BILA², bile, s. f. Sfera (de mici dimensiuni) fabricata din diferite materiale si intrebuintata in diverse scopuri (ca rulmenti, la unele jocuri de copii, la jocul de popice, ca modalitate de vot etc.). ◊ Bila alba = expresie a votului pozitiv. Bila neagra = expresie a votului negativ. (La notarea raspunsurilor studentilor; in trecut) Bila alba = calificativ intre „foarte bine” si „bine”. Bila rosie = calificativ intre „bine” si „suficient”. Bila neagra = calificativul „insuficient”. – Din fr. bille.

BRAVISSIMO interj. (Fam. si ir.) Exclamatie care exprima o aprobare, o lauda, o apreciere superlativa; excelent, foarte bine, extraordinar. – Var. (dupa alte surse) bravisimo. – Din it. bravissimo.

BRAVO interj. Exclamatie de aprobare (totala), de lauda sau de apreciere (insotita de aplauze); foarte bine, excelent, minunat. [Var.: (pop.) brava. (inv.) bravos interj.] – Din fr., it. bravo.

BREAZ, -A, breji, -ze, adj. 1. (Despre animale) Cu o pata alba in frunte sau cu o dunga alba pe bot. ◊ Expr. A cunoaste (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaste foarte bine (pe cineva). 2. Fig. (Ir.; despre oameni) Destept, istet, grozav. – Din bg. breaz.

CALIFICATIV, -A, calificativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care califica (3). 2. S. n. Termen prin care este caracterizata o persoana sau un lucru. ♦ (In unele tari) Sistem de notare a sarguintei la invatatura si a conduitei elevilor si studentilor sau de apreciere a muncii cuiva; fiecare dintre indicatiile „exceptional”, „foarte bine”, „bine”, „suficient” si „insuficient”, cuprinse in acest sistem. – Din fr. qualificatif.

CAMASA, camasi, s. f. 1. Imbracaminte (de panza, matase etc.) care se poarta pe piele, acoperind partea superioara a corpului. ◊ Camasa de noapte = imbracaminte de panza, de matase etc. (lunga), care se poarta ca vesmant pentru dormit. Camasa de forta = camasa speciala confectionata din panza rezistenta, prevazuta cu cordoane, cu care se imobilizeaza temporar nebunii furiosi, impiedicandu-i sa comita actiuni violente, iresponsabile. ◊ Expr. A ramane in camasa = a ramane sarac, a pierde tot. A nu avea nici camasa pe el = a fi foarte sarac. A lasa (pe cineva) in camasa sau a-i lua (cuiva) si camasa de pe el = a-i lua (cuiva) tot ce are, a-l lasa sarac. Isi da si camasa de pe el, se spune despre un om exagerat de milos si de darnic. A nu-l mai incapea camasa = a fi infumurat; a-i merge cuiva foarte bine. A nu avea (sau a nu sti) pe unde sa scoti camasa = a fi in mare incurcatura, a nu sti cum sa scapi. Arde camasa pe cineva = este in mare zor; are mare nevoie de ceva. 2. Membrana, invelis (subtire), captuseala care imbraca diferite obiecte, piese etc. ♦ (Pop.) Placenta (1). ♦ Imbracaminte interioara a unui obiect, de obicei cilindric. 3. Compus: camasa-broastei = alga verde de apa dulce de forma unei retele, alcatuita din celule lungi, cilindrice (Hydrodictyon reticulatum). [Var.: camesa s. f.] – Lat. camisia.

IMPARATESTE adv. Ca imparatii, in felul imparatilor; p. ext. (pe langa verbe ca „a trai”, „a manca”, „a dormi” etc.) foarte bine. – Imparat + suf. -este.

INARMAT, -A, inarmati, -te, adj. (Despre persoane sau despre colectivitati) Care este inzestrat cu arme; care are arme asupra sa; care este pregatit pentru lupta. ◊ Expr. Inarmat pana in dinti (sau din cap pana in picioare) = foarte bine inarmat. – V. inarma.

TATA, tati, s. m. 1. Barbat care are copii; nume pe care i-l dau acestui barbat copiii sai cand i se adreseaza sau cand vorbesc despre el ori pe care si-l da el insusi cand vorbeste cu copiii sai; taica, parinte, tatan, babaca. ◊ Tata de familie = barbat care are copii pe care ii creste; cap de familie. Tata mare sau tata-mosu = bunic. Tata vitreg = al doilea sot al unei femei in raport cu copiii ei dintr-o casatorie anterioara. Tata bun = tata adevarat. ◊ Loc. adj. Din tata in fiu = transmis de-a lungul generatiilor, prin descendenta directa, din generatie in generatie. ◊ Expr. Calca pe urmele lui taica-sau, se spune despre cel care seamana cu tatal sau in apucaturi si obiceiuri (rele). Bucatica rupta tata-sau sau tata-sau in picioare, se spune despre un copil care seamana perfect tatalui sau. Se leapada si de tata-sau sau vinde si pe tata-sau, se zice despre un om rau, lipsit de scrupule. Unde da tata, creste carnea, se spune cand parintele isi pedepseste copiii pentru binele lor. Mai tata! exclamatie de uimire sau de satisfactie. 2. (La vocativ) Termen cu care se adreseaza cineva unui copil (sau unei persoane tinere straine) pentru a marca un raport de familiaritate si de simpatie. 3. (Uneori determinat prin „socru”) Nume dat de ginere sau de nora socrului. 4. (Fam.) Nume dat unui barbat (mai in varsta) in semn de respect sau de afectiune. ♦ (Pe langa un nume de persoana) Nume dat unui neam etc. 5. (In credinta crestina) Dumnezeu, creatorul lumii. ◊ Tatal nostru = numele unei rugaciuni crestine. ◊ Expr. (A sti) ca (pe) Tatal nostru = (a sti) foarte bine, pe de rost, fara greseala. 6. Fig. (Fam.) Creator, fauritor, fondator. 7. (Glumet) Cel care intrupeaza cele mai inalte calitati, care este deasupra altora, ii covarseste pe toti. [Nom. sg. art.: tata si tatal; gen.-dat. sg.: tatii si tatei] – Lat. tata.

PANTECE, pantece, s. n.1. Parte a corpului, la om si la animale, situata intre torace si bazin, formata dintr-o cavitate in care se afla stomacul, intestinele, organele de reproducere etc.; abdomen, burta, foale, vintre. ◊ Expr. Parca are oase in pantece, se spune despre cineva care se apleaca foarte greu. A fi cu pantecele la gura = a fi insarcinata. 2. Stomac. ◊ Expr. Cu pantecele lipit de coaste = foarte flamand sau foarte slab. A se inchina pantecului = a fi peste masura de lacom, a trai numai pentru mancare. 3. Uter. ◊ Loc. adv. Din pantecele mamei = inainte de a se naste. ◊ Expr. A lua (sau a avea, a purta) in pantece = a ramane sau a fi insarcinata. A trai (sau a fi, a se simti) ca in pantecele mamei = a se simti foarte bine si in siguranta. 4. Fig. Partea dinauntru a unui obiect, a unei incaperi etc.; interior, adancime. 5. Fig. Partea bombata, iesita in afara, a unor obiecte; interiorul acestor parti. [Var.: pantec s. n.] – Lat. pantex, -ticis.

SEU s. n. Grasime animala obtinuta din tesuturile grase ale bovinelor, ovinelor si cabalinelor, intrebuintata in industrie si, mai rar, in alimentatie. ♦ Fig. Avere, bogatie, bunastare personala. ◊ Expr. A trai din seul sau = a trai numai din ceea ce a agonisit singur; a trai din resurse proprii. A face (sau a prinde) seu = a se imbogati. A pune (sau a prinde etc.) seu = a se ingrasa. A avea seu la rarunchi = a fi instarit, a avea avere; a-i merge foarte bine. – Lat. sebum.

TURNAT³, -A, turnati, -te, adj. 1. Care a fost supus operatiei de turnare¹. Otel turnat. 2. (Fig.) (Despre imbracaminte sau incaltaminte) Care se potriveste foarte bine pe corpul cuiva, exact pe masura. – V. turna¹.

PALMA¹, palme, s. f. 1. Partea dinauntru a mainii, de la incheietura cu antebratul pana la varful degetelor. ◊ Loc. adj. si adv. Ca in palma = a) cu suprafata neteda, plana; b) (care este) foarte bine; c) (care este) in cele mai mici amanunte. ◊ Loc. adv. (Rar) Ca din palma = usor, repede. ◊ Expr. (A lucra) cu palma (sau cu palmele) = (a lucra numai) cu bratele, manual. A tine sau a duce, a purta (pe cineva ca) pe (sau ca in) palma (sau palme) = a ingriji foarte bine pe cineva, a avea grija sa nu duca lipsa de nimic; a rasfata. A avea (pe cineva) in palma = a avea (pe cineva) la discretie, in puterea sa. A cadea in palma cuiva = ajunge la discretia cuiva. A juca (pe cineva) pe palma = a dispune (de cineva) dupa bunul plac. Cand va creste par in palma = niciodata. A-l manca (pe cineva) palma (sau palmele) = a avea chef sa bata pe cineva. Batand (sau cat ai bate) din palme = imediat, foarte repede. 2. Lovitura aplicata cuiva (peste obraz) cu palma¹ (1). ◊ Loc. vb. A lua (pe cineva) la (sau in) palme = a palmui. 3. Veche unitate de masura pentru lungime (de aproximativ 25-28 cm), egala cu distanta dintre extremitatea degetului mare si a celui mic bine intinse in laturi. ◊ Palma ingenuncheata (sau domneasca) = veche unitate de masura pentru lungime, mai mare cu aproximativ 3 cm decat palma¹ (3). Un lat de palma = latimea unei palme¹, cand degetele sunt lipite intre ele. ◊ Loc. adj. De o palma = de dimensiuni neobisnuite, foarte mic sau foarte mare (in raport cu cat ar trebui sau cat ne-am astepta sa fie). ◊ Expr. O palma de loc = a) o distanta mica; b) o suprafata (mica) de pamant cultivabil. 4. Batator de covoare. 5. Obiect de cauciuc in forma de inotatoare, fixat de picior, folosit la inotul subacvatic. – Lat. palma.

PASA, pasi, s. m. Functia de guvernator al unei provincii din Imperiul Otoman sau titlu al vizirilor si al unor inalti demnitari turci din trecut; persoana care detinea functia sau titlul de mai sus. ◊ Loc. adv. Ca pasa sau ca un pasa = fara grija, foarte bine, ca un boier. [Var.: (inv.) pasa s. f.] – Din tc. pasa.

PATRUNS, -A, patrunsi, -se, adj. 1. Strapuns, impuns: p. ext. strabatut, razbit; copt, fiert, fript foarte bine. 2. Fig. Miscat, emotionat, impresionat. 3. Fig. Gandit, judecat; aprofundat. ♦ Convins, incredintat. – V. patrunde.

APROAPE adv., s. m. art. I. Adv. 1. La o distanta mica in spatiu de cineva sau de ceva; in preajma, in vecinatate. Gara este aproape. ◊ Expr. A cunoaste (pe cineva) de aproape = A cunoaste (pe cineva) foarte bine. 2. La un interval mic de timp (in viitor sau in trecut) fata de prezent. Vara este aproape. ◊ Aproape de... = cu putin timp inainte de... Aproape de sfarsitul anului. 3. Cam, mai, aproximativ. N-a mancat aproape nimic. ♦ Gata, mai-mai, cat pe ce. Aproape sa-l prinda. II. S. m. art. Orice om (in raport cu altul, considerat apropiat); semen¹. Aproapele nostru. – Lat. ad-prope.

PERFECT, -A, perfecti, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care intruneste in gradul cel mai inalt toate calitatile cerute; desavarsit. ◊ Gaz perfect = gaz ale carui molecule, de dimensiuni neglijabile fata de distantele dintre ele, nu exercita forte de atractie una asupra alteia si care verifica, la orice temperatura, legile gazelor. Numar perfect = numar intreg egal cu suma divizorilor lui pozitivi. 2. (Adesea adverbial) Absolut, deplin, complet, total. ♦ (Adverbial; eliptic) Imi convine, sunt de acord; foarte bine, bravo, excelent. II. S. n. Timp al verbului care exprima o actiune petrecuta si incheiata in trecut; trecut. ◊ Perfectul compus = timp trecut care exprima actiunea fara a o raporta la momentul vorbirii sau raportand-o ca un trecut mai indepartat. Perfectul simplu = timp trecut care exprima actiunea fara a o raporta la momentul vorbirii, sau raportand-o la un trecut mai apropiat. Mai mult ca perfectul = timp trecut folosit pentru a exprima o actiune incheiata inaintea alteia, petrecuta tot in trecut. – Din lat. perfectus, germ. perfekt.

DOMNI, domnesc, vb. IV. Intranz. A conduce un principat, o tara, o imparatie in calitate de domn (3). ♦ Fig. A fi stapanitor, a stapani. Intre noi va domni pacea. 2. A o duce foarte bine, a nu avea nici o grija. 3. Fig. (Despre o inaltime, o cladire etc.) A domina (2). – Din domn.

STAPANI, stapanesc, vb. IV. Tranz. A detine un bun in calitate de proprietar, a avea ceva in proprietate, a poseda. 2. Tranz. A cunoaste foarte bine un domeniu de activitate, o specialitate, o doctrina; a poseda cunostinte temeinice (teoretice si practice) intr-un anumit domeniu. ◊ Expr. A stapani o limba (straina) = a vorbi corect si curent o limba (straina). 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A se retine (de la manifestarea unui sentiment, a unei porniri etc.); a se infrana, a se domina; a avea stapanire de sine. ♦ Tranz. A potoli, a tempera, a inabusi o pornire, un sentiment etc. ♦ Tranz. A opri, a impiedica pe cineva de la ceva; a tine in frau, a struni. 4. Intranz. A domni intr-o tara, a guverna, a conduce. 5. Tranz. Fig. (Despre propriile idei, sentimente etc.) A tine pe cineva sub influenta sau stapanirea sa; a domina. – Din stapan.

