AEROBUZ, aerobuze, s. n. Avion de pasageri de foarte mare capacitate, pentru curse dese pe distante medii. [Pr.: a-e-] – Din fr. aerobus.

AVERE, averi, s. f. Totalitatea bunurilor care se afla in posesiunea unei colectivitati sau a unui individ; avut, avutie. ♦ Suma foarte mare de bani. – V. avea.

BARISFERA s. f. Partea centrala a globului pamantesc, cu raza de 3500 km si densitatea foarte mare, care se considera a fi alcatuita din nichel si fier; nife. centrosfera. – Din fr. barysphere.

BAROS, baroase, s. n. Ciocan foarte mare si foarte greu. [Pl. si: barosuri] – Din tig. baros.

CAP¹, (I, III) capete, s. n., (II) capi, s. m. I. S. n. 1. Extremitatea superioara a corpului omenesc sau cea anterioara a animalelor, unde se afla creierul, principalele organe de simt si orificiul bucal. ◊ Loc. adv. Din cap pana-n picioare = de sus pana jos, in intregime, cu desavarsire. Cu noaptea-n cap = dis-de-dimineata. (Pana) peste cap = extrem de..., exagerat de... Cu un cap mai sus = (cu mult) mai sus, mai destept, mai reusit, mai bine. Cu capul plecat = rusinat, umilit, invins. Pe dupa cap = pe dupa gat, la ceafa. ◊ Loc. adj. (Fam.) Batut (sau cazut) in cap = tampit, prost. ◊ Expr. A se da peste cap = a face tumbe; a depune eforturi deosebite pentru a realiza ceva, a face imposibilul. A da (pe cineva) peste cap = a tranti (pe cineva) la pamant; a da jos dintr-o situatie, a dobori, a invinge. A da peste cap (paharul, bautura etc.) = a inghiti dintr-o data continutul unui pahar, al unei cani etc. A da (ceva) peste cap = a) a schimba cu totul ordinea lucrurilor, a ideilor, a unui program stabilit etc.; b) a lucra repede, superficial, de mantuiala. A scoate capul in lume = a iesi intre oameni, in societate. A nu-si (mai) vedea capul de... sau a nu sti unde-i sta sau unde-i este capul = a nu sti ce sa mai faca, a fi coplesit de... A-si pierde capul = a se zapaci. A nu mai avea unde sa-si puna capul = a ajunge fara adapost, pe drumuri, sarac. A da din cap = a clatina capul (in semn de aprobare, de refuz etc.). A da (cuiva) la cap = a lovi; a omori; a ataca cu violenta pe cineva; a distruge (cu vorba sau cu scrisul). A umbla cu capul in traista = a fi distrat, neatent. A se da cu capul de toti peretii (sau de pereti) = a fi cuprins de desperare sau de necaz, a regreta o greseala facuta. A-si lua (sau a apuca) lumea in cap = a pleca departe, parasindu-si casa, locul de origine si ratacind prin lume. A-si pleca capul = a se simti rusinat, umilit; a se da invins, a se supune. Vai (sau haram) de capul lui = vai de el. A cadea (sau a veni, a se sparge etc.) pe (sau de, in) capul cuiva (o situatie neplacuta, un necaz etc.) = a veni asupra cuiva tot felul de neplaceri si necazuri, a-l lovi o nenorocire. A cadea pe capul cuiva = a sosi pe neasteptate la cineva (creandu-i neplaceri, deranj). A sta (sau a sedea, a se tine) de capul cuiva sau a se pune pe capul cuiva = a starui fara incetare pe langa cineva. A sedea (sau a sta) pe capul cuiva = a sta pe langa sau la cineva (creandu-i neplaceri, plictisindu-l etc.). A se duce de pe capul cuiva = a lasa pe cineva in pace. (Reg.) A nu sti (sau a nu avea) ce-si face capului = a nu mai sti ce sa faca pentru a iesi dintr-o situatie grea. ◊ Cap de familie = barbatul care reprezinta puterea familiala si parinteasca; p. gener. orice persoana care procura mijloacele necesare traiului unei familii si o reprezinta juridic. ◊ Cap de expresie = portret in care artistul face un studiu amanuntit al expresiei unui sentiment pe trasaturile chipului omenesc. ♦ (La fotbal) Lovire a mingii cu capul ♦ Cap de bour = nume sub care sunt cunoscute primele serii de marci postale romanesti, avand pe ele capul unui bour. ♦ Parte a monedei care are imprimat un chip. ♦ Parul capului. 2. Capatai; capataiul patului. 3. Individ, ins, cap. Cate 5 lei de cap. ◊ Expr. Pe capete = care mai de care, in numar foarte mare, pe intrecute. Cate capete, atatea pareri, exprima o mare divergenta de opinii. 4. Minte, gandire, judecata; memorie. ◊ Loc. adj. si adv. Cu cap = (in mod) inteligent, destept. Fara cap = (in mod) necugetat. ◊ Loc. adj. Cu scaun la cap = cu judecata dreapta; cuminte. ◊ Expr. A fi bun (sau usor) la (sau de) cap sau a avea cap usor = a fi destept. A fi greu (sau tare) de cap sau a avea cap greu = a pricepe cu greutate; a fi prost. A nu(-i) intra (cuiva) in cap = a nu putea pricepe (ceva). A-i iesi (cuiva ceva) din cap = a nu-i mai sta gandul la...; a uita. A nu-i mai iesi (cuiva ceva) din cap = a-l stapani mereu (acelasi gand), a nu putea uita. A-i sta capul la... = a se gandi la... A-si bate (sau a-si framanta, a-si sparge, a-si sfarama etc.) capul = a se gandi, a se stradui spre a solutiona o problema. A-i deschide (cuiva) capul = a face (pe cineva) sa inteleaga ceva, a lamuri (pe cineva). A fi (sau a ramane, a umbla etc.) de capul sau = a fi (sau a ramane etc.) liber, independent, nesupravegheat, A face (ceva) din (sau de) capul sau = a face (ceva) fara a se consulta cu altcineva. A intoarce (sau a suci, a invarti) capul cuiva = a face pe cineva sa-si piarda dreapta judecata; a zapaci; a face pe cineva sa se indragosteasca. A nu avea cap sa... = a nu avea posibilitatea sa..., a nu putea sa... ♦ (Jur.) Cap de acuzare = motiv pe care se intemeiaza acuzarea. 5. (Inv.) Viata. A plati cu capul. ♦ (Astazi in expr.) Odata cu capul sau in ruptul capului = cu nici un pret, niciodata. A-si face de cap = a face ceva ce poate sa-i primejduiasca viata; a face nebunii. 6. Compuse: a) (Entom.) cap-de-mort sau capul-lui-Adam = striga; b) (Bot.) cap-de-cocos = dulcisor; capul-sarpelui = planta erbacee acoperita cu peri aspri si cu flori rosii ca sangele, dispuse in spice simple (Echium rubrum); c) capul-balaurului = o parte a constelatiei balaurului. II. S. m. Capetenie, sef, conducator. ♦ Initiator. III. S. n. 1. Varf (al unui obiect). ♦ Extremitate proeminenta a unui dispozitiv, instrument etc. sau a unui element dintr-un sistem. ♦ Obiect, mecanism sau dispozitiv asemanator cu un cap¹ (I 1), folosit in diverse scopuri tehnice. 2. Partea extrema cu care incepe sau sfarseste ceva. ◊ Cap de pod = loc aflat pe teritoriul inamic, dincolo de un curs de apa, de un defileu etc.; p. ext. fortele armate care ocupa acest loc cu scopul de a asigura trecerea grosului trupelor si a mijloacelor de lupta. ◊ Loc. adv. Cap la (sau in) cap = cu partile extreme alaturate. ◊ Expr. Cap de tara = margine de tara; hotar. Nu-i (un) cap de tara = nu-i nimic grav, nici o nenorocire. A sta (sau a sedea, a se ridica) in capul oaselor = a se ridica stand in pat, a sta in sezut. 3. Partea de dinainte; inceput, frunte. In capul coloanei. ◊ Cap de an (sau de saptamana, de iarna etc.) = inceputul unui an (sau al unei saptamani etc.) Cap de coloana = cel sau cei care stau in fruntea coloanei. Cap de afis (sau cap de lista) = primul nume dintr-o lista de persoane afisate in ordinea valorii lor. ◊ Loc. adv. In cap de noapte sau in capul noptii = dupa ce s-a intunecat bine. Din (sau de la) cap = de la inceput; de la inceputul randului. Din capul locului = inainte de a incepe ceva; de la inceput. ♦ Partea principala, mai aleasa (a unui lucru). ◊ Expr. Capul mesei = locul de onoare la masa. 4. Partea de jos sau dindarat a unui lucru; capat; (cu sens temporal) sfarsit. ◊ Expr. A o scoate la cap = a sfarsi (cu bine). A-i da de cap = a rezolva; a invinge, a razbi. In cap = (dupa numerale) exact, intocmai. 5. Bucatica rupta dintr-un obiect; p. ext. lucru de mica importanta. ◊ Expr. Nici un cap de ata = absolut nimic. Pana la un cap de ata = tot. 6. (In sintagma) Cap magnetic = transductor electromagnetic care transforma variatiile unui semnal electric in variatii de flux magnetic sau invers, folosit pentru operatii de inregistrare, redare si stergere la magnetofoane. – Lat. caput, (II) dupa fr. chef < lat. caput).

CAPRON s. n. Fibra textila sintetica, cu rezistenta si elasticitate foarte mare, obtinuta prin policondensarea caprolactamei. – Din rus. kapron.

CAT, -A, conj., prep., adv., (IV) cati, -te, pron. (V) caturi, s. n. I. Conj. 1. (Introduce propozitii temporale) In timpul in care..., atata timp, pana cand... Se poarta frumos cu mine cat stie ca-i sunt de folos. ◊ Expr. (Reg.) Cat ce... = indata ce... Cat ai bate din (sau in) palme sau cat te-ai sterge (sau freca) la ochi, cat ai scapara din(tr-un) amnar = foarte repede, intr-o clipa, imediat. Numai cat = doar. 2. (Introduce propozitii modale sau atributive) In masura, in gradul in care... Venea cat putea mai repede. ◊ Expr. (Adesea in corelatie cu „atat”) Cu cat = pe masura ce... Pe (sau dupa) cat = dupa cum..., precum, in masura in care... Cat se poate (de...) sau (eliptic) cat de... sau cat mai... = foarte. A striga (sau a tipa etc.) cat il ia (sau tine) gura = a striga, cat poate de tare. 3. (Inv. si pop.; introduce propozitii consecutive) Incat, de, ca. Gemea cat iti era mai mare mila. 4. (Introduce propozitii concesive) Desi, cu toate ca, oricat. Cat era de retinut, tot mai izbucnea uneori. 5. (Introduce propozitii completive directe) Am platit cat nu face. 6. (Introduce propozitii adversative) Ci, mai ales. Nu era atat de stramt, cat incomod. 7. (In corelatie cu sine insusi; introduce propozitii copulative eliptice) Cand... cand..., si... si... II. Prep. (Folosit in comparatii) Ca, precum, asemenea cu... Copacul era inalt cat casa. ◊ Expr. Cat despre... (sau pentru...) = in ce priveste..., cu privire la..., relativ la... III. Adv. 1. (In propozitii independente exclamative sau interogative) In ce masura, in ce grad; in ce durata (mare) de timp. Cat de bine a cantat! Cat l-am asteptat! 2. (Corelativ, in expr.) Atat.... cat... = in acelasi grad, numar, in aceeasi masura etc. ca si... Atat..., cat si... = si..., si; nu numai..., ci (si)... Cu cat... cu atat... = pe masura ce..., tot mai mult... 3. (In expr.) Cat colo = departe. Cat de colo = de departe, de la mare distanta; imediat, de la prima vedere; in mod clar. (Pop.) Cat colea = aproape. Cat de cat = macar, putin de tot; (in constructii negative) deloc. Cat (e) lumea (si pamantul) = totdeauna; (in constructii negative) niciodata. IV. Pron. 1. Pron. interog. (Cu) ce pret? in ce numar? in ce cantitate? ce durata de timp? cat costa? ◊ Expr. Cat e ceasul? = ce ora este (acum)? In cate (ale lunii) e (azi)? = la ce data calendaristica ne aflam (azi)? Pe cat te prinzi? = pe ce pui pariu? 2. Pron. nehot. (Adesea cu valoare de adj. nehot.) Tot ce, toate care; (la pl.) cei care. Cat a fost s-a terminat. Cati au venit. Cata vreme a trecut! ◊ Expr. Cata frunza, cata iarba sau cata frunza si iarba, se spune despre o cantitate foarte mare, despre o multime nenumarata. Cate-n luna si-n soare sau cate-n luna si-n stele, cate si mai cate = de toate, de tot soiul, tot felul de lucruri, tot ce se poate inchipui. Cata mai = mare, coscogea. V. S. n. (Mat.) Numar rezultat dintr-o impartire, rezultatul unei impartiri; raport care exista intre doua numere sau doua marimi. – Lat. quantus (contaminat cu lat. quotus si cata).

CENTROSFERA s. f. 1. Partea centrala a globului pamantesc, cu raza de 3500 km si densitatea foarte mare, care se considera a fi alcatuita din nichel si fier; nife. 2. (Biol.) Regiune care inconjura centriolul si are rol activ in diviziunea celulara. – Din fr. centrosphere.

CONGESTIE, congestii, s. f. Aflux excesiv de sange intr-o anumita parte a corpului; boala provocata de acest aflux. ◊ Congestie cerebrala = acumulare foarte mare de sange in vasele cerebrale. – Din fr. congestion, lat. congestio.

GAURA, gauri, s. f. Scobitura, adancitura, spartura ivita de la sine sau anume facuta intr-un corp, intr-un material, in pamant etc.; cavitate, borta. ◊ Gaura cheii = orificiu prin care se baga cheia in broasca. ◊ Expr. Gaura de sarpe = loc ferit care serveste cuiva ca ascunzatoare. (Pop.) Doar nu s-o face gaura-n cer = nu va fi o paguba prea mare. (Astron.) Gaura neagra = relicva de dimensiuni reduse a unei stele masive, formata prin prabusire gravitationala, caracterizata prin densitate foarte mare si forta de atractie uriasa si absorbanta. [Pr.: ga-u-] – Lat. *gavula (< cavus).

GEAMALA, geamale, s. f. Papusa foarte mare care reprezenta un trup de femeie cu doua capete si patru maini, folosita in trecut in spectacolele populare de balci. – Din tc. cemal [oyunu].

GER, geruri, s. n. Temperatura atmosferica foarte scazuta (specifica perioadei din toiul iernii); frig foarte mare. – Lat. gelu.

HIDOSENIE, hidosenii, s. f. Faptul de a fi hidos; uratenie foarte mare, slutenie. – Hidos + suf. -enie.

HOLOCAUST, holocausturi, s. n. 1. (In antichitate) Jertfa adusa zeilor, in care animalul sacrificat era ars in intregime. ♦ Fig. Ofranda, sacrificiu. 2. Ucidere (prin ardere) a unui foarte mare numar de oameni. [Pr.: -ca-ust. – Var.: olocaust s. n.] – Din fr. holocauste.

IMUNDICITATE s. f. (Livr.; adesea fig.) Murdarie foarte mare; imunditie. – Din fr. immondicite.

IMUNDITIE s. f. (Livr.; adesea fig.) Murdarie foarte mare; imundicitate. – Din it. immondizia.

INCOMENSURABIL, -A, incomensurabili, -e, adj. 1. Care nu poate fi masurat; foarte mare, nemasurat, nelimitat. ♦ Care nu poate fi evaluat, care este foarte valoros. 2. (Mat.; despre marimi) Care nu au o unitate de masura comuna, care sa se cuprinda de un numar intreg de ori in fiecare dintre ele. – Din fr. incommensurable.

INFINIT, -A, (1, 3) infiniti, -te, adj., s. m., (2) infinituri, s. n. 1. Adj. Care nu are margini, limite; nesfarsit², nemarginit, nemasurat; p. ext. foarte mare, considerabil. ◊ (Adverbial) Infinit mai valoros decat... 2 S. n. Categorie care exprima natura absoluta a materiei, proprietatea ei de a fi nelimitata in spatiu si in timp si inepuizabila pentru cunoastere; ceea ce nu are sau pare ca nu are limita in spatiu sau in timp; nesfarsit¹. ◊ Loc. adv. La infinit = in chip nelimitat, fara incetare. 3. S. m. (Mat.) Marime variabila care poate lua valori mai mari decat orice marime data. – Din. infinitus, fr. infini.

INFINITATE, infinitati, s. f. Cantitate, numar foarte mare de... – Din fr. infinite, lat. infinitas, -atis.

INIMA, inimi, s. f. I. 1. Organ intern musculos central al aparatului circulator, situat in partea stanga a toracelui, care are rolul de a asigura, prin contractiile sale ritmice, circulatia sangelui in organism, la om si la animalele superioare; cord¹. ♦ Piept. 2. (Pop.) Stomac, burta, pantece, ranza. ◊ Expr. A (mai) prinde (de) inima = a scapa de senzatia de slabiciune dupa ce a mancat, a se (mai) intrema, a (mai) capata putere. Pe inima goala = cu stomacul gol, fara a fi mancat ceva. A (se) simti greu la inima = a-i fi greata, a-i veni sa verse. 3. (La cartile de joc) Cupa². 4. Piesa sau organ de masina care are forma asemanatoare cu o inima (I 1). II. Fig. 1. Inima (I 1) considerata ca sediu al sentimentelor umane: a) (In legatura cu bucurii, placeri) I s-a bucurat inima cand a auzit vestea cea buna. ◊ Loc. adv. Dupa (sau pe) voia (sau pofta) inimii = dupa plac, nestingherit, cum ii e dorinta. Cu (sau din) toata inima sau cu draga inima = cu tot sufletul, cu foarte mare si sincera placere. ◊ Expr. A rade inima in cineva sau a-i rade cuiva inima = a fi bucuros, satisfacut, multumit. A unge (pe cineva) la inima = a face (cuiva) placere; a incanta, a bucura (pe cineva). Cat ii cere (cuiva) inima = atat cat vrea, cat pofteste, cat are placere. A-i merge (cuiva ceva) la inima = a-i placea (ceva) foarte mult. A-si calca pe inima = a renunta la propriul punct de vedere, la propria opinie sau placere. (A fi) cu inima usoara = (a fi) fara griji, bine dispus, cu constiinta impacata. b) (In legatura cu suferinte, dureri, necazuri) Il doare la inima cand vede atata risipa. ◊ Expr. A seca (sau a arde, a frige pe cineva) la inima = a provoca (cuiva) o durere morala, o suparare mare. A i se rupe (sau a-i rupe cuiva) inima = a-i fi mila de cineva. A i se topi inima = a suferi foarte tare. A se sfarsi la inima = a se imbolnavi, a muri de durere, a fi colpesit de durere. A avea ceva pe inima = a fi chinuit de un gand neimpartasit, a avea o taina in suflet. A-si racori inima = a spune ce are pe suflet, a-si descarca sufletul. A pune (ceva) la inima = a se supara (pentru ceva) mai mult decat merita. A-i strica (cuiva) inima = a-i spulbera (cuiva) buna dispozitie, a indispune (pe cineva), a mahni (pe cineva). A ramane cu inima fripta = a ramane mahnit, dezolat, indurerat. Parca mi-a trecut (sau mi-a dat cu) un fier ars (sau rosu) prin inima, se spune cand cineva primeste pe neasteptate o veste trista sau cand il cuprinde o durere fizica in mod brusc. Inima albastra = suflet trist, indurerat; tristete, melancolie, mahnire, deprimare; furie, ciuda, manie, necaz. Inima rea = mahnire, durere, amaraciune. A-si face (sau a-i face cuiva) inima rea = a se mahni (sau a mahni pe cineva). c) (In legatura cu sentimente de iubire) Inima-mi zboara la tine. ◊ Expr. A avea (pe cineva) in (sau la) inima = a iubi (pe cineva). A-i ramane (cuiva) inima la... = a ramane cu gandul la cineva sau la ceva care i-a placut. A avea tragere de inima (pentru...) sau a-l trage (pe cineva) inima sa... = a se simti atras sa faca ceva. d) (In legatura cu bunatatea sau rautatea cuiva, in loc. si in expr.) Inima dreapta = om drept, cinstit, corect. Inima de aur = om bun. Slab de inima = milos, impresionabil, influentabil. Cu inima = bun, milos, intelegator, uman. A avea inima buna (sau de aur) sau a fi bun la inima (sau cu inima buna) = a fi bun, milos, intelegator, darnic. A avea inima deschisa = a fi sincer, cinstit. A spune de la (sau din) inima = a spune cu toata sinceritatea, fara reticente, a vorbi deschis, fara rezerve. A avea inima larga = a fi marinimos, milos, darnic. A se m**a la inima sau a (i) se inm**a (cuiva) inima = a deveni bun, milos; a se indupleca. A nu-l lasa pe cineva inima sa..., se spune cand cineva nu-si poate opri pornirile bune, actiunile generoase. (A fi om) de inima = (a fi om) bun, saritor. A fi fara inima sau a fi rau (sau cainos, negru) la inima = a fi rau, inrait. (A avea) inima haina (sau salbatica) = (a fi) crud, neintelegator, dusmanos, rau. (A avea) inima de piatra (sau impietrita) = (a fi) nesimtitor, rau, fara suflet, rece. A i se impietri cuiva inima = a deveni insensibil la orice durere sau bucurie, a fi lipsit de omenie. e) (In legatura cu instincte sau presimtiri) Imi spune inima ca s-a intamplat o nenorocire. f) (In legatura cu curajul, cu indrazneala sau cu energia, cu puterea de vointa sau de actiune a cuiva) Infrunta pericolul cu inima rece. ◊ Cu inima = (loc. adv.) energic, cu viata; (loc. adj. si adv.) inimos, curajos; pasionat. ◊ Expr. A(-si) pierde inima = a-si pierde curajul, speranta, a se descuraja. A-si lua inima in dinti = a-si face curaj, a se hotari sa intreprinda ceva. A-i veni (cuiva) inima la loc, se spune cand cineva isi recapata calmul, echilibrul si curajul dupa un moment de emotie sau de spaima. A (mai) prinde (la) inima = a capata (din nou) putere, curaj, a se restabili sufleteste, a nu-i mai fi teama. A-i tine cuiva inima = a incuraja, a consola pe cineva. A i se face (cuiva) inima cat un purice = a-i fi (cuiva) frica de ceva; a se descuraja. A i se taia inima = a-si pierde curajul. 2. Inima (I 1) considerata ca centru si simbol al vietii sufletesti. L-am sters din inima. ◊ Loc. adv. Din inima sau din toata inima, din adancul inimii = din tot sufletul, cu toata puterea sufleteasca. ◊ Expr. (A fi) cu inima impacata = (a fi) cu constiinta impacata, linistita, curata. III. Fig. 1. Caracter, fire. Seamana cu tatal lui la chip si la inima. 2. Fiinta, om, individ. Inflacararea a cuprins toate inimile. IV. P. a**l. 1. Mijloc, centru, interior. ◊ Expr. (Ir.) A rupe inima targului = a) a cumpara ce este mai prost, a face o afacere proasta; b) a impresiona cu ceva foarte tare. 2. Piesa sau element de constructie care ocupa un loc central intr-un sistem tehnic sau intr-un element al acestuia. ◊ Inima carului (sau a carutei = partea din mijloc a carului (sau a carutei), care leaga osia de dinainte cu cea de dinapoi. 3. Partea din interior a unei plante, a unei legume, a unui fruct; miez. 4. Partea cea mai importanta, esentiala a unui lucru. [Pl. si (inv.) inime. – Var.: inema s. f.] – Lat. anima.

INMIIT, -A, inmiiti, -te, adj. (Adesea adverbial) De o mie de ori mai mare sau mai mult; p. ext. foarte mare, foarte mult. – V. inmii.

JERBA, jerbe, s. f. 1. Buchet mare de flori, asezate in asa fel incat sa aiba fata orientata in aceeasi parte. 2. (Fiz.; in sintagma) Jerba nucleara = fascicul de urme ale particulelor provenite din dezintegrarea unui nucleu atomic in nenumarate fragmente, ca urmare a ciocnirii sale de o particula cosmica cu energia foarte mare. – Din fr. gerbe.

MARE², mari, s. f. Nume generic dat vastelor intinderi de apa statatoare, adanci si sarate, de pe suprafata Pamantului, care de obicei sunt unite cu oceanul printr-o stramtoare; parte a oceanului de langa tarm; p. ext. ocean. ◊ Expr. Marea cu sarea = mult, totul; imposibilul. A vantura mari si tari = a calatori mult. A incerca marea cu degetul = a face o incercare, chiar daca sansele de reusita sunt minime. Peste (noua) mari si (noua) tari = foarte departe. ♦ Fig. Suprafata vasta; intindere mare; imensitate. ♦ Fig. Multime (nesfarsita), cantitate foarte mare. – Lat. mare, -is.

ULTRACENTRIFUGA, ultracentrifuge, s. f. Centrifuga cu turatie foarte mare, cu ajutorul careia se poate realiza separarea prin sedimentare a particulelor coloidale, a unor virusuri etc. – Ultra- +centrifuga (dupa fr. ultracentrifugeuse).

URS, ursi, s. m. 1. Mamifer omnivor cu trupul masiv, acoperit de o blana bruna-negricioasa sau roscata, cu botul ascutit si cu coada scurta (Ursus arctos). * Urs alb (sau polar) = specie de urs cu blana alba, care traieste in regiunile arctice (Ursus maritimus). * Expr. A vinde pielea ursului din padure = a conta pe un lucru inainte de a fi sigur ca-l poti obtine. A trage nadejde ca ursul de coada = a nadajdui lucruri imposibil de realizat. A se aduna ca la urs = a se aduna in numar foarte mare. ♦ Epitet dat unui om greoi, ursuz, nesociabil. 2. (Reg.) Bot de mamaliga cu branza la mijloc. 3. (Reg.) Fiecare dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn. ♦ Fiecare dintre stalpii care sustin talpa prispei la casele taranesti. – Lat. ursus.

