ADONIS s. m. invar. Nume care se da (dupa un personaj legendar din antichitate) unui tanar foarte frumos. – Din fr. adonis.

AMIRAL, amirali, s. m. I. Cel mai mare grad in marina militara, corespunzator gradului de general-colonel din armata terestra; persoana care poarta acest grad. II. Fluture de zi, mare, foarte frumos colorat, ale carui larve traiesc pe urzici (Vanessa atalanta). – Din fr. amiral.

CELEST, -A, celesti, -ste, adj. (Livr.; poetic) Ceresc; fig. foarte frumos, minunat, divin. – Din fr. celeste, lat. caelestis.

CEVA pron. nehot., adj. nehot., adv. I. Pron. nehot. 1. Un lucru oarecare; oarece. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge etc.) ceva de speriat, se spune despre cineva sau despre ceva care iese din comun (in bine sau in rau), care provoaca uimire, spaima etc. Asa ceva = un lucru ca acesta. E ceva de el (sau de capul lui) = are (unele) calitati. 2. Un lucru (cat de) mic, o cantitate, o parte (cat de) neinsemnata, (cat de) putin. Sa fac si eu ceva cat stau aici. 3. Lucru important, valoros, mult. II. Adj. nehot. 1. Oarecare, oarecat, catva. 2. (Fam.) Foarte bun, foarte frumos. ◊ Expr. Mai ceva = mai de seama, mai frumos, mai bun sau mai rau, mai urat etc. III. Adv. Intrucatva, putin, cat mai (sau cat de) putin. ♦ (Repetat) Cat de cat, macar, (foarte) putin. – Ce + va.

EDEN s. n. (Livr.) Rai, paradis.** Fig. Loc foarte frumos, foarte placut, incantator. – Din fr. eden.

HORA, hore (hori), s. f. 1. Dans popular romanesc cu ritm domol, in care jucatorii se prind de mana, formand un cerc inchis; cerc format de aceia care executa acest dans; melodie dupa care se executa acest dans. 2. (Pop.) Petrecere taraneasca unde se danseaza jocuri populare. ◊ Expr. A iesi la hora = a intra (la varsta cuvenita) in randul fetelor si al flacailor care joaca la hora. A se gati ca de hora = a se imbraca foarte frumos, cu hainele de sarbatoare. 3. (Astron.; reg.; art.) Coroana boreala. – Din bg. horo.

INGERESTE, adv. Ca ingerii; p. ext. foarte frumos sau foarte bun. – Inger + suf. -este.

MARE¹, mari, adj. I. (Indica dimensiunea) Care depaseste dimensiunile obisnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate in mod absolut sau prin comparatie). ◊ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mainii, care se opune celorlalte degete. Litera mare = majuscula. ◊ Expr. A face (sau a deschide) ochii mari (cat cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate, cu atentie. ◊ (Adverbial) Faina macinata mare. ♦ (Despre suprafete) Intins², vast. ◊ (Substantivat; in loc. adv.) In mare = a) pe scara ampla; dupa un plan vast; b) in linii generale, in rezumat. ♦ Inalt. Deal mare. ♦ Lung. Par mare. ♦ Incapator, spatios, voluminos. Vas mare. ◊ (Pop.) Casa (cea) mare = camera cea mai frumoasa a unei case taranesti, destinata oaspetilor. ♦ Lat; adanc. Apa mare. II. (Indica cantitatea) 1. Care este in cantitate insemnata; abundent, mult; numeros. ♦ (Despre ape curgatoare, viituri; de obicei in legatura cu verbe ca „a veni”) Cu debit sporit, umflat. 2. (Despre numere sau, p. ext., despre valori care se pot exprima numeric) Care este in cantitate insemnata, ridicat. ♦ (Despre preturi) Ridicat. ◊ Loc. adj. De mare pret = foarte valoros, pretios, scump. ♦ (Despre colectivitati) Numeros. III. (Arata rezultatul dezvoltarii fiintelor) Care a depasit frageda copilarie; care a intrat in adolescenta; care a ajuns la maturitate. ◊ Fata mare = fata la varsta maritisului; v*****a, fecioara. ◊ Expr. Sa cresti mare! formula cu care se raspunde unui copil la salut, cu care i se multumeste pentru un serviciu etc. Cu mic cu mare sau de la mic la mare ori si mici si mari = toti, toate, toata lumea; (in constructii negative) nimeni. ♦ (De obicei la comparativ sau la superlativ relativ) Mai (sau cel mai) in varsta. IV. (Indica durata; despre unitati de timp) De lunga durata, indelung, lung. ◊ Postul (cel) mare = postul cel mai lung din cuprinsul anului, care preceda sarbatoarea Pastilor. (Pop.) An mare = an bisect. V. (Indica intensitatea) 1. (Despre surse de lumina si caldura) Puternic, intens. ◊ Ziua mare = partea diminetii (dupa rasaritul soarelui) cand lumina este deplina, intensa. ◊ Expr. (Ziua) in (sau la) amiaza-mare = in toiul zilei, in plina zi, la amiaza. 2. (Despre sunete, voce, zgomote) Puternic, ridicat. ◊ Expr. A vorbi (sau a striga) in gura mare = a vorbi cu glas tare, cu ton ridicat. A fi cu gura mare = a fi certaret, scandalagiu. 3. (Despre fenomene atmosferice) Violent, aspru, naprasnic. Ger mare. 4. (Despre ritmul de miscare sau de deplasare) Care a depasit viteza obisnuita; crescut (ca viteza), marit. 5. (Despre stari sufletesti, sentimente, senzatii etc.) Intens, profund, tare. ◊ Loc. adv. (Reg.) Cu mare ce = cu greu, anevoie. ◊ Expr. (A-i fi cuiva) mai mare mila (sau dragul, rusinea etc.) = (a-i fi cuiva) foarte mila (sau drag, rusine etc.) ♦ (Adverbial; pop.) Din cale-afara, peste masura. ♦ Grav. Greseala mare. VI. (Arata calitatea, valoarea) 1. De valoare, de insemnatate deosebita; important, insemnat. ◊ Zi mare = zi de sarbatoare; zi importanta. Strada mare = nume dat in unele orase de provincie strazii principale. Drum mare sau drumul (cel) mare = drum principal de larga circulatie, care leaga localitati importante. ◊ Expr. Vorbe mari = a) cuvinte bombastice; promisiuni goale; b) (rar) laude. Mare lucru = a) lucru care impresioneaza sau desteapta mirare; b) lucru care nu reprezinta nimic de seama, care reprezinta prea putin, care este nesemnificativ; c) (in constructii negative da contextului valoare afirmativa si invers) n-as crede sa (nu)... ♦ Hotarator. ♦ Uimitor, extraordinar, impresionant. ◊ Expr. Mare minune sau minune mare = a) (cu valoare de exclamatie) exprima uimire, admiratie etc.; b) (reg.; cu valoare de superlativ) foarte frumos (sau bun etc.) Mare minune sa (nu)... = ar fi de mirare sa (nu)..., n-as crede sa (nu)... ♦ Grav, serios. 2. Cu calitati exceptionale; ilustru, celebru, renumit. ♦ Iesit din comun; deosebit. 3. Care ocupa un loc de frunte intr-o ierarhie; cu vaza. ◊ Socru mare = tatal mirelui; (la pl.) parintii mirelui. Soacra mare sau soacra cea mare = mama mirelui. ◊ Expr. A se tine mare = a fi mandru, semet, fudul. (Substantivat) A trage (sau a calca) mare = a-si da importanta; a cauta sa ajunga pe cei sus-pusi. La mai mare, urare adresata cuiva cu ocazia unei numiri sau a unei avansari intr-un post. Mare si tare sau tare si mare = foarte puternic, influent. ♦ (Substantivat) Mai-mare = capetenie, sef. ♦ Superior in ceea ce priveste calitatile morale. ◊ Expr. Mare la inima (sau la suflet) = marinimos, generos. ♦ Deosebit, ales², distins. Mare cinste. ◊ Mare tinuta = imbracaminte sau uniforma destinata pentru anumite solemnitati. ♦ (Despre ospete, serbari) Plin de stralucire; bogat, fastuos, pompos. – Probabil lat. mas, maris.