NADEJDE, nadejdi, s. f. Incredere sau convingere ca ceea ce faci ori doresti se va realiza; speranta, nadajduire; incredere in sprijinul, in ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine ca cineva sau ceva va fi favorabil, de ajutor. ◊ Loc. adj. De nadejde = in care poti avea toata increderea. ◊ Loc. adv. De (sau cu) nadejde = asa cum trebuie, foarte bine; solid, temeinic. ◊ Loc. vb. A trage nadejde = a spera, a nadajdui. ◊ Expr. In nadejdea... = in speranta..., bazandu-se pe... A se lasa in nadejdea (cuiva) = a conta (pe...), a se bizui (pe...). A-si pune (sau a avea) nadejdea (in cineva) = a se baza pe sprijinul (cuiva), a se increde (in...). Slaba nadejde = putin probabil, nesigur. ♦ (Concr.) Ceea ce da incredere, certitudinea ca se va realiza dorinta cuiva. – Din sl. nadezda.

STRUNA, strune, s. f. 1. Fir elastic confectionat din metal, din intestine de animale etc. care se intinde pe unele instrumente muzicale si produce, prin vibrare, sunete; coarda. ◊ Expr. A canta (sau a bate) cuiva in struna (sau in struna cuiva) = a fi de aceeasi parere cu cineva pentru a-i castiga simpatia, favoarea; a lingusi pe cineva. 2. Sfoara bine intinsa, facuta din fire elastice si rasucite, destinata sa tina intinsa panza ferastraului. ◊ Expr. (Adverbial) A merge struna = a merge foarte bine. ♦ Fir plastic sau metalic de care se leaga carligul unei unelte de pescuit. 3. Parte a fraului care inconjura barbia calului si se prinde de cele doua capete ale zabalei. ◊ Expr. A tine (pe cineva) in struna = a infrana, a tine din scurt (pe cineva). 4. Compus: struna-cocosului = numele a doua plante erbacee cu frunzele ovale si flori albe (Cerastium). – Din sl. struna.

DOMNESTE adv. Ca un domn (3), ca un boier, boiereste; p. ext. foarte bine. – Domn + suf. -este.

RASSTI, rasstiu, vb. IV. Tranz. (Fam.) A sti sau a cunoaste foarte bine. – Ras- + sti.

DEGET, degete, s. n. 1. Fiecare dintre prelungirile mobile, alcatuite din falange, cu care se sfarseste mana sau talpa piciorului la om ori laba la unele animale. Ii dai un deget si-ti ia mana toata. Sunt cinci degete la o mana si nu seamana unul cu altul. ◊ Expr. A se ascunde (sau a se da) dupa deget = a cauta in zadar sa-si ascunda o vina evidenta, a fugi de raspundere. A sti sau a cunoaste (ceva) (ca) pe degete = a sti sau a cunoaste ceva foarte bine. Ii numeri (sau ii poti numara) pe degete = sunt foarte putini. A purta sau a invarti, a juca (pe cineva) pe degete = a face ce vrei din cineva, a duce pe cineva de nas. A-si da cu degetul in ochi (din cauza intunericului) = a nu vedea nimic. A aluneca sau a scapa, a (se) strecura printre degete = a scapa, a (se) strecura pe neobservate, pe nesimtite. A sta cu degetul in gura = a pierde vremea. A pune degetul = a aplica amprenta digitala in loc de iscalitura. A pune degetul pe rana = a gasi punctul sensibil al unei chestiuni. A umbla (sau a pasi, a merge) in varful degetelor = a umbla pe furis, tiptil, fara zgomot. A incerca marea cu degetul = a incerca imposibilul. A-si linge degetele =a-i placea foarte mult (ceva de mancare). (Rar) A avea (sau a fi) in degetul cel mic (al cuiva) = a cunoaste foarte bine. A nu-i putea ajunge (cuiva) nici la degetul cel mic = a nu se putea compara cu cineva in privinta capacitatii, comportarii etc. 2. Compus: cinci-degete = planta erbacee taratoare, ale carei frunze au cinci foliole (Potentilla reptans). 3. Piesa componenta a aparatelor de taiere la cositori, seceratori, combine de cereale etc., care separa si sprijina plantele in momentul taierii. 4. Veche unitate de masura pentru lungimi, avand aproximativ latimea unui deget (1). [Var.: (pop.) dest. s. n.] – Lat. digitus.

STA vb. 1. v. opri. 2. v. poposi. 3. v. aseza. 4. v. sedea. 5. v. intarzia. 6. v. zabovi. 7. v. astepta. 8. v. locui. 9. v. stationa. 10. v. ramane. 11. v. petrece. 12. a se tine. (Stai drept!) 13. a se opri, (fig.) a incremeni. (Ceasul a stat la orele 12.) 14. v. inceta. 15. v. afla. 16. a atarna, a spanzura. (Pe perete sta un tablou.) 17. a-i sedea. (Iti sta foarte bine haina asta!) 18. a pluti. (Uleiul sta deasupra apei.) 19. v. consta. 20. v. reduce.

BREAZ ~a (breji, breze) 1) (despre animale, mai ales despre cai) Care are o pata alba sau o dunga alba pe bot. ◊ A cunoaste pe cineva ca pe un cal ~ a cunoaste pe cineva foarte bine. 2) fam. Care se impune prin agerimea mintii; istet. ◊ A (nu) fi mai ~ decat altii a nu se deosebi de altii; a (nu) fi mai presus decat altii. [Monosilabic] /<bulg. breaz

CAL cai m. 1) Animal domestic erbivor cu copita nedespicata, folosit la tractiune si la calarie. ~ pursange. ~ sarg. ◊ ~ de bataie a) persoana hartuita de toti; b) problema de care se ocupa multa lume si care revine mereu pe primul plan. A fi (sau a ajunge) ~ de posta a fi intrebuintat la toate; a alerga mult. A face (sau a ajunge) din ~ magar a face sa ajunga intr-o situatie mai rea de cum a fost. La pastele cailor niciodata. A spune cai verzi pe pereti a povesti lucruri nereale. O fuga (sau o alergatura) de ~ o distanta (destul de) mica. ~ul raios gaseste copacul scortos cine se aseamana, se aduna. ~ul bun se vinde din grajd lucrul bun nu are nevoie de reclama. ~ul are patru picioare si tot se poticneste pot gresi si cei destepti. ~ul de dar nu se cauta la dinti (sau in gura) lucrurile primite in dar se iau asa cum sunt, fara sa se mai tina seama de defecte. A cunoaste ca pe un ~ breaz a cunoaste foarte bine pe cineva. Vrei, ~ule, orz? nu e nevoie sa mai intrebi cand vrei sa-i faci cuiva bine. 2): ~-de-apa, ~ul-popii, ~ul-d******i libelula. ~-de-mare peste marin avand capul asemanator cu cel al calului. 3): ~-putere unitate de masura a puterii egala cu 75 de kilograme forta-metri pe secunda. 4) Aparat de gimnastica pentru sarituri. 5) Piesa la jocul de sah ce reprezinta capul si gatul acestui animal. /<lat. caballus

CALIFICATIV² ~e n. 1) Termen prin care o persoana sau un lucru se include intr-o anumita categorie pe baza trasaturilor proprii. 2) Sistem de notare a sarguintei la invatatura si a conduitei elevilor si studentilor. 3) Fiecare dintre indicatiile („exceptional”, „foarte bine”, „bine”, „suficient”, „insuficient”) specifice acestui sistem de notare. /<fr. qualificatif

CAINE ~i m. 1) Mamifer carnivor de talie mijlocie, din familia canidelor, domesticit si folosit la paza, vanatoare etc. ◊ Nici ~ nici ogar se spune despre omul care nu are o pozitie bine determinata. A taia frunze la ~i a se ocupa cu nimicuri. A trai ca ~ele cu pisica (a se manca ca ~ii) a fi in relatii rele; a se dusmani. (Undeva) umbla ~ii cu colaci in coada se spune cand cineva crede, ca undeva se traieste foarte bine. Nu-i numai un ~ scurt de coada mai sunt oameni sau situatii de felul acesta. 2) fig. Om rau, cainos. ◊ Porc de ~ om ticalos. Coada de ~ om de nimic. 3): ~ele-Mare constelatie boreala in care intra si Sirius. ~le-Mic constelatie boreala intre Hydra si Orion. ~-de-mare rechin din Marea Neagra de talie mica si culoare albastra-cenusie. /<lat. canis

CEAS¹ ~uri n. 1) Unitate de masura a timpului (egala cu a douazeci si patra parte dintr-o zi); ora. Un ~ si jumatate. 2) Interval (scurt) de timp. ◊ Cu ~urile (sau cu ~ul) foarte mult timp. ~ul mortii momentul de sfarsit al vietii. ~ul incercarilor moment in care cineva trebuie sa dea dovada de tarie de caracter si de prezenta de spirit. Intr-un ~ rau (sau greu) intr-un moment neprielnic, nefast. Intr-un ~ bun intr-un moment prielnic. Din ~ in ~ foarte curand. In ~ul al doisprezecelea in ultima clipa. 3) Lectie predata timp de 45 de minute intr-o institutie de invatamant; ora. ~ academic. 4) Aparat care masoara si indica timpul; ceasornic. ~ de mana. ~ de masa. ~ de buzunar. ~ de perete. ◊ A merge ca ~ul a functiona foarte bine. /<sl. tasi

IN prep. 1) (exprima un raport spatial, indicand interiorul unui spatiu, al unui obiect, al unei persoane, locul, suprafata, directia) Sta in casa. A zbura in cosmos. 2) (exprima un raport temporal, concretizand o perioada, un interval de timp) Vine in fiecare seara. 3) (exprima un raport modal sau comparativ) Vine in fuga. 4) (exprima un raport final) Pregatire in vederea congresului. 5) (exprima un raport instrumental, indicand mijlocul, procedeul, materia) Cu. L-au prins in capcana. 6) (exprima un raport de relatie) In ce priveste; la. Iute in miscari. 7) (exprima un raport de tranzitie) Schimbare in bine. 8) (exprima un raport calificativ, indicand domeniul sau sfera de activitate, o caracteristica, posesia) S-a specializat in chirurgie. 9) rar (exprima un raport cauzal) Din cauza; din pricina; in urma. Se clatina in vant. 10) (exprima un raport cantitativ) Au plecat in trei. ◊ In de aproape intim; foarte bine. In de ajuns suficient; indestulator. In de seara spre (inspre, catre) seara. In susul in partea (sau in directia) de sus. In josul in partea (sau in directia) de jos. In afara de cu exceptia; exceptand. In privinta relativ la; cat priveste. /<lat. in

INARMAT ~ta (~ti, ~te) v. A INARMA. ◊ ~ pana in dinti (sau din cap pana in picioare) foarte bine inarmat. /v. a (se) inarma

NADEJDE ~i f. 1) Credinta in posibilitatea realizarii unei dorinte sau a unei actiuni; sentiment al unei persoane care spera; speranta. ◊ De ~ a) pe care te poti bizui; de incredere; b) sigur; c) trainic; temeinic. Cu ~ a) cu incredere; b) foarte bine; solid. In ~ea sperand ca. Slaba ~ putin probabil; este problematic. A trage ~ a nadajdui; a spera. A avea ~ (sau a-si pune ~ea) in cineva a conta pe cineva. A se lasa in ~ea cuiva (sau a ceva) a se bizui (fara temei) pe cineva (sau pe ceva). A trai cu ~ea a trai sperand. A pierde ~ea a inceta de a mai spera; a se descuraja. A pierde ~ea in cineva a) a nu mai avea incredere in cineva; b) a fi dezamagit. 2) Persoana sau lucru de la care se asteapta multe; speranta. [G.-D. nadejdii] /<sl. nadezda

A SE POTRIVI ma ~esc intranz. 1) A avea trasaturi comune; a fi deopotriva; a se asemana; a semana; a se asemui. 2) A fi pe masura cuiva sau a ceva. Paltonul se ~este foarte bine. 3) A fi in concordanta deplina; a se armoniza; a se asorta; a concorda; a cadra. ◊ ~ ca nuca de (sau in) perete v. NUCA. 4) A da ascultare cuiva; a face pe voie (cuiva). /Din potriva

ROZA ~e f. 1) Arbust decorativ cu tulpina inalta, ramificata si spinoasa, cultivat pentru florile lui viu colorate si placut mirositoare, folosita si in industria parfumurilor; trandafir. ◊ A sta pe ~e a o duce foarte bine. 2) Floare a acestui arbust. ◊ ~a-vanturilor a) pre-zentare grafica in forma de stea a directiei punctelor c*******e, folosita la busole; b) dia-grama care fixeaza directia si viteza vantului in raport cu punctele c*******e. 3) Forma pe care o capata diamantul ca rezultat al unei slefuiri speciale. /<fr. rose, lat. rosa, ~ae, germ. Rose

STRUNA ~e f. 1) pop. Fir elastic, flexibil, care, fiind fixat la instrumentele muzicale (vioara, pian etc.), produce oscilatii acustice; coarda. ◊ A zice din ~ a canta la vioara (sau la cobza). A canta cuiva in ~ (sau in ~a cuiva) a sustine pe cineva in actiunile lui; a tine hangul. A o intoarce pe alta ~ a) a-si schimba atitudinea fata de cineva, devenind mai sever; b) a schimba vorba; c) a-si schimba parerea. Treaba merge (sau lucrurile merg) ~ treaba (sau lucrurile) se desfasoara foarte bine. 2) Parte a fraului care trece pe sub barbia calului. ◊ A tine pe cineva in ~ a infrana pornirile cuiva; a tine din scurt pe cineva. /<sl. struna