ZI, zile, s. f. 1. Interval de timp cuprins intre rasaritul si apusul Soarelui; timpul cat Soarele ramane deasupra orizontului; p. ext. lumina solara; interval de timp de 24 de ore, corespunzator unei rotatii a Pamantului in jurul axei sale; (Astron.) interval de timp intre doua culminatii succesive ale unui astru. ◊ (Determinand notiunile „an”, „luna”, pentru a le sublinia durata, lungimea) Trei luni de zile. ◊ Loc. adj. De toate zilele sau (rar) de toata ziua = de fiecare zi; p. ext. obisnuit, comun. De zi cu zi = zilnic. ◊ Loc. adv. La zi = a) in fiecare zi, zilnic; b) la ziua, la data ceruta; fara intarziere. Zi de (sau cu) zi sau (rar) cu zi de zi = a) zilnic; p. ext. necontenit, perpetuu; b) din ce in ce; progresiv, treptat. Din zi in zi = a) de azi pe maine; fara termen precis, la infinit. Amana plecarea din zi in zi; b) pe fiecare zi; p. ext. din ce in ce. De la o zi la alta = zilnic; p. ext. repede, vazand cu ochii. In toate zilele = in fiecare zi, oricand. (Reg.) Pe toata ziua = in fiecare zi; zilnic. De (sau despre, catre) ziua = putin inainte de a se lumina; spre dimineata. Pana in (sau la) ziua sau de cu ziua = pana a nu se lumina; foarte devreme; dis-de-dimineata. Cu ziua-n cap = foarte devreme. La ziua = in zori. Peste zi = in cursul zilei, ziua. Zi si noapte sau (adverbial) ziua si noaptea = tot timpul, fara incetare; fara odihna. Nici zi, nici noapte sau (adverbial) nici ziua, nici noaptea = niciodata. Toata ziua sau ziua toata = de dimineata pana seara; p. ext. mereu, continuu. ◊ Expr. A se face ziua alba = a se lumina complet, a fi plina zi. A face noaptea zi si ziua noapte sau a face din noapte zi = a lucra sau a petrece noaptea si a dormi ziua; p. ext. a duce o viata dezordonata. Buna ziua, formula de salut, la intalnire sau la despartire, in timpul zilei. A da (sau a dori, a pofti cuiva) buna ziua (sau ziua buna) = a saluta pe cineva. (Pop.) A-si lua ziua buna = a-si lua ramas bun. Ca lumina zilei sau ca ziua = (pe langa adjective ca „limpede”, „clar”) foarte clar, foarte limpede. Intr-o (buna) zi sau intr-una din zile = odata, candva. Cat toate zilele (de mare) = foarte mare. A avea (sau a duce) zi buna (sau, rar, alba) cu cineva = a trai in bune relatii cu cineva. A da zi dupa zi = a lasa de azi pe maine; a amana. La zile mari = la ocazii deosebite; p. ext. rar de tot, in mod exceptional. ◊ (Compus) Zi-lumina = perioada a zilei (1) cuprinsa intre rasaritul si apusul Soarelui. Zi-munca = unitate de masura conventionala care serveste drept etalon pentru stabilirea salariului. ♦ (Adverbial, in formele ziua, zilele, zile) in timpul zilei, in fiecare zi. Ziua umbla, noaptea se odihnea. ◊ (In sintagme si loc., ca unitate de masura sau de calcul) Zi de munca = durata timpului in cursul caruia lucratorul presteaza zilnic munca. Cu ziua = cu plata socotita dupa zilele muncite; fara angajament permanent. Zi de cale (sau de drum) = distanta care se poate strabate intr-o zi cu piciorul. ♦ (Articulat; urmat de o determinare in genitiv sau introdusa prin prep. „de”) Data, momentul in care s-a intamplat sau urmeaza sa se intample ceva; termen soroc. ◊ Ziua de astazi = perioada de timp, epoca in care traim, prezentul. Ziua de maine = viitorul. Ziua de ieri = trecutul. (In unele credinte religioase) Ziua de apoi = momentul in care viii si mortii vor fi chemati la judecata lui Dumnezeu. ◊ (Ca termen calendaristic) Ziua de 1 Mai. (Pop.) Zi-ntai = prima zi a fiecarei luni. ◊ (In titulatura sarbatorilor sau a anumitor date fixe) Ziua femeii. ◊ Zi aniversara sau ziua nasterii (sau de nastere) = aniversare (a zilei de nastere a cuiva). Ziua (numelui) cuiva = onomastica cuiva. 2. (La pl.) Viata, existenta, trai. ◊ Expr. A avea zile = a mai avea de trait, a-i fi dat sa (mai) traiasca. Cate zile voi (sau vei, va etc.) avea = cat voi (sau vei, va etc.) trai, tot timpul vietii. Abia isi tine zilele, se spune despre cineva care traieste prost, greu, foarte modest. (Pop.) Cu zilele in mana = a) intr-o primejdie de moarte, la un pas de moarte; b) infricosat, inspaimantat. A ridica (sau a rapune, a curma, a lua) cuiva zilele = a omori pe cineva. A i se ispravi cuiva zilele = a muri. A-si uri zilele sau a i se uri cuiva cu zilele = a se satura de viata, a nu mai voi sa traiasca. Vai de zilele mele (sau tale etc.) = vai de capul meu (sau al tau etc.), vai de mine (sau de tine etc.). De (sau in) zilele mele (sau ale tale etc.) = in timpul vietii mele (sau tale etc.). 3. (La pl.; cu determinari care precizeaza o perioada de timp) Vreme, epoca. Zilele tineretii. ◊ Expr. Mic de zile = tanar. Vechi (sau inaintat) in (sau de) zile = inaintat in varsta, batran. (Rar) Vesnic de zile = nemuritor. (A fi) invechit in zile rele = (a fi) inrait. [Var.: ziua s. f.] – Lat. dies.

MAL, maluri, s. n. 1. Margine (ingusta) de pamant situata (in panta) de-a lungul unei ape; tarm; p. ext. regiune de langa o apa. ◊ Expr. A iesi la mal = a duce ceva la bun sfarsit, a o scoate la capat. A se ineca (ca tiganul) la mal = a renunta sau a fi obligat sa renunte la ceva tocmai cand telul era aproape atins. 2. Perete, margine (abrupta) a unui rau, a unui sant, a unei gropi. ♦ Rapa, prapastie. ♦ (Reg.) Ridicatura de pamant mai putin inalta decat dealul, avand coastele cu povarnisuri repezi sau abrupte. ◊ Expr. Un mal de om (sau de femeie), se spune despre un barbat (sau o femeie) foarte mare. Cat un mal = (despre fiinte) mare, matahalos. – Cf. alb. mall „munte”.

MAXIM², -A, maximi, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care are cea mai mare dimensiune, durata, intensitate etc.; foarte mare; maximal. 2. S. f. Cea mai mare valoare pe care o poate avea, intr-un anumit interval, o functie sau o cantitate variabila. ♦ Centru de inalta presiune atmosferica. – Din lat. maximus, fr. maxime, maxima.

COVARSITOR, -OARE, covarsitori, -oare, adj. Care covarseste; coplesitoare; p. ext. foarte mare, dominant, extraordinar. – Covarsi + suf. -tor.

NEMASURAT, -A, nemasurati, -te, adj. 1. Care nu poate fi masurat, calculat (fiind foarte mare sau foarte numeros); p. ext. foarte mare, foarte numeros, imens, enorm; foarte intens, foarte puternic. 2. (Rar; despre oameni) Care arata lipsa de stapanire, de cumpatare in comportari; impulsiv. – Ne- + masurat.

MIRIADA, miriade, s. f. (Livr.; mai ales la pl.) Numar, cantitate foarte mare [Pr.: -ri-a-] – Din fr. myriade.

PRAPAD, prapaduri, s. n. 1. Dezlantuire de forte, provocata de fiinte sau de elementele naturii, care pricinuieste mari distrugeri de bunuri sau de vieti omenesti; urgie, ruina, dezastru. ◊ Expr. Prapadul pamantului (sau Domnului, lui Dumnezeu), se spune despre o nenorocire ingrozitoare, despre ceva insuportabil, coplesitor. 2. Cantitate foarte mare, enorma; multime imensa; puhoi. – Din prapadi (derivat regresiv).

SUDOARE, sudori, s. f. Secretie a glandelor sudoripare prin care se elimina o parte a substantelor rezultate din metabolismul organismului; transpiratie, naduseala. ◊ Expr. Sudorile mortii sau sudori de moarte = sudoare care acopera corpul omului inaintea mortii; p. ext. transpiratie provocata de o emotie, de o spaima sau de o oboseala foarte mare. ♦ Fig. Munca, osteneala, truda; chin. – Din lat. sudor, -oris.

FOTOSFERA s. f. Stratul exterior al globului solar sau al unei stele format din gaze si vapori metalici cu temperatura foarte mare, care radiaza lumina, constituind sursa principala a luminii solare. – Din fr. photosphere.

PALMA¹, palme, s. f. 1. Partea dinauntru a mainii, de la incheietura cu antebratul pana la varful degetelor. ◊ Loc. adj. si adv. Ca in palma = a) cu suprafata neteda, plana; b) (care este) foarte bine; c) (care este) in cele mai mici amanunte. ◊ Loc. adv. (Rar) Ca din palma = usor, repede. ◊ Expr. (A lucra) cu palma (sau cu palmele) = (a lucra numai) cu bratele, manual. A tine sau a duce, a purta (pe cineva ca) pe (sau ca in) palma (sau palme) = a ingriji foarte bine pe cineva, a avea grija sa nu duca lipsa de nimic; a rasfata. A avea (pe cineva) in palma = a avea (pe cineva) la discretie, in puterea sa. A cadea in palma cuiva = ajunge la discretia cuiva. A juca (pe cineva) pe palma = a dispune (de cineva) dupa bunul plac. Cand va creste par in palma = niciodata. A-l manca (pe cineva) palma (sau palmele) = a avea chef sa bata pe cineva. Batand (sau cat ai bate) din palme = imediat, foarte repede. 2. Lovitura aplicata cuiva (peste obraz) cu palma¹ (1). ◊ Loc. vb. A lua (pe cineva) la (sau in) palme = a palmui. 3. Veche unitate de masura pentru lungime (de aproximativ 25-28 cm), egala cu distanta dintre extremitatea degetului mare si a celui mic bine intinse in laturi. ◊ Palma ingenuncheata (sau domneasca) = veche unitate de masura pentru lungime, mai mare cu aproximativ 3 cm decat palma¹ (3). Un lat de palma = latimea unei palme¹, cand degetele sunt lipite intre ele. ◊ Loc. adj. De o palma = de dimensiuni neobisnuite, foarte mic sau foarte mare (in raport cu cat ar trebui sau cat ne-am astepta sa fie). ◊ Expr. O palma de loc = a) o distanta mica; b) o suprafata (mica) de pamant cultivabil. 4. Batator de covoare. 5. Obiect de cauciuc in forma de inotatoare, fixat de picior, folosit la inotul subacvatic. – Lat. palma.

PANDEMIE, pandemii, s. f. Epidemie care se extinde pe un teritoriu foarte mare. – Din fr. pandemie.

PARALEU, paralei, s. m. (Mai ales in corelatie cu leu) Leu foarte mare si puternic; fig. fiinta puternica, viteaza. ◊ Expr. A se face (sau a face pe cineva) leu paraleu = a (se) infuria peste masura. ♦ (Depr.) Barbat care se considera inzestrat cu calitati exceptionale, care vrea sa para important, remarcabil. – Para¹- + leu.

PAR², peri, s. m. 1. Totalitatea firelor subtiri de origine epidermica, cornoasa, care cresc pe pielea omului si mai ales pe a unor animale; spec. fiecare dintre firele de felul celor de mai sus sau (cu sens colectiv) totalitatea acestor fire, care acopera capul omului. ◊ In doi peri = a) loc. adj. (pop.) carunt; p. ext. care este intre doua varste; b) loc. adj. si adv. (care este) neprecizat, nedefinit bine, nehotarat, intre doua stari; p. ext. indoielnic, confuz, echivoc, neclar; c) loc. adj. si adv. (reg.) ametit de bautura; cherchelit. ◊ Loc. adv. In par = cu toti de fata. ◊ Expr. Din (sau de-a) fir in (ori a) par = de la un capat la altul si cu lux de amanunte; in intregime, in amanunt. Tras de par, se spune despre o concluzie fortata, la care ajunge cineva exagerand sau denaturand adevarul. A se lua cu mainile de par sau a-si smulge parul din cap, se spune cand cineva este cuprins de disperare. A se lua (sau a se prinde) de par cu cineva = a se certa foarte tare, a se incaiera cu cineva. A atarna de un fir de par = a depinde de o nimica toata. A se da dupa par = a se comporta dupa cum cere imprejurarea; a se acomoda. N-am par in cap sau cat par in cap, ca parul din cap = in numar foarte mare; foarte mult. Cat par in palma (sau pe broasca) = nimic; deloc. Cand mi-o creste par in palma = niciodata. A avea par pe limba = a fi prost; a fi lipsit de educatie, necioplit. A i se ridica (sau a i se sui) (tot) parul (in cap sau in varful capului) sau a i se face (ori a i se ridica, etc.) parul maciuca = a se inspaimanta, a se ingrozi, a-i fi foarte frica. A despica (sau a taia) parul (sau firul de par) in patru (ori in sapte etc.) = a cerceta ceva cu minutiozitate exagerata. A-i scoate (cuiva) peri albi = a pricinui (cuiva) multe necazuri; a sacai, a agasa (pe cineva). A-i iesi (cuiva) peri albi = a imbatrani din cauza prea multor necazuri. A-i iesi (sau a-i trece) cuiva parul prin caciula = a face eforturi deosebite, trecand peste multe greutati; a ajunge la limita rabdarii. ♦ (Pop.) Peri rai = numele unei boli de ochi, de obicei provocata de firele de gene mai lungi care irita globul ocular. ♦ (Fiecare dintre) firele chitinoase care acopera unele organe sau parti ale corpului insectelor. ♦ P. a**l. Firele scurte, iesire in afara, care acopera suprafata unei tesaturi, in special a unui covor. 2. Denumire generala data fibrelor naturale de origine animala; p. ext. tesatura din aceste fibre. 3. P. a**l. Fiecare dintre filamentele (fine), de origine epidermica, existente pe anumite organe ale unor plante. 4. Arc in forma de spirala la ceas. 5. Compuse: parul-fetei = planta criptogama inrudita cu feriga, intrebuintata ca planta medicinala si ornamentala (Adianthum capillus- Veneris); parul-Maicii-Domnului = planta erbacee cu frunze mate, crestate adanc (Asplenium adianthum nigrum); parul-porcului = planta erbacee cu frunze lungi si cu spiculete (Equisetum telmateja). 6. Compus: (Astron.) Parul Berenicei = numele unei constelatii din emisfera boreala. – Lat. pilus.

PIATRA, pietre, s. f. I. 1. (La sg.) Nume generic pentru orice roca solida, dura si casanta raspandite la suprafata sau in interiorul pamantului; (si la pl.) fragment de dimensiuni si de forme diferite dintr-o astfel de roca; p. ext. material fabricat pe cale artificiala pentru a inlocui, cu diverse intrebuintari, roca naturala. ◊ Loc. adj. De piatra = a) neclintit; incremenit; b) greu; c) nesimtitor, insensibil; p. ext. rau. ◊ Expr. A scoate (sau a aduce etc. ceva) (si) din piatra (seaca) = a face, a realiza, a obtine etc. (ceva) cu orice pret, depunand toate eforturile, trecand peste toate greutatile. A pune cea dintii piatra = a incepe, a initia o actiune, o lucrare etc. Piatra in (sau din) casa = fata nemaritata (considerata de unii ca o povara pentru familie). A sta piatra pe capul cuiva = a constitui o greutate, o povara pentru cineva. A calca in piatra seaca = a se osteni zadarnic, a nu-i merge bine in ceea ce face, a avea ghinion. A-si pune carul in pietre = a lua o hotarare la care nu mai renunta, a ramane ferm in hotararea luata; p. ext. a se incapatana. Fuge de scapara pietrele = fuge foarte repede. E ger de crapa pietrele = este ger foarte mare. (A fi) tare (sau sanatos) ca piatra (sau de piatra) = (a fi) foarte sanatos si rezistent. A avea (sau a i se pune, a-i sta cuiva ca) o piatra pe inima = a avea un mare necaz, a simti o mare neliniste. A (i se) lua sau a (i se) ridica (cuiva) o piatra de pe inima (sau de pe suflet, de pe cuget) = a (se) elibera de o (mare) grija, de o (mare) teama; a gasi o solutie care sa puna capat unei situatii dificile. A nu (mai) ramane (sau a fi, a sta) ori a nu se (mai) tine etc. (nici) piatra de piatra (din ceva) = a nu se (mai) alege nimic (din ceva); a se distruge complet. A nu mai lasa (nici) piatra de piatra = a distruge, a nimici; a face praf si pulbere. A numara pietrele = a umbla haimana. A arunca (cu) piatra sau (cu) pietre (in cineva) = a acuza, a invinui, a defaima (pe cineva). ♦ (La pl.) Numele unor jocuri de copii care se joaca cu pietricele. 2. (In sintagma) Epoca de piatra = prima si cea mai lunga perioada din istoria omenirii, caracterizata prin utilizarea uneltelor de piatra (I 1). 3. (Urmat de determinari care arata felul, intrebuintarea sau modul de prelucrare) Bucata de piatra (I 1) prelucrata; obiect facut dintr-o astfel de bucata. Piatra de moara. ◊ Piatra litografica = piatra de calcar cu structura foarte fina si densa, care serveste, in litografie, la prepararea cliseelor. Piatra de talie = piatra cu forme geometrice regulate, cu toate fetele bine taiate si cu muchii perfect drepte, care serveste la executarea sau la captusirea unei zidarii. Piatra de incercare = a) roca silicioasa foarte dura folosita (in trecut) la verificarea puritatii aurului si a argintului; b) fig. mijloc de verificare a capacitatii, a sentimentelor, a valorii cuiva; dovada, indiciu, marturie. Piatra de temelie (sau fundamentala) = a) piatra care intra in constructia fundatiei unei cladiri si care adesea este pusa cu prilejul solemnitatii ce marcheaza inceputul constructiei; b) fig. principiu sau element de baza, esential. Piatra unghiulara = a) piatra asezata in coltul fundatiei unei cladiri; b) fig. element de baza, fundamental. Piatra de ascutit = bucata de gresie taiata special pentru a folosi la ascutirea unor obiecte taioase; cute. Piatra pretioasa (sau scumpa, nestemata) = mineral cristalizat cu aspect frumos, in culori variate, cu duritate foarte mare, de valoare deosebita, care se gaseste rar in natura si se foloseste de obicei la confectionarea bijuteriilor. Piatra semipretioasa = mineral cristalizat cu aspect frumos, in culori variate, cu duritate mare, relativ putin raspandit in natura si intrebuintat de obicei la confectionarea bijuteriilor de mai mica valoare. 4. Piesa folosita la unele jocuri de societate, confectionata din piatra (I 1) sau, p. ext., din os, din lemn etc. 5. (Pop.) Meteorit. 6. (Reg.) Greutate (de cantar sau de balanta). 7. Precipitatie formala din particule de gheata, care cade atunci cand in interiorul norilor de furtuna exista curenti ascendenti puternici; p. restr. fiecare dintre particulele de gheata care formeaza aceasta precipitatie; grindina. II. P. a**l. 1. Crusta de saruri minerale care se depune, cu vremea, pe peretii unui vas in care se fierbe apa sau in care se pastreaza lichide. 2. Substanta calcaroasa, galbuie sau negricioasa, care se formeaza uneori pe suprafata dintilor neingrijiti; tartru. 3. (Med.; de obicei cu determinari care arata organul in care se formeaza) Calcul; p. ext. litiaza. 4. Compuse: (pop.) piatra-acra = alaun (de aluminiu si de potasiu); piatra-vanata = sulfat de cupru hidratat; piatra-iadului = azotat de argint; piatra-de-var = carbonat de calciu; piatra-pucioasa = sulf (in forma de bucati). – Lat. petra.

POST³, posturi, s. n. 1. Interdictie de a manca unele alimente (de origine animala) prescrisa credinciosilor de catre biserica in anumite zile sau in anumite perioade ale anului. ◊ Loc. adj. De post = a) (despre mancare) pregatit numai din alimente ingaduite de biserica; p. ext. gatit fara carne (si fara grasimi animale); b) (despre zile sau perioade de timp) in care se posteste; fig. in care se rabda de foame. ◊ Loc. vb. A tine post = a posti. ◊ Expr. (E) mare cat o zi de post = (e) foarte mare, foarte inalt. 2. Perioada de timp care preceda o sarbatoare si in care biserica prescrie sa se posteasca. ◊ Postul (cel) mare = postul care preceda sarbatoarea Pastilor. ◊ Expr. Martie din post nu lipseste sau ca in martie postul, se spune despre cineva care e nelipsit dintr-un loc (de unde poate obtine un profit, un avantaj). ♦ (Fam.) Abstinenta. – Din sl. postu.

VORACITATE s. f. Pofta de mancare foarte mare; lacomie. ♦ Fig. Cupiditate; aviditate. – Din fr. voracite, lat. voracitas, -atis.

PRAPADENIE s. f. (Pop.) Stricaciune, paguba, distrugere (foarte mare). ◊ Loc. adv. De prapadenie sau de prapadenia pamantului = foarte mult, foarte puternic; ingrozitor. ◊ Expr. Prapadenia pamantului (sau lui Dumnezeu), se spune despre o nenorocire ingrozitoare, despre ceva insuportabil, coplesitor. ♦ Situatie, imprejurare care poate pricinui (mari) stricaciuni, pagube, distrugeri. ♦ Cauza care distruge, nimiceste. – Prapadi + suf. -enie.

PRAPADI, prapadesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) narui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omori, a rapune. ♦ Refl. A-si pierde viata, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prapadi de ras (sau de plans, de rusine etc.) = a rade (sau a plange etc.) foarte tare. A se prapadi dupa cineva (sau ceva) = a iubi, a-i placea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prapadi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prapadi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prapadi cu firea = a-si da foarte mare osteneala; a-si face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inima. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaste, a nu mai gasi; a rataci. A prapadit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevazut; a disparea. – Din bg. propadam.

PRET, preturi, s. n. 1. Suma de bani pe care trebuie sa o plateasca cumparatorul pentru achizitionarea unui produs sau pentru un serviciu. ◊ (In sintagmele) Pret cu amanuntul = pret la care se vand catre populatie bunurile de consum, alimentare si nealimentare. Pret de livrare = pret la nivelul caruia circula produsele intre unitatile producatoare. Pret de productie = pret care inglobeaza costul produsului si beneficiul. Pret al pietei = pret care se formeaza pe piata in urma fluctuatiei cererii si ofertei. Pret mondial = pret al unei marfi pe piata mondiala. ◊ Loc. adj. De (mare) pret = (foarte) valoros, pretios. ◊ Loc. adv. Cu orice pret = orice sacrificiu ar cere, oricat ar costa, cu orice risc. Cu nici un pret = pentru nimic in lume, in nici un caz. Fara (de) pret = a) sub valoarea reala; ieftin; b) de valoare foarte mare, nepretuit. ◊ Expr. A tine la pret = a nu reduce nimic din suma ceruta la o vanzare. A se invoi din pret = a incheia o tranzactie cazand de acord asupra pretului. A (nu) avea pret = a) a (nu) se vinde cu multi bani, a (nu) se cere; a (nu) avea trecere; b) a (nu) valora foarte mult. A ajunge la pret = a ajunge sa fie cautat, apreciat. A pune pret pe ceva = a socoti ca ceva este de mare valoare, a tine mult la ceva. Pret (ca) de... (sau ca la...) = un timp (cam) de..., o distanta, o valoare (de aproximativ...). ♦ Suma incasata dintr-o vanzare. 2. Ceea ce se da cuiva sau primeste cineva pentru o munca prestata, pentru un serviciu facut; plata, rasplata. ◊ Loc. prep. Cu pretul... = in schimbul...; cu sacrificiul..., cu riscul..., cu efortul... ♦ Tarif. 3. Fig. Valoare, importanta, insemnatate. – Lat. pretium.

PUHOI¹, puhoaie, s. n. Cantitate mare de apa care curge cu repeziciune si forta; apa curgatoare umflata de ploi, care se revarsa cu forta; suvoi. ♦ Ploaie mare, torentiala. ♦ Fig. Multime mare de oameni sau de alte fiinte care se deplaseaza navalnic in aceeasi directie. ♦ (Adverbial) In cantitate sau in numar foarte mare, gramada. [Var.: (reg.) pohoi, povoi s. n.] – Din sl. povonĩ.

OALA, oale, s. f. 1. Vas de lut ars, de metal, de portelan etc., de obicei cu gura larga si cu inaltimea mai mare decat largimea, folosit in gospodarie pentru pregatirea, pastrarea etc. bucatelor. ◊ Expr. Cat o oala de praznic = foarte mare. A prinde (sau a lua etc.) pe cineva ca din oala = a prinde pe cineva usor, fara nicio greutate (sau pe neasteptate). A se face (sau a fi) oale si ulcele (sau urcioare) = a fi mort de mult. A pune (toate) in aceeasi oala = a amesteca lucruri, probleme diferite, producand confuzii, incurcaturi. A plati oalele sparte = a suferi pentru faptele altuia. A-i pune (cuiva) oala = a face (cuiva) farmece, a(-l) fermeca. Ajunge un ciomag (sau o maciuca) la un car de (sau cu) oale = nu e necesar un efort mare pentru a distruge ceva; ajunge ce s-a spus sau s-a facut. Mustati pe oala = mustati cu varfurile lasate in jos. Tuns pe oala = cu parul lung pana pe gat si retezat. ◊ Compus: Oala-minune = vas metalic cu capac etans prevazut cu supapa de siguranta, folosit pentru fierberea (rapida) a alimentelor sub presiunea aburului. ♦ Continutul vasului descris mai sus. ◊ Expr. A se amesteca (sau a-si baga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni fara rost, nechemat intr-o discutie, actiune etc. care nu-l priveste. ♦ Vas, ghiveci, glastra de flori. ♦ (Adesea cu determinarea „de noapte”) Vas intrebuintat (noaptea) pentru necesitatile fiziologice; tucal. 2. Vas de constructie speciala, asemanator cu oala (1), folosit in diverse operatii tehnice, industriale, de laborator etc. 3. (Reg.) Tigla, olan. [Var.: (pop.) ol s. n.] – Lat. olla.