PICAT², -A, picati, -te, adj. 1. (In expr.) ◊ Picat din cer (sau din soare) = foarte frumos. 2. (Inv. si pop.) Patat, murdarit (cu ceva care a picat). – V. pica¹.

FRUMUSETE, (2) frumuseti, s. f. 1. Insusirea a ceea ce este frumos. ◊ Loc. adj. De toata frumusetea = deosebit de frumos; minunat. 2. (Concr.) Obiect, fapta, lucru frumos. ◊ (Urmat de determinari introduse prin prep. „de” capata valoarea superlativului „foarte frumos”) O frumusete de casa. ♦ Femeie foarte frumoasa. [Var.: (pop.) frumsete s. f.] – Frumos + suf. -ete.

PICA¹, pic, vb. I. 1. Intranz. (Inv. si pop.) A cadea de la o oarecare inaltime. ◊ Expr. (Fam.) A pica (sau a fi picat) (ca) din cer (sau din luna, din nori, din stele) = a) a veni pe neasteptate; b) a fi dezorientat, a nu sti ce sa faca. A pica cerul pe cineva = a) a se simti foarte rusinat; b) a ramane uimit, a fi surprins de ceva. ♦ A se desprinde, a se desface dintr-un tot, dintr-un ansamblu (cazand jos, pierzandu-se etc.). ♦ (Fam.; despre imbracaminte) A nu se mai tine (pe corp) (din cauza dimensiunilor exagerate); p. ext. a fi numai zdrente. ♦ (Despre fiinte) A-si pierde pozitia verticala (cazand la pamant); a se prabusi, a se rasturna, a se pravali. ◊ Expr. A pica de somn (sau de oboseala) = a fi foarte obosit. A pica in genunchi (inaintea cuiva) = a cadea in genunchi (pentru a ruga, a implora, a solicita etc.). Frumos (sau frumusel) de pica = foarte frumos, neinchipuit de frumos. ♦ (Despre cladiri) A se darama, a se surpa, a se narui. ♦ Fig. A muri (in lupta). ♦ Fig. (Fam.) A nu reusi la un examen, la un concurs etc. ◊ Tranz. Profesorul l-a picat la examen. 2. Tranz. (Inv. si pop.) A face sa cada in picaturi (un lichid, o materie topita). ◊ Expr. Sa-l (sau sa ma, sa ne etc.) pici cu ceara (sau cu lumanarea) = orice ai face, pentru nimic in lume, cu nici un pret, nicidecum. ♦ Intranz. A cadea in picaturi; spec. (impers.) (sens curent) a ploua usor, cu stropi rari. ♦ Refl., intranz., si tranz. A (se) pata, a (se) murdari cu ceva. 3. Intranz. (Fam.) A intra in posesiunea unui lucru, a dobandi ceva in mod intamplator; a castiga ceva (in mod ocazional sau ilicit). ◊ Expr. A pica in mana (sau in palma, in mainile) cuiva = a ajunge in puterea, la discretia cuiva. 4. Intranz. (Fam.) A sosi pe neasteptate; a se ivi, a aparea. 5. Intranz. (Inv. si pop.) A cadea in..., a da in..., a fi cuprins de... ♦ (Pop.; despre zile, evenimente etc.) A se nimeri la o anumita data; a cadea, a fi. 6. Tranz. (Pop.) A lovi, a atinge pe cineva (tintindu-l cu ceva). – Din pic¹.