A STI stiu 1. tranz. 1) (aspecte ale vietii materiale sau spirituale) A poseda in memorie pe baza experientei sau a studiului; a cunoaste. ~ obiceiurile. *~ carte a) a sti sa scrie si sa citeasca; b) a poseda cunostinte temeinice; a fi erudit. ~ pe din afara a cunoaste foarte bine. ~ pe de rost a putea reproduce din memorie. 2) (informatii curente) A detine, afland de la cineva sau de undeva. ~ vestea. *Pe cat (sau dupa cat) stiu potrivit informatiilor de care dispun. A nu ~ nici cu spatele a nu banui nimic. 3) (persoane) A cunoaste din diferite puncte de vedere. Il stiu din tinerete. 4) (meserii, actiuni etc.) A stapani, avand deprinderi practice. ~ cizmaria. 5) (urmat de o propozitie completiva) A patrunde cu mintea; a intelege; a cunoaste; a pricepe. *Nu stiu cum inexplicabil; ciudat. Nu stiu cine cineva. Nu stiu ce ceva. Mai stii (pacatul) tot ce e posibil; nu este exclus. A-i fi (cuiva) nu stiu cum se spune, cand cineva se simte stanjenit. 6) (fapte sau evenimente viitoare) A intrevedea prin deductie. Stiu ce ma asteapta. 2. intranz. (urmat de un complement cu prepozitia de) 1) A detine informatii curente. ~ de sosirea lui. *A (nu)-i ~ cuiva de urma a (nu) fi informat despre aflarea cuiva undeva. A nu-i mai ~ (cuiva nici) de nume a) a nu avea nici o informatie despre cineva; b) a da pe cineva uitarii. A (nu) ~ de gluma a (nu) avea simtul umorului. A (nu) ~ de frica a (nu) se teme. A (nu) ~ de frica cuiva a (nu) da ascultare cuiva. 2) A tine seama (de ceva sau de cineva). ~ de lege. /

TATA tati m. 1) (si cuvant de adresare) Barbat considerat in raport cu copiii sai. ◊ ~ bun tata adevarat. ~-socru tatal sotului sau al sotiei, privit in raport cu nora sau cu ginerele. ~ mare, ~-mosu bunic. Din ~ in fiu din generatie in generatie. 2) Barbat de varsta aproximativ egala cu a unui parinte. 3) (si ca termen de adresare a unui tanar catre un om mai in varsta) Barbat respectat si apropiat cuiva. 4) pop. Persoana care a initiat un domeniu de activitate sau o realizare importanta. 5) Persoana care protejeaza pe cineva sau ii acorda un sprijin. 6) (in religia crestina) Creator a tot ce exista; Dumnezeu. ◊ ~l nostru numele unei rugaciuni la crestini. (A sti) ca (pe) „~l nostru” a sti (ceva) foarte bine; a sti pe de rost. [Art. tata; G.-D. tatei, lui tata] /<lat. tata

TEMEINIC ~ca (~ci, ~ce) si adverbial Care are un temei serios; fondat pe o baza solida; sanatos. ◊ A cunoaste ceva ~ a cunoaste foarte bine. /temei + suf. ~nic

AS s.m. 1. (Ant.) Moneda de bronz din vechea Roma. 2. Carte de joc pe care este insemnat un singur punct, socotita de obicei ca avand valoarea cea mai mare. 3. (Fig.) Persoana care stapaneste foarte bine cunostintele dintr-un domeniu oarecare sau care se distinge in mod special intr-o meserie. [< fr. as, it. asso, lat. as – moneda].

abate (abatut, abatut), vb. – 1. A dobori la pamint, a darima, a da jos. – 2. A devia, a indeparta. – 3. A schimba drumul. – 4. (Refl.) A se opri. – 5. A se grabi, a face tot ce este cu putinta. – 6. A trece cuiva ceva prin minte, a i se nazari (cu pron. in dat.). – Mr. abat, istr. abotu < Lat. abbattere (cuvint probabil tirziu, care apare doar in Legea Salica), sau mai curind formatie interna a rom., plecind de la a bate (Puscariu 2; REW 11). DAR explica sensul 1 ca galicism si pe celelalte ca imprumut din sl. biti „a bate” si „a ciocani”. Ambele opinii par discutabile, caci biti nu este suficient pentru a explica toate sensurile rom. care, pe de alta parte, s-ar putea explica foarte bine plecindu-se de la cuvintele romanice (cf. Gamillscheg, abat). – Der. abatator, adj. (muncitor); abatere, s. f. (deviere, anomalie); abatut, adj. (deviat, deprimat, melancolic). – Din rom. provine sb. abati „a devia”.

BRAVO interj. Exclamatie care insoteste o aprobare totala, aplauze frenetice; excelent, foarte bine. [Var. bravos, brava interj. / < fr., it. bravo].

aferim, interj. – Bravo, foarte bine! – Mr. aferim, megl. aferon. Tc. aferim, din per. āfarῑn (Roesler 588; Seineanu, II, 9; Lokotsch 23); cf. alb. aferim, bg. aferim.

altminteri, adv. – In alt chip, altfel. – Var. al(t)mint(e)re(a), al(t)mintre(le)a, aimint(e)re(a), aimint(e)ri(lea), al(t)mintre(le)a, amintre(le). Mr. al’umtrea(lui), megl. l’umintr(ul)ea. Lat. alia mente (Cipariu, Gram., 240; Hasdeu; Puscariu 44; Candrea-Dens., 1133; DAR; Puscariu, Dacor., III, 397-406; Rosetti, I, 114), contaminat cu altera mente. Cele doua forme care rezulta, *aiminte si *altraminte s-au contaminat, dind nastere la var. Totusi, silaba finala -re presupune o dificultate. DAR incearca sa o explice prin analogie cu aliter › *alitre; iar Puscariu, prin lat. libet. Ar fi mai usor de explicat plecindu-se de la *altraminte, care ar fi putut da foarte bine, prin metateza, alt(a)mintre; dar aceasta explicatie, suficienta pentru aiminteri, nu lamureste cazuri ca aiure(a), purure(a) etc. Skok, Arch. Rom., VIII, 147, propune pentru aimintre un model *alῑ mente. Asa cum au remarcat Puscariu si DAR, este singura formatie adv. rom. bazata pe comp. cu mente.

EMERIT, -A adj. 1. Care cunoaste foarte bine o anumita stiinta sau disciplina. 2. Care are multe merite intr-o activitate. ◊ Artist (maestru, profesor etc.) emerit = titlu onorific conferit persoanelor care s-au distins in mod deosebit in arta, in stiinta, in invatamant etc. [< fr. emerite, it. emerito, lat. emeritus – care a meritat].

avint (avinturi), s. n. – Pornire, elan, insufletire. Din vint, cu prep. adv. a-. Daca aceasta ipoteza nu este gresita, avint trebuie sa fi fost la inceput inteles ca adv. (aceasta valoare nu apare in niciun text cunoscut, dar este cert ca acest cuvint nu apare in texte anterioare sec. XIX, si nici in dialecte). Constructia ar fi identica, deci, cu acasa, afund, aminte etc; expresia a da avint poate fi foarte bine interpretata a da a vint. Apoi, cuvintul fiind simtit ca un s., s-a putut deriva de la el vb. avinta, formatie probabil artificiala si moderna, motivata de paralelismul fr. elan-elancer, germ. Schwung-schwingen. Dupa DAR, avint este formatie postverbala de la avinta, si acesta este o compunere interna, pe baza lui vint. Der. avinta, vb. (a impinge, a lansa, a arunca).

berc (bearca), adj. – Cu coada scurta sau fara coada. Probabil din v. germ. brecha (› germ. Bruch „fragment”, fr. breche, de unde sp. brecha), prin intermediul unui cuvint sl. pe care nu il cunoastem; cf. sb., bg. birka „oaie cu lina creata”, ceh. birka „oaie obisnuita”, pol. bierka „oaie fara coada” (Cihac, II, 481), care ar putea foarte bine proveni din rom. (DAR). Dupa Bogrea, Dacor., I, 257, din lat. *brevicus (‹ brevis). – Der. berca, s. f. (oaie cu lina creata si scurta); birca, s. f. (oaie cu lina creata); bircaci, s. m. (cioban).

bojoc (bojoci), s. m. – Plamin. – Var. borjoc, bo(r)jog, bojic, s. n. (Trans., buzunar). Origine obscura. Semantismul var. trans. este in legatura cu der. bojogar, s. m. (hot, pungas); bojogareala, s. f. (hotie, furt, pungasie); bojogari, vb. (a pungasi); bojogarie, s. f. (pungasie), care indica existenta in cadrul etimonului a sensului dublu „plamin” si „punga”. Aceasta pare sa duca la gr. βύρσα „punga”, si sa indice un intermediar sl. sau ngr., pentru a explica evolutia lui s la z, cf. rus. birza „punga”. In acest caz, var. borjoc s-ar apropia mai mult de etimon, iar intermediarul ar putea fi foarte bine mag. borszak „pintece”. Pentru semantism, cf. foale. Totusi, DAR considera ca „bojoc” provine din bosog si acesta de la boase „testicule”. In cazul lui „bojogar”, care a insemnat intotdeauna „hot de buzunare”, DAR se bazeaza pe o explicatie care are toate aparentele unei etimologii populare, si aplica acest nume hotilor de bojoci de prin macelarii; insa este cert ca bojocii sint cel mai putin furati din acestea. Este posibil sa provina din acelasi cuvint der. bojotel sau bojgatel, s. m. (elebor, Helleborus purpurascens); bozatel, bozotel, s. m. (varietate de elebor). Rebreanu foloseste blohotai, s. f. (organe interne in general), si bojotaie, s. f. (taiere a porcului), care sint neindoios cuvinte proprii regiunii sale (Trans. de Nord) si aflate in legatura cu etimonul mag. pe care l-am mentionat.

preasti, preastiu, vb. IV (inv.) a cunoaste foarte bine.

brav (brava), adv. – Viteaz, indraznet. Fr. brave. – Der. brava, vb., din fr. braver; bravura, s. f., din fr. bravoure, it. bravura; bravo, interj. (foarte bine!, ura!) din it. bravo, in parte prin intermediul fr. bravo, cf. ngr. μπράβο, tc., bg. bravo.

PERFECT, -A adj. Care are toate calitatile; desavarsit. // adv. De acord; foarte bine, excelent. // s.n. (Gram.) Timp al verbului care arata o actiune petrecuta si incheiata in trecut. [< lat. perfectus, cf. it. perfetto, fr. parfait].

SUCCES s.n. Reusita, izbanda; rezultat bun. ♦ Cu succes = cu rezultate bune, foarte bine. ♦ Primire favorabila facuta de public unei opere literare, unui spectacol etc. [Pl. -se, -suri. / < fr. succes, it. successo, lat. successus].

drepnea (drepnele), s. f. – Varietate de rindunica (Cypselus apus). Origine incerta. Este fara indoiala legat de gr. δρεπάνις, poate prin intermediul unui lat. *drepanella (Candrea, Rom., XXXI, 308; Puscariu 549; Diculescu, Elementele, 434; Candrea; Rosetti, I, 166); insa cuvintul, comunicat de S. Fl. Marian de la Bucuresti pare suspect si ar putea fi foarte bine o interpretare neologica a gr.

AS s. m. 1. moneda romana, la origine din bronz. 2. carte de joc pe care este insemnat un singur punct, avand valoarea cea mai mare. 3. (fam.) persoana care stapaneste foarte bine cunostintele dintr-un domeniu, care se distinge in mod special intr-o meserie. 4. (tenis de camp) ghemul (punctul) marcat direct din lovitura de serviciu. (< fr., lat. as)

EMERIT, -A adj. 1. care cunoaste foarte bine o anumita stiinta sau disciplina; competent. 2. care are multe merite intr-o activitate; eminent. ♦ artist (maestru, profesor, medic etc.) ~ = titlu onorific conferit persoanelor care s-au distins in mod deosebit in arta, stiinta, invatamant etc. (< fr. emerite, lat. emeritus)

PERFECT, -A I. adj. 1. care intruneste toate calitatile; desavarsit, ireprosabil, impecabil. 2. deplin, complet; absolut. ♦ (mat.) numar ~ = numar natural egal cu suma divizorilor sai. II. adv. cu desavarsire. ◊ (afirmativ) de acord! foarte bine! excelent! III. s. n. timp al verbului care exprima o actiune petrecuta si incheiata in trecut. (< lat. perfectus, germ. perfekt)

BRAVISSIMO interj. (fam.; ir.) excelent! foarte bine! extraordinar! (< it. bravissimo)

BRAVO interj. (insotind aplauze frenetice) excelent! foarte bine! minunat! (< fr., it. bravo)

INOTA, inot, vb. I. Intranz. 1. A pluti pe apa, inaintand cu ajutorul anumitor miscari ritmice facute cu mainile si cu picioarele. ♦ Tranz. (Rar) A trece inot o apa. ♦ Fig. A pluti, a se misca intr-un mediu. ♦ Fig. A inainta cu greu (prin noroi, prin zapada). 2. Fig. A fi cufundat in ceva; a fi cuprins, coplesit de ceva. ♦ A avea din abundenta ceva. ◊ Expr. A inota in miere = a-i merge foarte bine. – Lat. innotare (= natare).

vidma (-me), s. f. – Fantasma, naluca, stafie. Sb., rut. vidima „vrajitoare”, pol. widma „naluca” (Tiktin; Candrea). In Mold. Cf. iasma „naluca”, care ar putea fi foarte bine acelasi cuvint, cu pierderea initialei ca in (v)iroaga.

virtute s. f. – Vigoare, forta. – Mr. virtute. Lat. virtūtem (Puscariu 1862; REW 9371), cf. v. it. vertu, logid., v. port. virtude, prov. vertut, fr. vertu, sp. virtud. – Der. virtos (mr. virtos, vartos), adj. (puternic, robust, viguros; solid, rezistent; adv., mult, puternic), din lat. virtuōsus (Cipariu, Elem., 6; Densusianu, Hlr., 195; Iordan, Dift., 197; cf. Puscariu 1862, care crede ca acest cuvint lat. nu a existat); virtosie (var. virtosenie, virtosime), s. f. (vigoare, robustete); virtucios, adj. (robust, puternic). Toate aceste cuvinte, cu exceptia lui virtos, sint inv. Este dubletul lui virtute, s. f., neol.; cu der. din fr.; virtual, adj.; virtuos, adj. (plin de virtute; virtuos, se spune despre muzicienii care-si stapinesc foarte bine instrumentele); sensul al doilea este tradus din it. virtuoso; virtuozitate, s. f.