OSEBIT, -A, osebiti, -te, adj. (Inv. si pop.) 1. Deosebit, diferit. ◊ Loc. prep. Osebit de... = in afara de..., pe langa. 2. Care iese din comun; ales, remarcabil; p. ext. foarte mare. – V. osebi.

FUNDATIE, fundatii, s. f. 1. Element sau ansamblu de elemente de constructie care serveste ca suport sau ca baza de sustinere a unei constructii, a unui utilaj, a unei masini etc.; fundament, baza, temelie. ♦ (La pl.) Ramura a tehnicii care se ocupa cu proiectarea si cu executarea fundatiilor. 2. Strat de teren natural pe care se sprijina o constructie cu o baza foarte mare. 3. Institutie cu caracter obstesc careia, pentru realizarea scopurilor sale, i se afecteaza un fond special; asezamant. ♦ Fond constituit pentru intretinerea unei activitati de interes public. [Var.: fundatiune s. f.] – Din fr. fondation, lat. fundatio, -onis.

MUSCA, muste, s. f. I. 1. Denumire data mai multor genuri de insecte cu aparatul bucal adaptat pentru supt, dintre care cea mai cunoscuta (Musca domestica) traieste pe langa casa omului; p. gener. (pop.) nume dat oricarei insecte mici, zburatoare, careia nu i se cunoaste numele. ◊ Expr. Sa se auda musca! = sa fie tacere deplina, sa fie liniste perfecta. Rau de musca = a) (despre cai) naravas; b) (despre oameni) care nu-si poate infrana simturile; senzual. A cadea (sau a se baga) ca musca-n lapte = a sosi undeva intr-un moment rau ales sau interveni intr-o discutie in mod nepotrivit. A fi (sau a se sti, a se simti) cu musca pe caciula = a fi (sau a se sti, a se simti) vinovat. A se aduna (sau se strange, a veni) ca mustele (la miere) = a se aduna undeva in numar mare. A muri ca mustele = a muri in numar foarte mare. A se speria de toate mustele = a se speria de orice fleac, de toate nimicurile. ◊ Compuse: musca-tete = insecta din Africa ecuatoriala, care transmite boala somnului (Glossina palpalis); musca-columbaca = insecta de circa 5 mm lungime, care inoculeaza la vite si la oameni o substanta foarte toxica (Simulium columbaezensis); musca-verde = insecta de culoare verde, cu reflexe metalice, care depune ouale pe cadavre, pe alimente (mai ales pe carne) etc. (Lucilia caesar); musca-cenusie-de-carne = insecta de culoare cenusie, care depune larvele pe alimente, pe carne etc. (Sarcophaga carnaria); musca-de-cal = insecta de culoare bruna-roscata, parazita pe suprafata corpului unor animale (Hippobosca equina); musca-cireselor = insecta de culoare neagra care depune oua in cirese in perioada coacerii (Rhagoletis cerasi); musca-de-varza = insecta ale carei larve ataca varza si alte plante din familia cruciferelor (Chortophila brassicae); musca-mare (sau -albastra, -de-carne) sau musca-hoiturilor = specie de musca mare, cu abdomenul albastru lucios, care isi depune ouale pe cadavre, pe alimente etc. (Calliphora vomitoria); musca-betiva = insecta foarte mica, care traieste in roiuri si isi depune ouale in must (Drosophila funebris sau fenestrarum). ♦ Musca artificiala = imitatie de insecte sau de larve, montata pe carligul de pescuit si folosita ca momeala pentru pesti. 2. (Inv. si pop.) Albina. II. P. a**l. 1. (La oameni) Smoc de par lasat sa creasca sub buza inferioara. ♦ Mustata foarte mica. 2. (Reg.) Cavitate innegrita pe care o prezinta dintii calului, dupa care i se poate aprecia varsta. 3. (Pop.) Vana neagra la radacina nasului (evidenta la unele persoane). 4. (La tir) Punct negru situat in mijlocul panoului de tragere; (la pl.) lovituri in centrul tintei. 5. (Reg.) Punct de broderie la cusaturile cu motive nationale. 6. (Sport) Categorie de greutate in care sunt incadrati sportivii intre 48 si 51 kg la box, iar la lupte juniorii pana la 49 kg si seniorii pana la 52 kg. – Lat. musca.

MULT, -A, multi, -te, adj., adv. 1. Adj. Care se afla in mare numar, in cantitate mare sau in sorturi diferite; de intensitate deosebita, de proportii mari, de durata lunga. ◊ Loc. adv. De (mai) multe ori sau in (mai) multe randuri = in mod repetat, adesea. ◊ Expr. A nu mai avea zile multe = a fi aproape de moarte. ♦ (Substantivat, n. pl.) Lucruri, fapte, intamplari numeroase (si variate). ◊ Expr. A nu sti multe = a) a trece repede la actiune, a lua hotarari energice; b) a se supara usor. Mult cu multul sau multul cu mult = oricat de mult, foarte mult. Multe (si de) toate = lucruri de tot felul; probleme variate. Multe si marunte = a) lucruri, probleme de tot felul; b) fleacuri, nimicuri. Si mai multe nu = neaparat, cu orice pret. 2. Adv. In cantitate insemnata, in mare masura; in mod intens, staruitor; cu valoare mare; pe o distanta mare; in timp indelungat; de repetate ori. ◊ Cu mult = in foarte mare masura. Cel mult = a) maximum; b) in cel mai bun caz. Mai mult = a) in special, mai ales, indeosebi; b) (reg.; in constructii negative) de acum inainte, din acest moment. De mult = a) dintr-o vreme indepartata, de altadata; din vechime; b) de timpuriu, devreme. ◊ Loc. conj. De mult ce = din cauza, datorita cantitatii, duratei, intensitatii (extreme) etc. ◊ Expr. Mai mult sau mai putin = oarecum, relativ. (Asta) e prea mult = (asta) intrece masura, depaseste ceea ce trebuie sau se cuvine. Mult si bine = vreme indelungata. A nu mai avea mult = a) a fi aproape de sfarsitul unei actiuni; b) a fi aproape de sfarsitul vietii, a nu mai avea de trait decat putine zile. ♦ (Inv. si reg.; inaintea unui adjectiv sau a unui adverb, da acestora valoare de superlativ) in cel mai inalt grad; foarte, extrem. [Gen.-dat. pl. m. si f. multora] – Lat. multus, -a, -um.

MIE, mii, num. card., s. f. I. Numarul care in numaratoare are locul intre 999 si 1001. 1. (Cu valoare adjectivala) O mie de ani. ◊ (La pl.; adesea prin exagerare, indica un numar foarte mare, nedeterminat) Mii de glasuri. 2. (Cu valoare substantivala) Unde merge mia, mearga si suta. ◊ Loc. adv. Cu miile (sau cu mia) = in numar foarte mare, cu duiumul. ◊ Expr. Mii si sute sau mii si mii = extrem de multi. A avea o mie si o suta pe cap = a avea foarte multa treaba sau griji, nevoi etc. 3. (Intra in componenta numeralelor adverbiale) De o mie de ori pe zi. II. S. f. Numarul abstract egal cu o mie (I). ♦ Bancnota a carei valoare este de o mie (I 1) de lei; miar. – Lat. milia (pl. lui mille).

MOARTE, morti, s. f. 1. Incetare a vietii, oprire a tuturor functiilor vitale, sfarsitul vietii; raposare; deces. ◊ Loc. adj. Fara (de) moarte = a) vesnic, nemuritor; b) (despre obiecte) foarte durabil, foarte trainic. ◊ De moarte = a) loc. adj. si adv. moral; b) loc. adj. (in textele bisericesti; despre pacate, greseli) care atrage osanda vesnica; c) loc. adj. si adv. fig. grozav, cumplit, teribil. ◊ Loc. vb. A face moarte de om = a omori, a ucide. A-si face moarte (singur sau cu mana lui) = a se sinucide, a se omori. ◊ Expr. Pe viata si pe moarte = a) din toate puterile, cu inversunare, punandu-si viata in joc; b) pentru totdeauna. (A fi ori a se afla) pe patul de moarte sau pe patul mortii = (a fi) in agonie. Intre viata si moarte = in agonie, aproape de moarte. Ca de frica mortii = infrigurat, febril. Cu moartea in suflet = extrem de mahnit, de indurerat; desperat, deznadajduit. A se da de ceasul mortii = a depune eforturi desperate; a se framanta, a se nelinisti extrem de mult. A da moartea in ceva = a muri in numar foarte mare. A azvarli (sau a baga) moartea-n tigani = a) a invinui pe nedrept pe cineva, a da vina pe altii; b) a lansa o idee, un proiect fara finalitate, care provoaca doar confuzie, deruta. A da mana cu moartea sau a vedea moartea cu ochii = a trece printr-o mare primejdie. (A fi) uitat de moarte = (a fi) foarte batran. A nu avea (sau a nu cunoaste) moarte = (despre obiecte) a fi foarte durabil. ♦ (Jur.) Moarte declarata = situatie juridica creata unei persoane disparute in imprejurari care fac sa se prezume moartea sa fizica. Moarte fizica = moarte constatata prin act de deces. ♦ Fig. Disparitie, pieire. 2. Omor, ucidere; crima, asasinat; p. ext. macel, masacru. ◊ Expr. (Fam.) Moarte de om = mare inghesuiala, imbulzeala. ♦ Pedeapsa capitala; executie. Expr. La moarte! formula cu care se cerea pedeapsa capitala pentru un vinovat. 3. (Inv. si pop.) Mortalitate provocata de un flagel; p. ext. molima, epidemie. 4. Ceea ce pricinuieste sau se crede ca pricinuieste moarte (1). ◊ Expr. Moartea mea (sau ta, lui etc.) e... sau e moartea mea (ori ta, lui etc.), se spune pentru a arata ca un anumit lucru place cuiva in mod deosebit. 5. Compuse: moartea-puricelui = planta erbacee din familia compozitelor, cu tulpina dreapta, ramificata, paroasa, cu flori galbui, dispuse in capitule (Inula conya); (Med. vet.; reg.) moartea-gainilor = cobe. – Lat. mors, tis.

MOLOS, molosi, s. m. Specie de caine de talie foarte mare, cu parul lung si moale. – Din fr. molosse.

NAMILA, namile, s. f. Fiinta sau lucru foarte mare; matahala, colos. ♦ Fiinta fantastica de marime enorma si de obicei cu infatisare ingrozitoare. – Et. nec.

NEBANUIT, -A, nebanuiti, -te, adj. Care nu poate fi banuit, presupus; neasteptat, neprevazut; p. ext. foarte mare. – Ne- + banuit.

NEMARGINIT, -A, nemarginiti, -te, adj. 1. Care nu are margini, care se intinde, se continua la infinit; necuprins, nelimitat, infinit; p. ext. foarte lung, foarte mare, foarte numeros. 2. Care nu cunoaste limite in intensitate; netarmurit, imens, extrem. – Ne- + marginit.

NEMILUIT, -A, nemiluiti, -te, adj. (Rar) 1. Care se afla in cantitate mare, fara masura, mult. ◊ Loc. adv. (Curent; substantivat, f.) Cu nemiluita = in cantitate foarte mare, din belsug; fara socoteala, fara masura; cu ghiotura. 2. (Adesea adverbial) Fara mila¹, fara crutare; p. ext. indarjit, inversunat. – Cf. mila¹.

NISIP, nisipuri, s. n. l. Roca sedimentara neconsolidata, provenita din sfaramarea unor minerale, roci sau organisme si care se prezinta sub forma unei acumulari de granule fine; p. ext. (mai ales la pl.) loc, teren, intindere alcatuita din asemenea roca si, de obicei, lipsita de vegetatie. ◊ Expr. Ca (sau cat) nisipul (marii) = in numar foarte mare. A cladi (sau a funda) pe nisip = a intreprinde o actiune sortita esecului, pieirii. 2. Depunere patologica de granule fine de oxalati, urati, silicati etc., care se formeaza intr-un rinichi, in vezica u*****a sau in vezicula biliara. [Var.: (reg.) nasip s. n.] – Din bg. nasip.

SORA, surori, s. f. 1. Persoana de s*x feminin considerata in raport cu copiii acelorasi parinti sau ai aceluiasi tata ori aceleiasi mame. ◊ Sora buna = sora care are amandoi parintii comuni cu ai fratilor sai. (Reg.) Sora de scoarta = fiica din alta casatorie a unuia dintre sotii recasatoriti, considerata in raport cu copilul sau cu copiii celuilalt sot. Sora de lapte = fata care a supt o data cu alt copil de la aceeasi femeie, considerata in raport cu acel copil. ◊ Loc. adj. Sora cu moartea = grozav, zdravan, foarte mare. ◊ Compuse: sora-soarelui = floarea-soarelui; sor-cu-frate = numele a doua plante erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene-aurii sau albastre-violete, cu fructul o capsula (Melampyrum). 2. (Fam.; la voc.) Termen cu care cineva se adreseaza unei fete sau unei femei in semn de intimitate, de prietenie sau de dragoste; draga. 3. Fig. Tovarasa, prietena. ♦ Tara, limba etc. de aceeasi origine cu alta, cu afinitati si trasaturi comune. 4. Cel mai mic grad in ierarhia calugareasca in manastirile de femei; femeie care are acest grad. 5. Infirmiera. [Var.: (pop.) surora, sor s. f.] – Lat. soror, -oris.

NERVISM s. n. Conceptie fiziologica care extinde influenta sistemului nervos asupra unui numar foarte mare de activitati ale organismului – Din fr. nervisme.

DORSAL, -A, dorsali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se afla in regiunea posterioara (a unei fiinte sau a unui organ al ei), privitor la aceasta regiune. 2. S. f. (Geogr.) Forma complexa de relief care se intinde pe distanta foarte mare pe fundul oceanelor, separand doua bazine. – Din fr. dorsal.

STRASNIC, -A, strasnici, -ce, adj., adv., s. m. I. Adj. (Exprima ideea de superlativ) 1. Foarte bun, minunat; foarte mare; foarte puternic; extraordinar, nemaipomenit. 2. Ingrozitor, infiorator, inspaimantator; grozav, cumplit, teribil. ♦ Foarte sever, foarte aspru. II. Adv. 1. (Foarte) tare, (tare) mult, teribil. 2. (Legat de un adj. prin prep. „de”, exprima raportul de superlativ) Foarte, extraordinar, nespus. III. S. m. Specie de feriga din regiunea montana (Asplenium trichomanes). – Din sl. strasĩnu.

TOPENIE, topenii, s. f. (Fam.) Prapad, dezastru. ◊ Expr. Topenia pamantului = a) din cale-afara, peste masura; b) caldura foarte mare, canicula, arsita. – Topi + suf. -enie.

RUTENIU s. n. Element chimic, metal alb-argintiu din familia platinei, cu duritate foarte mare, care se intrebuinteaza la fabricarea filamentului pentru lampile cu incandescenta. – Din fr. ruthenium.

DIODA, diode, s. f. Element al unui circuit electric cu doi electrozi, care are o rezistenta mica fata de un sens de trecere a curentului electric si foarte mare fata de sensul opus; tub electronic care are doi electrozi (dintre care unul emite electroni). ◊ Dioda tunel = dioda de constructie speciala folosita ca amplificator si generator de oscilatii. Dioda stabilizatoare de tensiune = dioda folosita ca element de referinta in stabilizatoarele de tensiune si de curent. Dioda (electro)luminescenta = dioda cu proprietatea de a emite lumina atunci cand este polarizata direct; led. [Pr.: di-o-] – Din fr. diode.

SPRINT, sprinturi, s. n. Marire a vitezei de catre un concurent (de obicei in ultima faza a parcursului) la unele intreceri sportive. ♦ Categorie de probe sportive pe distanta scurta, caracterizata prin viteza foarte mare. – Din fr., engl. sprint.

SPUZA, (rar) spuze, s. f. 1. Cenusa fierbinte (amestecata cu jeratic). ◊ Expr. A trage spuza pe turta sa = a incerca sa-si creeze un avantaj, sa profite de ceva (pe seama altuia). 2. Fig. Numar foarte mare, multime, droaie, gramada; spuzeala. – Lat. *spudia (= spodium).

SUPERCALCULATOR, supercalculatoare, s. n. Calculator de capacitate foarte mare si cu posibilitatea efectuarii simultane a zeci de programe. – Super- + calculator.

SUPERMAGAZIN, supermagazine, s. n. Magazin (universal) foarte mare. – Super- + magazin (dupa engl. supermarket).

SUPERNAVA, supernave, s. f. Nava de tonaj foarte mare. – Super- + nava.

SUPERREZISTENT, -A, superrezistenti, -te, adj. (Despre materiale) Cu rezistenta foarte mare. – Super- + rezistent.

SUPRAABUNDENTA, supraabundente, s. f. Abundenta foarte mare, neobisnuita; belsug mare. [Pr.: -pra-a-] – Supra- + abundenta (dupa fr. surabondance).

CONTORSIONIST, contorsionisti, s. m. Gimnast de circ cu foarte mare mobilitate. [Pr.: -si-o-] – Contorsiona + suf. -ist.

COTROPITOR, -OARE, cotropitori, -oare, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana, putere, stat) care cotropeste; invadator, navalitor. 2. Adj. Fig. Coplesitor; foarte mare, imens. – Cotropi + suf. -tor.

CRAH, crahuri, s. n. Criza acuta a vietii economice, manifestata indeosebi prin scaderea foarte mare a cursului actiunilor la bursa. – Din germ. Krach, fr. krach.

ABIS ~uri n. Adancime foarte mare; prapastie; hau; genune; neant. /<fr. abysse, lat. abyssus

A ARDE ard 1. intranz. 1) (despre foc) A fi aprins. 2) (despre obiecte, lucruri etc.) A se distruge prin foc; a se preface in cenusa. Padurea arde. 3) A emite lumina; a lumina. Lampa arde. 4) (despre surse de caldura) A emana radiatii calorice; a raspandi caldura foarte mare; a frige; a dogori; a parjoli; a parli; a pali. Soba arde. 5) fig. (despre persoane sau despre parti ale corpului lor) A avea temperatura ridicata. 6) fig. (despre fata, obraji) A se inrosi din cauza unei stari emotive. 7) A fi cuprins de un sentiment puternic. ~ de rusine. 8) A avea mare dorinta (de ceva). A-i ~ de plecare. 2. tranz. I. 1) A distruge prin foc; a preface in cenusa. ~ o scrisoare. 2) A consuma dand la foc. ~ toate lemnele. 3) (mancaruri) A face sa-si piarda calitatile, expunand prea mult actiunii focului. 4) (caramida, obiecte de ceramica etc.) A supune actiunii focului in procesul de fabricatie. 5) (instrumente) A trece prin foc in vederea dezinfectarii. 6) (tesuturi bolnave) A distruge cu cauterul; a cauteriza. 7) (fiinte sau parti ale corpului lor) A face sa suporte o durere fizica (atingand de foc sau de ceva fierbinte); a frige. 8) fig. A face sa simta o senzatie asemanatoare cu o arsura. II. (in imbinari) 1) (sugerand ideea de bataie) ~ o palma. ~ un bici. 2) (sugerand ideea realizarii din plin a unui proces) ~ un cantec. ~ o sarba. III. (in imprecatii) Arda-l (sau arza-l) focul (sa-l arda)! /<lat. ardere

ASTRONOMIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de astronomie; propriu astronomiei. Observatii ~ce. 2) fig. Care este foarte mare; extraordinar de mare; gigantic; enorm; urias; colosal. Cifra ~ca. /<fr. astronomique, lat. astronomicus

BARBA barbi f. 1) Par care creste (la barbati) pe barbie si pe obraji. A-si lasa ~. ◊ A rade in ~ a rade pe ascuns, numai pentru sine. A vorbi in ~ a spune ceva incet; a vorbi numai pentru sine. Cati peri in ~ in numar foarte mare. 2) v. BARBIE. 3) Smoc de par care creste la unele animale sub bot. 4) Totalitate a tepilor unui spic de cereale. ◊ ~a-imparatului planta erbacee, cultivata mai ales in scopuri decorative, avand flori de diferite culori si radacini cu proprietati purgative. ~a-caprei a) planta erbacee, avand frunze lungi si inguste, flori galbene si fructe achene de forma lunguiata; b) ciuperca comestibila sub forma unor ace suculente. [G.-D. barbii] /<lat. barba

BAROSAN ~a (~i, ~e) 1) fam. Care este foarte mare si greu. 3) si substantival fig. (despre persoane) Care se bucura de influenta (datorita bogatiei de care dispune); cu pondere; influent. /baros + suf. ~an

BETIE ~i f. 1) Stare provocata de consumul excesiv de alcool; ebrietate. ◊ ~ rece (sau cu stupefiante) stare de intoxicatie a organismului, provocata de consumarea unor stupefiante. 2) Patima pentru bauturile alcoolice. A suferi de ~. 3) Petrecere cu multa bautura. 4) fig. Stare de uitare de sine, provocata de un anumit factor; exaltare cauzata de un factor, in special pozitiv. 5) fig. Cantitate foarte mare (de ceva), care vadeste lipsa de masura; exces. ~ de cuvinte. [Art. betia; G.-D. betiei; Sil. -ti-e] /beat + suf. ~ie

BULUC¹ adv. 1) In numar foarte mare; in masa; cu gramada. 2) Unul peste altul, inghesuindu-se. /<turc. boluk

CAT⁵ cata (cati, cate) 1) (cu valoare de numeral nehotarat): Cate in luna si in stele fel de fel de lucruri; multe de toate. 2) (cu valoare de adjectiv nehotarat) ~ timp. ◊ Cata frunza si iarba in numar foarte mare. Cate si mai cate (cate si mai multe) tot felul de lucruri; de tot soiul; multe si marunte. Nu stiu ~ (sau cata, cati, cate) foarte mult. 3) (cu valoare de pronume interogativ) ~ e ora? /<lat. quantus

CER¹ ~uri n. 1) Spatiu infinit de deasupra pamantului, ce pare a avea forma emisferica; bolta cereasca; firmament. ~ plin de stele. ◊ Sub ~ pe pamant. In inaltul ~ului la o inaltime foarte mare. Sub ~ul liber in aer liber; afara. A fi departe ca ~ul de pamant (sau ca ~ul si pamantul) a constitui un contrast izbitor; a se deosebi foarte mult; a contrasta. A cadea (sau a pica) din ~ a) a veni pe neasteptate; b) a nu fi la curent cu ceea ce se petrece in jur. Nu pica din ~ nu se obtine fara eforturi, fara munca. A fagadui (sau a promite, a jurui) ~ul si pamantul a fagadui lucruri irealizabile. Cat ii ~ul si pamantul niciodata. ~ul gurii peretele superior al cavitatii gurii; palatul bucal. 2) Invelis gazos care inconjoara Pamantul; atmosfera; aer; vazduh. ◊ ~ senin atmosfera fara nouri. A ridica pe cineva pana la ~ (sau in slava ~ului) a lauda foarte mult pe cineva; a proslavi; a glorifica. A fi (sau a se crede) in al saptelea (sau in al noualea) ~ a avea o bucurie foarte mare; a fi foarte fericit. 3) (in credintele religioase) Lacas al lui Dumnezeu. ◊ A se ruga cu ~ul, cu pamantul a ruga foarte tare (din tot sufletul); a implora. Imparatia ~urilor raiul. Nedreptate strigatoare la ~ nedreptate evidenta care provoaca revolta. /<lat. caelum

CETACEU ~e n. 1) la pl. Ordin de mamifere, de talie foarte mare, avand corpul asemanator unui peste cu o singura pereche de inotatoare (reprezentanti: balena, casalotul, delfinul etc.). 2) Mamifer din acest ordin. [Sil. -ta-ceu] /<fr. cetaces

COSCOGEA adj. invar. pop. Care este foarte mare; coscogeamite. /<turc. koskoca

COSCOGEAMITE adj. invar. pop. Care este foarte mare; coscogea. /<bulg. kos-kogamiti

DISTANTA ~e f. 1) Interval dintre doua puncte in spatiu; departare. ◊ La ~ la o anumita departare. De la ~ dintr-un loc departat. A tine pe cineva la ~ a se purta rece, distant cu cineva. 2) Interval de timp care desparte anumite evenimente. 3) fig. Diferenta de nivel social, de grad, de civilizatie sau de importanta. Intre ei exista o ~ foarte mare. /<fr. distance, lat. distantia

A DOGORI ~esc 1. intranz. 1) (despre surse de caldura) A emana radiatii fierbinti, raspandind caldura foarte mare; a arde; a parjoli; a parli; a frige. 2) (despre persoane sau despre parti ale corpului) A fi infierbantat din cauza unei boli sau emotii; a avea fierbinteala. 2. tranz. 1) A se inrosi la fata sub actiunea unei senzatii de caldura puternica sau a unei emotii puternice. 2) A face sa devina fierbinte; a infierbanta. /<bulg. dogorja, sb. dogoreti

DOMENIU ~i n. 1) (in evul mediu, in Europa apuseana) Proprietate funciara feudala; mosie foarte mare; latifundiu. 2) Sfera de activitate (sociala, economica, stiintifica, culturala). ~ stiintific. 3) Loc de raspandire a anumitor fenomene, activitati; arie. [Sil. -me-niu] /<fr. demaine

DREPT¹ dreapta (~ti, ~te) 1) (in opozitie cu stramb) Care uneste un punct cu altul fara devieri sau ocoluri; care nu se abate nici in stanga, nici in dreapta; direct. Linie dreapta. Drum ~. ◊ Unghi ~ unghi format din doua drepte perpendiculare. 2) (despre obiecte, fiinte sau parti ale lor) Care are o pozitie verticala, fara inclinatii. Copac ~. ◊ Drepti! comanda care cere pozitia verticala si neclintita a corpului. 3) Care nu este indoit. 4) (despre pante, povarnisuri) Care are un unghi de inclinatie foarte mare. 5) (despre intinderi de teren) Care nu are ridicaturi sau adancituri; neted. Camp ~. 6) fig. Care este in concordanta cu realitatea si adevarul; just. Judecata dreapta. ◊ Lupta dreapta lupta cu puterile proprii, nefolosind arme si viclesuguri. Pe ~ cuvant pe buna dreptate. 7) fig. (despre persoane) Care actioneaza in conformitate cu adevarul; adevarat; just. 8) reg. (despre relatiile de rudenie) Care este de prima treapta; cu legatura de sange; bun. Tata ~. Sora dreapta. 9) (in opozitie cu stang) Care este situat in partea corpului opusa celei unde se afla inima. Mana dreapta. Piciorul ~. ◊ In dreapta si in stanga a) in ambele parti; b) in toate partile. A tine dreapta a merge pe partea dreapta a drumului. /<lat. directus

A FRIGE frig 1. tranz. 1) (alimente, in special carne sau peste) A prepara prin supunere la actiunea focului (in tigaie, in ceaun, la gratar, in frigare). 2) (fiinte sau parti ale corpului) A face sa suporte o durere fizica (prin ceva fierbinte). 3) A face sa se friga. 2. intranz. (surse de caldura) A emana radiatii fierbinti; a raspandi caldura foarte mare; a arde; a dogori; a parjoli; a parli; a pali. Soarele frige. /<lat. frigere

GENUNE ~i f. livr. Adancime foarte mare; prapastie; abis; neant. /<lat. gyro, ~onis

GER ~uri n. Stare atmosferica caracterizata prin temperatura foarte joasa a aerului (sub zero grade); frig mare. ◊ ~ de crapa pietrele (sau lemnele) ger foarte mare. /<lat. gelu(m)

A GERUI ~iesc 1. intranz. A fi ger; a fi frig foarte mare. 2. tranz. (rufe) A scoate la ger sa se usuce (si sa se inalbeasca). /ger + suf. ~ui

GLODARIE f. 1) Glod foarte mare. 2) Loc gloduros. /glod + suf. ~arie

GROAZA f. 1) Spaima foarte mare. A inmarmuri de ~. 2) fig. (despre fiinte, lucruri) Multime mare; grozavenie; sumedenie; puzderie. [G.-D. groazei] /<sl. groza

HIDROMONITOR ~oare n. Instalatie pentru spalat pamantul, constand dintr-o conducta metalica prin care se proiecteaza un jet de apa sub presiune foarte mare. /<fr. hydromoniteur, germ. Hydromonitor

HUDUBAIE ~ai f. pop. 1) Cladire sau incapere foarte mare. 2) folc. Fiinta fantastica in chip de monstru.