POVESTE, povesti, s. f. 1. Specie a epicii (populare) in proza in care se relateaza intamplari fantastice ale unor personaje imaginare in lupta cu personaje nefaste si in care binele triumfa; basm; p. ext. naratiune cuprinzand fapte posibile sau reale. ◊ Expr. Ca in (sau din) poveste = foarte frumos, minunat, miraculos. Nici poveste = nici pomeneala, nici vorba (sa fie asa). A sta (sau a se apuca) de povesti = a sta de vorba indelung, a sta la taifas. (Pop. si fam.) A ajunge (sau a se face, a ramane) de poveste sau a-i merge (cuiva) vestea si povestea = a deveni cunoscut, renumit printr-un fapt, o patanie (negativa) etc. ♦ Nascocire, scornitura, minciuna. ◊ Loc. vb. A spune povesti = a minti. 2. Istoria sau relatarea faptelor, a peripetiilor, a vietii cuiva. 3. Intamplare, fapt, problema (care atrage atentia, care merita atentie). ◊ Expr. Ce (mai) veste-poveste? = ce (mai) e nou? ce se aude? Asa ti-e povestea? = asa stau lucrurile? asta e situatia? 4. (Pop.) Proverb, zicatoare, maxima. ◊ Expr. Povestea vorbei (sau a cantecului etc.) = expresie des repetata, devenita proverbiala; vorba ceea. – Din sl. povestĩ.

PRIVIGHETOARE, privighetori, s. f. Gen de pasari calatoare insectivore, de culoare bruna-roscata, care canta foarte frumos (Luscinia); pasare care apartine acestui gen; filomela. [Var.: (reg.) privighitoare s. f.] – Priveghea + suf. -toare.

CINSTE s. f. I. 1. Onestitate, probitate, corectitudine. ◊ Expr. Pe cinstea mea! spune cineva pentru a intari si garanta autenticitatea unei afirmatii facute. 2. Virtute, fidelitate, castitate. II. 1. Respect, stima, consideratie, pretuire. ◊ Loc. adv. Cu cinste = in mod onorabil, dupa merit. ◊ Expr. A da cinstea pe rusine = a se face de rusine, a se compromite. 2. Onoare, favoare. ◊ Loc. adv. In cinstea (cuiva sau a ceva) = pentru a onora (pe cineva sau ceva), spre lauda sau preamarirea (cuiva sau a ceva). ◊ Expr. A-i face cinste (cuiva) = a servi cuiva spre lauda, a-i face onoare. 3. Ceremonial, parada, fast. III. (Concr.; pop.) 1. Dar, cadou, plocon. ◊ Loc. adj. Pe cinste = care este foarte bun, foarte frumos; grozav, strasnic. 2. Ospat, ospatare (in care predomina bautura). ◊ Expr. A face cinste = a oferi cuiva de baut (si de mancat) intr-un local, platindu-i consumatia; a trata, a cinsti. ♦ Bautura alcoolica. – Din sl. cĩstĩ.

SOARE, (2) sori, s. m. 1. Corp ceresc principal al sistemului nostru planetar, incandescent si luminos, in jurul caruia graviteaza si se invartesc pamantul si celelalte planete ale sistemului. ◊ Loc. adv. Sub (sau pe sub) soare = pe pamant, in lume. ◊ Expr. (Fam.) (A fi) soare cu dinti = (a fi) frig pe vreme senina. (A fi) rupt din soare = (a fi) foarte frumos, de o deosebita frumusete. (In basme) La soare te poti uita, dar la dansa (sau la dansul) ba, se spune spre a arata ca cineva este de o frumusete exceptionala. A se uita (la cineva) ca la soare = a privi (pe cineva) cu multa dragoste, a iubi foarte mult (pe cineva). A i se pune (cuiva) soarele drept inima = a i se face foame. ◊ Compuse: (pop.) soare-rasare = rasarit, est, orient; p. ext. vremea cand rasare soarele; soare-apune (sau -scapata) = apus, vest, occident; p. ext. vremea cand apune soarele. ♦ Lumina (si caldura) care vine de la soare (1). ◊ Loc. adv. Cu soare = cat mai e ziua, cat mai e lumina. 2. Nume dat astrilor care, ca si soarele (1), au lumina proprie. 3. Fig. Fericire, bucurie; buna-stare. – Lat. sol, -lis.

DOINI vb. (pop.) a tragana, (Transilv. si Maram.) a hori. (~ foarte frumos.)

EDENIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de eden; propriu edenului. Gradina ~ca. 2) fig. Care este foarte frumos si foarte placut (ca in eden). Priveliste ~ca. /<fr. edenique

MAGNIFIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care impresioneaza prin perfectiunea calitatilor; cu calitati perfecte; splendid; superb. 2) (cu valoare de superlativ) Care se impune prin calitati extraordinare; foarte frumos. /<fr. magnifique

MANDRETE ~ f. 1) Frumusete deosebita; splendoare. 2) Fiinta sau lucru cu aspect foarte frumos. O ~ de fata. /mandru + suf. ~ete