APROAPE¹ adv. 1. La o distanta mica; in preajma, in vecinatate. Pe aproape. De aproape.. ◊ Expr. A cunoaste (pe cineva) de aproape = a cunoaste (pe cineva) foarte bine. 2. Peste putin timp. Vara este aproape. ♦ (In expr.) Aproape de... = cu putin timp inainte de... Era aproape de sfarsitul anului (C. PETRESCU). 3. Cam, mai, aproximativ. N-am mai putut manca aproape nimic (CAMIL PETRESCU). ♦ Gata, mai-mai, cat pe-aci. Cand aproape-aproape sa pun mana pe dansul, i-am pierdut urma (CREANGA). – Lat. ad-prope.

BILA², bile, s. f. Obiect de forma sferica (de dimensiuni mici), facut din diferite materiale si intrebuintat in diverse scopuri (la unele jocuri de copii, la jocul de popice, la anumite masini etc.). ♦ Bila alba (sau neagra) = (intr-un anumit sistem de votare) vot prin care se aproba (sau se respinge) o lege, un guvern etc. ♦ (In trecut, la notarea examenelor din universitati) Bila alba = nota „foarte bine”. Bila rosie = nota „bine”. Bila neagra = nota „insuficient”. – Dupa fr. bille.

BOIERESTE adv. Ca boierii; fig. foarte bine. – Din boier + suf. -este.

BRAVO interj. Exclamatie de aprobare, de lauda sau de apreciere; foarte bine, foarte frumos, minunat. [Var.: (pop.) brava, (inv.) bravos interj.] – Fr. bravo.

CELULA (‹ fr.; {s} lat. cellula „camaruta”) s. f. 1. (BIOL.) Element constitutiv al organismelor vii, alcatuit din membrana, citoplasma si nucleu; in interiorul c. se afla organite celulare (condriomul, aparatul lui Golgi etc.), precum si unele formatiuni nepermanente (vacuole, granule etc.). Linga nucleu se afla centrozomul. Diferentele dintre c. animala si cea vegetala sint determinate de natura membranei (protoplasmatica, la animale, si celulozica, la plante), de frecventa si marimea vacuolelor si a granulelor, precum si de prezenta plastidomului in c. vegetala. Variabile ca forma si dimensiuni si diferentiate functional, c. sint sediul unor procese biologice fundamentale. In functie de prezenta si calitatea materialului nuclear, c. sint: procariote (materialul nuclear nu este delimitat de o membrana si au, de regula, un singur cromozom) si eucariote (materialul nuclear este delimitat de o membrana nucleara); c. pot avea un singur nucleu (mononucleare), doi (binucleare) sau mai multi (polinucleare). ♦ Celula-gazda = tip de c. ale carei reactii metabolice sint utilizate pentru a asigura cresterea si reproducerea virusurilor. ♦ Celule plasmatice = tip de c. care se formeaza in cadrul procesului de diferentiere stimulat de antigenul limfocitelor B; in ele, reticulul endoplasmatic este foarte bine dezvoltat, rolul lui fiind acela de a secreta diferiti anticorpi. 2. C. electrochimica = sistem electrochimic care consta din doi electrozi sau poli legati prin intermediul unui conductor ionic (solutie de electrolit, topitura salina sau solid de obicei oxidic). 3. (ZOOT.) Cavitate hexagonala a fagurelui de ceara, in care albinele depun mierea, cresc puietul sau depoziteaza hrana. Un fagure este alcatuit din 8.000-9.000 de c. 4. (TEHN.) Fiecare dintre compartimentele aproximativ egale care intra in componenta unui sistem tehnic (de ex. c. de siloz, c. de redresare) ♦ C. flexibila (de fabricatie) = structura complexa in procesul de fabricatie ce permite adaptarea succesiunii operatiilor de prelucrare in momentul schimbarii produsului de fabricat, fara modificarea structurii c.; componentele c. sint elemente de automatizare, roboti industriali si mijloace de productie ce actioneaza simultan pentru prelucrarea complexa a produsului. 5. (ELT.) Parte a unei instalatii electrice de distributie care contine echipamentul de inalta tensiune corespunzator unui singur circuit si constituie o unitate distincta. ♦ C. solara = dispozitiv care transforma direct energia radiatiei solare in energie electrica. Au fost produse pentru prima data in 1954. C. fotoelectrica v. fotoelectric. 6. (AV.) Ansamblu format din fuzelajul, aripile si ampenajul unui avion. 7. (INFORM.) C. de memorie = ansamblu de elemente dintr-un dispozitiv de memorie al unui calculator electronic, destinat stocarii unui cuvint de calculator sau a unei parti din acesta (de ex., un octet, un bit). 8. (Dr.) Incapere strimta intr-o inchisoare, folosita pentru izolarea unor arestati sau a unor condamnati la pedepse privative de libertate.

CALIFICATIV¹, calificative, s. n. Termen prin care caracterizam o persoana sau un lucru. ♦ Sistem de notare a sarguintei si a purtarii elevilor si studentilor in invatamantul tehnic si superior; fiecare dintre indicatiile „foarte bine”, „bine”, „suficient” si „insuficient” cu care se noteaza aceasta sarguinta. – Fr. qualificatif.

CAMASA, camasi, s. f. 1. Imbracaminte (de panza sau de matase) care se poarta pe piele acoperind partea superioara a corpului. ◊ Camasa de noapte = imbracaminte de panza, de matase etc. care se poarta direct pe piele ca vesmant pentru dormit. Camasa de forta = camasa speciala (confectionata din panza tare) care impiedica miscarile mainilor si care este folosita la imobilizarea nebunilor furiosi. ◊ Expr. A ramane in camasa = a ramane sarac, a pierde tot. A nu avea nici camasa pe el = a fi foarte sarac. A lasa (pe cineva) in camasa sau a-i lua cuiva si camasa de pe el = a-i lua cuiva tot, a-l lipsi de toate. Isi da si camasa de pe el = e foarte milos sau darnic. A nu-l mai incapea camasa = a fi infumurat; a-i merge cuiva foarte bine. A arde camasa pe cineva = a fi in mare zor. A nu avea (sau a nu sti) pe unde sa scoti camasa = a nu gasi iesire dintr-o incurcatura. 2. Membrana, invelis, captuseala care imbraca unele materii, obiecte sau piese. 3. Compus: camasa-broastei = alga verde de forma unei retele, care acopera suprafata apelor dulci (Hydrodictyon reticulatum). [Var.: camesa s. f.] – Lat. camisia.