INFINITATE ~ati f. 1) Cantitate infinita; numar infinit. 2) Cantitate, numar foarte mare. O ~ de propuneri. /<fr. infinite, lat. infinitas, ~atis

INSTANTANEU¹ ~e (~i, ~e) si adverbial Care se produce brusc si cu o repeziciune foarte mare; fulgerator. [Sil. in-stan-] /<fr. instantane

JAR n. 1) Carbuni incandescenti care ard fara flacara; jaratic. 2) Caldura foarte mare, emanata de o sursa; dogoare. 3) fig. Temperatura ridicata a corpului (ca indice al imbolnavirii); febra; fierbinteala. /<sl. zaru

LESIN ~uri n. 1) Pierdere subita si temporara a cunostintei; situatie de inconstienta; nesimtire. 2) Stare de slabiciune totala (provocata de foame, de sete sau de un efort fizic foarte mare); lipsa totala de forta fizica. /v. a lesina

LUME ~i f. 1) Totalitate a tot ce exista in realitate, manifestata in diversele ei forme si infinita in timp si spatiu; univers. ◊ De cand (e) ~ea (si pamantul) de foarte demult; din totdeauna. Pentru nimic in ~ cu nici un pret. 2) mai ales la pl. Totalitate a corpurilor ceresti; sistem planetar. ~ea stelelor. 3) Pamantul cu intreaga lui viata (animala si vegetala) de pe el. ◊ In (sau prin) toata ~ea sau in ~ea toata peste tot; pretutindeni. A-si lua ~ea in cap a lasa totul si a pleca undeva departe. A cutreiera toata ~ea, a umbla prin ~ a calatori mult prin diferite locuri. 4) Totalitate a oamenilor de pe globul pamantesc; omenire; umanitate. ◊ ~ea toata (sau intreaga) multime de oameni. 5) (urmat de un determinativ) Categorie de oameni uniti prin aceeasi profesie, prin nivelul de cultura; mediu social. ~ea artistilor. 6) Numar mare de oameni; norod. ◊ ~ de pe ~ multime foarte mare. 7) Mediu social; ambianta. ◊ A fi in rand cu ~ea a fi la fel cu ceilalti; a fi la nivelul cuvenit. A iesi in ~ a lua contact cu societatea. 8) Mediu in care se desfasoara existenta unei fiinte sau a unei colectivitati; viata. ◊ A veni pe ~ a se naste. A nu-i fi draga ~ea a fi satul de viata. 9) Fiecare din marile categorii sistematice in care sunt impartite corpurile naturale; regn. ~ea animala. [G.-D. lumii] /<lat. lumen

MACROCEFAL ~a (~i, ~e) si substantival (despre cap) Care este foarte mare in raport cu corpul. /<fr. macrocephale

MACROMOLECULA ~e f. Molecula alcatuita dintr-un numar foarte mare de atomi. /<fr. macromolecule, rus. makromolekula

MARE² mari f. 1) Spatiu intins de apa statatoare, sarata, situata intre continente sau in interiorul lor. ~ea Mediterana. ~ea Caspica. ◊ A fagadui (a promite, a cere) ~ea cu sarea a fagadui (a promite, a cere) imposibilul. A incerca ~ea cu degetul a intreprinde ceva fara sanse de succes. A vantura mari si tari a calatori foarte mult. 2) fig. Intindere mare; vastitate. O ~ de grane. 3) Multime sau cantitate foarte mare. O ~ de flori. [G.-D. marii] /<lat. mare, ~is

MARGINE ~i f. 1) Parte extrema a unei suprafete; capat; extrema. ~ea mesei. ◊ A tine (sau a bate) ~ile a se feri de lucru greu; a cauta sa scape de o obligatie. (De) la ~ea lumii (de) foarte departe. Fara (de) ~i foarte mare, imens, nesfarsit. 2) rar Linie care desparte (o tara, o localitate, terenuri etc.). 3) Locul de unde incepe sau unde se termina ceva. ~ea padurii. ~ea marii. ~ea satului. 4) fig. Limita pana la care se poate admite sau concepe ceva. 5) Linie care margineste suprafata unor vase, obiecte; buza. ~ea farfuriei. [G.-D. marginii] /<lat. margo, ~inis

MARGARIT¹ ~e n. 1) Formatie dura si stralucitoare, de cele mai multe ori sferica, extrasa din scoicile unor moluste si folosita la confectionarea bijuteriilor; margaritar; pierla. 2) Obiect de valoare foarte mare; margaritar. /<ngr. margharitis

MARGARITAR¹ margaritare n. 1) Formatie dura si stralucitoare, de cele mai multe ori sferica, extrasa din scoicile unor moluste si folosita la confectionarea bijuteriilor; perla; margarit. 2) fig. Obiect de valoare foarte mare; margarit. /<ngr. margaritari

MILIARD² ~e n. 1) Numar constand dintr-un miliard de unitati. 2) Cifra 1000000000. 3) mai ales la pl. Multime foarte mare. ~e de stele. [Sil. -li-ard] /<fr. milliard

MILIMETRIC² adv. Cu exactitate foarte mare. /<fr. millimetrique

MIRIADA ~e f. mai ales la pl. Cantitate foarte mare. [Sil. -ri-a-] /<fr. myriade

NEANT n. 1) Notiune filozofica care de-semneaza nefiinta, inexistenta, nonexistenta. 2) Adancime foarte mare; prapastie; noian; genune; abis. [Sil. ne-ant] /<fr. neant

NEMILUIT ~ta (~ti, ~te) (negativ de la miluit): Cu ~ta in cantitate foarte mare. /cf. mila

NOIAN ~e n. 1) Cantitate sau numar mare; multime. ~ul anilor. 2) Intindere fara margini; nemarginire; nesfarsit; imensitate. 3) Adancime foarte mare; neant; prapastie; abis; hau. [Sil. no-ian] /cf. alb. ujane

NOR ~i m. 1) Formatie atmosferica prezentand o masa densa de vapori de apa sau de cristale de gheata, care, in anumite conditii, poate genera precipitatii. ~i de ploaie. ◊ ~ arzator masa foarte fierbinte de gaze si de cenusa, expulzata in timpul eruptiei unui vulcan. Pana la (sau in) ~i la inaltime foarte mare; foarte sus. A fi (sau a umbla) cu capul in (sau prin) ~i a fi rupt de realitate. Parc-ar fi (sau parca a) cazut din ~ se spune despre o persoana care pare total dezorientata intr-o imprejurare data. 2) Cantitate mare de ceva (ce pluteste in atmosfera). ~ de praf. ◊ ~ de tristete amestec de sentimente ce tulbura echilibrul sufletesc. /<lat. nubilum

NUMAR ~ere n. 1) Marime cu ajutorul careia se efectueaza diferite calcule si care se noteaza, de obicei, cu cifre; notiune de cantitate. ◊ ~ natural fiecare dintre numerele intregi pozitive (1, 2, 3, 4 etc.). ~ algebric numar insotit de un semn (+ sau -). ~ pozitiv numar insotit de semnul +. ~ intreg numar care contine una sau mai multe unitati. ~ fractionar numar care poate fi exprimat sub forma de fractie. ~ prim numar intreg mai mare decat 1 care se imparte la el insusi si la unitate. ~ par numar care se imparte exact la 2; numar cu sot. ~ impar numar care nu se imparte exact la 2; numar fara sot. 2) Semn grafic sau grup de semne grafice folosite pentru a nota o cantitate. 3) Cantitate de elemente de acelasi fel care fac parte dintr-o serie sau dintr-un ansamblu. ~arul barbatilor. ◊ La ~ (sau in ~) a) in cantitate; b) in total. Cu ~ a) numarat; b) cu socoteala. Peste ~ mai mult decat trebuie sa fie. Un anumit ~ o cantitate anumita. Un ~ neinsemnat (foarte) putini. Un ~ mare (sau un mare ~) (foarte) multi. In ~ mare in cantitate mare; (foarte) multi. Fara (de) ~ in cantitate foarte mare; nenumarat; puzderie. A nu (mai) avea ~ a fi foarte numeros. (De) un ~ de ori (de) atatea ori. 4) Indice cifric care serveste pentru a identifica un obiect (sau o persoana), indicandu-i locul intr-o succesiune sau intr-o serie. ~arul biletului. ◊ ~ de ordine numar care indica locul unui obiect intr-un sir. ~arul unu a) de prima categorie; de calitatea intai; cel mai bun in genul sau; b) de prima importanta; de prim ordin; cel mai important; c) care cere o solutionare urgenta. 5) Fiecare dintre exemplarele unui ziar sau ale unei reviste, care face parte dintr-un tiraj. 6) Bucata din programul unui concert sau al unei reprezentatii de circ. 7) Ansamblu de cifre cu ajutorul carora se stabileste legatura telefonica intr-un emitator si un receptor. 8) Categorie gramaticala care serveste pentru exprimarea opozitiei dintre un reprezentant al unei serii de obiecte si mai multi reprezentanti ai aceleiasi categorii de obiecte. ~arul singular. ~arul plural. /<lat. numerus

A SE OMORI ma omor intranz. 1) A-si cauza moartea; a se sinucide. 2) A se stradui din rasputeri sa faca ceva; a se epuiza realizand ceva. ◊ ~ de ras a rade foarte tare si cu pofta. 3) fig. fam. (despre persoane) A se ingramadi in numar foarte mare, vrand sa obtina ceva (deficitar). /<sl. umoriti

PAHIDERM ~e n. 1) (nume generic) Mamifer erbivor copitat, de talie foarte mare, cu pielea (extrem de) groasa, aspra, acoperita cu par rar. 2) fig. Persoana insolenta; om nerusinat. /<lat. pachyderma, fr. pachyderme

PALMA¹ ~e f. 1) (la om si la maimute) Partea interioara a mainii, cuprinsa intre incheietura cu antebratul si varful degetelor. ◊ Lat de ~ unitate de masura populara egala cu latimea unei palme cu degetele lipite. Podul ~ei partea interioara a mainii cuprinsa intre incheietura cu antebratul si degete. Dosul ~ei v. DOS. A bate din ~e a aplauda. Cat ai bate din ~e foarte repede. A tine (sau a duce, a purta) pe cineva ca pe (sau ca in) ~ (sau ~e) a manifesta o grija deosebita fata de cineva. A-l manca pe cineva ~a (sau ~ele) a avea chef de a bate pe cineva. A bate ~a a incheia un targ; a cadea de acord. Cand va creste par in ~ nicicand. Cat par in ~ nimic; nimeni. Ca-n ~ a) fara asperitati; drept; plan; b) foarte amanuntit; detaliat. 2) Lovitura data de cineva cu aceasta parte a mainii. ◊ A lua pe cineva la ~e a palmui pe cineva. A trage (sau a da, a sterge) cuiva o ~ a lovi pe cineva cu palma (mai ales peste obraz). A manca o ~ a primi o lovitura de palma (mai ales peste fata). 3) (in trecut) Unitate de masura a lungimii egala cu distanta dintre varful degetului mare si al celui mic departate la maximum unul de altul (aproximativ 25-28 centimetri). ◊ De o ~ de marime foarte mica sau foarte mare (in functie de dimensiunile obiectului comparat cu palma). O ~ de pamant (sau de loc) o suprafata de pamant (sau o distanta) foarte mica. 4) Obiect cu care se bat covoarele; batator. [G.-D. palmei] /<lat. palma

PANTAGRUELIC ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre pofta de mancare) Care este foarte mare si nestapanita (ca cea a lui Pantagruel). 2) (despre ospete) Care este foarte copios; imbelsugat. [Sil. -gru-e-] /<fr. pantagruelique

A PALI¹ ~esc 1. tranz. 1) A atinge brusc si cu putere (intentionat sau din intamplare); a lovi. ◊ A-l ~ norocul (pe cineva) a) a se bucura pe neasteptate de o favoare a sortii; b) a fi pus in situatia de a face ceva contrar vointei sale. 2) fig. (despre sentimente, stari, ganduri etc.) A cuprinde brusc si in intregime; a pune stapanire in chip navalnic; a navali; a naboi; a coplesi; a napadi; a podidi. 2. intranz. 1) (despre surse de caldura) A emana radiatii fierbinti, raspandind caldura foarte mare; a arde; a parli; a parjoli; a dogori; a frige. 2) (despre plante) v. A SE PALI. /<sl. paliti

PAMANT ~uri n. 1) Planeta din sistemul solar pe care a aparut si se dezvolta viata. ◊ La capatul ~ului foarte departe; neinchipuit de departe. Ca de la cer la ~ de un contrast izbitor. Cat (sau de cand) e lumea si ~ul a) (din) totdeauna; vesnic; b) niciodata; nicicand. A se crede (sau a se socoti) buricul ~ului v. BURIC. A nu sti (sau a nu afla, a nu auzi) nici ~ul a nu sti (a nu afla, a nu auzi) nimeni. 2) Invelis extern solid (neacoperit cu ape) al acestei planete; uscat. 3) Strat superior afanat al acestui invelis caracterizat prin fertilitate, in care se dezvolta plantele; sol. ◊ ~ galben lut. ~ negru cernoziom. Ca ~ul a) negru; b) de culoarea pamantului; pamantiu. La ~ a) culcat jos; b) distrus moraliceste. A face una cu ~ul sau a sterge (sau a rade) de pe fata ~ului a nimici complet. A lasa ochii in ~ a privi in jos (de rusine, de emotie etc.). A fugi mancand ~ul a fugi foarte tare. A-i fugi ~ul de sub picioare a) a-si pierde echilibrul; b) a-si pierde sustinerea, sprijinul. A iesi (sau a aparea, a rasari) ca din ~ a se ivi pe neasteptate. Parca a intrat in ~ (sau parca l-a inghitit ~ul) a disparea brusc. A baga (pe cineva) (de viu) in ~ a chinui (pe cineva) sistematic, pricinuindu-i moartea prematura. A intra in ~ de rusine a simti o rusine foarte mare. A scoate (sau a aduce) din ~ (sau din fundul ~ului) a gasi neaparat (pe cineva sau ceva). A nu-l primi pe cineva nici ~ul a fi un mare nemernic. ~uri rare grup de oxizi ai unor elemente chimice rare, avand proprietati asemanatoare. 4) Teritoriu apartinand unei tari. A acapara ~uri straine. ◊ Obiceiul ~ului obicei traditional, nescris, al unei colectivitati, transmis din generatie in generatie. 5) Teren cultivabil, folosit in agricultura; camp. ◊ Sarac lipit ~ului foarte sarac. 6) Populatie a acestei planete; lume; omenire; umanitate. /<lat. pavimentum

A PARJOLI ~esc 1. tranz. A supune parjolului; a nimici prin foc. ~ granele. 2. intranz. (despre surse de caldura) A emana radiatii fierbinti, raspandind caldura foarte mare; a parli; a frige; a dogori; a pali; a arde. Soarele ~este. /<ung. porzsolui

A PARLI ~esc 1. tranz. A face sa se parleasca. ◊ A o ~ (sau pati) a nimeri intr-o situatie neplacuta; a da peste belea. A o ~ la (sau de) fuga a incepe sa fuga repede; a o lua iute din loc; a o zbughi. 2. intranz. (despre surse de caldura) A emana radiatii fierbinti, raspandind caldura foarte mare; a parjoli; a frige; a dogori; a pali; a arde. Soarele ~este. /<bulg. parlja, sb. prljiti

PEROXID ~zi m. Oxid care contine un numar foarte mare de atomi de oxigen. /<fr. peroxyde

PITON² ~i m. (nume generic) Sarpe exotic neveninos, de talie foarte mare, care traieste in Africa si in sudul Asiei si a carui piele se intrebuinteaza in industrie. /<fr. python

POFTA ~e f. 1) Dorinta (nestavilita) de a avea sau de a face ceva; gust; chef. ~ de lucru. ◊ Cu ~ cu placere. Pe (sau dupa) ~ dupa cum doreste cineva; pe gustul cuiva. A-i trece (sau a-i pieri) ~a de ceva sau a i se taia cuiva ~a de ceva a nu mai dori ceva. A-si pune ~a in cui a fi nevoit sa renunte la ceva mult dorit sau asteptat. 2) Gust de mancare (sau de bautura); apetit. A nu avea ~. ◊ ~ de lup pofta foarte mare. De ~ sau ca sa-si prinda ~a a) numai pentru a-si satisface dorinta; b) numai pentru a gusta; foarte putin. A face ~ a suscita gustul pentru ceva (in special pentru o anumita mancare). ~ buna (sau mare) formula de urare adresata celor care se duc sa manance sau celor care mananca. [G.-D. poftei] /v. a pofti

PRAPAD ~uri n. 1) Nenorocire mare si grea care se abate asupra unei colectivitati; catastrofa de mari proportii; dezastru; calamitate; flagel; urgie. 2) Dezlantuire violenta a unor forte nimicitoare; urgie. 3) fig. Cantitate foarte mare; multime nenumarata. /v. a (se) prapadi

ROATA¹ roti f. 1) Parte a unui vehicul, in forma de cerc, care se invarteste in jurul unei osii, punand vehiculul in miscare. ◊ A fi cu trei ~e la car a fi smintit. A pune pe ~e a face ceva sa functioneze normal. A merge ca pe ~e a se desfasura bine. A fi a cincea ~ la caruta a fi de prisos. (A fi) cat ~a carului (a fi) foarte mare. A-i lua cuiva boii de la ~e a ruina pe cineva. ~a vremii (sau ~a lumii) mersul evenimentelor. S-a intors ~a se spune despre o situatie, care s-a schimbat radical. 2) Organ dintr-un sistem tehnic, de forma circulara, care se roteste in jurul unei axe si serveste la transmiterea unei miscari de rotatie. ~a morii. 3) Obiect sau produs fabricat in forma de cerc. ~ de franghie. ~ de cascaval. ◊ ~a norocului obiect in forma de cerc, la jocurile de hazard, pe care sunt indicate numerele castigatoare. 4) (in evul mediu) Instalatie de tortura si de executie a osanditilor. A trage pe ~. 5) Figura in forma de cerc. ◊ A face ~ in jurul cuiva a inconjura pe cineva. A se strange ~ a forma un cerc. 6) Miscare circulara; rotire; rotocol. ◊ A se duce de-a ~a a se rostogoli. [G.-D. rotii; in expresii si roate] /<lat. rota

SUTA² ~e f. 1) Numar constand din o suta de unitati. ◊ La ~ raportat la o suma de o suta de unitati. ~ la ~ a) in intregime; complet; b) exact; sigur; fara indoiala; cu siguranta. ~e si mii o cantitate foarte mare. 2) Cifra 100 sau C. 3) Obiect marcat cu aceasta cifra. /<sl. suto

ULTRACENTRIFUGA ~ge f. Centrifuga care are o turatie foarte mare. /ultra- + centrifuga

URA uri f. 1) Sentiment puternic de antipatie profunda (fata de cineva sau de ceva). ◊ ~ de moarte aversiune foarte mare. 2) Atitudine dusmanoasa; ostilitate; vrajba. [G.-D. urii] /v. a (se) uri

VERTIGINOS ~oasa (~osi, ~oase) si adverbial (despre fenomene, actiuni) Care se produce cu iuteala; care are viteza foarte mare; fulgerator. /<fr. vertigineux

VIPIE ~i f. pop. 1) Caldura foarte mare; arsita; zapuseala. 2) Boala caracterizata prin temperatura ridicata; febra. 3) Moment cand o actiune sau un fenomen in desfasurare atinge cea mai mare intensitate; toi. /Orig. nec.

VITAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de viata; propriu vietii. Principii ~e. Functie ~a. 2) fig. Care este de o importanta foarte mare; esential; fundamental. Problema ~a. Necesitate ~a. /<fr. vital, lat. vitalis

ZI zile f. 1) Interval de timp dintre rasaritul si apusul soarelui. ◊ La ~ la ziua fixata. Pe ~, peste ~ in cursul zilei. ~ de ~, ~ cu ~ a) in fiecare zi; b) necontenit; mereu; c) din ce in ce; treptat. Din ~ in ~ a) de azi pe maine; b) din ce in ce. De la o ~ la alta a) zilnic; b) in scurt timp; repede. De cu ~ inca din timpul zilei. Despre (sau catre) ziua putin inainte de a se lumina. In faptul (sau zorii) zilei, in zori de ~ dis-de-dimineata. In toiul zilei, in plina ~ in amiaza zilei. De toate zilele, de toata ziua a) de fiecare zi; b) obisnuit. ~ si noapte in permanenta; necontenit. Cat toate zilele foarte mare. Cale de o ~ distanta care poate fi parcursa pe jos in timp de o zi. Cu ziua cu plata pentru fiecare zi muncita. ~ libera zi cand cineva se odihneste drept recompensa pentru o munca prestata suplimentar. A se crapa (sau a se miji) de ziua, a se face ziua a se lumina. A se face (sau a fi) ziua alba a se lumina complet. Clar ca buna ziua, limpede ca lumina zilei foarte clar. A face din noapte ~, a schimba ziua cu noaptea a lucra noaptea si a dormi ziua. Buna ziua formula de salut folosita de la sfarsitul diminetii pana la inceputul serii. A da buna ziua a saluta pe cineva. A-si lua ziua buna a) a se desparti de cineva sau de ceva; b) a saluta la despartire de cei ramasi. 2) Perioada corespunzatoare unei rotatii a Pamantului in jurul axei sale; intervalul de timp egal cu 24 de ore. ◊ ~ solara interval de timp dintre doua treceri consecutive ale Soarelui la meridian. ~ munca a) numar de ore de munca in timp de 24 de ore; b) unitate de masura a muncii prestata de membrii unei colectivitati. Zile numarate timp putin. 3) Data in care a avut loc sau urmeaza sa aiba loc ceva. Ziua de nastere. Ziua victoriei. ◊ La zile mari a) in zile de sarbatoare; la ocazii deosebite; b) foarte rar. 4) la pl. Existenta a unei fiinte; viata; trai. ◊ A avea zile a mai avea de trait. A avea zile bune cu cineva a se impaca cu cineva; a trai bine cu cineva. A fi cu zilele in mana (sau in maini) a se afla intr-o mare primejdie; a fi aproape de moarte. A ramane (sau a scapa) cu zile a ramane in viata. A lasa pe cineva cu zile a cruta cuiva viata. A curma (sau a lua) cuiva zilele a omori pe cineva. A muri cu zile a muri in urma unei boli ce putea fi tratata sau in imprejurari neprevazute. A-i manca cuiva zilele, a face cuiva zile fripte (sau negre, amare) a chinui tare pe cineva. 5) mai ales la pl. Interval de timp caracterizat prin anumite evenimente; perioada. ◊ In ziua (sau zilele) de azi in vremea in care traim; in prezent. Din zilele noastre din vremea in care traim. Ziua de ieri trecutul. Ziua de maine viitorul. [Art. ziua; G.-D. zilei] /<lat. dies

ALOZAUR s.m. Reptila terestra fosila carnivora, de talie foarte mare. [< fr. allosaurus, cf. gr. allos – altul, sauros – reptila].