MISTO adj. invar. pop. Care este foarte bun; foarte frumos. /<tig. misto

NEVOIE nevoi f. 1) Ceea ce este (absolut) trebuincios; trebuinta; necesitate. ◊ La ~ (sau in caz de ~) cand trebuie ceva; la o adica. Fara nici o ~ fara sa fie necesar. (Nu) este ~ (nu) trebuie. A avea (sau a fi) ~ a fi necesar; a trebui. Mare ~! putin imi pasa. Nu-i (sau n-are) ~ nu e nimic; nu importa. 2) Lucru care trebuie indeplinit neaparat. 3) Stare a celui sarac; lipsa a mijloacelor materiale (strict) necesare; saracie. ◊ La (vreme de) ~ a) in caz de mare lipsa; b) la necaz; la nenorocire. A duce ~ de ceva a nu avea ceva. A trai in (mare) ~ a trai in (mare) saracie. A fi mancat de ~ a indura multe lipsuri, necazuri. A-l paste pe cineva ~ia a-l ameninta pe cineva lipsurile, nenorocirea. A scapa de (sau a iesi din) ~, a incaleca pe ~ a scapa de lipsuri, de griji, de necazuri; a iesi din saracie. ~ia il invata pe om (sau ~ia te invata minte) lipsurile si necazurile il fac pe om sa traga invataminte folositoare. 4) Situatie (materiala) dificila; stramtoare; ananghie. A ajuta la ~. ◊ De ~ fortat de imprejurari. De voie, de ~ mai mult silit; vrand-nevrand. Cu (mare) ~ cu (mare) greu. Ia, ~! ia, incurcatura! La mare ~ intr-o situatie extrem de grea; la mare cumpana. A fi la (mare) ~ (sau a fi in ~) a) a se pomeni intr-o (mare) incurcatura; b) a fi (foarte) stram-torat. A scoate pe cineva din ~ a scapa pe cineva dintr-o situatie grea. 5) la pl. Treburi pe care le indeplineste cineva; preocupari. ◊ A-si vedea (sau a-si cauta) de nevoi a-si face lucrul de fiecare zi; a fi preocupat de propriile sale interese. 6) Fapt cu care cineva este obligat sa se impace din neputinta de a se impotrivi. ◊ A se tine ca ~ia de om a urmari permanent si insistent pe cineva, cauzandu-i neplaceri; a se tine scai de cineva. 7) Fiinta slaba si neputincioasa, care pricinuieste cuiva multe necazuri. 8) fam. Intruchipare imaginara a spiritului rau; necuratul; naiba. ~ia sa-l stie. 9): Frumos (sau harnic) ~ mare foarte frumos (sau foarte harnic). [G.-D. nevoii] /<sl. nevolja

PARADIZIAC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de paradis; propriu paradisului; edenic. 2) fig. Care este foarte frumos si foarte placut (ca in paradis); edenic. Priveliste ~ca. [Sil. -zi-ac] /<fr. paradisiaque

PICAT ~ta (~ti, ~te) 1) : ~din cer (sau din soare) foarte frumos. 2) inv. Care este patat (cu ceva). /v. a pica

A RUPE rup tranz. 1) (obiecte tari sau materiale) A face sa se rupa. 2) (oase sau membre) A supune unei leziuni prin actiunea violenta a unei forte; a frange; a fractura. ~ coastele. ◊ A-si ~ picioarele a alerga mult (si fara rost). A-si ~ gatul (sau grumajii) a suferi un insucces. A-si ~ pieptul a vorbi sau a striga mult si tare, fara a fi ascultat. ~ in batai a bate foarte tare. 3) (stari de lucruri) A opri brusc; a curma. ~ relatiile. ◊ A (o) ~ cu cineva (sau cu ceva) a pune capat legaturilor cu cineva sau a inceta de a se ocupa cu ceva. ~ pretul (sau targul) a se invoi in privinta pretului dupa o tocmeala indelungata. A (o) ~ la (sau de) fuga a porni iute la fuga. 4) A strica fortand; a sparge. ◊ ~ frontul a strapunge linia de aparare a dusmanului. ~ randurile a se imprastia, stricand ordinea. 5) A supune unei faramitari, smulgand bucati. Lupul a rupt o oaie. 6) (flori, frunze etc.) A desprinde de pe tulpina sau de pe creanga. ◊ A fi (ca) rupt din soare a fi foarte frumos. ~ (cuiva) urechile a pedepsi (pe cineva), tragand de urechi. A-si ~ (ultima bucatica) de la gura a da altuia din putinul pe care il are. 7) fig. (bunuri materiale) A lua aproape cu forta de la cineva; a smulge. ~ bani datorati. 8) (limbi straine) A vorbi slab. A o ~ frantuzeste. /<lat. rumpere

ADONIS s.m. Nume dat unui tanar foarte frumos. [Cf. Adonis – zeu al tineretii si al frumusetii barbatesti la greci].

COLLI s. m. caine ciobanesc foarte frumos, cu corpul lung si umerii lati, folosit in Scotia, si Marea Britanie pentru paza turmelor de oi, iar in restul lumii drept caine de companie. (<engl., fr. colley)

EDEN s.n. (Liv.) Rai, paradis. ♦ (Fig.) Loc foarte frumos, foarte placut, incantator. [Pl. (rar) -nuri. / cf. fr. eden, ebr. eden – campie].

ADONIS s. m. (fam.) barbat tanar foarte frumos. (< fr. adonis)

CUPIDON s. m. (fam.) tanar foarte frumos. (< fr. cupidon)

EDENIC, -A adj. paradiziac. ◊ (fig.) foarte frumos, incantator. (< fr. edenique)

MAGNIFIC, -A adj. maret, grandios. ◊ foarte frumos; superb, minunat. (< fr. magnifique, lat. magnificus)

SPLENDID-, -A adj. foarte frumos; stralucitor, maret. (< fr. splendide, lat. splendidus)

ADONIS s. m. invar. (Adesea ir.) Nume care se da (dupa un personaj legendar din antichitate) unui tanar foarte frumos. – Gr. Adonis (lat. lit. Adonis, -idis).

AMIRAL, amirali, s. m. I. Grad in marina militara, corespunzator gradului de general-colonel din armata terestra; persoana care poarta acest grad. II. Fluture de zi mare, foarte frumos colorat, ale carui larve traiesc pe urzici (Vanessa atalanta). – Fr. amiral.