lega¹ [At: COD. VOR.¹ 10r/12 / Pzi: leg / E: ml ligare ] 1 vt (C. i. fire, funii, fasii dintr-o tesatura etc.) A uni strans capetele printr-un nod sau cu un ochi, funda etc. pentru a forma un intreg Si: a innoda, a strange, a innadi. 2 vt (Ie) A lega gura panzei, lega nodurile, lega la gura A innoda firele de la capatul urzelii inainte de a incepe tesutul unei panze pentru a nu se destrama batatura. 3 vt (Fig; iae) A incepe cu bine un lucru sau o afacere. 4 vt (Fig; iae) A incepe sa-i mearga bine cuiva. 5 vt (Reg; ie) A lega baierile de la punga A face economii. 6 vt (Reg; iae) A deveni mai econom, multumindu-se cu un trai mai modest. 7 vt (Ivp; ie) A lega tei (sau teie) de curmei (sau curmeie) A cauta subterfugii. 8 vt (Ivp; iae) A vorbi fara temei. 9 vt A innoda sireturi, nojite etc.. pentru a incheia sau pentru a fixa incaltamintea pe picior Si: a se incalta. 10 vt (Prc; c. i. opinci, obiele) A strange pe picior cu ajutorul nojitelor. 11 vt (Reg; ie) Cat ti-ai lega nojita (sau nojitele) la un picior Foarte repede. 12 vt A face noduri, ochiuri de impletitura sau de plasa Si: a innoda. 13 vt (Ic) Ac de ~t Croseta. 14 vt (Iac) Andrea. 15 A petrece in jurul gatului cravata, pe sub gulerul camasii, fixand in fata capetele printr-un nod special executat. 16 vt (Pex) A purta cravata dupa o anumita moda. 17 vrp (D. barbati indragostiti; ie) A-i lega caltaveta A fi foarte supus femeii iubite, facandu-i toate poftele. 18 vt A pune si a innoda bani, obiecte de valoare intr-un colt de batista, basma, stergar etc.. pentru a-i pastra sau a-i lua cu sine. 19 vt (Spc) A pune si a innoda bani, obiecte de valoare intr-un colt de batista, basma, stergar etc. pentru a-i oferi ca plata, ca pomana impreuna cu obiectul in care au fost pusi. 20 vt (C. i. fire, stergare, naframe etc. de o culoare cu o anumita semnificatie) A prinde de ceva prin innodare pentru a aminti ceva sau ca semn a ceva. 21 vt (Spc; c. i. cozile impletite ale femeilor; urmat de determinarile „in cununa”, „una peste alta”) A impreuna prin infasurare in jurul capului ori prin petrecerea peste cap dintr-o parte in alta. 22 vt (Spc; reg) A innoda frunzele a doua sau mai multe fire de porumb verde pentru a face umbra. 23-24 vtr (Fig; d. prietenie) A (se) consolida. 25 vt (C. i. saci, desagi, pungi etc.) A inchide la gura, adunand marginile si innodandu-le sau strangandu-le cu o sfoara ale carei capete se innoada. 26 vt (C. i. obiecte, materii etc..) A pune intr-o invelitoare, intr-un sac, intr-o punga etc. care se strange la gura sau la margini. 27 vt (Pop; ie) Leaga sacul pana e plin Averea trebuie administrata chibzuit inca de la inceput. 28 vt (Pop; ie) In sacul ~t nu stii ce-i ~t Se spune despre o femeie insarcinata despre care nu se stie daca va naste baiat sau fata. 29 vt (Pop; ie) A lega paraua cu sapte (sau noua, zece) noduri (ate) A cheltui cu economie o suma de bani. 30 vt (Pop; iae) A fi zgarcit. 31 vt (C. i. nervi, canalele unor glande, cordonul ombilical) A obtura prin strangulare. 32 vt (C. i. documente vechi, pergamente, teancuri de foi, cutii, pachete etc.) A impacheta prin infasurare si prindere cu panglici sau sfori pentru a nu se deteriora sau pentru a fi transportate. 33 vt (Reg) A petrece funii prinse de un druc de-a lungul sau de-a latul carului incarcat cu paie etc. pentru a le presa si a le tine strans. 34 vt (Spec) A aplica o pecete pe un document, pe o scrisoare etc. pentru a o sigila. 35 vt (C. i. fire de grau, de canepa sau nuiele, vreascuri etc.) A lua si a pune laolalta, strangandu-le cu ajutorului unei chite etc. astfel incat sa nu se risipeasca, sa nu se sfarame, sa fie usor manipulate. 36 vt A incinge cu o funie etc. snopuri, manunchiuri etc. pentru a nu se desface. 37-38 vt (Pop; ie) A (nu) ~ doua in (sau intr-un) tei (prin etimologie populara trei) A (nu) pune nimic de-o parte din castigul obtinut. 39 vt (Reg; ie) A nu lega doua A nu aduna deloc bani sau avere. 40 vt (Pop; gmt; ie) Sa-i legi cu tei (intr-un curmei) si sa-i dai pe apa (sau in garla) Se spune despre doi oameni la fel de netrebnici sau de ineficienti. 41 vt (C. i. parul oamenilor) A strange la un loc cu ajutorul unei panglici, al unei funde etc., pentru a nu se imprastia in dezordine, pentru a nu acoperi ochii. 42 vt (C. i. obiecte de imbracaminte sau parti ale acestora) A aduna pe langa corp facand din doua sau mai multe parti un tot, prin innodare sau prin impreunarea capetelor, a marginilor, etc. ori cu ajutorul unui cordon, al unui brau, al unei panglici etc. ca sa nu se desfaca, sa nu alunece sau sa nu stea neglijent Si: a incinge. 43 vt (Reg; c. i. opinci, urmat de determinarea „la cioc”) A strange, a increti marginile cu o sfoara, cu o curelusa trecuta prin mai multe gauri. 44-45 vtr (D. oameni) A (se) incinge cu un brau. 46 vt (Rar; c. i. panzele corabiei) A aduna la un loc Si: a strange. 47 vt (Rar) A incepe hora. 48 vt (C. i. usi, obloane, porti etc.) A consolida prin aplicarea unor drugi, a unei sine etc. pentru a mari rezistenta ori soliditatea Si: a fereca. 48 vt (Fig; ie) A avea inima ~ta cu curele A fi nepasator. 49 vt (Fig; iae) A fi insensibil. 50 vt A strange butoaie, lazi etc. cu sine sau cercuri de fier pentru a le spori rezistenta in utilizare. 51 vt A strange cu un cerc piesele care alcatuiesc un obiect pentru a realiza un tot. 52 vr (Ivp; ie) Butia cu un cerc nicicum nu se leaga A nu putea anula un rau dintr-o data. 53 vt A intari rotile de lemn ale unor vehicole prin aplicarea unei sine peste obezi. 54 vt (C. i. carute, care) A imbraca in fier caroseria. 55 vt (C. i. mai ales obiecte de podoaba) A imbraca cu placi de metal pretios Si: a placa. 56 vt (C. i. piese de mobilier, pergamente sau acte de pret) A imbraca, prin acoperire integrala sau partiala, cu piele, cu catifea etc. pentru a proteja sau pentru a infrumuseta. 57 vt A prinde una de alta foile unei carti, prin coasere sau lipire si a-i pune scoarte Si: a brosa, a cartona, a coperta (reg) a compacta. 58 vr (Rar; d. oameni, urmat de „in zale”) A-si imbraca armura Si: (inv) a se implatosa, a se inzaua. 59 vt (C. i. obiecte dezmembrate sau piese detasabile ale unui obiect) A (re)compune prin punerea una langa alta a partilor componente sau desfacute, prin strangerea lor cu o funie, lama metalica, sarma etc. Si: (pfm) a drege. 60 vi (Ie) Viata ~ta cu ata Se spune despre existenta precara sau periclitata a cuiva. 61 vt (Inv; ie) A lega tabara (sau, rar, lagarul) A fortifica, prin diverse intarituri, in special prin care de lupta, o armata care stationeaza sau se afla in mars, pentru a impiedica intruziunea inamicului in randurile proprii. 62 (Inv; iae) A pune o armata in dispozitiv de lupta. 63 vt (C. i. obiecte de marime sau de greutate mica) A fixa pe loc sau unul de altul cu ajutorul unui lant, al unei franghii etc. pentru a nu se desprinde, pentru a nu cadea sau pentru a ramane in pozitia sau in locul dorit Si: a agata, a atarna, a prinde, a tintui. 64 vt (Ivp; spc) A construi plute, asambland trunchiuri de copaci. 65 vt (Ivp; c. i. parti detasabile ale unor obiecte precum condeiul, coasa etc..) A fi fixat in toc sau in legatoare, pentru a putea fi utilizat sau pentru a nu-l pierde. 66 vt (Spc; c. i. lastari de vita-de-vie ori tulpine ale unor plante de cultura agatatoare) A fixa pe araci Si: a araci. 67 vt (Pop; c. i. fuiorul sau caierul de lana) A pune in furca de tors o cantitate de lana si a o prinde de aceasta cu o panglica, cu o sfoara etc. 68 vt (C. i. ambarcatiuni; udp „de”, „la” care indica locul sau obiectul de care se fixeaza) A fixa prin parame Si: a acosta, a ancora. 69 vi (Mrn; ie) A lega in barba A ancora cu doua ancore ale caror lanturi sunt paralele. 70 vt (Mrn; ie) A lega la schela A opri intr-un port o corabie, fixand-o cu parame de stalpii cheiului. 71 vt (Ivr) A intinde panzele unei corabii. 72 vt (C. i. ustensile, aparate de mici dimensiuni, greutati) A fixa de o parte a corpului cu o funie, cu o curea, cu un lantisor etc. pentru a fi usor de purtat sau de folosit.. 73 vi (Reg; ie) A umbla cu ciolanele ~te la gat Se spune despre cineva care se comporta nefiresc. 74 vt (Ivr; ie) A-i ~ (cuiva) lingurile de gat A nu astepta cu masa pusa pe cineva invitat, care a intarziat. 75 vt (Ivr; iae) A lasa flamand pe cineva. 76 vt (Irg; ie) A-i ~ (cuiva) basica (sau tinicheaua) de coada A concedia pe cineva cu scandal. 77 vt (Irg; iae) A retrage cuiva bunavointa sau favoarea de care se bucura Si: a disgratia. 78 vt (Pop; ie) Soarecele nu incape-n gaura si-si mai leaga si-o tigva de coada Se spune despre oamenii care incearca sa faca mai mult decat pot. 79 vt (Fam; ie) A lega cartea (sau vornicia etc.) de gard A intrerupe o activitate. 80 vt (Reg; ie) A nu fi ~t de gard A nu fi etern sau fara sfarsit. 81-82 vtr(p) (C. i. oameni sau trupurile lor; udp „de“, „in“, „cu“) A (se) prinde unul de altul. 83-84 vtr(p) (C. i. oameni sau trupurile lor; udp „de“, „in“, „cu“) A (se) prinde unul pe altul de ceva sau de cineva. 85-86 vtr(p) (C. i. oameni sau trupurile lor; udp „de“, „in“, „cu“) A (se) atarna. 87-88 vtr(p) (C. i. oameni sau trupurile lor; udp „de“, „in“, „cu“) A (se) inlantui pentru a actiona ca o singura forta. 89 vt (Pop; ie) Bun sa-l legi la rana Se spune despre un om bland si generos. 90 vt (Pop; ie) Omul batran si nebun leaga-l de gard si-i da fan Se zice despre cel care nu mai poate fi educat sau indreptat. 91 vt (Reg; d. copii mici; ie) A fi ~t de poalele mamei A depinde total de ajutorul mamei. 92 vt (Fam; ie) A tine (pe cineva) ~t de fusta (cuiva) A fi nedeslipit de cineva. 93 vt (Pop; d. musafiri; ie) A fi ~t de scaun A nu mai pleca. 94 vt (Fig; c. i. sunete, cuvinte) A imbina in conformitate cu normele specifice unei limbi pentru a vorbi sau a citi cursiv. 95 vt (Fig; c. i. propozitii, fraze) A formula si a combina pentru a exprima ceva. 96-97 vt (Ie) A (nu) putea sa lege un cuvant, o vorba (sau vreo cateva cuvinte, vorbe) A (nu) putea rosti. 98-99 vt (Iae) A (nu) putea construi (decat) cu dificultate un enunt. 100 vt (Rar; ie) A lega vorbe fara sir A vorbi incoerent. 101 vt (Rar; ie) A nu lega doua A nu putea intelege nimic din vorbirea cuiva. 102 vt (Fig; rar; c. i. subiectul scrierii, sie a lega in stihuri“) A versifica. 103-104 vtr (D. activitati psihice, in fiziologia umana) A (se) forma. 105 vt (D. divinitate, persoane cu putere de decizie) A crea. 106 vt (Ilv; d. osti) A lega impresurare A se desfasura. 107 vr (Ivr; d. caldura) A se forma. 108 vr (Ivr; d. caldura) A se degaja. 109-110 vtr (D. cai de comunicatie, poduri etc.) A uni orase, locuri etc..aflate la o oarecare distanta unele de altele. 111-112 vtr (D. sali, camere, spatii din imobile) (A face sa comunice sau) a comunica. 113 vt (C. i. obiecte perechi, piese formate din doua parti identice) A uni prin alaturare sau prin strangere cu ajutorul unui siret, lantisor etc. 114 vt (C.i. pari, stalpi etc.) A uni pentru a ingradi sau a imprejmui ceva. 115 vt (C. i. grinzi, barne etc. folosite in constructie) A impreuna cu ajutorul cuielor sau prin incastrare. 116 vt A asambla partile componente ale unor piese din structura unor unelte agricole. 117-118 vtr (D. sprancene, linii geometrice sau ornamentale) A (se) imbina. 119 vt A (re)face conexiunea dintre vase sanguine, nervi, oase, tesuturi etc. 120 vt (Med) A sutura. 121 vr (Ivr) A se incleia. 122 vr (D. lapte) A se prinde. 123 vr (D. sirop) A se ingrosa, devenind cleios. 124 vt (Teh; c. i. conductori sau anumite piese si ansamble ale unui sistem electric, electronic sau de alt tip) A realiza o conexiune intre un element al acestuia si o sursa de alimentare Si: a conecta, a cupla, a racorda. 125 vt (Teh; spc) A instala aparatele si dispozitivele necesare conectarii la retea a unei masini, a unui aparat etc. 126 vt (C. i. piatra sau blocuri de piatra de constructie, pereti etc.) A fixa intr-un ansamblu omogen si de o mare soliditate Si: a incastra, a intepeni. 127-128 vtr (D. atomi, substante chimice sau alimente in stare fluida) A fi combinat sau a se combina cu… 129 vt A uni cuvintele cu ajutorul cratimei. 130 vt (C. i. cuvinte, propozitii, fraze) A nu marca grafic, prin spatii albe, unitatile unui enunt. 131-132 vtr (D. propozitii sau d. elemente ale acestora) (A fi in relatie sau) a se relationa cu…. 133-134 vtr (D. accentul silabic, sunete, secvente muzicale) (A fi unit sau) a se uni in chip armonios Si: a (se) armoniza. 135-136 vtr (Spc; d. cuvinte, idei, secvente narative) A (se) structura in mod logic, coerent. 137-138 vtr (Fig; c. i. oameni) A (se) aduna in aceeasi parte sau la un loc. 139 vt (C. i. lucruri, fenomene, creatii sau parti, aspecte ale acestora) A grupa pe baza unor insusiri comune ori pe baza unor aprecieri, consideratii etc. 140-141 vtr (D. regiuni geografice sau istorice) A (se) situa in acelasi plan ori in acelasi sistem. 142 vr (Ilv) A se lega prieteni A se imprieteni. 143 vr (Ilv) A se lega tovarasi A se intovarasi. 144 vr (Ilv) A se lega frati de cruce A deveni frati de cruce Si: (inv) a se infrati. 145-146 vtr (C. i. raporturi afective, de rudenie etc.) A (se) stabili o relatie de prietenie, rudenie etc. 147 vt (Fam; ilv) A ~ (o) cunostinta A cunoaste pe cineva. 148 vt (Ie) A lega vorba (sau vorba, inv, voroava) A intra in vorba cu cineva. 149 vt (D. primari, conducatori, state etc.) A intra in relatii diplomatice, politice, unilaterale etc. 150 vt (Inv; ie) A lega pacea (sau impacaciunea) A incheia pace. 151 vt (Ie) A lega cuvant A face un legamant. 152 vt (Ivr; ie) A lega tablele A ratifica un acord prin documente. 153-154 vtr (Inv) A (se) casatori. 155 vt (Ivp; ie) A-si lega viata (sau, rar, vietile) ori soarta (si viata) (de cineva) A se casatori. 156-157 vt (Ivp; ie) A fi ~t cu Duhul (sau, rar, cu cel necurat) A fi unit (cu Duhul Sfant sau) cu cel necurat. 158 vt (Ie) A-si lega destinul (soarta) de cineva (sau de soarta) destinul cuiva A impartasi aceeasi soarta, evolutie cu cineva. 159 vt (Rar; ie) A fi ~t cu vesnicia A fi predestinat vesniciei. 160 vrr (D. oameni, familii, colectivitati) A se unui in jurul aceluiasi ideal. 161 vrr (D. oameni, familii, colectivitati) A se asocia. 162 vt (D. neamuri, asezaminte) A (se) infrati. 163 vr (Rar; d. personalitati creatoare) A se asemana pe baza afinitatilor de creatie. 164-165 vtr (D. oameni, suflet, inima, minte) A fi atasat sau a se atasa de cineva. 166 vt (Rar; ie) A-si lega ochii (de ceva) A nu-si putea lua privirea de la ceva. 167-168 vtrp (Inv; ie) A lega de glie (sau de pamant, rar, de mosie) (A aduce pe cineva sau) a fi adus in situatia de rob, de subordonare din punct de vedere economic, politic si social fata de un anumit tinut, de o anumita mosie. 169-170 vti (Inv; pex; iae) A diminua sau a ingradi libertatea de miscare si de organizare a cuiva. 171 vi (Fig; urmat de „de pamant”, „de brazda”) A fi constrans sa duca o viata limitata spiritual. 172 vi A fi atasat de locul de munca, de rangul detinut sau oamenii de care depind acestea. 173 vi (Pex) A fi in subordinea sau la cheremul cuiva. 174 vr (Ivp) A se ocupa cu pasiune de ceva. 175 vt (Inv) A fi interesat de… 176 vt (Inv; c. i. nume, orgolii, functii) A-si face un merit, un renume etc. din ceva. 177 vr (Fam) A provoca la vorba, la certa, la bataie etc. prin cuvinte, gesturi, atitudini etc. sfidatoare sau violente Si: a se agata, (inv) a se alega¹, a persecuta, (irg) a agasa, a enerva, a sacai, a supara, a plicitisi, a zadari, (liv) a bate la cap, a tracasa, (reg) a se tine de capul cuiva, a se tine scai de cineva, a zahai. 178 vr (Ie) Ce te legi de (cineva)? Se spune cand o persoana nu este lasata in pace. 179 vr (Ivp; ie) A se lega de cineva ca scaiul de oaie, a se lega de capul (cuiva) A sta mereu in preajma cuiva, devenind uneori agasant. 180 vr (Rar; ie) A se lega de coada (cuiva) A se tine dupa cineva. 181 vr (Ivr; ie) A-si lega unul si altul gura (de cineva) A barfi. 182 vr (Pop; d. dor, dragoste, boala etc.) A pune stapanire pe… Si: a se aprinde, a se lipi. 183 vr (Ivp; d. blesteme, vraji) A se adeveri. 184 vr (Ie) ~-s-ar moartea de…! Blestem prin care se doreste moartea cuiva. 185 vt A acosta o persoana de s*x opus, cu intentia de a o seduce sau de a abuza s*xual de ea. 186 vt A face avansuri cuiva intr-un mod nepermis Si: a hartui s*xual. 187-188 vtr A pretinde pe nedrept ceva. 189-190 vtr A (se) folosi (de) ceva drept pretext pentru a face scandal, a se razbuna, etc. 191 vt (C.i. fenomene, procese, obiecte etc. aparent disparate) A fi in stransa conexiune cu… 192 vt (C. i. notiuni, concepte etc.) A fi in mod strict corelat cu …Si: a se corela, a se interconditiona. 193 vt (C. i. activitati, procese, fenomene etc.; udp „de“) A determina. 194 vt (C. i. activitati, procese, fenomene etc.; udp „de“) A conditiona. 195 vt (Pex; c.i. activitati, procese, fenomene etc.; udp „de“) A influenta. 196 vt (C. i. oameni) A depinde de… 197-198 vtr (C. i. rezultatele unor activitati intelectuale sau artistice si consecintele unor fenomene, procese etc.; udp „cu“, „de“) A (se) asocia cu... 199-200 vtr (C. i. produse ale unor activitati creatoare, urmarile unor fapte, procese etc.) A (se) fundamenta. 201-202 vtr (Pex; c. i. produse ale unor activitati creatoare, urmarile unor fapte, procese etc.) A (se) explica prin… 203-204 vtr (Ie) A(-si) lega numele (de ceva) A (se) face cunoscut prin ceva. 205-206 vtr (Iae) A i (se) asocia reputatia cu ceva. 207 vt (C. i. opinii, idei etc. sau efecte, rezultate etc.) A desprinde pe cale de consecinta Si: a decurge, a deriva. 207 vrr (D. credinte, cunostinte, anecdote, povesiri, traditii etc.; udp „de“) A se referi la... 208 vrr (D. credinte, cunostinte, anecdote, povesiri, traditii etc.; udp „de“) A trimite la…. 209 vt (C. i. oameni) A imobiliza pe cineva cu ajutorul unei funii, al unui lant, al unor catuse Si: a fereca, a incatusa, a inlantui, a pune in fiare. 210 vt (Spc; c. i. persoane urmarite, delincventi etc.) A lua prizonier Si: a aresta, a captura, a inchide, a intemnita. 211 vt (Ie) A ~ (pe cineva) fedeles (sau burduf, butuc, bute, cobza, nod, snopi, ivr, ca butuc) A imobliliza complet pe cineva prin legaturi (89) foarte bine stranse. 212 vt (Ie) A ~ (pe cineva) spate in spate (sau la spate) A imobilza intr-o singura legatura trupurile a doi oameni asezati spate la spate. 213 vt (Fig; ie) A ~ (pe cineva) de maini si de picioare A imobiliza total pe cineva. 214 vt (Fig; pex; iae) A priva pe cineva de libertatea de miscare sau de actiune. 215 vi (Fam; ie) A fi nebun (sau, rar bun) de ~t A fi bolnav psihic, aflat intr-o criza de agitatie psiho-motorie. 216 vi (Fam; iae) A se comporta ca un nebun. 217 vt (Inv; c. i. condamnati) A imobliza, prin fixarea cu diverse legaturi, de unul sau de doi stalpi, de cozile a doua camile, de varfurile a doi copaci, etc. pentru a pedepsi, pentru a supune la cazne sau pentru a ucide Si: a tintui. 217 vt (Rar; ie) A ~ (pe cineva) la stalpul infamiei A condamna pe cineva in public Si: a blama. 218-219 vtr (Fig) A (se) incurca. 220-221 vtr A (se) prinde in cursa. 222 vt (Ivp) A lua in stapanire Si: a supune. 223 vrp (Fig) A fi tinut in loc. 224 vrp (Fig) A fi impiedicat. 225 vt (Fig; ie) A lega mainile A lipsi de puterea de a actiona. 226 vt (Inv; ie) A fi cu mainile ~te la piept A-si impreuna mainile in semn de cucernicie sau de neputinta. 227 vt (Inv; pex; iae) A fi uluit. 228 vt (Ie) A lega limba (sau gura) cuiva A impiedica pe cineva sa vorbeasca. 229 vt (Iae) A reduce la tacere pe cineva. 230-231 vtr (Ie) A i (se) lega cuiva limba (A face sa nu mai vorbeasca sau) a nu mai putea vorbi Si: a amuti. 232-233 vtr (Spc; iae) A nu mai putea vorbi din motive de boala. 234 vt (Fam; ie) Leaga-ti gura (sau clanta, fleoanca, leorpa, troampa)! Nu mai vorbi. 235 vt (Rar; ie) A-i ~ (cuiva) fierul A impiedica pe cineva sa mai lupte, blocandu-i miscarea spadei Si: a dezarma. 236 vt (Inv) A impiedica miscarea unei roti. 237 vt (C. i. animale domestice, rar, pasari; udp „cu“, „de“, „la“) A fixa printr-un lant, printr-o funie etc. petrecuta pe dupa o parte a corpului, pentru a mana in directia dorita ori pentru a impiedica sa fuga. 235 vt (Ie) A (-si) ~ magarul (sau samarul) de gard A se imbogati in urma slujbei pe care o are. 236 vt (Rar; ie) A-si lega calul (reg, caii) A se linisti. 237 vt (Reg; ie) A lega cainele la gard A se lauda in mod justificat. 238 vt (Fam) A lega cateaua, leaga-ti cateaua (sau haita)! A se opri din vorbit. 239 vr (Pop; d. pesti) A se prinde in undita, navod etc. 240 vrr A se obliga sa indeplineasca sau sa respecte conditiile sau termenii unui contract, ai unei conventii etc. 241 vrr A cadea de acord Si: a se invoi. 242 vr (Pop) A paria. 243 vr (Pop; spc; d. calusari) A se constitui in formatie in urma unui juramant Si: a se jura. 244 vt (Udp „cu“, „prin“, „de“) A fi constrans prin ceva fata de cineva sau ceva. 245 vt (Udp „cu“, „prin“, „de“) A fi dator. 246 vt (Ie) A spune cuvinte care leaga A-si lua un angajament fata de cineva cu ocazia logodnei sau casatoriei. 247 vt (Spc) A pune drept zalog Si: (pop) a chiezasi. 248 vt (Inv; c. i. dari, impozite etc., legi, dispozitii etc.) A institui si a face sa intre in vigoare. 249 vt (Ivr) A fixa un legamant care implica un anumit tip de credinta morala. 250 vt (Bis; ivp; c. i. sarbatori sau posturi din calendarul crestin) A institui prin hotarare sinodala zilele de sarbatorire ale unui sfant si zilele sau perioadele de timp in care crestinii sunt datori sa posteasca. 251 vt (Pop) A impune o interdictie Si: a interzice. 252 vt (Inv) A anula printr-o lege (33), amendament etc. o dare, un impozit, etc. 253 vt(a) (Bis; ioc a dezlega; d. apostoli, preoti etc.) A opri, prin anumite dispozitii, reguli, canoane, etc., de la anumite fapte, conduite etc. Si: a interzice. 254 vt(a) (Bis; pex; ioc a dezlega) A lipsi de iertare abaterile de la canoanele instituite si pe oamenii care se fac vinovati de ele. 255 vt(a) (Bis; spc) A nu dezlega pacatele cuiva. 256 vt(a) (Pex; inv; d. oameni, institutii etc. cu mare influenta sau putere de decizie) A dispune dupa bunul plac de putere, de prerogativele etc. unei functii, meserii etc. 257 vt(a) (Fig; pop; icr a dezlega) A vraji pe cineva. 258 vt(a) (Fig; pop; icr a dezlega) A descanta de ceva pe cineva. 259 vt (Pex; ivp; c. i. oameni, sentimente, privirile acestora etc.) A aduce in imposibilitate de a actiona sau de a functiona normal. 253 vt (Ivp; c. i. barbati, trupul, virilitatea acestora) A face impotent prin farmece. 254 vt (C. i. miri, sau unirea s*xuala dintre acestia) A impiedica, prin vrajitorie sa se produca. 255 vt (C. i. ploaie, vant, furtuna) A opri, prin vraji, descantece, sa survina. 256 vt (C. i. ploaie, vant, furtuna etc.) A face prin vraji sa se abata asupra unui anumit tinut. 257 vt (Ivr; c. i. un ritual magic, o vraja, efectele acestora) A opri sa se produca Si: a anula, a desface, a suprima. 258-259 vtrp (Ie) A ~ (cuiva) drumul A impiedica pe cineva sa mearga pe unde doreste. 260-261 vtrp (Iae) A zadarnici planurile cuiva. 262 vt (Pop; c. i. bani, comori, etc.) A fi sub puterea unui blestem. 263 vt A acoperi, de obicei prin infasurare, cu ajutorul unei bucati de panza, a unei naframe etc. pentru a proteja. 264 vt (Spc) A acoperi gura, ochii pentru a impiedica pe cineva sa vada, sa vorbeasca etc. 265-266 vtr (D. femei) (A fi imbrobodit sau) a se imbrobodi. 267-268 vtr (D. barbati, urmat de „turceste“) (A fi infasurat sau) a-si infasura capul, dupa moda orientala, cu un sal, un turban etc. 267 vt (Ie) A-si lega capul cu…, a-si lega de cap necaz (sau nevoie) A se casatori. 268 vt (Iae) A-si complica existenta. 269-270 vti (Ie) A-si lega ochii, a lega la ochi A (se) amagi. 271-272 vti (Iae) A(-si) face iluzii. 273-274 vti (Spc; iae) A fermeca. 275 vt (Pop) A acoperi cu un val, basma etc. capul miresei in cadrul ceremoniei de nunta, in semn de trecere a acesteia in radul nevestelor. 276 vt A acoperi cu ceva corpul unei fiinte sau parti ale acestora pentru a le proteja. 277 vt (Reg; c. i. stoguri, clai, capite de fan, paie, etc.) A acoperi varful cu ceva pentru a proteja de umezeala, de vant etc. 278 vt A ingriji o rana sau pe cineva bolnav prin aplicarea de pansamente, comprese, bandaje Si: a bandaja, a pansa. 279 vr (Fam; ie) A se lega la cap fara sa-l doara A-si crea complicatii, greutati inutile. 280-281 vtrp (Pop) A (se) trata. 282 vt (Pop) A alina o durere sufleteasca. 283 vi (Ivp; d. plante de cultura, florile acestora) A se afla in perioada de fructificatie Si: a face fructe. 284 vi (Ie) A lega sec A nu rodi. 285 vi (Spec; d. varza) A face capatana. 286 vi (Ivp; d. pomi altoiti) A da nastere la tulpini secundare. 287-288 vir (D. roade, fructe etc.) A incepe sa se dezvolte, trecand de la stadiul de floare la cel de fruct. 289 vi (Pan; d. animale) A concepe. 290 vi (Rar; d. anumiti compusi chimici) A se solidifica in prezenta unui reactiv. 291 vr (Fig; d. oameni) A deveni mai vanjos Si: a se intari.