CAPRON s.n. Fibra textila sintetica cu rezistenta si elasticitate foarte mare, obtinuta prin policondensarea caprolactamei. [Scris si kapron. < rus. kapron, cf. fr. capron].

C********A s.f. (Geogr.) Lant de munti cu lungimea foarte mare. [Pron. -lie-. / < fr. c********e, cf. sp. c********a].

DIVITISM s.n. (Rar) Bogatie foarte mare, avere fabuloasa. [< fr. divitisme, cf. lat. dives – bogat].

ELEFANT s.m. Mamifer din jungla Asiei si Africii, foarte mare, cu nasul modificat in forma de trompa si cu colti mari de fildes. [Cf. fr. elephant, it. elefante, lat. elephantus, gr. elephas].

MORUN, moruni, s.m. Peste din fam. acipenseridae (sturioni), cel mai mare sturion, numit si (rus.) beluga (Huso huso), cu corp gros, acoperit de scuturi mici, iar cele dorsale, mai mari, ingropate partial in piele; poate ajunge pana la 5-8 m lungime si 1600 kg; prezent mai ales in Marea Caspica si Marea de Azov, dar si in Marea Neagra, de unde urca pe distante scurte in fluviile aferente; de la morun se obtin icrele negre cele mai valoroase, cu bobul foarte mare, de 3,3-4 mm diametru, de culoare cenusie-neagra, comercializate ca beluga-caviar. – V. sturion

GIGANTO- Element prim de compunere savanta, cu semnificatia „foarte mare”, „gigantic”, „de gigant”. [Var. gigant-. / < fr. giganto-, cf. gr. gigas, gigantos – gigant].

IGUANA s.f. Reptila foarte mare din America Centrala si de Sud, cu carnea si ouale comestibile. [Pron. -gua-, var. iguan s.m. / < fr. iguane, sp. iguano < cuv. caraib].

LATIFUNDIU s.n. Domeniu foarte mare obtinut de romanii bogati prin acapararea pamanturilor in urma neplatii datoriilor de catre micii proprietari de pamant. ♦ Mare proprietate funciara privata. [Pron. -diu, var. latifundie s.f. / < lat. latifundium].

MAXI- Element prim de compunere savanta cu sensul „maxim”, „foarte mare”. [< fr. maxi-, cf. lat. maximus].

MEGA- Element prim de compunere savanta avand sensul de „foarte mare”; (in sistemul metric) „de un milion de ori”. [ < fr. mega-, cf. gr. megas, megalos – mare].

POLIDIPSIE s.f. Sete foarte mare care se manifesta in diabet si in unele boli febrile. [< fr. polydipsie, cf. gr. polys – mult, dipsos – sete].

PROTEINA s.f. Substanta organica cu greutate moleculara foarte mare, indispensabila in alimentatie. [< fr. proteine].

VEDETA s.f. I. Mic bastiment de razboi, pe mare sau pe fluviu, cu mica raza de actiune, folosit mai ales pentru observatii. ♦ Mica ambarcatie care se foloseste pentru comunicatiile din rada porturilor. ♦ Mic torpilor cu viteza foarte mare. II. (Poligr.) Rand tiparit cu caractere mai groase pentru a fi pus in evidenta. ♦ Cuvant sau grup de cuvinte notat pe primul rand al datelor privitoare la o carte, servind la determinarea locului acesteia in catalogul de biblioteca. III. Artist(a) care detine rolul principal intr-o piesa; (p. ext.) persoana care vrea sa iasa in evidenta. [< fr. vedette, it. vedetta].

SUPERREFRACTAR, -A adj. Cu o refractaritate foarte mare. [Et. incerta].

TORNADA s.f. 1. Tromba de vant cu o viteza foarte mare, care produce mari stricaciuni. 2. Dedicatie care incheia poezia trubadurilor si in care se relua o idee deja exprimata si unele versuri folosite mai inainte in aceeasi piesa. [Var. tornado s.n. / < fr. tornade, cf. sp. tornado – furtuna].

TORPILOR s.n. Nava (usoara) de lupta, cu viteza mare, care ataca alte nave mai ales cu torpile. // s.m. Marinar specializat in manevrarea si lansarea torpilelor. // adj. Vedeta torpiloare = nava usoara de lupta, cu tonaj mic si viteza foarte mare, inzestrata cu tuburi de lansare a torpilelor, cu grenade antisubmarine si cu armament antiaerian. [Cf. fr. torpilleur].

ABIS s.n. (Liv.) Prapastie; adancime foarte mare. ♦ Regiune abisala. [< fr. abysse, cf. lat. abyssus, gr. abyssos].

ABRUPT, -A adj. 1. (Despre povarnisuri) Cu panta foarte inclinata; accidentat, prapastios. 2. (Despre stil) Fara legatura; aspru; inegal. 3. (Bot.; despre un organ) Repent, tarator. // s.n. (Geol.) Orizont (3) [in DN] dur de gresii si calcare, cu inclinare foarte mare, in regiunile cu clima arida. [Cf. lat. abruptus, fr. abrupt].

BALENA s.f. 1. Mamifer cetaceu foarte mare, care traieste in marile reci. 2. (Fam.) Epitet pentru o persoana foarte grasa. 3. Lamela flexibila, facuta de obicei din fanoane de balena, folosita pentru a tine intinse gulerele de camasi, corsetele etc. [< lat. balaena, cf. it. balena].

CAMELEON s.m. 1. Reptila din regiunile tropicale, care poate sa-si schimbe culoarea pielii dupa mediul inconjurator. 2. (Fig.; peior.) Om care isi schimba convingerile sau felul de a fi cu foarte mare usurinta in functie de imprejurari. [Pron. -le-on. / < fr. cameleon, cf. gr. chamaileon – leu tarator].

CASALOT s.m. Cetaceu cu un cap foarte mare si cu dinti pe falca inferioara. [< fr. cachalot, cf. port. cachalotte].

CONDOR s.m. Specie de vultur foarte mare care traieste in muntii Americii de Sud. [Acc. si condor. / < fr. condor, cf. sp., peruv. condor].

CROCODIL s.m. 1. Reptila sauriana amfibie, foarte mare, care traieste pe langa fluviile din tarile tropicale (in special pe malurile Nilului). ◊ (Fam.) Lacrimi de crocodil = plans prefacut, ipocrit. 2. Dispozitiv de comanda automata pentru semnalizarea, pe locomotiva unui tren in mers, a pozitiei semnalelor de acoperire a liniei. 3. Clema folosita pentru legaturi electrice provizorii. [Cf. fr. crocodile, lat. crocodilus].

hupoare s.f. (reg.) caldura foarte mare; arsita, vipie, buhoare, dogoare, friptoare, prigoare, zapuc, naplaiala.

GRIZZLY s.m. Specie de urs foarte mare din America de Nord. [< engl., fr. grizzly].

necovarsit, necovarsita, necovarsiti, necovarsite, adj. (inv. si reg.) 1. foarte mare, imens, nesfarsit, nemarginit, fara seaman. 2. care nu poate fi invins, stapanit, domolit.

necuvantat, -a, adj. (inv.) care nu se poate spune sau exprima; care este foarte mare, foarte intens.

INCOMENSURABIL, -A adj. 1. (Fig.) Care nu se poate masura; nemasurat, foarte mare. 2. (Despre doua marimi) Care nu au o unitate de masura comuna, cuprinsa de un numar intreg de ori in fiecare dintre ele. [Cf. fr. incommensurable].

INFINITATE s.f. Cantitate, numar foarte mare de... [Cf. fr. infinite].

olovanca s.f. (reg.) oala foarte mare.

poganoc, -oaca, adj. (reg.) foarte mare si foarte puternic.

MACROMOLECULA s.f. Molecula cu un foarte mare numar de atomi. [Cf. fr. macromolecule, rus. makromolekula].

MACRO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „mare” sau „foarte mare”. [< fr. macro-, cf. gr. makros].

preablagorodnic, preablagorodnica, adj. (inv.) de neam foarte mare.

preafaradelege, preafaradelegi, s.f. (inv.) nelegiuire, ticalosie foarte mare.

preafericire s.f. (inv.) fericire foarte mare.

preainmultime, preainmultimi, s.f. (inv.) cantitate foarte mare, numar foarte mare, multime; mare abundenta; preamultie, preamultime.

preaintelepciune, s.f. (inv.) intelepciune foarte mare, deosebita (a divinitatii).

preamare, preamari, adj. m. (inv.) foarte mare (calitativ).

preamult, -a, adj. (inv.) care este in cantitate sau in numar foarte mare; foarte mult, extrem de mult; din belsug.

MAXIM, -A adj. Cel mai mare (ca dimensiuni, ca durata, ca intensitate etc.), foarte mare; maximal. [< lat. maximus – superlativul lui magnus].

MILIARD s.n. Numar egal cu o mie de milioane; bilion. ♦ (P. ext., la pl.) Numar foarte mare. [Pron. -li-ard. / < fr. milliard].

MONSTRU s.m. 1. Fiinta fantastica, avand corpul alcatuit din elemente specifice oamenilor si animalelor. ♦ Fiinta care are o anomalie fizica din nastere; pocitanie. 2. Colos, namila; fiinta sau lucru de proportii colosale. 3. Om crud, degenerat, denaturat. // adj. Urias, foarte mare, colosal. [Cf. fr. monstre, lat. monstrum].

scrascare, scrascari, s.f. (inv. si reg.) 1. scrasnire (din dinti). 2. (fig.) suferinta foarte mare (fizica sau morala); scrasnet, scrasnire, scrasnit.

sparganie, sparganii, s.f. (reg.) 1. incapere foarte mare. 2. om care mananca mult; mancau.

steloi, steloaie, s.n. (reg.) stea foarte mare, imensa.

PIUNEZA s.f. Cuisor cu o floare foarte mare la un cap, folosit pentru fixat desene, planse etc. [Pron. piu-ne-, var. pioneza s.f. [< fr. punaise].

POBEDIT s.n. Carbura de wolfram si cobalt, cu duritate foarte mare. [< rus. pobedit].

PROFUND, -A adj. 1. Adanc. ♦ Greu de patruns, de cunoscut, de inteles. ♦ (Despre glas, ton) Grav. 2. Intens, foarte mare. 3. Absolut, complet. ♦ (Despre oameni) Serios, care judeca cu temei, cu seriozitate. [< lat. profundus, cf. fr. profond, it. profondo].

cit (cita; pl. citi cite), adj. – 1. In ce masura, in ce grad, in ce durata de timp (adj. si adv. inter.) – Cit se poate. – Nu stiu cit, cine stie cit. – Pe cit. – 2. Ca, precum (serveste drept corelatie in comparatiile de egalitate in care se ia in consideratie aspectul cantitativ): maminca cit sapte si bea cit opt (Alecsandri). – Cit negru sub unghie. – Cita frunza si iarba. – Cit colo. – Cit colea. – Cit de colo. – Cit pe ce. – Nici cit. – 3. In compararea retorica a doi termeni identici, indica ideea de „o vreme, un rastimp”: s-au luptat cit s-au luptat (I. Teodoreanu). – 4. In comparatiile al caror prim termen lipseste, indica ideea de „cit mai mult posibil”: merinde cit a putut duce calul (Ispirescu); piinea cit de proaspata, vinul cit de vechi si nevasta cit de tinara (Alecsandri). – 5. In timpul in care, atita timp, pina cind (indica limita duratei vb. care urmeaza): cit n-om avea drumuri de fier, tot de-acestea o sa patim (Alecsandri). – 6. Oricit de: marea citu-i de lata (Dosoftei). – 7. Enorm: cita caciula (Creanga), (rar cu aceasta folosire, se prefera der. citamai). – 8. In corelatie cu atit, indica o echivalenta sau egalitate de cantitati: citi fragari pe la Arad, atitea ganduri ma bat (Popular, Trans.). – Cu cit... cu atit. – Cit... cit. – Cit de cit. – Numai cit. – Cit pentru, cit despre. – 9. Astfel incit: multi au cazut, cit abia au scapat (Ludescu). – 10. De cind: cit iesea omul din straja Bucurestilor (Ghica). – Cit ce. – 11. (Refl.) In ce numar? In ce cantitate? cu citi te-ai sarutat? (Popular Trans.). – Cite toate. – Cite si mai cite. – 12. Cu forma art. al citelea (f. a cita), introduce intrebarile la care se asteapta ca raspuns un numeral ordinal. – 13. (S. n.) Numarul rezultat dintr-o impartire. Mr. cit, megl. cǫt, istr. cat. Lat. quantus, contaminat cu lat. quotus (Procopovici, Dacor., I, 173; cf. Puscariu, 378; Candrea-Dens., 361; DAR); cf. it., port. quanto, prov., v. fr. quant, sp. quant. Rezultatul normal al lui quantus ar fi *cint; insa numai Procopovici s-a gindit la posibilitatea de a explica rom. prin confuzia cu quot. DAR explica forma art. citelea prin quotus-libet, care nu este posibila fonetic. Der. citime, citatime, s. f. (cantitate). Comp. citamai (var. citamai), adv. (enorm, foarte mare); citusi, adv. (inv., nu conteaza cit, pastrat in expresia citusi de putin); citva, adj. (la sing., cu functie adv., un timp, o vreme; la pl., cu functie adj., unii, citiva); decit, conj. (corelatie a comparatiilor de inegalitate; mai mult ca; numai ca, dar); incit, conj. (atit de mult ca); intrucit, conj. (deoarece, avind in vedere ca); oarecit (var. oarecitva), adv. (intr-un fel); oricit (var. vericit), adj. (in orice cantitate).

SPRINT s.n. Marire a vitezei de catre un concurent la o competitie sportiva de fond, de inot etc. (in ultima faza a parcursului). ♦ Categorie de probe sportive pe distanta scurta, caracterizata prin viteza foarte mare. [< engl., fr. sprint].

ULTRACENTRIFUGA s.f. Centrifuga cu turatie foarte mare. [< ultra- + centrifuga, dupa fr. ultracentrifugeuse].

ALOZAUR s. m. reptila terestra fosila, carnivora, de talie foarte mare. (< fr. allosaurus)

BALENA s. f. 1. mamifer cetaceu foarte mare. ◊ (fam.) persoana foarte grasa. 2. lamela flexibila, din fanoane de balena (1), pentru a tine intinse gulerele la camasi, corsetele etc. 3. speteaza la ambarcatiile de sport. (< fr. baleine, lat. balaena)

CAPRIMULG s. m. pasare arboricola nocturna si crepusculara, insectivora, cu capul lat si corpul turtit, cu ochi mari, globulosi, adaptati pentru intuneric si cu deschiderea gurii foarte mare, pentru captarea prazii din zbor. (< lat. caprimulgus, it. caprimulgo)

CAPRON s. n. fibra textila sintetica, cu rezistenta si elasticitate foarte mare, obtinuta prin policondensarea caprolactamei. (< rus. kapron)

CASALOT s. m. cetaceu din tarile calde, asemanator cu balena, cu un cap foarte mare si dinti pe falca inferioara. (< fr. cachalot)

CENTROSFERA s. f. 1. partea centrala a globului terestru, cu densitate foarte mare, din metale grele, complet disociate si gazificate; barisfera, metalosfera. 2. (biol.) regiune cu aspect de stea din jurul centriolului. (< fr. centrosphere)

CONDOR/CONDOR s. m. vultur foarte mare, cu capul si gatul golas, in Anzii C********i. (< fr., sp. condor)

C********A s. f. lant de munti cu lungimea foarte mare, din mai multe siruri paralele. (< fr. c********e, sp. c********a)

DIVITISM s. n. bogatie foarte mare, avere fabuloasa. (< fr. divitisme)

ELEFANT s. m. mamifer din Asia si Africa, foarte mare, cu nasul modificat in forma de trompa si cu colti mari, de fildes. ♦ a avea memorie de ~ = a fi ranchiunos, a nu uita un rau facut de cineva. (< fr. elephant, lat. elephantus)

ENORM, -A I. adj. foarte mare, imens, colosal. II. adv. foarte mult; extrem de... (< fr. enorme, lat. enormis)

EURICEFALIE s. f. malformatie congenitala avand existenta unui craniu cu diametru lateral foarte mare. (< fr. eurycephalie)

EXTREM, -A I. adj. 1. situat in punctul cel mai indepartat; de la capat; la varf. 2. care are cea mai mare sau cea mai mica dintre valorile posibile ale unei marimi. 3. (fig.; despre doctrine, idei politice etc.) pe pozitiile cele mai neconciliatoare. 4. foarte mare, exagerat. ◊ (despre remedii etc.) foarte energic, doar in cazuri desperate. II. s. m. (mat.) primul si ultimul termen al unei proportii. III. s. n. 1. (mat.) valoarea extrema, maxima si minima, a unei functii. 2. numaratorul primului raport si numitorul celui de-al doilea intr-o proportie. IV. s. f. 1. margine; limita ultima. ♦ a trece de la o extrema la alta = a trece de pe o pozitie pe alta diametral opusa; extrema dreapta (sau stanga) = grup politic care se manifesta prin idei si actiuni ultraradicale, exagerate si rigide. 2. cea mai mare sau cea mai mica valoare a unei marimi. 3. jucator care ocupa locul cel mai inaintat din stanga sau din dreapta in formatia de jos a unei echipe de fotbal, de handbal sau de hochei. (< fr. extreme, lat. extremus)

FLUTTER [FLATAR] s. n. 1. stare de contractie rapida a muschiului c*****c cu o frecventa foarte mare, in care inima nu mai poate pompa nimic. 2. oscilatie a structurilor elastice ale unei aeronave, produsa de fortele aerodinamice la vitezele mari. (< engl. flutter)

GAMA s. f. 1. a treia litera a alfabetului grecesc, corespunzand lui g. 2. unitate de masura a masei, o milionime de gram; microgram. 3. unitate de masura a intensitatii campului magnetic, a miliona parte dintr-un oersted. 4. raze (sau radiatii) ~ = radiatie emisa de corpurile radioactive, cu o putere penetranta foarte mare. (< fr., gr. gamma)

GIGANT²(O)- elem. „foarte mare, urias, colosal”. (< fr. gigant/o/-, cf. gr. gigas, -antos)

HIPERPIRETIC, -A adj. cu febra foarte mare. (< fr. hyperpyretique)

IMENS, -A adj. foarte mare, nemarginit; vast. ◊ nenumarat, enorm. ◊ (fig.) foarte important. (< fr. immense, lat. immensus)

INCALCULABIL, -A adj. care nu poate fi calculat. ◊ foarte mare, imens. (< fr. incalculable)

INCOMENSURABIL, -A adj. 1. care nu poate fi masurat; foarte mare. 2. (mat.; despre marimi) care nu are o unitate de masura comuna, cuprinsa de un numar intreg de ori in fiecare dintre ele. (< fr. incommensurable)

INFINITATE s. f. cantitate, numar nelimitat, foarte mare. (< fr. infinite)

LATIFUNDIU s. n. domeniu foarte mare obtinut de romanii bogati prin acapararea pamanturilor in urma neplatii datoriilor de catre micii proprietari. ◊ mare proprietate funciara privata. (< lat., fr. latifundium)

MACROGLOBULINA s. f. componenta a complexului proteinelor sferice, cu o greutate moleculara foarte mare. (< fr. macroglobuline)

MACROMOLECULA s. f. molecula de dimensiuni mari, cu un foarte mare numar de atomi. (< fr. macromolecule)

MARTENSITA s. f. constituent structural al otelurilor calite, cu o densitate foarte mare. (< fr. martensite)

MAXI¹- elem. „foarte mare”. (< fr. maxi-, cf. lat. maximus)

ORCA s. f. delfin foarte mare, feroce, care ataca indeosebi focile. (< it. orca)

PIUNEZA s. f. cuisor cu o floare foarte mare la un cap, pentru fixat desene, planse. (< fr. punaise)

POBEDIT s. n. carbura de wolfram si cobalt, cu duritate foarte mare. (< rus. pobedit)

SIBERIAN, -A adj., s. m. f. (locuitor) din Siberia. ♦ frig ~ = (fig.) frig grozav, foarte mare. (< fr. siberien)

SPRINT s. n. marire a vitezei de catre un concurent la o competitie sportiva de fond, de inot etc. (in ultima faza a parcursului). ◊ categorie de probe sportive pe distanta scurta, prin viteza foarte mare. (< fr., engl. sprint)

SUPERCALCULATOR s. n. calculator de foarte mare capacitate; supercomputer. (< super¹- + calculator)

SUPERNAVA s. f. nava de tonaj foarte mare. (dupa fr. super-navire)

SUPERORDINATOR s. n. ordinator de foarte mare capacitate. (< super¹- + ordinator)

SUPERREZISTENT, -A adj. (despre materiale) cu rezistenta foarte mare. (dupa fr. surresistant)

SUPRAREFRACTAR, -A adj. (despre materiale) cu o refractaritate foarte mare. (dupa fr. superrefractaire)

TIPULA s. f. tantar foarte mare, cu o larga raspandire pe glob, in locuri umede sau umbroase si a carei larva produce pagube in gradini. (< fr. tipule, lat. tippula, paianjen-de-apa)

TORNADA¹ s. f. tromba de vant cu o viteza foarte mare, care produce mari stricaciuni. (< fr. tornade, sp. tornado)

TURBOSTATOREACTOR s. n. agregat de propulsie pentru avioane de foarte mare viteza, format dintr-un turboreactor si un statoreactor. (< fr. turbostatoreacteur)

ULTRACENTRIFUGA s. f. centrifuga cu turatie foarte mare, pentru sedimentarea particulelor coloidale. (dupa fr. ultracentrifugeuse)

ger (geruri), s. n. – Frig foarte mare. Mr. ger. Lat. gelum (Puscariu 707; Candrea-Dens., 732; REW 3718; DAR), cf. it. gelo, prov., cat. gel, sp. hielo. – Der. Gerar, s. m. (ianuarie), pe care Hasdeu, Col. lui Traian, 1883, 224, il considera rezultat al unei incrucisari a lat. Ianuarius cu ger, si Pascu, Beitrage, 10, drept rezultat al lui ghenar ‹ ngr. γενάρι; geros, adj. (glacial); gerui, vb. (a ingheta, a se face frig); geruiala, s. f. (frig; promoroaca). – Cf. degera.

hatcadau (-ai), s. m. – (Mold.) Pasare de curte, giscan sau cocos foarte mare. Mag. heckedő (Draganu, Dacor., III, 719). DAR il pune gresit in legatura cu mag. acogato „bataus”.

hodoronc interj. – Exprima sunetul produs de o cadere zgomotoasa sau de hurducaitul unei carute grele. – Var. hodorosc, hodorog. Creatie expresiva, cf. fr. patatras, sp. cataplum. Se foloseste adesea in compunere: hodoronc-tronc, hodorosc-trosc, forma prin care se desemneaza o greseala foarte mare. Pentru intentia expresiva, cf. compunerea asemanatoare hurduca, hardughie, hudub-. Der. hodorob (var. hodorog), s. n. (navod), pe care il pune in legatura cu sl. udorobi „oala”; horodog, adj. (invechit, stricat; neputincios, ramolit), pe care Cihac, II, 503, Tiktin si DAR il pun in legatura cu mag. hadaro „imblaciu” (cf. hadarag); hodoroaga, s. f. (vechitura, hirb; morisca, hiriitoare; vorbaret, flecar); hodoroaba, s. f. (vechitura, lucru uzat); hodorogi, vb. (a hurui, a zdrangani; a face zgomot in mers); hodorogeala, s. f. (zgomot suparator, zdranganit); hodroage, s. f. pl. (boarfe, catrafuse); inhodoroba, vb. (a repara); hodrinc, s. n. (Trans., unealta, scula); hodrinca (var. hobrinca), vb. (a scutura, a zgiltii).

ALLOSAURUS ({i}; {s} gr. allos „alt” + saura „sopirla”) s. m. Reptila terestra carnivora, de talie foarte mare, care a trait in Cretacic.

AVIATIE (‹ fr.) s. f. 1. Navigatie aeriana cu aeronave mai grele decit aerul (planoare, avioane, elicoptere etc.); tehnica acestei navigatii. Primele zboruri au fost facute cu planoare, remarcabile fiind incercarile lui O. Lilienthal (1890). Avioane cu motoare cu abur au fost construite de A.F. Mojaiski (1882) si de C. Ader (1897). Fratii O. si W. Wright au construit primul avion cu motor cu ardere interna., realizind primul zbor, cu decolare prin catapultare, in 1903. Traian Vuia a construit un avion cu care s-a efectuat prima decolare cu mijloace proprii de bord (18 mart. 1906), iar H. Coanda a realizat in 1910 prima incercare de zbor cu un avion cu reactie, de constructie proprie. In Romania, primele avioane au fost construite de Aurel Vlaicu (1910-1911). Printre pionerii a. se numara si A. Santos-Dumont, H. Farman, L. Bleriot (a traversat Marea Minecii in 1909), Ch. Lindberg (a traversat Oceanul Atlantic in 1927), V.P. Cikalov (a efectuat primul zbor peste Polul Nord in 1937) s.a. Dupa al doilea razboi mondial perfectionarea constructiei avioanelor si folosirea motoarelor cu reactie au permis atingerea unor viteze de zbor superioare vitezei sunetului si realizarea unor avioane de foarte mare capacitate si cu intinsa raza de actiune. 2. Ramura a aeronauticii care se ocupa de constructia si de functionarea aeronavelor mai grele decit aerul. ♦ Totalitatea avionelor unei tari, ale unei societati comerciale etc. ♦ Expr. A. civila = ansamblul aeronavelor, instalatiilor si personalului care se folosesc la transportul calatorilor si marfurilor, in scopuri utilitare, sanitare, turistice etc. A. sanitara = a. destinata transportului de urgenta al celor grav bolnavi, a ranitilor si accidentatilor, precum si a medicamentelor, a singelui pentru trasfuzii etc. A. sportiva = ramura sportiva care cuprinde aeromodelismul, planorismul, parasutismul, zborul cu motor si construirea de micromodele. A. militara = forta aeriana militara.