BRAVO interj. Exclamatie de aprobare, de lauda sau de apreciere; foarte bine, foarte frumos, minunat. [Var.: (pop.) brava, (inv.) bravos interj.] – Fr. bravo.

CELEST, -A, celesti, -ste, adj. (Frantuzism, poetic) Ceresc; fig. foarte frumos, minunat. – Fr. celeste (lat. lit. caelestis).

CEVA pron. nehot. I. 1. Un lucru oarecare; oarece. Am pomenit ceva despre „lelita” Anica (SADOVEANU). ◊ Expr. A fi (sau a ajunge etc.) ceva de speriat = a) a capata o infatisare atat de neobisnuita (in rau) incat provoaca spaima; b) se spune despre cineva sau ceva care iese din comun (in bine sau in rau). Asa ceva = un lucru ca acesta. Incotro s-apuce? caci nici nu mai auzise pana atunci de asa ceva (ISPIRESCU). E ceva de el (sau de capul lui) = are (unele) calitati. 2. Un lucru (cat de) mic, o cantitate, o parte (cat de) neinsemnata, (cat de) putin. Toderica ii pofti intai sa guste ceva (NEGRUZZI). 3. Lucru important, valoros, mult. Vreau sa cunosc ceva, cand voi iesi de la dumneata (CREANGA). II. (Cu valoare de adj. nehot.) 1. Oarecare, oarecat, catva. De-acum inainte mai aveti si ceva treaba de facut (CREANGA). 2. (Fam.) Foarte bun, foarte frumos. ◊ Expr. Mai ceva = mai de seama, mai frumos, mai bun sau mai rau, mai urat etc. III. (Cu valoare de adv.) Intrucatva, putin, cat mai (sau cat de) putin. Incepura, de la o vreme, parca a cunoaste ceva locul (SBIERA). ♦ (Repetat) Cat de cat, macar, (foarte) putin. Ceva-ceva sa-l fi contrariat, apoi striga (GHICA). – Din ce + va.

ADONIS, adonisi, s. m. 1. Nume care se da (dupa un personaj legendar din Antichitate) unui tanar foarte frumos. 2. Fluture cu aripile de culoare albastra-deschis. – Din fr. adonis.

bizantin, -a adj. (lat. byzantinus). De la sau ca la Bizantiu. Fig. Subtil, minutios, zadarnic: discusiuni bizantine. Perfid: purtare bizantina. Imperiu bizantin, imperiu de Orient. Stil bizantin, un stil foarte frumos, particular monumentelor orientale medievale si caracterizat pin prezenta cupolei ca al bisericii Sf. Sofia din Constantinopole si al celei din Curtea de Arges.

chiclazariu, -ie adj. (d. chiclazar). Mold. sud. Ca chiclazaru, verde albastrui foarte frumos: lina chiclazarie.

cirmiz m. (turc. kyrmyz, d. ar. kermazi, kirmizi, care vine d. scr. krmi-ja, produs de vermi [!], ngr. kremezi, it. cherrmisino, carmesino, chermisi, cremisi, fr. cramoisi, kermes. V. carmajin). Un fel de cocinila, (coccus ilicis si coccus polonicus), care traieste ca parazit pe un fel de stejar verde din regiunile Mediteranei si a carui femela face, pe frunzele, ramurile si trunchiu acestui copac, niste bobite rosii care dau un ros foarte frumos. S. n., pl. uri. Aceste bobite (care se vind supt [!] numele de carmin). Cirmiz vegetal, rumeoara. – Si cirmuz (Mold. sud).

HURIE, hurii, s. f. (In religia musulmana) Fecioara deosebit de frumoasa promisa de Mahomed credinciosilor in paradis. ♦ P. ext. Fecioara sau femeie foarte frumoasa. – Din tc. huri. Cf. fr. houri.

MAGNIFIC, -A, magnifici, -ce, adj. (Livr.) Maret, grandios, superb, minunat; de un fast iesit din comun. ♦ (Cu valoare de superlativ) foarte frumos, stralucit, desavarsit. – Din fr. magnifique.

PREAFRUMOS, -OASA, preafrumosi, -oase, adj. (Inv.) foarte frumos, minunat. – Prea + frumos.

FOARTE adv. 1. (Ca determinativ pe langa un adjectiv sau un adverb; ajuta la formarea superlativului absolut) foarte frumos. Foarte bine. ◊ (Asezat dupa adjectiv, inv. si arh.) Suparat foarte. ◊ (Ca determinativ pe langa o locutiune adjectivala sau adverbiala) Foarte de dimineata. ◊ (Ca determinativ pe langa un substantiv care exprima o insusire) E foarte copil pentru varsta lui. 2. (Pop.; ca determinativ pe langa un verb si asezat inaintea lui) Mult, tare. Prajiturile foarte ii placeau. ◊ (In legatura cu „a multumi”, azi mai ales ir.) Iti foarte multumesc de asa serviciu. ◊ (Pop.; asezat dupa verb) Se manie foarte. ◊ (Pop.; asezat intre auxiliar si participiu) Baile de namol mi-au foarte priit. – Lat. forte.

ZIBELINA s.f. 1. Mamifer carnivor din Asia, asemanator jderului, cu blana foarte frumoasa; samur.

ZEITA, zeite, s.f. 2. (Fig., fam.) Femeie inzestrata cu insusiri fizice si morale exceptionale. 3. (Fig.) Femeie foarte frumoasa.

MISTO adj. invar. (Arg.) (foarte) bun, (foarte) frumos. ♦ (Substantivat, n., in expr.) A lua (pe cineva) la misto = a-si bate joc (de cineva), a-l ironiza. – Din tig. misto.

SPLENDID, -A, splendizi, -de, adj. foarte frumos, minunat; stralucitor, maret. [Acc. si: splendid] – Din fr. splendide, lat. splendidus.

