentru trasarea pe un plan, fara calcule prealabile, a unor figuri asemenea celor de pe teren. 3. (Mar.; in sintagma) Planseta de vant = instrument folosit la bordul unei nave pentru a determina directia si viteza vantului. 4. Scandura lata pe care se intind cu vergeaua foile de aluat. – Din fr. planchette.