BAIESU, Ion (pseud. lui Ion Mihalache) (1933-1992, n. sat Baiesti, jud. Buzau), scriitor roman. Debut cu schite, povestiri si reportaje minate de clisee („Noaptea cu dragoste”, „Sufereau impreuna”). Proza satirica („Iubirea este un lucru foarte mare”, „Pompierul si opera”). Comedii, unele in tonalitate ebsurda („Iertarea”, „Presul”), un roman („Balanta”), scenarii.

AEROBUZ, aerobuze, s. n. Avion de pasageri de foarte mare capacitate, pentru curse dese pe distante medii. – Din fr. aerobus.

BOMBA DE AVIATIE mijloc de lupta de aviatie, constand din incarcatura exploziva (clasica sau nucleara), incendiara, luminoasa sau chimica, introdusa intr-un invelis aerodinamic prevazut cu ampenaje pentru stabilizare. Bombele de aviatie sunt construite intr-o gama larga de calibre si sunt lansate din aeronave prin procedee diferite (zbor orizontal, picaj, cabraj). Bombele de aviatie pot fi: fugase, ale caror efect principal consta in actiunea presiunii crescute in momentul exploziei, iar secundar, in actiunea schijelor, fiind utilizate pentru nimicirea lucrarilor si instalatiilor militare si pentru lovirea fortei vii si mijloacelor tehnice de lupta adapostite, avand un calibru cuprins intre 50-100 kg, raza lor de actiune depinzand de coeficientul de rezistenta al mediului in care cade bomba si de greutatea substantei explozive din aceasta; brizante, care au ca efect principal producerea de schije si ca efect secundar suflul exploziei, sunt utilizate pentru lovirea fortei vii neadapostite sau aflate in adaposturi de tip usor, pentru lovirea avioanelor la sol, a statiilor de radiolocatie, a artileriei antiaeriene si a altor obiective cu protectie redusa, fiind lansate din casete in care se dispun 8-15 bucati cu calibrul de 2-30 kg; antitanc, cu efect perforant si cumulativ, utilizate impotriva tancurilor, transportoarelor blindate si a altor masini de lupta blindate, putand strapunge blindaje cuprinse intre 30-200 mm (la lovire directa), fiind lansate din casete in care sunt dispuse 30-50 bucati, avand calibrul de 2,5-10 kg; chimice, care au ca efect infectarea atmosferei, a terenului si a obiectivelor de pe el cu vapori, ceata sau picaturi de substanta toxica de lupta, in scopul vatamarii fortei vii sau a ingreunarii actiunilor de lupta ale trupelor inamice, avand calibrele cuprinse intre 5-500 kg, din care 45-60% din incarcatura este chimica, iar restul exploziv; incendiare, incarcate cu amestec incendiar (termit, electron, amestecuri incendiare de tip napalm) destinat incendierii obiectivelor industriale, depozitelor, constructiilor, mijloacelor tehnice de lupta, putand fi de calibru mic (pana la doua kg, incarcate cu termit si avand corpul fabricat din electron, fiind aruncate mai multe o data, zeci de bucati, cu ajutorul unor casete, creand focare de incendiu mici si numeroase) si de calibru mare (pana la cateva sute de kg, incarcate cu amestec incendiar vascos care se aprinde prin explozie si creaza focare de incendiu mari); cu napalm, bombe incendiare avand corpul din masa plastica sau din tabla si ca incarcatura un amestec incendiar vascos care se aprinde de la un amestec pirotehnic avand rolul de a rupe capul bombei, fie de la bucatele de fosfor alb introduse in amestecul incendiar, putand fi de calibru mic (incarcatura de 5-10 l) sau de calibru mare (100-800 l); luminoase, incarcate cu un amestec pirotehnic care in timpul arderii produce o iluminare puternica, fiind lansate din aeronava cu o parasuta care asigura o cadere lina si luminarea terenului timp de cateva minute, corespunzator calibrului bombei, utilizandu-se in timpul executarii misiunilor de cercetare aeriana prin fotografiere noaptea sau pentru iluminarea terenului in cazul executarii misiunilor de bombardament noaptea, avand un calibru de 50-500 kg; fumigene, destinate orbirii inamicului, pentru mascarea trupelor proprii sau pentru semnalizarea prin fumul creat de incarcatura de lupta, avand calibrul de 100-500 kg; incarcate cu diverse materiale de propaganda, au un dispozitiv de imprastiere a acestora, suprafata de imprastiere depinzand de inaltimea de lansare, numarul de bombe, greutatea acestora si intensitatea vantului, calibrul lor fiind de 50-150 kg. Bomba atomica (sau nucleara), produce prin explozie efecte de distrugere combinate mari, determinate de unda de soc a exploziei, emisiunea de lumina, radiatia penetranta, infectarea radioactiva si de fluxul electromagnetic asupra oamenilor, mijloacelor tehnice de lupta, cladirilor si instalatiilor, terenului. Este alcatuita din corpul bombei, incarcatura de material fisionabil (uraniu 235, plutoniu 239 etc.), incarcatura de exploziv care serveste unirii maselor subcritice, unul sau mai multe focoase si un sistem de dispozitive pentru impiedicarea exploziei accidentale. Cantitatea de incarcatura fisionabila este variabila, calibrul lor ajungand pana la echivalentul a cateva Mt. de trotil. Bomba nucleara echivalenta cu 20.000 de t trinitrotoluen este denumita bomba conventionala cu fisiune; variante evolutive: termonucleara (cu hidrogen), cu californiu, cu cobalt, cu neutroni. Bomba termonucleara, foloseste energia eliberata in reactiile de fuziune a nucleelor usoare, reactia termonucleara fiind amorsata de un focos atomic care asigura atingerea unei temperaturi de zeci de milioane de grade. Bomba termonucleara care foloseste deuteriul se numeste bomba cu hidrogen. Se mai utilizeaza amestecuri de deuteriu-tritiu sau litiu-tritiu in stare solida. Energia degajata de explozia unei bombe termonucleare este cu trei-patru ordine mai mare decat cea a unei bombe conventionale cu fisiune. Bomba termonucleara cu californiu este de calibru redus (cateva zeci de tone echivalent de trotil, avand drept incarcatura fisionabila un izotop al californiului si este actionata obisnuit. Datorita neutronilor eliberati la explozie efecte mari se manifesta asupra personalului neadapostit. Bomba termonucleara cu cobalt are corpul confectionat din otel cu un continut mare de cobalt, care la explozia incarcaturii nucleare devine radioactiv, particulele rezultate in urma evaporarii invelisului bombei producand o infectare a terenului foarte puternica si persistenta. Bomba cu neutroni, este o minibomba termonucleara de calibrul aproximativ 1 Kt, avand un focos special care utilizeaza elemente transuraniene (californiu) sau un lorsen miniaturizat de putere mare. Factorul destructiv esential il constituie fluxul de neutroni rapizi (cu o foarte mare energie) si razele gama, care in interactiune cu atomii de hidrogen din celulele tesuturilor vii, distrug substanta activa si provoaca la personal boala de iradiere si moartea (sin. bomba cu radiatie marita).

CAPRIMULG s. m. Nume dat speciilor (c. 100) ordinului caprimulgiforme, cosmopolite, cu ochi adaptati la vederea in intuneric, cioc cu deschidere foarte mare, corp turtit, penaj cafeniu, moale (zboara fara zgomot), care imita perfect, ca desen, scoarta arborilor (h********e tipica din lumea pasarilor); in cadrul lor exista singura specie de pasari care hiberneaza, c. de Colorado; in Romania vine, ca oaspete de vara, c. european.

NAPLAIALA, naplaieli, s. f. (Reg.) Caldura foarte mare; zaduf. ♦ Fierbinteala, febra. – Din naplai + suf. -eala.

CER², ceruri, s. n. 1. Spatiu nesfarsit in care se afla astrii; (mai ales) parte din acest spatiu vazuta deasupra orizontului, care are o forma aparent emisferica. ◊ Expr. Sub cerul liber = in aer liber; afara. (Rar) Pana-i cerul = niciodata. A fi departe (unul de altul) ca cerul de pamant = a nu se potrivi de loc, a fi in contrast (unul cu altul). A pica (sau a cadea) din cer = a) a sosi pe neasteptate; b) a nu putea intelege, a fi strain de aceea ce se intampla in jur. Nu pica din cer = nu vine de-a gata. Parca a cazut cerul pe mine, exprima uluirea cuiva fata de o situatie neasteptata si neplacuta. Nu se va face gaura (sau borta) in cer = nu are sa fie cine stie ce paguba, nu are sa se intample nici un rau. A fagadui cerul si pamantul = a promite lucruri nerealizabile. Cu o falca in cer si cu una (sau cu alta) in (sau pe) pamant = furios. In inaltul (sau slava) cerului = la mare inaltime. ◊ Compus: cerul-gurii = peretele superior al cavitatii bucale, in forma de bolta. 2. Aer, vazduh, atmosfera. ◊ Pasarile cerului = pasarile zburatoare. 3. (In diverse mitologii) Rai. ◊ Expr. A ridica (pe cineva) pana la cer (sau in slava cerului) = a lauda (pe cineva) foarte mult. A fi (sau a se crede) in al saptelea (sau in al noualea) cer = a nu mai putea de bucurie. A rascoli cerul si pamantul = a face tot posibilul (pentru a gasi un lucru pierdut). (Rar) A se ruga (de cineva) cu cerul si cu pamantul = a se ruga cu cea mai mare staruinta. ♦ Putere divina, providenta. ◊ Expr. Nedreptate strigatoare la cer = nedreptate foarte mare, revoltatoare. – Lat. caelum.

ZI, zile, s. f. 1. Interval de timp cuprins intre rasaritul si apusul soarelui; timpul cat soarele ramane deasupra orizontului; p. ext. lumina solara; interval de timp de 24 de ore, dintre doua miezuri de noapte consecutive; (Astron.) interval de timp intre doua culminatii succesive ale unui astru. ◊ (Determinand notiunile „an”, „luna”, pentru a le sublinia durata, lungimea) Trei luni de zile trec ca o parere (SADOVEANU). ◊ Loc. adj. De toate zilele sau (rar) de toata ziua = de fiecare zi; p. ext. obisnuit. De zi cu zi = zilnic. ◊ Loc. adv. La zi = a) in fiecare zi, zilnic; b) la ziua, la data ceruta; fara intarziere. Zi de (sau cu) zi sau (rar) cu zi de zi = a) zilnic; p. ext. necontenit, perpetuu; b) din ce in ce; progresiv, treptat. Cresc zi cu zi plictiseala si uratul (SADOVEANU). Din zi in zi = a) de azi pe maine; fig. la infinit. Amana din zi in zi (CREANGA); b) pe fiecare zi; p. ext. din ce in ce. Observa din zi in zi surprins deosebirea dintre vacantele de pana atunci (VORNIC). De la o zi la alta = zilnic; p. ext. repede, vazand cu ochii. In toate zilele = in fiecare zi, oricand. (Reg.) Pe toata ziua = in fiecare zi; zilnic. De (sau despre, catre) ziua = putin inainte de a se lumina; spre dimineata. Pana in (sau la) ziua = pana a nu se lumina; dis-de-dimineata. De cu ziua (sau, rar, ziua) = foarte devreme, dis-de-dimineata. Cu ziua-n cap = foarte devreme. La ziua = in zori. Peste zi = in cursul zilei, ziua. Zi (si) noapte (sau ziua si noaptea) = tot timpul, fara incetare; fig. fara preget, fara odihna. Nici zi, nici noapte sau nici ziua, nici noaptea = niciodata. Toata ziua sau ziua toata = de dimineata pana seara; p. ext. mereu, continuu. ◊ Expr. A se face ziua alba = a se lumina complet, a fi plina zi. A face noaptea zi si ziua noapte sau a face din noapte zi = a lucra sau a petrece noaptea si a dormi ziua; p. ext. a duce o viata dezordonata. Buna ziua = formula de salut. A da (sau a dori, a pofti cuiva) buna ziua (sau ziua buna) = a saluta pe cineva. A-si lua ziua buna = a-si lua ramas bun. Ca lumina zilei sau ca ziua = (pe langa adjective ca „limpede”, „clar”) desavarsit, perfect. Intr-o (buna) zi sau intr-una din zile = odata. Pe zi ce trece (sau merge) = cu cat trece timpul, din ce in ce mai mult, progresiv. Cat toate zilele (de mare) = foarte mare. A avea (sau a duce) zi buna (sau, rar, alba) cu cineva = a trai in bune relatii cu cineva. A da zi dupa zi = a lasa de azi pe maine; a amana. La zile mari = la ocazii deosebite; p. ext. rar de tot. ◊ (Cu determinari introduse prin prep. „de”) Zi de lucru (sau lucratoare) = a) zi in care se executa programul de lucru obisnuit; b) (inv.) zi de corvada obligatorie in folosul boierului sau al statului. Zi de repaus (sau de odihna) = zi in care nu se lucreaza, care este destinata odihnei. ♦ (Adverbial, in formele ziua, zilele, zile) In timpul zilei, in fiecare zi. Ziua umbla, noaptea se odihnea (CARAGIALE). ♦ (In expr., ca unitate de masura sau de calcul) Zi de munca = numarul ceasurilor de munca efectuate in interval de 24 de ore. Zi-munca = unitate de masura a muncii celor care lucreaza in gospodarii agricole colective, pe baza careia se stabileste plata cuvenita. Cu ziua = cu plata socotita dupa zilele muncite; fara angajament durabil. Zi de cale (sau de drum) = distanta care se poate strabate intr-o zi cu piciorul. ♦ (Articulat, urmat de o determinare in genitiv sau introdusa prin prep. „de”) Data, momentul la care s-a intamplat sau urmeaza sa se intample ceva; termen, soroc. ◊ Expr. Ziua de astazi = timpul, vremea in care traim. Ziua de maine = viitorul. Ziua de ieri = trecutul. (In credinta crestina) Ziua de apoi = momentul in care viii si mortii vor fi chemati la judecata lui dumnezeu. ◊ (Ca termen calendaristic) Ziua de 1 Mai. (Expr.) Zi-ntai = prima zi a fiecarei luni. Ne dusese... la un zi-ntai mai, tocmai la Socola (HOGAS). ◊ (In titulatura sarbatorilor sau a anumitor date fixe) Ziua femeii. ♦ Zi aniversara sau ziua nasterii (sau de nastere) = aniversare. Ziua (numelui) cuiva = onomastica cuiva. 2. (La pl.) Viata, existenta, trai. ◊ Expr. A avea zile = a mai avea de trait, a-i fi dat sa (mai) traiasca. Cate zile va avea = cat va trai. A-si tine zilele = a se hrani, a-si intretine viata. Cu zilele in mana = a) intr-o primejdie de moarte, la un pas de moarte; b) infricosat, inspaimantat. A ridica (sau a rapune, a curma, a lua) cuiva zilele = a omori pe cineva. A i se ispravi cuiva zilele = a muri. A-si uri zilele sau a i se uri cuiva cu zilele = a se satura de viata, a nu mai voi sa traiasca. Vai de zilele mele (sau tale etc.) = vai de capul meu (sau al tau etc.), vai de mine (sau de tine etc.). De (sau in) zilele mele (sau ale tale etc.) = in toata viata mea (sau a ta etc.). 3. (La pl., cu determinari care precizeaza o perioada de timp) Vreme. Si-o adus aminte de zilele tineretii (GALACTION). ◊ Expr. Mic de zile = tanar. Vechi (sau inaintat) in (sau de) zile = inaintat in varsta, batran. (Rar) Vesnic de zile = nemuritor. O, mag de zile vesnic, la tine am venit (EMINESCU). (A fi) invechit in zile rele = (a fi) inrait. [Var.: ziua s. f.] – Lat. dies.

ZGRIPTOR, zgriptori, s. m. 1. Specie de acvila mare (Aquila heliaca). ♦ (Inv.) Stema care reprezinta un vultur cu doua capete. ♦ (Inv.) Veche moneda austriaca de argint (care a circulat in trecut si in tara noastra), avand imprimata pe o parte stema cu acvila bicefala. 2. (In basme) Pasare foarte mare, cu doua capete. 3. Fig. Epitet dat unui om rau, avar, hraparet. [Var.: zgripsor s. m.] – Comp. ngr. gryps.

COEFICIENT (‹ fr.) s. m. 1. Constanta care multiplica o marime variabila. 2. Marime, de obicei fara dimensiuni, care caracterizeaza o anumita proprietate a unui sistem tehnic, a unei substante etc. si care are valoare constanta pentru anumite conditii date (ex. c. de frecare, c. de concentrare, c. de conductibilitate termica, c. de siguranta, c. de excedent de aer etc.). 3. Marime relativa care exprima raportul dintre doi indicatori, aratand, printr-un numar intreg sau fractionar, cite unitati din indicatorul raportat revin la o unitate din indicatorul luat ca baza de raportare (ex.: locuitori pe km²). 4. C. unghiular (al unei drepte) = panta unei drepte. 5. C. de scurgere = raportul dintre cantitatea de apa provenita din precipitatii si cea care se scurge pe o suprafata de teren, intr-o unitate de timp. ◊ C. hidrotermic, corelatie intre temperatura si precipitatii caracterizind indirect gradul de umezeala sau de uscaciune al unei regiuni (ex. c.h. de Martonne, Seleaninov, Thornthwaite etc.). 6. (EC.) C. de specializare = gradul de specializare atins de o tara; raportul dintre suma si diferenta exporturilor si importurilor. ◊ C. bugetar = indice de pret care reprezinta raportul dintre cheltuielile efectuate pentru un produs si totalitatea cheltuielilor. 7. (FIZIOL.) C. de inteligenta = raportul dintre virsta mentala si cea cronologica a unui individ; 2-3% din populatie dispune de inteligenta foarte mare, h**********i mintal sint in acelasi procent, iar restul populatiei se situeaza la nivel mediu.

bernardin, -a adj. si s. Din irdinu sfintului Bernard (care a reformat ordinu sfintului Benedict) sau de la muntele sfintului Bernard (Elvetia) sau originar de acolo: calugar bernardin; cine bernardin (de talie foarte mare si deprins sa umble pin zapada ca sa descopere calatorii rataciti ori osteniti).

DISTILARE (‹ distila, dupa fr. distillion) s. f. 1. trecere a unui lichid in stare de vapori prin incalzire pana la fierbere, urmata de condensarea vaporilor obtinuti. Ea poate fi efectuata la presiune normala (atmosferica), la presiune redusa sau la presiune ridicata. ◊ D. simpla = d. la care lichidul se incalzeste pana la fierbere intr-un blaz de d., vaporii formati trecand direct in condensator; se foloseste cand diferenta de volatilitate intre doi componenti este foarte mare. ◊ D. fractionata = operatie prin care se separa unul cate unul, dintr-un amestec lichid, diversii lui componenti dupa punctul de fierbere, prin d. si colectarea separata a fractiunilor condensate. ◊ D. in vid = d. la presiune redusa, folosita pentru a cobori punctul de fierbere a substantelor care se vaporizeaza la temperaturi inalte, cu scopul de a evita descompunerea lor. ◊ D. azeotropa = separare a doi componenti cu puncte de fierbere apropiate, prin adaugarea altui component care formeaza un amestec azeotropic cu unul dintre componentii initiali. ◊ D. moleculara = d. realizata la presiune atat de joasa, incat moleculele desprinse de pe suprafata de evaporare a lichidului ajung la suprafata de condensare fara a se ciocni de alte molecule; se foloseste la purificarea substantelor care se descompun la temperaturi ridicate. ◊ D. primara = d. fractionata a titeiului, la presiunea atmosferica, in vederea obtinerii diverselor fractiuni petroliere distilate (benzina, petrol lampant, motorina etc.). ◊ D. secundara = proces de fractionare in vid a pacurii rezultate la d. primara a titeiului in scopul obtinerii unor fractiuni grele (motorina grea, uleiuri minerale si reziduuri). 2. Vaporizare a lichidelor continute in unele materii solide sau rezultate din descompunerea termica a acestora. ◊ D. distructiva = d. a produsilor volatili, obtinuti prin reactii de descompunere chimica a diverselor substante, pe masura ce se formeaza acesti produsi. ◊ D. uscata = descompunere termica a carbunelui sau a lemnului in absenta aerului, cu formare de produsi volatili care se vaporizeaza pe masura ce iau nastere.

caradasca f., pl. ste (bg. garagaska. V. caragata. Est. Un fel de gindac negru foarte mare care zboara noaptea si care se distinge pin [!] doua coarne mari cu care stringe ca cu un cleste (lucanus cervus). – Si radasca, ragace si ragasca (vest). V. bondar, carabana.

chilau n., pl. aie (ung. kulu, kolyu, piua de batut postavu, d. turc. kulug. V. chiulug). Trans. Ciocan foarte mare, baros.

RASINA (lat. resina) s. f. pl. (CHIM.) Amestec complex de compusi organici, de constitutie adeseori necunoscuta. Sunt substante amorfe, solide sau semisolide, fara punct de topire definit. R. pot fi vegetale (copalul, damarul), animale (selacul) sau sintetice (r. alchidice, r. anilin-formaldehidice, galaitul etc.). R. naturale nu sunt solubile in apa, spre deosebire de gume. Sunt solubile in anumiti solventi organici, cu care formeaza solutii utilizabile ca lacuri de acoperire. – R. alchidice v. alchidali. R. anilin-formaldehidice, amestec complex de produsi macromoleculari obtinut prin condensarea anilinei cu un exces de formaldehida, in prezenta unor catalizatori acizi. R. a.-f. au structura tridimensionala si sunt termoinerte. Amestecate cu diverse materiale de umplutura, pot fi prelucrate prin presare la cald. Obiectele formate sunt dure, casante si electroizolante. Se mai utilizeaza la fabricarea lacurilor pentru lemn, panza sau hartie. V. si aminoplaste. – R. cazein-formaldehidice v. galalit. – R. de melamina, produsi de condensare ai melaminei cu formaldehida. Sunt substante solide, rezistente la apa si cu buna stabilitate termica. Se pot colora cu usurinta in cele mai diferite nuante. Sunt intrebuintate la fabricarea unor adezivi pentru hartie, lemn si carton, in industria textila, la fabricarea unor obiecte de uz casnic si, in amestec cu fibre de sticla, la confectionarea unor elemente de constructie care au rezistenta mecanica foarte mare. V. si aminoplaste. – R. de presare, rasini artificiale, obtinute prin procese de policondensare si prelucrare prin presare la cald a amestecului format din polimer, materiale de umplutura, coloranti etc. In conditiile de prelucrare, intre macromoleculele polimerului se stabilesc legaturi tridimensionale, datorita carora materialul obtinut devine termoinert, infuzibil, insolubil si dur (ex. fenoplastele, aminoplastele etc.). – R. epoxidice (sau epoxi), produsi macromoleculari obtinuti din reactia de condensare dintre un compus epoxidic si un difenol. Au structura liniara, care poate fi trecuta usor intr-o structura tridimensionala prin adaugarea in masa de reactie a unor agenti de intarire (etilendiamina sau anhidrida ftalica). Prezinta o mare stabilitate termica si chimica. Se intrebuinteaza in special ca adezivi pentru lipituri rezistente intre obiecte din materiale diferite (metal, ceramica, sticla, materiale plastice), in industria lacurilor etc. – R. fenol-formaldehidice v. fenoplaste. – R. schimbatoare de ioni, produse macromoleculare cu grupari polare care au proprietatea de a schimba ionii lor cu o cantitate echivalenta din ionii existenti in solutia cu care vin in contact. Exista rasini schimbatoare de cationi si rasini schimbatoare de anioni. Se intrebuinteaza la epurarea apei, in industria zaharului, la separarea unor elemente, in medicina etc. (ex. r. obtinute prin condensarea formaldehidei cu amide sau cu proteine etc.). V. si schimbatori de ioni. – R. ureo-formaldehidice (sau carbamidice), produse de policondensare ale ureei cu formaldehida. In prima etapa a reactiei se obtine un produs lichid care, amestecat cu un material de intarire (rumegus de lemn), se supune la incalzire, se solidifica prin racire, apoi se macina si se formeaza din el obiecte de presare. Sunt incolore, translucide, incasante si pot fi frumos colorate in nuante pastel. Se intrebuinteaza la fabricarea unor obiecte de uz casnic, a reflectoarelor, a abajururilor, in industria peliculogenelor, ca adezivi in industria textila etc.

bosar m. Munt. Bacir, pepene verde (harbuz) foarte mare si gustos: bosari de Braila.

cogea si coscogea adj. fix (turc. koga, batrin, enorm, kos koga, foarte mare). Fam. Mare, enorm, ditai: Cogea om (in Munt. cogea omu), si se teme de un catel! Coscogea voinici, si fug de un pitic! Te-ai facut coscogea flacau! – Si cogeamite, coscogeamite (dupa lehamite, pasamite, de unde si sirb. kogamiti).

colos n., pl. uri si oase (vgr. kolossos, lat. colossus). Statua mai mare de cit marimea naturala, cum a fost mai ales cea de bronz a lui Apoline, inalta de 30 de metri, ridicata la intrarea portului din Rodos in sec. III in ainte [!] de Hristos si daramata [!] de un cutremur si care se numea colosu de la Rodos. Casa foarte mare, hardughie. Om sau animal voluminos, matahala (si masc. doi colosi). Fig. Niste colosuri de corabii, un colos de imperiu. V. urias.

LALEA (‹ tc.) s. f. Planta decorativa erbacee, vivace, din familia liliaceelor, originara din Europa, Africa de Nord, Asia Centrala si de Est (avand c. 100 de specii si cateva mii de hibrizi), cu tulpina inalta de 30-40 cm, frunze lanceolate, groase si flori mari, simple sau invoalte, campanulate etc., avand o gama foarte mare de culori (Tulipa). Se inmulteste de obicei prin bulbi, dar si prin seminte (mai ales in scopul obtinerii de noi soiuri). Infloreste primavara devreme. In Europa este cultivata de c. 500 ani, cea mai importanta cultivatoare fiind Olanda, unde s-au obtinut si un insemnat numar de noi soiuri.