SUPERB, -A, superbi, -e, adj. 1. Plin de grandoare, maret, impunator; impresionant. 2. foarte frumos, exceptional de frumos. ♦ (Rar) Foarte bun, foarte reusit. 3. (Rar) Mandru, semet; orgolios, ingamfat, trufas. – Din fr. superbe, lat. superbus.

COZ adv. (Reg.; dupa adjective ca frumoasa, mandra) Din cale-afara, extrem de..., foarte. Frumoasa coz. – Din tc. koz.

ZANA ~e f. 1) (in basme) Fiinta imaginara inchipuita ca o femeie foarte frumoasa, inzestrata cu puteri supranaturale si cu influenta asupra destinelor oamenilor; fee. 2) fig. Femeie foarte frumoasa. [G.-D. zanei] /< lat. Diana

ZEITA zeite f. 1) Divinitate la pagani; zeitate. 2) fig. fam. Femeie inzestrata cu insusiri fizice si morale exceptionale. 3) fig. Femeie foarte frumoasa. /zeu + suf. ĩta

WALKIRIE s.f. (In mitologia scandinava) Nume dat fiicelor lui Wotan, fecioare razboinice si foarte frumoase, care hotarau soarta bataliilor, cauzand moartea unora sau a altora dintre combatanti, potrivit vointei zeilor. [Gen. -iei / scris si valkirie, var. valchira s.f. / < germ. Walkyrie].

DANAIDA s.f. 1. (Mit.) Nume dat fiecareia dintre cele 50 de fiice, foarte frumoase, ale lui Danaos, regele Argosului, care pentru faptul de a-si fi ucis sotii in noaptea nuntii, au fost pedepsite ca dupa moarte, in infern, sa umple cu apa un vas urias fara fund. 2. Deschizatura calibrata, folosita in masurarea cu precizie a debitelor in conducte. [< fr. Danaides].

NIMFA s.f. 1. Divinitate feminina a apelor, a izvoarelor, a muntilor etc. la greci. 2. (Fig.) Fata tanara foarte frumoasa. 3. Forma intermediara in metamorfoza unor insecte intre forma de larva si forma adulta; pupa². 4. Invelis membranos al mucoasei v***o-v******e. [Cf. lat. nympha, gr., fr. nymphe].

ZIBELINA s.f. 1. Animal carnivor asemanator jderului, cu blana foarte frumoasa, care traieste in Asia; samur. 2. Tesatura care are aspectul blanii de zibelina (1), facuta din lana de calitate superioara, cu firul foarte putin rasucit. [< fr. zibeline, cf. it. zibellino].

CELEST, -A adj. 1. Ceresc. 2. (Fig.) foarte frumos, splendid, minunat. [< fr. celeste, it. celeste, cf. lat. caelestis].

SINSILA s.f. Mamifer rozator cu o blana cenusie foarte frumoasa, care traieste in regiunile muntoase din Peru si Chile. [Scris si cincila. / < fr., sp. chinchilla, cf. sp. chincha, chinchilla – plosnita].

DALIE s.f. Planta ornamentala din familia compozeelor, cu flori colorate, foarte frumoase, dar fara miros, transplantata din America; (pop.) gherghina. [Pron. -li-e, gen. -iei, pl. dalii, dalii. / < fr. dahlia, cf. Dahl – botanist suedez].

HURIE s.f. Femeie foarte frumoasa, promisa de Mohamed credinciosilor musulmani in paradis. ♦ (Fig.) Femeie foarte frumoasa si planturoasa. [Gen. -iei. / < tc. huri, cf. fr. houri < cuv. persan].

MARABU s.m. I. Pasare asemanatoare berzei, cu pene foarte frumoase, raspandita in Africa si India; (p. restr.) penele acestei pasari, folosite ca podoaba; (p. ext.) podoaba formata din diferite pene de pasare, viu colorate, insirate pe ata. II. Credincios musulman medieval din nordul Africii, care ducea o viata ascetica si contemplativa. ♦ Mica moscheie in care slujea un asemenea credincios. [Var. marabut s.m. / < fr. marabout, it. marabu, cf. port. marabuto < ar. marbut].

NAIADA s.f. (Mit.) Nimfa, divinitate a izvoarelor si a raurilor. ♦ (Fig.) Femeie foarte frumoasa, gratioasa. [Pron. na-ia-. / < fr. naiade, it. naiadi, cf. lat., gr. naias].

PARADIS s.n. Rai. ♦ Pasarea-paradisului = pasare exotica cu pene foarte frumoase. [Pl. -suri, -se. / cf. fr. paradis, it. paradiso, lat. paradisus – gradina].

SPLENDID, -A adj. foarte frumos; stralucitor, maret. [Cf. fr. splendide, lat. splendidus].

SUPERB, -A adj. 1. Splendid, maret, impunator; impresionant. 2. Neobisnuit de frumos. ♦ foarte bun, foarte gustos. 3. (Rar) Mandru, trufas. [Cf. fr. superbe, lat. superbus].

AFRODITA s. f. (fam.) femeie foarte frumoasa. (cf. Afrodita)

DALIE s. f. planta ornamentala din familia compozeelor, cu flori colorate, foarte frumoase, dar fara miros; gherghina. (< fr. dahlia)

HURIE s. f. 1. fecioara de o frumusete deosebita, promisa lui Mahomed credinciosilor musulmani in rai. 2. femeie foarte frumoasa. (dupa fr. houri)

MARABU I. s. m. 1. ascet musulman medieval din nordul Africii; murabit. ◊ mica moschee in care slujea un asemenea ascet. 2. pasare vorace din ordinul ciconiiformelor, mai mare decat barza, cu capul si gatul golas, cu pene foarte frumoase, in Africa si Asia ecuatoriala. II. s. n. podoaba din pene ori alte fire ce imita fulgii, care se poarta la gat sau drept garnitura la rochii. (< fr. marabut, port. marabuto)

NAIADA s. f. (mit.) nimfa a izvoarelor si a raurilor. ◊ (fig.) femeie foarte frumoasa, gratioasa. (< fr. naiade)

PARADIS s. n. 1. eden, rai. 2. (fam.) loc incantator; fericire. 3. pasarea-ului = pasare exotica cu pene foarte frumoase. (< fr. paradis, lat. paradisus, gr. paradeisos, gradina)

SEKURA s. f. cires japonez cu flori foarte frumoase, dar fragile, care se bucura de un adevarat cult. (< cuv. jap.)