O.K. adj. invar., adv. De acord, foarte bine. [Scris si: OK. – Pr.: okeĩ] – Din engl. OK.

adverb n., pl. e (fr. adverbe, de la lat. adverbium). Gram. Cuvint invariabil care modifica un verb (vede bine), un adjectiv (mai bun), sau alt adverb (foarte bine).

arat, a arata v. tr. (din mai vechiu aret, areata, sa arete, uzitat si azi in Trans., d. lat. ad-rectare d. arrigo, -igere, -ectum, a ridica. V. direct. – Arat, arati, arata, – sa arate si sa arate). Indrept ochii cuiva spre ceva, indic: a arata drumu, ceasornicu arata ceasu. Demonstrez: a arata periculu. Scot, dau la iveala: a arata pasaportu. Fac sa vada ca am putere (de ex., razbunindu-ma, pedepsind) lasa, ca-i arat eu! Vechi. Mustru. V. intr. Am infatisare, par: arati foarte bine (la fata), arati rau (esti bolnav). V. refl. Apar, ma ivesc: luna se arata. Ma revelez: dupa zazboi multi viteji s' arata (Prov.).

argus m., pl. si (dupa numele unui strasnic pazitor mitologic cu o suta de ochi). Om care vede si observa foarte bine: ochi de Argus. Zool. Un fel de fazan din Malaezia. Un fel de fluture.

CROCODILIENI (‹ fr.) s. m. pl. (ZOOL.) Ordin ce cuprinde cele mai mari si mai evoluate reptile (nari foarte bine separate intre ele, dinti implantati in alveole, inima cu patru compartimente), incadrate in 13 specii (ex. crocodilul, gavialul, aligatorul), raspindite in apele din toate reg. calde de pe glob; se hranesc cu prada animala, vie sau moarta.

brici n., pl. ce (vsl. bg. brici). Cutit de ras barba si mustatile. Acest cutit taie ca briciu, taie foarte bine.

comport si -ez, a -a v. tr. (fr. comporter, d. lat. com-portare, a duce la un loc. V. port, purtat). Am, is propriu pentru: aceasta functiune nu comporta atitea cheltuieli. V. refl. Ma conduc, ma misc, ma port intr´un oare-care mod: trupele s´au comportat foarte bine. – P. forma in -ez, cp. cu raport-ez.

AFERIM interj. (Turcism inv.) foarte bine, bravo! – Din tc. aferim.

FOARTE adv. 1. (Ca determinativ pe langa un adjectiv sau un adverb; ajuta la formarea superlativului absolut) Foarte frumos. foarte bine. ◊ (Asezat dupa adjectiv, inv. si arh.) Suparat foarte. ◊ (Ca determinativ pe langa o locutiune adjectivala sau adverbiala) Foarte de dimineata. ◊ (Ca determinativ pe langa un substantiv care exprima o insusire) E foarte copil pentru varsta lui. 2. (Pop.; ca determinativ pe langa un verb si asezat inaintea lui) Mult, tare. Prajiturile foarte ii placeau. ◊ (In legatura cu „a multumi”, azi mai ales ir.) Iti foarte multumesc de asa serviciu. ◊ (Pop.; asezat dupa verb) Se manie foarte. ◊ (Pop.; asezat intre auxiliar si participiu) Baile de namol mi-au foarte priit. – Lat. forte.

BOIERESTE adv. 1) In felul boierilor; ca boierii. 2) fig. foarte bine. A trai ~. [Sil. bo-ie-] /boier + suf. ~este

BRAVO interj. (exclamatie de lauda, de apreciere, care insoteste, de regula, aplauzele) foarte bine; extraordinar; excelent. /<fr., it. bravo

IMPARATESTE adv. 1) In felul imparatilor; cum obisnuiesc imparatii; ca imparatii. 2) fig. (pe langa verbele a trai, a manca etc.) foarte bine; minunat; excelent. /imparat + suf. ~este

PERFECT² adv. 1) foarte bine; excelent. 2) (in replici) De acord; asa este; exact. /<lat. perfectus, germ. Perfekt

O.K. /ochei/ adv. de acord! (foarte) bine! (< amer. OK, abr. din all correct)

bineCUNOSCUT, -A, binecunoscuti, -te, adj. Care este foarte cunoscut. – bine + cunoscut. [idem DEX'84]

ROCK s. n. Dans modern cu miscari foarte vioaie, bine marcate; melodie dupa care se executa acest dans. [Pr.: roc] – Cuv. engl.

OFIURIDA, ofiuride, s. f. (La pl.) Clasa de echinoderme asemanatoare cu stelele de mare, cu cinci brate, insa mai lungi, foarte mobile, bine delimitate de discul central (Ophiuroidea); (si la sg.) animal care face parte din aceasta clasa. [Pr.: -fi-u-. – Var.: ofiurid s. m.] – Din fr. ophiurides.

ERHA s. f. (Reg.) Piele de vitel foarte subtire, bine tabacita, care se aplica pe bundite si pe care se brodeaza flori. – Din pol. jercha, magh. irha.