LABIRINTUL DIN CRETA (in mitologia greaca), opera arhitecturala, alactuita dintr-un numar foarte mare de incaperi si coridoare cu o dispunere atat de complicata, incat iesirea era aproape de negasit. Construit de Dedal, in Creta, la porunca regelui Minos, pentru a-l inchide pe Minotaur. Teseu a reusit sa-l strabata ajutat de firul Ariadnei. Unul dintre simbolurile mitice ale L. este acela al lumii sau al vietii considerate o caercera, ale carui drumuri intortocheate nu pot duce, in cele din urma, decat la moarte.

continent n., pl. e (lat. continens, -entis, neintrerupt, unit, d. tenere, a tinea [!]). Intindere foarte mare de pamint mai mare de cit insula. Continentu vechi, Europa, Asia si Africa. Continentu nou, America (sau si Oceania, mai ales Australia).

contrabas n., pl. uri (fr. contrebasse, f. V. bas). Muz. Un fel de vioara foarte mare (de inaltimea unui om) cu sunetu foarte gros. Un fel de trompeta foarte groasa cu sunetu cu o octava mai jos de cit basu ordinar. V. gorduna.

RICKETSIOZA (‹ fr.) s. f. Boala infectioasa provocata de o bacterie din genul Rickettsia. R. se manifesta prin febra foarte mare, stare de prostratie si aparitia de eruptii cutanate caracteristice, netratate avand o evolutie grava ce poate duce la moarte. De obicei, r. sunt localizate geografic si apar sub forma de cazuri izolate, dar unele (mai ales tifosul exantematic) pot afecta colectivitati mari.

SARGASELOR (SARGASSO), Marea ~, sector din NV Oc. Atlantic, intre paralelele de 20 si 35º lat. N si intre meridianele de 30 si 70º long. V, al NE de lantul ins. Antile, inconjurat de curenti oceanici, respectiv Golfstrom (Gulfstream) si Curentul Ecuatorial de Nord (sau Curentul Canarelor); c. 5,2 mil. km²; ad.: 1.500-7.000 m; salinitate scazuta: 36,5-37‰. Apele linistite si calde (iarna, temp. apei la supr. este de 18-23ºC, iar vara, 26-28º C) permit dezvoltarea in cantitate foarte mare a algelor din genul Sargassum, care plutesc la suprafata apei. Aici migreaza anghilele pentru reproducere. Reperata pentru prima oara de Cristofor Columb in anul 1492.

cox n., pl. uri (germ. coaks, citit kox, d. engl. coak si coke, pl. cokes). Carbune de pamint din care s´au scos, pin [!] destilare, elementele gazoase (care se intrebuinteaza ca gaz de iluminat). Arde bine, da caldura foarte mare, nu face fum mult, dar se aprinde greu. – Se poate scrie si coks ori cocs.

AMIRAL, amirali, s. m. I. Cel mai mare grad in marina militara, corespunzator gradului de general-colonel din armata terestra; persoana care poarta acest grad. II. Fluture de zi, mare, foarte frumos colorat, ale carui larve traiesc pe urzici (Vanessa atalanta). – Din fr. amiral.

BRUSTURE, brusturi, s. m. Numele mai multor plante erbacee cu frunze foarte mari si late, cu flori purpurii sau violete, dispuse in inflorescente sferice si tepoase, folosite pentru proprietatile lor medicinale; lipan² (Lappa). [Var.: brustur s. m.] – Et. nec.

CICADEE, cicadee, s. f. (La pl.) Familie de plante gimnosperme, cu tulpina fara nervuri si cu frunze foarte mari; (si la sg.) planta din aceasta familie. – Din fr. cycadees.

COGEAMITE adj. invar. (Pop.) foarte mare, foarte inalt; coscogea, coscogeamite. [Var.: cogemite, gogeamite adj. invar.] – Din scr. kodzamiti, bg. kodjamiti.

COGEMITE adj. invar. (Pop.) foarte mare, foarte inalt. – V. cogeamite.

COSCOGEA adj. invar. (Fam.) (foarte) mare; coscogeamite. – Din tc. koskoca. Cf. bg. koskodza.

HALA¹, hale, s. f. 1. Cladire amenajata, cu instalatiile necesare, unde se vand alimente (indeosebi carne); piata acoperita. 2. Sala de dimensiuni foarte mari, amenajata ca atelier in fabrici, ca sala pentru manifestatii sportive, culturale, pentru expozitii etc. – Din fr. halle, germ. Halle.

IGNAMA, igname, s. f. Planta exotica cu tuberculi foarte mari, bogati in amidon si comestibili (Cardum gardineri sau Dioscorea batatas). [Var.: ignam, -i s. m.] – Din fr. igname.

INCOMENSURABILITATE s. f. 1. Insusirea de a fi incomensurabil (1) din cauza dimensiunilor foarte mari. ♦ Imposibilitate de evaluare din cauza valorii prea mari. 2. (Mat.) Caracteristica a unor marimi de a fi incomensurabile (2). – Din fr. incommensurabilite.

INTERMINABIL, -A, interminabili, -e, adj. Care nu se (mai) termina, foarte lung sau exagerat de lung; nesfarsit. ♦ De dimensiuni foarte mari, exagerat de mare. – Din fr. interminable, lat. interminabilis.

INTINS², -A, intinsi, -se, adj. 1. Incordat, lungit (prin tragere de unul sau de ambele capete). 2. Desfasurat in lungime sau pe toata suprafata. ◊ Loc. adv. Cu brate(le) intinse = cu mare dragoste. Cu panzele intinse = (despre ambarcatii) cu panzele desfasurate. ♦ (Despre corturi; p. ext. despre tabere) Asezat, fixat. 3. (Despre piei, tesaturi etc.) Fara creturi sau indoituri; netezit, neted. 4. (Despre mers, zbor etc.; adesea adverbial) Care duce direct la tinta; p. ext. incordat, grabit, zorit². 5. (Despre elemente care formeaza un sir) Care prezinta o succesiune neintrerupta. 6. Cu suprafata mare, vast. ◊ Loc. adv. Pe scara intinsa = in proportii foarte mari. – V. intinde.

MAGNETOFLEX s. n. Aliaj feromagnetic de fier cu nichel si cupru, folosit pentru solicitari foarte mari; magniflex. – Din germ. Magnetoflex.

MAGNIFLEX s. n. Aliaj feromagnetic de fier cu nichel si cupru, folosit pentru solicitari mecanice foarte mari; magnetoflex. – Din germ. Magniflex.

RACHETA¹, rachete, s. f. 1. Proiectil alcatuit dintr-un tub umplut cu materii care se aprind in aer, producand o lumina puternica (de diferite culori) pe o traiectorie lunga, si care se foloseste la semnalizari si la focuri de artificii. 2. Aparat de zbor propulsat prin reactie directa cu ajutorul unui motor la distante foarte mari de Pamant. ◊ Racheta cosmica = racheta¹ (2) de mari dimensiuni, folosita pentru plasarea pe orbite a satelitilor artificiali si pe traiectorii stabilite a navelor cosmice. Racheta meteorologica = racheta¹ (2) recuperabila dotata cu aparate speciale de masura a parametrilor meteorologici si de transmitere a informatiei, folosita pentru investigatii ale atmosferei pana la altitudini de 150 km. – Din germ. Rakete, rus. raketa.

FORTAREATA, fortarete, s. f. Loc important din punct de vedere militar, puternic intarit, pregatit pentru aparare de lunga durata in caz de asediu. ◊ Fortareata zburatoare = denumire data in timpul celui de al doilea razboi mondial unor avioane de bombardament foarte mari. – Dupa fr. forteresse.

FREGATA, fregate, s. f. 1. Vas de razboi cu trei catarge (obisnuit in secolele trecute), dotat cu numeroase tunuri instalate pe ambele borduri si destinat serviciului de recunoastere si de paza. 2. Gen de pasari palmipede marine, zvelte, cu corpul mic si cu coada si aripile foarte mari, care traiesc in regiunea marilor tropicale si se hranesc cu pesti (Fregata); pasare care face parte din acest gen. – Din fr. fregate, it. fregata.

ASTRONOMIC, -A, astronomici, -ce, adj. Care apartine astronomiei, care se refera la astronomie. ♦ Fig. De proportii foarte mari. – Din fr. astronomique, lat. astronomicus.

PIRAMIDAL, -A, piramidali, -e, adj. 1. Care are forma unei piramide (1), ca o piramida. ◊ Celula piramidala sau neuron piramidal = celula nervoasa a substantei cenusii din creier. Os piramidal (si substantivat, m.) = unul dimtre oasele mici oare formeaza carpul. 2. Fig. De proportii foarte mari, enorm, urias; p. ext. foarte important, maret; extraordinar, uimitor. – Din fr. pyramidal.

TEORIE, teorii, s. f. 1. Forma superioara a cunoasterii stiintifice care mijloceste reflectarea realitatii. 2. Ansamblu sistematic de idei, de ipoteze, de legi si concepte care descriu si explica fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene. ◊ Loc. adv. In teorie = in mod abstract, speculativ. 3. (In sintagme) Teoria informatiei = teorie matematica a proprietatilor generale ale surselor de informatie, ale posibilitatilor de pastrare si de transmitere a informatiilor etc. Teoria literaturii = ramura a stiintei literaturii care studiaza trasaturile generale ale creatiei literare, curentele si metodele artistice etc. Teoria relativitatii = teorie a relatiilor dintre spatiu, timp si miscare a materiei, in care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enuntate intr-o forma valabila atat pentru viteze relative mici ale corpurilor, cat si pentru viteze relative foarte mari, apropiate de viteza luminii. 4. Partea teoretica a instructiei militare. [Pr.:te-o-] – Din fr. theorie, lat. theoria.

PROFUND, -A, profunzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Inzestrat cu o mare putere de patrundere, de intelegere; care analizeaza temeinic lucrurile; patrunzator, perspicace; (despre intelegerea, despre gandurile, judecatile, creatiile etc. omului) care dovedeste profunzime, seriozitate, inteligenta. 2. (Despre insusiri morale, despre stari fiziologice sau psihice etc.) Puternic, intens, mare. ♦ (Despre salut, reverente etc.) Care se face inclinand foarte mult capul, corpul; p. ext. care exprima respect, consideratie. 3. (Despre ochi, privire) Care exprima, care sugereaza insusiri morale deosebite, profunzime, sentimente adanci. 4. (Despre voce, sunete etc.) Cu ton jos; grav, adanc. 5. (Despre procese fizice, sociale, morale etc.) Fundamental, esential, radical. 6. (Despre ape, cavitati, sapaturi, obiecte concave etc.) Al carui fund este situat la o distanta (foarte) mare fata de marginea de sus, de suprafata; adanc. – Din lat. profundus, fr. profond.

PTERANODON, pteranodoni, s. m. Reptila zburatoare fosila din ordinul pterozaurienilor, cu aripi foarte mari. – Din fr. pteranodon.

NECOVARSIT, -A, necovarsiti, -te, adj. (Inv. si reg.) foarte mare, nesfarsit, imens. – Ne- + covarsit.

NESFARSIT², -A, nesfarsiti, -te, adj. 1. Care nu se sfarseste, nu are limite (in timp sau spatiu), nu inceteaza, nu se consuma, care nu are sfarsit; fara sfarsit; fara margini: etern, vesnic; infinit. 2. foarte mare, foarte intins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Ne- + sfarsit.

ENORM, -A, enormi, -e, adj. foarte mare, imens, urias, colosal. ♦ (Adverbial) a) Foarte mult; b) (urmat de determinari adjectivale introduse prin prep. „de”, formeaza superlativul acestora) extrem de.., extraordinar de... – Din fr. enorme, lat. enormis.

DITAI adj. invar. (Fam.) Care este (foarte) mare; coscogea, ditamai. – Cf. tig. dita „iata”.

DITAMAI adj. invar. (Fam.) Care este (foarte) mare; coscogea, ditai. – Ditai + mai¹.

CONSIDERABIL, -A, considerabili, -e, adj. Insemnat, remarcabil; (foarte) mare¹. – Din fr. considerable.

TARSIOIDEE, tarsioidee, s. f. (La pl.) Subordin de mamifere arboricole, nocturne, insectivore, de marimea unor sobolani, cu ochii foarte mari, cu picioarele din spate foarte lungi din cauza alungirii tarsului si cu degetele terminate cu ventuze (Tarsioidea); (si la sg.) mamifer care face parte din acest subordin. [Pr.: -si-o-i-] – Din lat. Tarsioidea (numele stiintific al subordinului). Cf. fr. tarsier.

TARTAN², tartani, s. m. Planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina mare, foarte ramificata si cu flori albe (Crambe tartarica). – Et. nec.

COLOCAZIE, colocazii, s. f. Planta tropicala cu frunze foarte mari, cu rizomul bogat in fecula, cultivata la noi ca planta ornamentala de interior (Colocasia antiquorum) – Din lat. Colocasia [antiquorum], numele stiintific al plantei.

COLOS, colosi, s. m. 1. Statuie de o marime extraordinara; p. ext. obiect de proportii foarte mari. 2. Om, animal de marime si cu putere neobisnuite. [Pl. si: (n.) colosuri] – Din fr. colosse, lat. colossus.

SUPRAFLUIDITATE s. f. (Fiz.) Proprietate a heliului caracterizata prin viscozitate redusa la temperaturi foarte joase si la presiuni foarte mari. [Pr.: -flu-i-] – Supra- + fluiditate (dupa fr. surfluidite).

DINOZAURIAN, dinozaurieni, s. m. (La pl.) Ordin de reptile fosile de dimensiuni foarte mari, avand unele caractere intermediare intre reptile, pasari si mamifere; (si la sg.) animal din acest ordin. ◊ (Adjectival) Reptila dinozauriana. [Pr.: -za-u-ri-an] – Din fr. dinosauriens.

SUPERmaraTON, supermaratoane, s. n. (Sport) maraton cu foarte mari dificultati. – Super- + maraton.

SUPERREFRACTAR, -A, superrefractari, -e, adj. (Despre materiale) Care rezista la temperaturi foarte mari; suprarefractar. – Super- + refractar.

SUPRAALIMENTARE, supraalimentari, s. f. Faptul de a (se) supraalimenta; supraalimentatie. ♦ (Tehn.) Alimentare cu o incarcatura suplimentara a unui motor cu ardere interna pentru asigurarea puterii necesare la functionarea in aer rarefiat (la altitudine) sau cand turatiile sunt foarte mari. [Pr.: -pra-a-] – V. supraalimenta.

BAIRAC ~ce n. 1) inv. Drapel de dimensiuni foarte mari, confectionat din matase. 2) (in Principatele Dunarene) Unitate militara (de voluntari) care servea sub acest drapel. [Sil. bai-rac; Pl. si bairacuri] /<turc. bairak

CIRCULATIE ~i f. 1) v. A CIRCULA. 2) Miscare circulara. ~a sevei in plante. ◊ ~a banilor (sau marfurilor) trecere a valorilor materiale de la un posesor la altul; schimb de valori. A pune (sau a introduce) in ~ a pune (sau a introduce) in uz. A scoate din ~ a scoate din uz. De mare ~ foarte raspandit. A fi in ~ a se afla in uz. 3) Deplasare (a oamenilor sau a vehiculelor) pe o cale de comunicatie; miscare rutiera. Drum cu ~ intensa. [Art. circulatia; G.-D. circulatiei; Sil. ti-e] /<fr. circulation, lat. circulatio, ~onis

COGEAMITE adj. invar. pop. foarte mare; destul de mare; coscogeamite. /<sb. kodzamiti

A CUPRINDE cuprind tranz. 1) A inconjura cu bratele; a imbratisa. ◊ ~ cu ochii a imbratisa cu privirea. Cat cuprinzi (sau vezi) cu ochii pe intinderi foarte mari. 2) fig. A acoperi din toate partile; a invalui; a invalura; a cotropi; a infasura. 3) fig. A lua in stapanire; a cuceri; a ocupa. 4) fig. (despre ganduri, sentimente, miscari sociale etc.) A pune stapanire; a apuca. L-a cuprins un dor mare. 5) (despre recipiente) A avea in interior. 6) (spatii, terenuri etc.) A umple cu volumul sau cu dimensiunile sale. Livezile cuprind tot terenul cultivat al gospodariei. 7) (despre texte, carti etc.) A include in sine; a contine; a comporta; a insuma; a intruni; a ingloba. 8) (despre epoci) A avea ca durata. /<lat. comprendere

ENORM² ~a (~i, ~e) Care este de proportii foarte mari; extraordinar de mare; gigantic; urias; colosal; imens. /<fr. enorme, lat. enormis

GIGANTIC ~ca (~ci, ~ce) Care este de proportii foarte mari; extraordinar de mare; colosal; urias; enorm; imens. /<germ. gigantisch

GRABA f. Tendinta de a face ceva sau de a ajunge undeva cat mai repede; grabire. ◊ In ~ repede; in pripa. In ~ mare foarte repede. ~a strica treaba cu graba mai mult pierzi. [G.-D. grabei] /Din a grabi

GREUTATE ~ati f. 1) Forta exercitata asupra unui corp sau cu care un corp este atras de pamant. ◊ ~ specifica a) greutatea unitatii de volum dintr-un corp; b) valoare. 2) Valoarea numerica a unui corp aflat la cantarire. ~atea unei banderole. 3) Piesa de metal etalonata, care serveste drept unitate de masura la cantarit. 4) sport Obiect metalic, de forma sferica, folosit in probele atletice de aruncari. 5) sport Dispozitiv de atletica grea, constand dintr-o bara de metal prevazuta la capete cu discuri de diferite dimensiuni; haltera. 6) Ceea ce se incarca intr-un vehicul (pentru a fi transportat); incarcatura. 7) Factor care incurca la realizarea unui lucru; dificultate. ◊ Cu (mare) ~ foarte greu. 8) fig. Senzatie neplacuta apasatoare. A simti o ~ pe suflet. 9) fam. Importanta recunoscuta intr-un anumit domeniu; pondere. 10) Putere de convingere in ceva; grad de incredintare de ceva. ~atea documentului. 11) Caracter grav; gravitate. ~atea crimei. [G.-D. greutatii] /<lat. grevitas, ~atis

HALA ~e f. 1) Constructie inalta si spatioasa unde se vand produse alimentare. 2) Sala de dimensiuni foarte mari cu diverse destinatii (pentru expozitii, manifestari sportive sau culturale etc.). /<fr. halle, germ. Halle

IMENS² ~sa (~si, ~se) Care este de proportii foarte mari; extraordinar de mare; enorm; gigantic; urias; colosal. /<fr. immense, lat. immensus

INCALCULABIL ~a (~i, ~e) Care nu poate fi calculat; de proportii foarte mari; de necalculat; considerabil. /<fr. incalculable

INCOMENSURABIL ~a (~i, ~e) 1) Care nu poate fi masurat; fara masura; de proportii foarte mari; de nemasurat. 2) mat. (despre marimi) Care nu este comensurabil; fara o masura comuna. /<fr. incommesurable

INTERMINABIL ~a (~i, ~e) si adverbial 1) Care nu are sau pare a nu avea sfarsit (in timp sau in spatiu); nesfarsit; neepuizabil; inepuizabil. O conversatie ~a. 2) Care are proportii foarte mari; de dimensiuni foarte mari. /<fr. interminable, lat. interminabilis

KILOMETRIC -ca (-ci, -ce) 1) Care tine de kilometru; propriu kilometrului. 2) fig. Care are o lungime mare; foarte lung. [Sil. -me-trici /< fr. kilometrique

MAUSOLEU ~e n. Monument funerar somptuos, de proportii foarte mari, ridicat in memoria unei personalitati marcante sau a unor eroi. /<lat. mausoleum, germ. Mausoleum, fr. mausolee

RUSINOS ~oasa (~osi, ~oase) si substantival 1) Care are rusine; care se rusineaza; sfios; timid. ◊ ~ ca o fata mare foarte rusinos. 2) Care aduce rusine; care rusineaza. Fapta ~oasa. /rusine + suf. ~os

TOPTAN n. : Cu ~ul a) cu ridicata; angro; b) in cantitati foarte mari; din belsug. /<turc. toptan

TREBUINTA ~e f. 1) Ceea ce este (absolut) necesar (pentru satisfacerea unor cerinte); necesitate. ◊ De (mare) ~ (foarte) util. Cele de ~ cele necesare. In caz de ~ daca va fi nevoie. A avea ~ a-i trebui. 2) Folos real (adus la ceva). ◊ A nu mai fi de nici o ~ a nu mai folosi la nimic. 3) pop. Chestiune personala care trebuie sa fie pusa la punct; interes. ◊ A avea o ~ cu cineva a pune la cale ceva. /a trebui + suf. ~inta

TURBOPOMPA ~e f. Agregat constand dintr-o pompa si o turbina, folosit pentru debite de pompare foarte mari. /<fr. turbopompe

URIAS² ~a (~i, ~e) si substantival Care este de proportii foarte mari; extraordinar de mare; gigantic; colosal; enorm; imens. Munti ~i. [Sil. -ri-as] /<ung. orias

VAST ~a (vasti, ~e) 1) (despre suprafete, terenuri, regiuni) Care este de dimensiuni extrem de mari; foarte intins; imens. 2) (de-spre constructii) Care este de proportii foarte mari; cu mult spatiu; spatios. Catedrala ~a. Sala ~a. 3) Care depaseste cu mult strictul necesar sau un nivel obisnuit. Cunostinte ~e. Cultura ~a. 4) Care se impune prin numar, cantitate. Un grup ~ de copii. /<fr. vaste, lat. vastus

ACCELERATOR, -OARE adj. Care accelereaza. // s.n. 1. Dispozitiv prin care se mareste viteza, turatia (unui motor la autovehicule etc.); pedala care comanda acest dispozitiv. 2. Instalatie care imprima particulelor elementare (electroni, protoni etc.) viteze foarte mari. 3. procedeu folosit in cinematografie pentru imprimarea unor miscari de desfasurare lenta. // adj., s.m. (Substanta) care mareste viteza unei reactii chimice sau a unui proces fizico-chimic. [Pl. -toare, (s.m.) -tori. / Cf. fr. accelerateur, it. acceleratore, engl. accelerator].

BIGNONIA s.f. (Bot.) Arbore decorativ cu frunze foarte mari in forma de inima si flori albe, originar din America sau din Asia. [< fr. bignonia].

CATALPA s.f. Arbore cu frunze foarte mari si cu flori dispuse in ciorchini, originar din America de Nord. [< fr., engl. catalpa < cuv. din arhipelagul Carolinelor].

DACTILOPTERE s.n.pl. Specie de pesti cu aripioarele pectorale foarte mari. [< fr. dactylopteres].

BIBAN, bibani, s.m. 1. Peste rapitor de apa dulce, lung de 25-30 cm, cu carne alba si gustoasa; sin. costres; fr. perche; engl. perch; germ. Barsch (Perca fluviatilis); 2. Biban-de-mare. Nume uzual pentru nenumarati pesti marini din familia serranidae (bibani-de-mare), foarte bogata in specii si subspecii, unele de 20-30 cm lungime (Serranus scriba si cabrilla din Mediterana), altele pot atinge 1-1,5 m lungime; fr. perche de mer; germ. Seebarsch; engl. sea bass. v. lavrac

ESPLANADA s.f. 1. Loc deschis de dimensiuni foarte mari, aflat in fata unui edificiu important. 2. (Mil.) Spatiu neted in panta usoara, situat in fata unei lucrari de fortificatie. [< fr. esplanade, cf. it. esplanata].

EXTREM, -A adj. 1. Asezat, situat in punctul cel mai indepartat; de la capat; la varf. 2. Care are cea mai mare sau cea mai mica dintre valorile posibile ale unei marimi. 3. (Fig.; despre doctrine, idei politice etc.) Situat pe pozitiile cele mai neconciliatoare. 4. foarte mare, exagerat. ♦ (Despre remedii etc.) Foarte energic, folosit doar in cazuri desperate. // s.m. (Mat.) Primul si ultimul termen al unei proportii. ♦ Valoarea extrema, maxima si minima, a unei functii; extremum. // s.f. 1. Margine; limita ultima. ◊ A trece de la o extrema la alta = a trece de pe o pozitie pe alta diametral opusa. 2. Cea mai mare sau cea mai mica valoare a unei marimi. 3. Jucator care ocupa locul cel mai inaintat din stanga sau din dreapta in formatia de joc a unei echipe de fotbal, de handbal sau de hochei. [Var. estrem, -a adj. / cf. fr. extreme, lat. extremus < exterus – din afara].

FENEC s.m. Specie de caine salbatic din Africa, de talie mica si cu urechile foarte mari, asemanator cu vulpea. [< fr. fennec].

FUGERE s.f.pl. Criptogame vasculare cu frunze foarte mari, avand ca tip feriga; (la sg.) planta din aceasta familie. [< fr. fougeres].

HIPERCOMPRESOR s.n. (Tehn.) Aparat care permite obtinerea de presiuni foarte mari. [< fr. hypercompresseur].

MORSA s.f. 1. Mamifer carnivor din marile arctice si antarctice asemanator cu foca si al carui mascul are doi colti foarte mari, care ies afara din gura. 2. Dispozitiv cu dinti care permite imbucarea a doua piese ale unui sistem tehnic. [< fr. morse].

PALINGENEZA s.f. 1. Palingenezie. 2. (Liv.) Reinnoire a institutiilor, a conceptiilor etc. 3. Metamorfism produs la adancimi foarte mari pe care il sufera rocile eruptive sau sedimentare sub influenta temperaturii. 4. (Biol.) Aparitia in procesul dezvoltarii unor indivizi a unor caractere deja disparute pentru grupa din care acestia fac parte. [Cf. it. palingenesi, germ. Palingenese < gr. palin – din nou, genesis – nastere].

PLASMOTRON s.n. Generator de plasma (2), care, dezvoltand temperaturi foarte mari, este folosit pentru taierea rapida a metalelor, sudari etc. [< fr. plasmotron].