SUPERB, -A adj. 1. splendid, maret, impunator; impresionant. 2. neobisnuit de frumos. ◊ foarte bun, foarte gustos. (< fr. superbe, lat. superbus)

SINSILA/CINCILA s. f. mamifer rozator, cu o blana cenusie foarte frumoasa, in regiunile muntoase din Peru si Chile. (< fr. chinchilla)

WALKIRIE s. f. (mit. scand.) zeita razboinica si foarte frumoasa, care hotara soarta bataliilor, cauzand moartea unora sau a altora dintre combatanti. (< germ. Walkyrie)

hurie (hurii), s. f. – In religia musulmana, fecioara sau femeie foarte frumoasa promisa credinciosilor in paradis. Tc. huri, probabil prin intermediul fr. houri. Imprumut literar din sec. XIX.

ZANA, zane, s. f. 1. Personaj fantastic din basme, inchipuit ca o femeie foarte frumoasa, cu puteri supranaturale. 2. Zeita. – Lat. Diana.

azaleie f., pl. eie si ei (fr. azalee, d. vgr. azaleos, uscat). Bot. Gen de plante ericacee ornamentale cu flori foarte frumoase de diferite colori [!], dar fara miros.

boboc m. (sirb. bobuk=klobuk, clabuc, bobita de aer; rus. bobok, graunte, d. dim. bob, bob, de unde si ngr. bubuki, boboc, alb. bubukie, boboc, ruda cu vgr. bombykion, gogoasa, si deci si cu rom. bumbac). Mugur de floare, floare inainte de a deschide. Fig. Un boboc de fata, o fata foarte frumoasa. Pui de pasare inotatoare, fofoloc: boboc de rata. Fig. Iron. Om naiv: esti boboc, baiete! Adv. Coz, ca un boboc de floare: frumoasa boboc, boboc de frumoasa. Cu inima boboc de bucurie, foarte vesel.

coz n., pl. uri (turc. koz; ngr. kozi). Mold. Rar azi. Atu. Adv. Fam. Frumoasa coz (o femeie), foarte frumoasa. V. cadra, pic 2, scris, sucada.

crizantema f., pl. e (fr. chrysantheme, m., d. vgr. hrysanthemon [d. hrysos, aur si anthemon, floare]. V. hrisov si antologie). Bot. Tufanica, dumitrita, o planta din familia compuselor, cu niste flori foarte frumoase, cu multe petale lungi si suptiri [!] (chrysanthemum sau pyrethrum [indicum si sinense]).

FAIN, -A, faini, -e, adj. (Reg. si fam.) Care este de foarte buna calitate. ♦ frumos, minunat. – Din germ. fein.

ZANA, zane, s. f. 1. Personaj feminin, fantastic, din basme, inchipuit ca o femeie frumoasa si de obicei foarte buna, cu puteri supranaturale si cu darul nemuririi; fee. 2. (Rar) Zeita. – Probabil lat. Diana.

MAGNOLIE s.f. Arbust originar din Asia si din America, cu flori mari, frumoase si cu miros foarte placut, cultivat ca planta de ornament. [Gen. -iei. / < germ. Magnolle, fr., it. magnolia, cf. Magnol – botanist francez].

MAGNOLIE s. f. arbore exotic, originar din Asia si din America, cu flori mari, frumoase si cu miros foarte placut, cultivat ca planta de ornament. (< germ. Magnolie, fr. magnolia)

PAUN ~i m. 1) Pasare sedentara de talie mare, cu coada foarte lunga (in evantai) si frumoasa, cu penaj de culoare albastra-verzuie. ◊ A se umfla in pene ca ~ul a fi fudul, ingamfat. A se imbraca in pene de ~ a-si atribui meritele altuia. 2) Pana din coada unei astfel de pasari. /<lat. pavo, ~onis

VREME s. 1. v. timp. 2. v. perioada. 3. v. ani. 4. v. curs. 5. v. sezon. 6. timp, zi. (A venit si ~ lui.) 7. v. moment. 8. v. data. 9. v. ragaz. 10. (la pl.) conjunctura. imprejurari (pl.), timpuri (pl.). (~urile erau foarte grele.) 11. (MET.) timp, (reg.) veac. (~ frumoasa.) 12. v. clima.

MUSETEL s. m. Planta erbacee anuala, medicinala, din familia compozitelor, cu frunze divizate si cu flori albe pe margini si galbene in centru, foarte aromatice, grupate in capitule terminale; romanita (Matricaria chamomilla). – Musat (reg. „frumos” et. nec.) + suf. -el.

EFUZIUNE s.f. 1. Manifestare puternica a unor sentimente frumoase, nobile; caldura sufleteasca. 2. Proces de trecere a unui gaz printr-o deschidere foarte mica. 3. Eruptie vulcanica. [Pron. -zi-u-, var. efuzie s.f. / cf. fr. effusion, lat. effusio – raspandire].