PREA adv. Peste masura (de mult, de tare etc.); extrem (de bine, de frumos etc.). ◊ A fi ~ din cale-afara (sau ~ de tot) a fi iesit cu totul din comun. Nici ~-~, nici foarte-foarte nici bine, nici rau; potrivit; asa si asa. Se ~ poate s-ar putea; este posibil. /<sl. pre

CORD² s. n. Tesatura speciala care este formata din fire de urzeala bine rasucite si foarte rezistente, iar firele din batatura sunt subtiri si rare. ♦ Tesatura folosita pentru fabricarea anvelopelor. – Din fr. corde.

HAT adv. La o departare mare; departe. ◊ ~ departe foarte departe. ~ si bine fara sfarsit. /<ucr. het

A SE SCALDA ma scald intranz. (despre fiinte) A se cufunda in apa, in alt lichid sau intr-o substanta pulverulenta (cu scop igienic, curativ sau din placere). ~ in rau. Gainile se scalda in praf. ◊ ~ in bani a fi foarte bogat. ~ in bine a trai in lux. ~ in sange a omori din cruzime. /<lat. excaldare

clar (clara), adj. – Deslusit; limpede. Lat. clarus (sec. XIX), cf. chiar. – Der. neclar, adj. (care nu se vede, nu se distinge, nu se intelege bine); clarisim, adj. (foarte clar), din lat. clarisimus (sec. XVIII); claritate, s. f., din lat. claritatem; clarifica, vb., din lat. clarificare; clarobscur, s. n.; clarificator, adj.; clarvazator, adj., format prin traducere din fr. clairvoyant.

cox n., pl. uri (germ. coaks, citit kox, d. engl. coak si coke, pl. cokes). Carbune de pamint din care s´au scos, pin [!] destilare, elementele gazoase (care se intrebuinteaza ca gaz de iluminat). Arde bine, da caldura foarte mare, nu face fum mult, dar se aprinde greu. – Se poate scrie si coks ori cocs.

INCINS², -A, incinsi, -se, adj. 1. (Despre foc) Care arde cu flacari mari, bine aprins. ♦ Infierbantat², incalzit foarte tare (de foc, de soare etc.). ♦ Fig. Aprins², inflacarat, intetit. 2. (Despre fan, cereale, faina etc.) Care a inceput sa fermenteze, stricat, alterat; aprins², fermentat. – V. incinge¹.

HUZURI, huzuresc, vb. IV. Intranz. A trai comod, in belsug si in trandavie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simti foarte multumit, a o duce bine. – Din huzur.

PREA adv. 1. Mai mult decat (este necesar), din cale afara de..., peste masura, extrem de..., foarte (mult). ◊ Expr. Nu (sau nici) prea = nu chiar, nu tocmai, nu foarte; potrivit. A fi prea din cale-afara (sau prea de tot) = a depasi orice limita admisa. A nu sti prea multe = a fi suparacios, irascibil, a reactiona impulsiv; a nu sti de gluma. (Fam.) Asta e prea-prea = asta intrece masura. Mult prea... = excesiv, exagerat. Nici prea-prea, nici foarte-foarte = asa si asa, nici bine, nici rau; potrivit; mediocru. ◊ (Ajuta la formarea superlativului absolut) Nu e nici prea mult, nici prea putin. 2. Element de compunere care inseamna „foarte”, „peste masura” si care serveste la formarea unor substantive, a unor adjective si a unor verbe. – Din sl. pre.

JIB, -A, jibi, -e, adj. (Reg.) bine dezvoltat, zdravan. ♦ (Adverbial) Mult, foarte mult. – Comp. magh. zsib.

camai adv. (lat. quam magis = quantum magis, cit mai. V. cam). Vechi. Rar azi. Mold. Cit mai, foarte: camai mic, se chirchilise camai bine. Mai: nu voi camai da-va (Dos.), nu va voi mai da. Azi. Mold. nord. Trans. Tot: s´a camai dus (s´a tot dus).

HAT adv. (Reg.; insoteste adjective, adverbe si locutiuni adverbiale cu sens local sau temporal, dandu-le valoare de superlativ) De tot, mult, tare, foarte. Pana hat departe. ◊ Expr. Hat si bine = mult si bine, fara sfarsit. – Din ucr. het'.

FIN, -A adj. 1. subtire, delicat. ◊ marunt. ◊ curat, pur; neamestecat. 2. foarte sensibil, delicat. 3. (despre oameni) manierat, elegant, bine crescut. 4. (fig.; despre ganduri, idei) subtil, ingenios; istet. (< fr. fin)

LEIT ~ta (~ti, ~te) 1) Care se aseamana perfect; foarte asemanator. ~ tata-sau. 2) (despre haine) Care este bine ajustat pe corp; turnat. /<sl. lejon

BAN¹ ~i m. 1) Marfa indeplinind functia sociala de echivalent general al tuturor marfurilor in procesul de schimb. 2) Moneda sau bancnota, indeplinind functia sociala de mijloc de schimb si de plata (a marfurilor). ◊ A plati in ~i gheata (sau lichizi) bani in numerar (platiti pe loc). ~i de buzunar bani destinati cheltuielilor marunte. 3) la pl. Avere in forma de monede sau bancnote; parale. ◊ A fi doldora de ~i a fi foarte bogat; a avea multi bani. A arunca ~i pe fereastra a cheltui fara nici o socoteala. A pune ~i la ciorap a) a strange bani; b) a fi foarte zgarcit. A face ~i buni a) a castiga bine; b) a avea valoare; a fi de pret. 4) Subunitate monetara egala cu a suta parte dintr-un leu. /Orig. nec.

DULCE² ~i adj. 1) Care are gustul zaharului sau al mierii. Struguri ~i. 2) Care a fost indulcit (cu zahar sau cu miere). 3): Lapte ~ lapte proaspat. 4): Apa ~ apa de izvor sau de rau. 5): Cas ~ cas nesarat. 6) fig. Care produce placere (vizuala, auditiva, olfactiva etc.). Zambet ~. Somn ~. ◊ Vorba ~ mult aduce cu binele poti multe. 7) (despre persoane) La care cineva tine (foarte) mult; drag; scump. Mama ~. 8) (despre fiinte vii, de obicei mici) Care trezeste simpatie. 9): Clima ~ clima temperata, moderata. /<lat. dulcis

IZOPTERE s. f. pl. ordin de insecte hemimetabole, cu doua perechi de aripi foarte asemanatoare, cu corpul moale, mandibule puternice si cleste bine dezvoltat: termitele. (< fr. isopteres)

AFUNDAT, -A, afundati, -te, adj. 1. Care a intrat adanc intr-un lichid sau intr-o materie moale, care e acoperit bine de un lichid sau de o materie moale. 2. (Rar) foarte departat, abia zarit. – V. afunda.

BUSTIER s.n. Gen de corsaj foarte decoltat, fara bretele, care nu acopera decat bustul, imbracand bine pieptul. [Pron. -ti-er. / < fr. bustier].

bunatate f., pl. ati (lat. bonitas, -atis, it. bonta, pv. bontat, fr. bonte, sp. bondad, pg. bondade). Calitatea de a fi bun. O bunatate de om, un om foarte bun. A face cuiva o bunatate, a-i face un bine, un serviciu. Ia fa bunatate si..., ia fa bine, ia fa-mi placere si... Pl. Bunatati, lucruri bune de mincat.

SUFICIENT, -A, suficienti, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este in cantitate satisfacatoare, atat cat trebuie; destul, de ajuns, satisfacator. ♦ (Substantivat, m.) Calificativ intre „insuficient” si „bine”, cu care se noteaza uneori probele la examene. 2. (Despre oameni) Care are o parere foarte buna si nejustificata despre sine; plin de sine, infumurat, ingamfat, vanitos. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. sufficiens, -ntis. Cf. it. sufficiente.

OPINCA ~ci f. 1) Obiect de incaltaminte purtat in trecut de tarani, confectionat dintr-o bucata dreptunghiulara de piele, stransa pe picior si fixata cu nojita. ◊ Pe unde si-a spart d****l ~cile a) foarte departe; b) in locuri necunoscute. Fiecare stie unde-l strange ~ca fiecare stie mai bine decat altii nevoile si neajunsurile sale. A calca (pe cineva) pe ~ a jigni pe cineva; a leza demnitatea cuiva. 2) la sing. fig. inv. Totalitate a taranilor; taranime. ◊ De la vladica pana la ~ toti, indiferent de provenienta sociala. A fi din ~ a se trage din tarani, din popor. /<bulg. opinka, opinak

CAPAT, capete, s. n. 1. Partea extrema a unui lucru, a unei perioade, a unei situatii sau a unei stari; margine, limita, sfarsit¹, istov. ◊ Loc. adj. Fara (de) capat = fara sfarsit; indelungat, intins. ◊ Loc. adv. De la (sau din) capat = de la inceput. In capat = a) in frunte; b) exact, deplin. Pana la capat = pana la sfarsit; pana la ultimele consecinte, in mod consecvent. ◊ Expr. La capatul lumii (sau pamantului) = foarte departe. A pune capat (unui lucru, unei situatii) = a face sa inceteze, a termina (cu bine), a rezolva. A da de capat = a duce la bun sfarsit. A o scoate la capat cu ceva = a iesi cu bine dintr-o situatie neplacuta. A o scoate la capat cu cineva = a se intelege cu cineva. Nici un capat de ata = absolut nimic. Pana la (sau intr-)un capat de ata = absolut tot. 2. Fragment; ramasita de... – Refacut din pl. capete < lat. capita).

OPTIM, -A, optimi, -e, adj. Cel mai bun sau foarte bun (adecvat, potrivit, indicat etc.). ♦ Spec. Care asigura cea mai mare eficienta economica, care corespunde cel mai bine intereselor economice urmarite. – Din fr. optime, lat. optimus.

PASTRAMA pastramuri f. 1) Produs alimentar preparat din carne bine condimentata si afumata sau uscata la soare. 2) Varietate de astfel de produs alimentar. ◊ A se face ~ a slabi foarte tare. A tine pe cineva la ~ a tine pe cineva inchis timp indelungat. /<ngr. pastramas, turc. pastirma

POMANA ~eni f. rel. 1) Dar oferit pentru iertarea pacatelor, de sufletul celor morti sau de sanatatea cuiva; binefacere; milostenie. A lua de ~. ◊ De ~ a) in mod gratuit sau la un pret foarte mic; b) in zadar; degeaba. A cere de ~ a cersi. A face ~ cu cineva a-i face un bine cuiva; a ajuta pe cineva. A umbla dupa ~ a cauta sa obtina avantaje nemeritate. De-a cui ~? pentru ce? la ce bun? Ca la ~ in numar mare. 2) Bun (apartinand unui decedat) ce se daruieste la/dupa inmormantare. 3) Masa care se face dupa inmormantare sau dupa parastas. /<sl. pomenu

HERING (‹ germ.) s. m. Peste teleostean marin (Clupea harengus), de c. 20 cm lungime, albastru-argintiu, cu corpul turtit, avand o musculatura bine dezvoltata si oase subtiri. Traieste in bancuri in Oc. Atlantic si in marile Nordului si Baltica; se pescuieste in cantitati foarte mari.

GAINA ~i f. Pasare domestica de talie medie, cu cioc conic, crescuta pentru carne si oua. ◊ A avea orbul ~ilor a nu vedea bine, deslusit (mai ales seara). De rasul ~ilor de nimic; de batjocura. A se culca o data cu ~ile a se culca foarte devreme, decuseara. A sta ca o ~ (sau curca) plouata a) a fi lipsit de curaj; b) a fi indispus. ~-de-apa pasare de balta, migratoare, de talie medie, cu penaj negru-cenusiu, avand un mot alb intre ochi; lisita. [G.-D. gainii] /<lat. gallina

DRAG² ~ga (~gi) 1) si substantival (despre persoane) Care este (foarte) scump; la care cineva tine (foarte) mult; iubit. ◊ A-i fi cuiva ~ ca ochii din cap a iubi pe cineva foarte mult. A-i fi ~ ca sarea-n ochi a nu putea suferi pe cineva. Cand ti-e lumea mai ~ga cand ti-e mai bine; cand esti mai fericit. 2) Care produce placere; placut. /<sl. dragu

PERIE ~i f. 1) Obiect constand dintr-o placa (de lemn sau de alt material), in care sunt infipte manunchiuri mici de fire (de par, metalice sau sintetice) folosit, in special, la curatat. ~ de haine. ~ de dinti. ~ de scarmanat. ◊ Des ca ~a foarte des. 2) Pensula mare de vopsit sau de varuit. 3) Instrument pentru varuit constand dintr-un manunchi compact si uscat de iarba sau de papura, legat bine la unul din capete. 4) Orice obiect avand functie sau forma asemanatoare. 5) Piesa la masinile electrice care realizeaza contactul cu colectorul. [G.-D. periei; Sil. -ri-e] /Orig. nec.

POMANA, pomeni, s. f. 1. Dar, danie, ofranda facute cuiva si servind, potrivit credintei crestine, la iertarea pacatelor, la mantuirea sufletului; milostenie, binefacere. ◊ Loc. adj. si adv. De pomana = a) (in mod) gratuit sau la un pret foarte scazut; b) (in mod) inutil, zadarnic sau neintemeiat. ◊ Expr. A cere de pomana = a cersi. A-si face (mila si) pomana cu cineva = a ajuta pe cineva, a face un bine cuiva. ♦ (Fam.) Ocazie binevenita, rara, extrem de avantajoasa (sub raport material); chilipir. ◊ Expr. A umbla dupa (sau a cauta) pomana = a umbla dupa avantaje materiale nemeritate. 2. (In ritualul crestin) Praznic care se face dupa o inmormantare sau dupa un parastas si la care de obicei se daruiesc (saracilor) diverse obiecte (ale mortului); (concr.) ceea ce se daruieste cu acest prilej. ◊ Expr. Ca la pomana = in mare numar. 3. Parastas. – Din sl. pomenu.