SIMARUBACEE s.f. pl. Familie de plante dialipetale cuprinzand arbori cu frunze alterne foarte mari, a caror scoarta are proprietati aperitive; (la sg.) planta din aceasta familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. simarubacees].

TARSIENE s.f.pl. Subordin de mamifere primate arboricole, nocturne, de marimea unor sobolani, cu ochii foarte mari si cu picioarele posterioare lungi, datorita alungirii tarsului; (la sg.) mamifer din acest subordin. [< fr. tarsiens].

VAST, -A adj. Intins, de dimensiuni foarte mari, de mari proportii. ♦ Complex; care se extinde in multe domenii. [< fr. vaste, it. vasto, lat. vastus].

CETACEE s.n.pl. Ordin de mamifere marine foarte mari, cuprinzand balena, casalotul, delfinul; (la sg.) animal din acest ordin. [Pron. -ce-e, sg. invar. si cetaceu. / < fr. cetaces, cf. lat. cetus, gr. kete – peste mare].

CICADEE s.f.pl. Familie de plante gimnosperme, cu tulpina fara ramuri si cu frunze foarte mari; (la sg.) planta din aceasta familie. [Pron. -de-e, sg. invar. / < fr. cycadees].

CONSIDERABIL, -A adj. Insemnat, remarcabil, (foarte) mare. [Cf. fr. considerable, it. considerabile].

ENORM, -A adj. foarte mare, imens, colosal. // adv. Foarte mult; extrem de... [< fr. enorme, it. enorme, cf. lat. enormis < ex – afara, norma – regula].

FABULOS, -OASA adj. 1. foarte mare, extraordinar. 2. Minunat, fantastic, ca in povesti. [Cf. fr. fabuleux, lat. fabulosus].

astronom (astronomi), s. m. – Specialist in astronomie. Gr. ἀστρονόμος (sec. XVII), si mod. din fr. astronome. – Der. astronomeste, adv. (inv., prin intermediul astronomiei); astronomic, adj. (care se refera la astronomie; de proportii foarte mari); astronomicesc, adj. (inv., astronomic); astronomie, s. f. (stiinta care se ocupa cu studiul astrilor).

HIDROGLISOR s.n. Ambarcatie cu fundul plat care atinge viteze foarte mari, fiind pusa in miscare de o elice aeriana. [< fr. hydroglisseur].

IGNAM s.m. Planta exotica care produce tuberculi comestibili de dimensiuni foarte mari. [< fr. igname].

IMENS, -A adj. foarte mare, nemarginit; vast. ♦ Nenumarat, enorm. ♦ Foarte important. [< fr. immense, it. immenso, lat. immensus].

INCALCULABIL, -A adj. Care nu se poate calcula. ♦ foarte mare, important, imens. [Cf. fr. incalculable].

INTERMINABIL, -A adj. Nesfarsit, care nu se mai sfarseste. ♦ De dimensiuni foarte mari. [Cf. fr. interminable].

MAMUT s.m. 1. Mamifer fosil inrudit cu elefantul, care a trait in cuaternarul inferior, fiind adaptat la un climat rece. 2. (Fig.) Lucrare, edificiu, constructie, intreprindere, organizatie de proportii foarte mari; colos. [Cf. fr. mammouth, it. mammut < rus. mamont].

MONOPOL s.n. 1. Drept exclusiv asupra unor valori, asupra unor bunuri, asupra efectuarii unor operatii etc. 2. Intreprinderi foarte mari sau uniuni de intreprinderi care concentreaza in mainile lor o parte atat de importanta a productiei, incat aceasta permite limitarea concurentei si stabilirea la marfuri a unor preturi ridicate, de monopol (1), ceea ce asigura obtinerea de profituri foarte ridicate. 3. (Fig.) Drept exclusiv pe care si-l aroga cineva. [Pl. -uri. / < fr. monopole < gr. monos – unic, polein – a vinde].

scala, scale, s.f. (reg.) 1. strat sau aglomerate de stanci sau de piatra de dimensiuni foarte mari. 2. cascada.

PLUTON² s.n. Corp de roci intruzive, de dimensiuni foarte mari. [< germ. Pluton].

ACCELERATOR, -OARE I. adj. care accelereaza. II. s. n. 1. dispozitiv prin care se mareste viteza, turatia (unui motor); pedala care comanda acest dispozitiv. 2. (cinem.) procedeu de imprimare a unor miscari de desfasurare lenta. 3. instalatie complexa care imprima particulelor elementare viteze foarte mari. III. s. m. substanta care mareste viteza unei reactii chimice; produs destinat a reduce durata de priza si de intarire a betonului. (< fr. accelerateur)

BETATRON s. n. accelerator ciclic de particule pentru accelerarea electronilor care imprima energii foarte mari. (< fr. betatron)

BIGNONIA s. f. arbore decorativ cu frunze foarte mari, in forma de inima si flori albe. (< fr. bignonia)

CATALPA s. f. arbore ornamental cu frunze foarte mari si flori dispuse in ciorchini, originar din America de Nord. (< fr., engl. catalpa)

CICLOTRON s. n. accelerator ciclic de particule atomice grele, electrizate, in care aceste particule descriu traiectorii spirale intr-un camp electric alternativ, dupa care parasesc acceleratorul cu energii foarte mari. (< fr. cyclotron)

CONSIDERABIL, -A adj. insemnat, remarcabil, (foarte) mare. (< fr. considerable)

FENEC s. m. caine salbatic din Sahara si Pen. Arabica, de talie mica si cu urechile foarte mari; vulpea desertului. (< fr. fennec)

IGNAMA s. f. planta exotica cu tuberculi comestibili bogati in amidon, de dimensiuni foarte mari. (< fr. igname)

MAGNETOFLEX s. n. aliaj feromagnetic de fier, nichel si cupru, folosit pentru solicitari mecanice foarte mari. (< germ. Magnetoflex)

MAMUT I. s. m. 1. mamifer erbivor fosil inrudit cu elefantul, adaptat la un climat rece. 2. (fig.) lucrare, edificiu, constructie, intreprindere, organizatie de proportii foarte mari; colos. II. adj. inv. (fig.; despre intreprinderi, organizatii etc.) de mari proportii. (< fr. mammouth)

MANGHIER s. m. arbore din Asia si America tropicala, cu fructe rosietice mari, foarte parfumate. (< fr. manguier)

MEGA-/MEGAL(O)-, -MEGALIE elem. „(foarte) mare”, „crestere”, „un milion”. (< fr. mega-, megal/o/-, -megalie, cf. gr. megas, -los, megale)

PALINGENEZA s. f. 1. metamorfism la adancimi foarte mari pe care il sufera rocile eruptive sau sedimentare sub influenta temperaturii. 2. (biol.) aparitia in procesul dezvoltarii unor indivizi a unor caractere deja disparute pentru grupa din care acestia fac parte. (< fr. palingenese)

PLASMATRON s. n. generator de plasma (2) care dezvolta temperaturi foarte mari, pentru taierea rapida a metalelor, pentru sudare etc. (< fr. plasmatron)

PROFUZIUNE s. f. cantitate (foarte) mare, abundenta. ◊ risipa. (< fr. profusion, lat. profusio)

SIMARUBA s. m. arbore din America tropicala cu frunze alterne foarte mari, a carui scoarta are proprietati de aperitiv. (< fr. simaruba)

SUPRAFLUIDITATE s. f. proprietate a heliului lichid de a-si reduce viscozitatea la temperaturi foarte scazute si presiuni foarte mari. (dupa fr. surfluidite)

TARANTULA s. f. paianjen mare, foarte veninos, din tarile meridionale, cu patru ochi mari si numerosi ochi mai mici, care isi sapa galerii in pamant. (< fr. tarentule)

TARSIER s. m. mamifer lemurian din Malaysia, nocturn, de marimea unui sobolan, cu ochii foarte mari, care se hraneste cu soparle si insecte. (< fr. tarsier)

TARSIOIDEE s. n. pl. subordin de mamifere primate arboricole, nocturne, insectivore, de marimea unor sobolani, cu ochii foarte mari, cu picioarele dinapoi lungi datorita alungirii tarsului si cu degetele terminate cu ventuze. (< lat. tarsioideae)

TORID, -A adj. excesiv de cald; dogoritor, fierbinte. ♦ zona ~ a = zona de pe suprafata Pamantului, intre cele doua tropice, cu temperaturi foarte mari tot timpul anului. (< fr. torride, lat. torridus)

TWEETER [TUITAR] s. n. difuzor special pentru frecvente foarte mari, pentru reproducerea notelor acute. (< engl. tweeter)

VAST, -A adj. de dimensiuni, de proportii foarte mari; intins, larg. ◊ spatios. ◊ care se extinde in multe domenii; complex, bogat. (< fr. vaste, lat. vastus)

MEDELEAN, -A, medeleni, -e, adj. (Reg., despre animale) foarte mare si puternic; urias. – Ucr. medeljan „caine mare”.

BANANIER (‹ fr.) s. m. Planta arborescenta cu tulpina carnoasa si cu frunze foarte mari; se cunosc cca. 60-70 de specii raspindite in regiunile tropicale si subtropicale (Africa, Australia, Crimeea, Caucaz), unde se cultiva pentru fructele comestibile (Musa paradisiaca); banan.

BAOBAB (‹ fr. {i}) s. m. Arbore tropical din Africa si Asia, inalt de 12-22 m, cu circumferinta trunchiului pina la 48 m, cu ramuri foarte mari, diametrul coroanei variind intre 38 si 48 m si, cu fructe ovoide, numite piinea maimutelor (Adansonia digitata).

BARZA (cuv. autohton) s. f. Gen de pasari migratoare din ordinul ciconiformelor, foarte mari, avind 17 specii raspindite in reg. calde si temperate. Ciocul, gitul si picioarele lungi, sint tinute in linie perfect orizontala in zborul planat; nu au glas, clampanesc prin deschiderea si inchiderea ritmica a ciocului; cuibaresc in arbori sau pe stincarii si se hranesc cu artropode si vertebrate mici. In Romania exista doua specii: b. alba (Ciconia ciconia) si b. neagra (C. nigra); cocostirc.

BETATRON (‹ fr. {i}; beta + [elec]tron) s. n. Accelerator ciclic, utilizat in fizica nucleara pentru a imprima energii foarte mari electronilor. Primul b. a fost construit in 1941, de fizicianul amaerican D.W. Kerst.

AMIRAL, amirali, s. m. I. Grad in marina militara, corespunzator gradului de general-colonel din armata terestra; persoana care poarta acest grad. II. Fluture de zi mare, foarte frumos colorat, ale carui larve traiesc pe urzici (Vanessa atalanta). – Fr. amiral.

ASTRONOMIC, -A, astronomici, -e, adj. Care apartine de astronomie, care se refera la astronomie. ♦ Fig. De proportii foarte mari; imens. – Fr. astronomique (lat. lit. astronomicus).

AVERE, averi, s. f. Totalitatea bunurilor care se afla in posesia unei colectivitati sau a unui individ. ◊ Expr. A se bucura la avere = a fi lacom de bogatie. Asta-i toata averea mea = asta-i tot ce posed. ♦ Suma (foarte) mare de bani. – V. avea.

BRUSTURE, brusturi, s. m. Numele mai multor plante erbacee cu frunze foarte mari si late, cu flori purpurii sau violete; sunt folosite pentru proprietatile lor medicinale (Lappa maior, minor si tomentosa); lipan. [Var.: brustur s. m.]

SUCADA adj. invar. (Inv. si reg.) foarte mare. – Tc. solkada «atat».

CIOCIRLIE (‹ cioc) s. f. Nume dat la mai multe specii de pasari mici, zburatoare si cintatoare foarte bune, din ordinul paseriforme, cu penaj pestrit si care zboara, aproape vertical, pina la inaltimi foarte mari. In Romania se cunosc 8 specii, mai reprezentative fiind: c. cu degete scurte (Calandrella cinerea), pasare migratoare, cu penaj cafeniu-roscat-striat; c. de Baragan (Melanocorypha calandra), cea mai mare specie de c. din Romania, buna imitatoare a glasului altor specii; c. de cimp (Alauda arvensis), la care masculul cinta in zbor, la mare inaltime, deasupra cuibului.

babilonic, -a adj. (vgr. babylonikos). Din Babilon ori Babilonia. Fig. foarte mare si plin de forfoteala si de amestec: Londra este un oras babilonic.

C********A (‹ sp.) s. f. 1. (GEOGR.) Complex de lanturi muntoase desfasurate pe lungimi foarte mari si compus din mai multe siruri paralele. 2. (GEOL.) Creasta longitudinala din interiorul unui geosinclinal, in etapa de inversiune a miscarilor tectonice.

HERING (‹ germ.) s. m. Peste teleostean marin (Clupea harengus), de c. 20 cm lungime, albastru-argintiu, cu corpul turtit, avand o musculatura bine dezvoltata si oase subtiri. Traieste in bancuri in Oc. Atlantic si in marile Nordului si Baltica; se pescuieste in cantitati foarte mari.

colosal, -a adj. (d. colos; fr. colossal). Ca de colos, gigantic, uriesesc [!]: statua colosala. Fig. foarte mare: putere colosala, imperiu colosal. Adv. Foarte mult: s´a pregatit colosal.

REPETEK, rezervatie a biosferei (34.600 ha) situata in Turkmenistan, in marginea E a desertului Karakum, la 180-220 m alt. Este cea mai importanta rezervatie de desert din Asia Centrala, cu barcane mobile de mari dimensiuni alternand cu dune fixate de vegetatie si depresiuni interdune. Pe suprafete intinse se formeaza cruste de gips, cu cristale foarte mari (60-80 cm), cunoscute sub numele de gipsuri de R. In flora se remarca saxaulul alb si saxaulul negru si muschiul Tortula desertorum, iar in fauna diverse specii endemice de rozatoare, iepurele tolai, gazela cu gusa, rasul de desert, dihorul patat, vrabia de desert, broasca testoasa de Asia Centrala, varanul cenusiu, numerosi serpi. 75% din speciile de nevertebrate sunt endemice.

REVCOLEVSCHI, Alexandre (n. 1940, Bucuresti), chimist francez de origine romana. Prof. univ. la Paris. Director al Laboratorului de chimia solidelor (din 1977). A elaborat noi metode de tratament termic al corpurilor solide la temperaturi foarte mari; cercetari privind cristalele, monocristalele de inalta puritate, oxizii supraconductori etc. M. de onoare al Acad. Romane (1993).

considerabil, -a adj. (fr. considerable). Puternic, influent: om considerabil. foarte mare: cheluiala considerabila. Numeros: armata considerabila. Important: opera considerabila. Adv. S´a marit considerabil.

HUDUBAIE, hudubai, s. f. (Reg.) 1. Casa mare; incapere foarte spatioasa. 2. Fiinta monstruoasa, fantastica; monstru. [Pr.: -ba-ie] – Et. nec.

CIRCULATIE, circulatii, s. f. Faptul de a circula. 1. Miscare, deplasare, de obicei pe o cale de comunicatie. ♦ Spec. Deplasare a sevei in plante sau a citoplasmei in interiorul celulelor. 2. Miscare, curgere a unui lichid, a unui gaz, a unui curent etc. in interiorul unui circuit sau al unei conducte. 3. Transmitere, schimb de bunuri, de marfuri (prin intermediul banilor), transformare a marfurilor in bani si a banilor in marfuri. ◊ Loc. adj. De mare circulatie = foarte raspandit. ◊ Expr. A fi in circulatie = a fi intrebuintat, a avea valoare. A pune (sau a introduce, a da) in circulatie = a face sa intre in uz, sa se raspandeasca, sa functioneze. (Fam.) A scoate (pe cineva) din circulatie = a obosi peste masura (pe cineva), a extenua. – Din fr. circulation, lat. circulatio, -onis.

EXUBERANT, -A, exuberanti, -te, adj. 1. Care isi manifesta sentimentele prin numeroase demonstratii exterioare; de o mare vioiciune, foarte vioi; expansiv. 2. (Rar) Abundent, imbelsugat. – Din fr. exuberant, lat. exuberans, -ntis.

CERENTEL ~i m. Planta erbacee cu tulpina e****a, paroasa, cu flori galbene-aurii si cu frunze mari, crestate, foarte raspandita prin paduri. /<lat. cerinthe + suf.~el

FIN² ~a (~i, ~e) 1) (despre obiecte) Care este foarte mic; cu dimensiuni extrem de reduse. 2) Care denota multa gingasie; plin de gingasie. Fata ~a. 3) Care se impune prin grosime foarte mica; foarte subtire (si transparent). Panza ~a. 4) Care se impune prin calitate foarte buna; de calitate superioara. Vin ~. 5) (despre persoane) Care se distinge prin comportament subtil; cu purtari alese; manierat. 6) (despre manifestari ale oamenilor) Care denota o sensibilitate delicata; caracterizat prin nuante subtile. Aluzie ~a. 7) (despre simturi) Care vadeste sensibilitate si rafinament; de acuitate puternica. Gust ~. 8) (despre metale) Care este de o mare puritate; foarte pur. 9) Care discerne cele mai subtile relatii dintre lucruri; caracterizat prin subtilitate spirituala deosebita. Observatie ~a. /<fr. fin

FORTISSIMO adv. muz. (indica modul de interpretare) Cu cea mai mare intensitate; foarte tare. /Cuv. it.

INCA adv. 1) Pana acum (pana atunci); in continuare. ~ dureaza. 2) (insotit de o negatie) Tot nu. ~ nu m-am dus. 3) De acum; deja. 4) In plus (peste ceea ce este); pe de-asupra. ~ o data. ◊ Ba ~ ba mai mult decat atat. (Si) ~ cum in mare masura; foarte tare. /<lat. unquam

PRASTIE ~i f. 1) inv. Arma de lupta folosita la aruncarea pietrelor la distanta. 2) Jucarie din doua bucati de elastic, legate de capetele unei cracane si unite la celalalt capat cu o bucatica de piele sau carpa, cu care se arunca pietricele. 3) Distanta pe care o strabate o pietricica azvarlita cu o astfel de jucarie. ◊ Ca din ~ cu mare viteza; foarte repede. 4) Franghie cu care se leaga un cal laturas de leuca sau de capatul osiei. [G.-D. prastiei] /<sl. prasta

REPEZEALA ~eli f. Graba mare. ◊ La ~ foarte repede; in graba mare. /a se rapezi + suf. ~eala

REVOLTATOR¹ adv. 1) Intr-un mod care provoaca revolta. 2) (urmat de prepozitia de, precedand adjective sau adverbe) In mare masura; foarte. ~ de incet. /a (se) revolta + suf. ~ator

TEMERAR ~a (~i, ~e) (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care vadeste o mare indrazneala; foarte indraznet. /<fr. temeraire

MERLAN, merlani, s.m. Peste din fam. gadidae (cod), de 30-40 cm lungime, avand corp alungit cu solzi mici si netezi, pescuit in Oceanul Atlantic si in Mediterana, cu subspecie si in marea Neagra; foarte apreciat pentru carnea alba si gustoasa; fr. merlan; germ. Merlan, Wittling; engl. whiting (Odontogadus merlangus, ssp. euxinus / Merlangius merlangus)

LIMBA-DE-mare, limbi-de-mare, s.f. Peste plat din fam. soleidae, cu corp alungit, bot rotunjit in forma de cioc, ochii asezati pe partea dreapta, de aprox. 60 cm lungime, prezent pe toate tarmurile Europei occidentale, in marile nordice si in marea Mediterana, foarte apreciat ca peste de consum (Solea solea); varietatea din marea Neagra (Solea nasuta) este mult mai mica.

ARHI- pref. „mai mare peste”, „foarte”. (< fr. archi-, cf. gr. arkhein, a comanda)

VERTIGINOS, -OASA adj. care se produce cu mare iuteala, foarte rapid. (< fr. vertigineux, lat. vertiginosus)

BOLID, bolizi, s. m. Meteorit de dimensiuni relativ mari, care cade pe Pamant cu viteza mare; stea cazatoare foarte stralucitoare. ♦ Fig. Vehicul, automobil de mare viteza. – Din fr. bolide.

CAINESTE adv. 1. Ca un caine. ♦ Fig. Cu dusmanie, cu rautate. 2. Fig. In conditii foarte grele, cu mari lipsuri. Traieste caineste. ◊ Expr. Caine-caineste = cu multa greutate, cu chiu cu vai. – Caine + suf. -este.

INCA adv. I. (Cu sens modal) 1. in plus, pe deasupra. Au venit inca doua persoane. ◊ Expr. Ba inca (sau si inca) = chiar mai mult decat atat. Dar inca = a) cu atat mai mult; b) (dupa o propozitie negativa) cu atat mai putin. (Si) inca cum = foarte mult, in mare masura. Inca pe atat(a) = dublu. 2. (Reg.) De asemenea. 3. (Reg.) Chiar. II. (Cu sens temporal) 1. (Arata repetarea actiunii) Din nou, iarasi. 2. Si acum, in continuare, mai. Inca dureaza. 3. (In propozitii negative) Pana acum; pana atunci. Inca nu mi-a raspuns. ♦ Deja. – Lat. unquam.

JOIMARITA, joimarite, s. f. Fiinta imaginara cu infatisare de femeie respingatoare, despre care se credea in popor ca pedepseste, in noaptea care preceda Joia mare, pe fetele si femeile tinere lenese la tors sau la daracit. ◊ Fig. (Pop.) Femeie foarte urata. – Joi + mare + suf. -ita.

CODRU, codri, s. m. 1. Padure (mare, deasa, batrana). ◊ Loc. adv. Ca in codru = nestingherit, fara sa-i pese de nimeni si de nimic; foarte tare. 2. Bucata mare de paine, de mamaliga etc. – Din lat. *quodrum (= quadrum).

PARJOL, parjoluri, s. n. 1. Foc mare si iute; incendiu violent si mistuitor. ◊ Expr. A face parjol = a nimici (prin foc); a face prapad, a prapadi. A da parjol = a da foc, a distruge (prin foc); a incendia. A plange cu foc si parjol = a plange cu desperare. A se face foc si parjol = a-si iesi din fire, a se infuria foarte tare. 2. Caldura mare si inabusitoare; arsita, zapuseala, zaduf. 3. Fig. Prapad, dezastru, calamitate, pustiire, urgie. – Din parjoli (derivat regresiv).

PIPERAT, -A, piperati, -te, adj. 1. (Despre mancaruri si bauturi) In care s-a pus (prea mult) piper (1) sau, p. ext., alte condimente (iuti); condimentat, picant, aromat. ♦ (Despre miresme, mirosuri) Intepator, patrunzator. 2. Fig. (Fam.; despre preturi, dobanzi etc.) foarte ridicat, exagerat, mare; (despre obiecte, marfuri) care costa mult, scump. 3. Fig. (Despre anecdote, glume etc.) (Usor) indecent, picant. [Var.: piparat, -a adj.] – V. pipera.

TURBAT, -A, turbati, -te, adj. 1. Bolnav de turbare. 2. Fig. Furios, violent, salbatic; nebun (de durere, de spaima etc.). ♦ Care are o mare intensitate, violenta; foarte mult; extraordinar, grozav. – V. turba.

RAZACHIE s. f. Varietate de vita de vie care da struguri cu boabe mari, lunguiete si foarte carnoase. – Din tc. razakı, ngr. razaki.

REPEZEALA, repezeli, s. f. 1. Iuteala, graba mare, repeziciune. ◊ Loc. adv. La repezeala = foarte repede, in mare graba. 2. (Rar) Goana, fuga. – Repezi + suf. -eala.

BUIAC ~iaca (~ieci, ~iece) pop. 1) (despre plante) Care creste foarte repede si mare. 2) (despre fiinte) Care este foarte vesel si energic; neastamparat. [Sil. bu-iac] /<sl. bujaku

GIRAFA ~e f. 1) Mamifer rumegator de talie mare, cu gatul foarte lung, cu picioarele de dinainte mai lungi ca cele din urma si cu blana alburie cu pete brune, care traieste in Africa. 2) Suport cu brat de suspensie lung, care permite deplasarea unui microfon. /<fr. girafe

HAT adv. La o departare mare; departe. ◊ ~ departe foarte departe. ~ si bine fara sfarsit. /<ucr. het

NEPRETUIT ~ta (~ti, ~te) (negativ de la pretuit) 1) Care este foarte pretios; de mare valoare. 3) si substantival (despre persoane) Care se bucura de afectiunea deosebita a cuiva; foarte drag; foarte scump. /ne- + pretuit

NOUA¹ num. card. 1) Opt plus unu. ~ carti. ◊ Peste ~ mari si ~ tari foarte departe. A avea ~ vieti (sau suflete) a fi foarte rezistent. 2) (cu valoare de num. ord.) Al noualea, a noua. /<lat. novem

PAUN ~i m. 1) Pasare sedentara de talie mare, cu coada foarte lunga (in evantai) si frumoasa, cu penaj de culoare albastra-verzuie. ◊ A se umfla in pene ca ~ul a fi fudul, ingamfat. A se imbraca in pene de ~ a-si atribui meritele altuia. 2) Pana din coada unei astfel de pasari. /<lat. pavo, ~onis

PERIE ~i f. 1) Obiect constand dintr-o placa (de lemn sau de alt material), in care sunt infipte manunchiuri mici de fire (de par, metalice sau sintetice) folosit, in special, la curatat. ~ de haine. ~ de dinti. ~ de scarmanat. ◊ Des ca ~a foarte des. 2) Pensula mare de vopsit sau de varuit. 3) Instrument pentru varuit constand dintr-un manunchi compact si uscat de iarba sau de papura, legat bine la unul din capete. 4) Orice obiect avand functie sau forma asemanatoare. 5) Piesa la masinile electrice care realizeaza contactul cu colectorul. [G.-D. periei; Sil. -ri-e] /Orig. nec.

RINOCER ~i m. Mamifer exotic erbivor, de talie mare, cu piele foarte groasa si aproape lipsita de par, avand pe nas unul sau doua coarne. ~ african. ~ indian. /<fr. rhino-ceros, lat. rhinoceros