EFUZIUNE s. f. 1. manifestare puternica a unor sentimente frumoase, nobile; caldura sufleteasca. 2. proces de trecere a unui gaz printr-o deschidere foarte mica. 3. eruptie vulcanica. (< fr. effusion, lat. effusio)

INTIM ~a (~i, ~e) 1) Care tine de insasi esenta unui lucru, fenomen; inclus in partea launtrica a unui lucru, fenomen. 2) (despre persoane) Care este strans legat prin ceea ce exista mai frumos, mai profund; atasat prin sentimente puternice. 3) Care tine de viata personala. 4) Care este foarte apropiat (unul cu altul). 5) Care se produce intr-un cerc restrans. Petrecere ~a. [Acc. si intim] /<fr. intime, lat. intimus

MAR² mere n. Fruct al marului. Mere varatice. Mere tomnatice. ◊ A bate ~ (pe cineva) a bate foarte tare (pe cineva). ~ul lui Adam nodul gatului. ~ul discordiei cauza neintelegerii. Din afara ~ frumos si-nauntru gaunos se spune pentru a atrage atentia asupra faptului, ca aparentele pot fi inselatoare. /<lat. melum

CREVETA, crevete, s.f. Rac de mare cu coada lunga (macrura inotatoare), fara clesti, apartinand mai multor specii si genuri (crangonide, penaeide, palaemonide); sunt foarte variate in ceea ce priveste coloritul, de la cele incolore, transparente sau gri, la cele frumos colorate in roz, dar si ca marime, unele mici de 4-5 cm, altele de pana la 16 cm, iar cele uriase de 25-30 cm; se comercializeaza pe plan mondial sub denumirile: fr. crevette, bouquet; engl. shrimp, prawn, king-prawn; it. gamberetto, gamberone, mazzancolla, pannocchia, cicala di mare; germ. Garnele, Krevette, Granat, dar si Nordseekrabbe (crab din Marea Nordului), in functie de provenienta si aspect (ca termen comercial, si masc. crevete, creveti).

TERIBIL¹ adv. 1) foarte puternic; in mod deosebit; grozav. 2) (urmat de prepozitia de) Nespus de mult; extrem; extraordinar; grozav. ~ de frumoasa. /<fr. terrible, lat. terribilis

PREA adv. Peste masura (de mult, de tare etc.); extrem (de bine, de frumos etc.). ◊ A fi ~ din cale-afara (sau ~ de tot) a fi iesit cu totul din comun. Nici ~-~, nici foarte-foarte nici bine, nici rau; potrivit; asa si asa. Se ~ poate s-ar putea; este posibil. /<sl. pre

A RUGA rog tranz. (persoane) A solicita printr-o adresare politicoasa sau umila. ◊ Te rog (frumos)! se spune, ca formula de politete, cand cineva se adreseaza unei persoane, cerandu-i un serviciu. ~ (pe cineva) de toti dumnezeii a cere foarte insistent; a implora. Ma rog se spune cand vorbitorul lasa o hotarare la discretia interlocutorului sau. /<lat. rogare

MORTAL, -A, mortali, -e, adj. L Care provoaca moartea, aducator de moarte; ucigator. ◊ Salt mortal = figura acrobatica foarte periculoasa, constand dintr-o miscare de rotire totala a corpului in aer. 2. Specific unui mort (II), ca de mort. 3. (Arg.) Extraordinar, nemaipomenit (de bun, de frumos etc.). – Din lat. mortalis, it. mortale.

COLIBRI (‹ fr.) s. m. Numele a peste 400 specii de pasari, raspandite in cele doua Americi, din ordinul paseriformelor, avind dimensiuni intre ale unui bondar si ale unui lastun mic (Trochlidae). Au cioc foarte subtire, dur, picioare scurte, penaj solzos, in culori metalice, stralucitoare. Sint foarte agresive. Se hranesc cu polen, nectar, insecte, arahnide. Cele mai cunoscute specii de c. sint: c. urias (c. 16 cm); c. cu spada (22 cm); pasarea-musca cubaneza 3 cm (cea mai mica pasare din lume); c. de topaz (9 cm), cu cel mai frumos colorit din lume (violet, galben, verde, cafeniu, negru, rosu).

BINE¹ adv. 1) In mod favorabil; in mod prielnic. ◊ A(-i) prinde ~ cuiva ceva a(-i) fi de folos. A(-i) veni cuiva ~ (sa...) a(-i) veni cuiva la indemana. 2) Asa cum se cere; dupa toate regulile. A lucra ~. 3) In mod corect si frumos. A scrie ~. A canta ~. 4) In concordanta deplina cu realitatea; cu precizie; exact. A sti ~. ◊ Ca ~ zici ai dreptate. A sti prea ~ ceva a) a fi convins de ceva; b) a sti ceva dinainte. 5) Plin de sanatate; sanatos. 6) In cantitate indestulatoare; destul; indeajuns; suficient. A manca ~. ◊ Mult si ~ foarte mult. 7) De tot; pe deplin. E beat ~. 8) (cu sensul unei propozitii aprobative) Imi convine; de acord. ◊ Ei ~! fie! Ba ~ ca nu! desigur; se intelege. /<lat. bene

coloare f., pl. ori, (lat. color, -oris; it. colore, fr. couleur). Impresiune pe care o face asupra ochiului lumina reflectata de corpuri. Carnatiune: a avea colori frumoase. Vapsea [!], boia, materie colorata: a amesteca colorile. Munt. Despartire (circumscriptiune, sector) de oras. Fig. Aparenta: colorile adevarului. Caracteru propriu unei opiniuni, parerea politica: coloarea unui ziar. Coloarea unui loc, unui oras, aspectu supt [!] care se prezenta [!] (strade, case, obiceiuri s. a.). Colorile nationale, colorile steagului tarii. Un om de coloare, un negru, un harap. – Barb. culoare (cp. cu colorat). foarte des, (mai ales in est) si color, n., pl. oare (it. color. Cp. cu amor, favor, onor).