SOMN¹ ~uri n. 1) Stare fiziologica normala de repaus, care este necesara fiintelor pentru reinnoirea fortelor vitale. ~ adanc. ◊ ~ letargic stare patologica manifestata printr-un somn de durata foarte lunga. ~ hibernal stare de amorteala a unor animale in timpul iernii. 2) Stare a celui care doarme. ◊ ~ usor formula adresata cuiva inainte de culcare. A trage un pui de ~ a dormi bine. A-l (cu)prinde (sau a-l fura) ~ul a adormi; a atipi. A dormi ~ul de veci (sau cel lung) a fi mort. /<lat. somnus

foarte adv. 1. tare, (pop.) hat. (~ departe.) 2. extrem, tare, (prin Bucov.) praci, (inv.) vartos. (~ de dimineata.) 3. deosebit, exceptional, extraordinar, extrem, grozav, minunat, neinchipuit, nemaiauzit, nemaipomenit, teribil. (~ bun.) 4. tare. (E ~ bucuros.) 5. (inv. si reg.) prea. (~ bine!) 6. grav, greu, rau, serios, tare. (E ~ bolnav.)

BUNATATE, (I 3, II) bunatati, s. f. I. 1. Insusirea de a fi bun, inclinarea de a face bine; p. ext. indurare, mila, blandete. 2. Bunavointa, amabilitate. ◊ Expr. Ai bunatate (sau bunatatea) ori fa bunatatea (sa...) = te rog, fii bun (sa...). 3. Fapta buna, binefacere. 4. Gust bun, placut. II. (Concr.) 1. Mancare sau bautura (foarte) buna. 2. Lucru de calitate (foarte) buna. 3. (La pl.) Averi, bogatii. – Lat. bonitas, -itatis.

BUNATATE, (1 3, II) bunatati, s. f. I. 1. Insusirea de a fi bun, inclinarea de a face bine; p. ext. indurare, mila, blandete; bunete. 2. Bunavointa, amabilitate. ◊ Expr. Ai bunatate (sau bunatatea) ori fa bunatatea (sa...) = te rog, fii bun (sa...). 3. Fapta buna, binefacere. 4. Gust bun, placut. II. (Concr.) 1. (La pl.) Mancare sau bautura (foarte) buna. 2. (Mai ales la pl.) Lucru de calitate (foarte) buna. 3. (La pl.) Averi, bogatii. – Lat. bonitas, -atis.

ceapraz n., pl. uri (turc. capraz, d. pers. ceprast, briu de metal al ienicerilor. V. sabraca). Gaitan de ornat uniformele militare (ca cele de cavalerie): haina cu ceaprazuri (la hainele femeiesti, ob. pasmanterie). Instrument de gaurit copitele la potcovit. Sfredel foarte mic (Cov). Instrument de indreptat dintii fierastraului (numit si ceapraznic in Munt. est si calcatoare in Mold.). Fierastrau cu ceapraz (sau rostit), cu dintii indreptati unu 'ntr´o parte, si altu intr´alta ca sa taie mai bine. – Mold. vechi ceprag, pl. e. V. canaf si galon 1.

RAU¹ adv. (in opozitie cu bine) 1) Contrar regulilor morale; asa cum nu se cuvine; aiurea. ◊ A se pune ~ cu cineva a intra in conflict cu cineva. A sta ~ a o duce greu. A-i merge (cuiva) ~ a nu avea noroc; a avea o viata grea. (E) ~ cu ~, dar mai ~ (e) fara ~ nu este tocmai bine asa cum este, dar poate fi si mai grav, daca vei pierde si ceea ce ai. A-i fi (cuiva) ~ (sau a se simti ~) a) a duce o viata grea; b) a se simti bolnav. A-i sedea (sau a-i sta) ~ a nu i se potrivi; a nu-i sta bine. A i se face (sau a-i veni cuiva) ~ a simti (pe neasteptate) o senzatie de indispozitie fizica. A se avea ~ cu cineva a fi in cearta cu cineva. A se uita ~ la cineva a privi pe cineva cu dusmanie. A-i parea (cuiva) ~ a regreta. 2) foarte tare. A bate ~ pe cineva. ◊ Cum e mai ~ mai prost nici nu se poate. /<lat. reus

MULT² adv. 1) In numar mare; in cantitate mare; un timp indelungat. A produce ~. A canta ~. ◊ Cu ~ in mare masura; considerabil. Mai ~ mai cu seama; indeosebi. Cel ~ a) maximum; b) in cel mai bun caz. A fi mai ~ mort (decat viu) a) a fi cuprins de un sentiment puternic de frica; b) a fi peste masura de istovit. Din ~ in mai ~ intr-o masura tot mai mare; din ce in ce mai tare, mai intens. Mai ~ sau mai putin intr-o masura oarecare; intrucatva. Nici mai ~, nici mai putin a) atat, cat se cuvine; tocmai cat trebuie; b) se spune pentru a exprima o nedumerire, stupoare. Asta-i prea ~ asta intrece orice masura; asta-i prea-prea. ~ si bine a) mult timp; timp indelungat; b) degeaba; in zadar. A nu mai avea ~ a) a fi pe cale de a termina un lucru; b) a fi aproape de a muri. 2) La departare mare; departe. A lasa ~ in urma. 3) (deseori urmat de prea) In cel mai inalt grad; foarte tare; extrem de. ~ stimat. ~ dorit. ~ preafrumos. /<lat. multus

CAPAT, capete, s. n. 1. Partea extrema a unui lucru, a unei perioade, a unei situatii sau a unei stari; margine, limita. ◊ Loc. adj. Fara (de) capat = fara sfarsit; indelungat, intins. ◊ Loc. adv. De la capat = de la inceput. In capat = in frunte; exact, deplin. Din capat = de la inceput. Pana la capat = pana la sfarsit; pana la ultimele consecinte; in mod consecvent. ◊ Expr. La capatul lumii (sau pamantului) = foarte departe. A pune capat (unui lucru, unei situatii) = a face sa inceteze, a termina. A da de capat = a duce la bun sfarsit. A scoate (sau a duce) ceva la capat = a termina ceva (cu succes); a izbuti. A o scoate la capat cu ceva = a iesi cu bine dintr-o situatie neplacuta. A o scoate la capat cu cineva = a se intelege cu cineva. 2. Fragment; ramasita de... ◊ Expr. Pana-ntr-un capat de ata = tot. – Din pl. capete (< lat. capita).

NEGRU¹ n. 1) Culoare neagra; negreala. ◊ A asterne ~ pe alb a scrie. A deosebi albul de ~ a deosebi binele de rau. A face albul ~ si ~l alb (sau a face din ~ alb si din alb ~) a prezenta lucrurile altfel decat sunt in realitate; a denatura; a falsifica. A vedea (sau a zugravi) totul (sau toate) in ~ a considera lucrurile mai rele decat sunt in realitate; a fi pesimist. (Nici) cat (e) ~ sub unghie foarte putin. 2) Intuneric de nepatruns; intunecime; bezna. ◊ A i se face cuiva ~ inaintea (sau pe dinaintea) ochilor a i se face cuiva rau din cauza unei dureri sau a unei emotii negative puternice. 3): (A fi) in ~ a fi imbracat in vesminte de doliu; (a fi) indoliat. 4) Preparat cosmetic (pentru gene, sprancene etc.) de culoare neagra; rimel. /<lat. nigrum

NAIBA s. f. art. (Fam.; adesea in imprecatii) D****l, diavolul. ◊ Loc. adj. si adv. Al naibii (de...) = grozav, teribil, foarte, peste masura (de...). ◊ Expr. A da de (sau a vedea pe) naiba = a o pati, a da de bucluc, a-si gasi beleaua. A da (sau a lasa pe cineva sau ceva) naibii (sau la naiba) = a nu se mai interesa (de cineva sau de ceva), a renunta la... A nu avea nici pe naiba = a se simti bine, a fi perfect sanatos, a nu avea absolut nimic. – Et. nec.

CEVA pron. nehot., adj. nehot., adv. I. Pron. nehot. 1. Un lucru oarecare; oarece. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge etc.) ceva de speriat, se spune despre cineva sau despre ceva care iese din comun (in bine sau in rau), care provoaca uimire, spaima etc. Asa ceva = un lucru ca acesta. E ceva de el (sau de capul lui) = are (unele) calitati. 2. Un lucru (cat de) mic, o cantitate, o parte (cat de) neinsemnata, (cat de) putin. Sa fac si eu ceva cat stau aici. 3. Lucru important, valoros, mult. II. Adj. nehot. 1. Oarecare, oarecat, catva. 2. (Fam.) foarte bun, foarte frumos. ◊ Expr. Mai ceva = mai de seama, mai frumos, mai bun sau mai rau, mai urat etc. III. Adv. Intrucatva, putin, cat mai (sau cat de) putin. ♦ (Repetat) Cat de cat, macar, (foarte) putin. – Ce + va.

TARE¹ adv. 1. foarte, mult, extrem. ◊ (Pe langa adjective sau adverbe, ajuta la formarea superlativului). Iti voi ramanea tare recunoscator (ODOBESCU). 2. Cu forta, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe langa verbe ca «a vorbi», «a spune», «a canta» etc.; in opozitie cu in gand) Cu glas articulat, pentru a fi auzit de cei din jur; (in opozitie cu incet) cu glas ridicat, pentru a se auzi bine sau departe. 4. (In opozitie cu agale, incet etc.) Iute, repede. Prin targ asa mana de tare... de ti se parea ca zboara iepele (CREANGA). – Lat. talem.

LAT lata (lati, late) 1) Care are o intindere mare pe transversala; extins in latime. Panza ~a. Frunte ~a. ◊ ~ in spate (sau in spete) bine dezvoltat fiziceste. A o face lata a) a trage un chef strasnic; b) a face inconstient o boroboata. 2) fam. Care este in stare de nesimtire; intins fara miscare. ◊ A ramane (sau a cadea) ~ a cadea fara simtire la pamant. A lasa pe cineva ~ a bate (pe cineva), lasandu-l in nemiscare. A fi ~ de foame a fi istovit de foame; a fi foarte flamand. /<lat. latus

COJOC, cojoace, s. n. 1. Obiect de imbracaminte facut din piele de oaie prelucrata cu mite cu tot, care se poarta mai ales la tara ca palton (cu blana inauntru). ◊ Expr. Iarna cu sapte cojoace = iarna foarte grea. A scutura (cuiva) cojocul sau a i se face (cuiva) pielea cojoc = a bate sau a fi batut (zdravan). A nu mai intreba (pe cineva) de ce-i e cojocul = a lua (pe cineva) repede, a nu-l mai lasa sa se gandeasca. A-si teme (sau a-si pazi) cojocul = a fi precaut, a evita cu prudenta riscurile. 2. Patura de bumbac bine presata, obtinuta in filaturile de bumbac. [Var.: (reg.) cojoaca s. f.] – Din sl. kozuhu.

atit, f. -a (ild. -a) adj. indef., gen. inuz. atitui, atitei, pl. atiti, atitea (ild. atite), gen. m. f. atitor (lat. eccum tantum, „iaca atit”, de unde s´a facut ecutint, acutint, ahtiniu, cum zic Macedonenii, apoi atint, cum se mai zice´n Serbia, la Tirnareca, si de aci atit pin [!] infl. lui tot din tot atit). Asa de mare ori de mult, in cutare cantitate: atita (ild. atit) om, atit vin, atita pine [!]. atiti(a) oameni, asa de multi oameni, foarte multi. Vechi: atita om s´a strins (Nec.), asa de multi oameni s´au strins. Atita rau (subint. sa am eu), nu-mi pasa: atita rau cit se sperie lupu de pelea [!] oii! Atita paguba (subint. sa am eu), nu-mi pasa: S´a suparat? Atita paguba! Prov. Cite bordeie, atitea (ild. atite) obiceie. Adv. atit (vest) si atita (est), asa de mare, de mult: atit de milos, atit de bine, atit va dau, atit stiu, atit (adica: timp, vreme) ai lipsit. Atit (ori cu atit) mai bine, mai rau, arata o satisfactiune ori un regret. Corelativ: atit (vest), atita (est) cit vrei.

SURD, -A, surzi, -de, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu aude (bine), lipsit (total sau partial) de auz. ♦ Fig. Care nu vrea sa auda, sa inteleaga; neinduplecat, nesimtitor, fara suflet. ◊ Loc. adv. (Substantivat) De(-a) surda = in zadar, degeaba. ◊ Expr. A ramane surd la ceva = a nu da ascultare unei solicitari, a nu se impresiona de ceva, a ramane rece, neintelegator. 2. (Fon.; despre consoane; si substantivat, f.) Care se emite fara participarea coardelor vocale. 3. (Despre sunete, zgomote; adesea adverbial) Cu intensitate atenuata, lipsit de rezonanta; slab, inabusit, infundat, confuz. ◊ (In sintagma) Camera surda = incapere cu absorbtie acustica foarte ridicata, folosita pentru masuratori acustice speciale. ♦ Fig. (Despre sentimente, conflicte etc.) Mocnit, ascuns, tainuit. ♦ Fig. (Despre senzatii, dureri etc.) Inabusit; nedefinit, vag. – Din lat. surdus.

bine¹ adv. 1) In mod favorabil; in mod prielnic. ◊ A(-i) prinde ~ cuiva ceva a(-i) fi de folos. A(-i) veni cuiva ~ (sa...) a(-i) veni cuiva la indemana. 2) Asa cum se cere; dupa toate regulile. A lucra ~. 3) In mod corect si frumos. A scrie ~. A canta ~. 4) In concordanta deplina cu realitatea; cu precizie; exact. A sti ~. ◊ Ca ~ zici ai dreptate. A sti prea ~ ceva a) a fi convins de ceva; b) a sti ceva dinainte. 5) Plin de sanatate; sanatos. 6) In cantitate indestulatoare; destul; indeajuns; suficient. A manca ~. ◊ Mult si ~ foarte mult. 7) De tot; pe deplin. E beat ~. 8) (cu sensul unei propozitii aprobative) Imi convine; de acord. ◊ Ei ~! fie! Ba ~ ca nu! desigur; se intelege. /<lat. bene