BAIERA, baieri, s. f. Curea, sfoara, ata etc. cusuta sau prinsa de un obiect spre a putea fi transportat, atarnat, strans etc. ◊ Expr. A strange baierile pungii = a face economii, a deveni econom. A avea noua baieri la punga = a fi zgarcit. A (i se) rupe baierile inimii = a simti (sau a produce cuiva) o mare durere sufleteasca. A-si dezlega baierile inimii = a se destainui. A ofta (sau a striga, a rade) din baierile inimii = a ofta (sau a striga, a rade) foarte tare, foarte puternic. [Pr.: ba-ie-. - Pl. si: baieri. Var.: baier s. n.] – Din lat. bajulus, bajula.

BUZA, buze, s. f. l. Fiecare dintre cele doua parti carnoase care marginesc gura si acopera dintii. ◊ Buza de iepure = anomalie congenitala care consta in faptul ca buza este usor despicata (ca la iepure). ◊ Expr. (Fam.) A ramane cu buzele umflate = a ramane inselat, dezamagit in asteptarile sale. A-si musca buzele (de necaz sau de parere de rau) = a regreta foarte tare, a se cai. A sufla (sau a bate) in (sau din) buze = a ramane pagubas; a fluiera a paguba. A se sterge (sau a se linge) pe buze = a fi silit sa renunte la ceva. A-i crapa (sau a-i plesni, a-i scapara, a-i arde cuiva) buza (de sau dupa ceva) = a avea mare nevoie (de ceva). A-si linge buzele (dupa ceva) = a pofti, a ravni (ceva). A lasa (sau a pune) buza (in jos) = (mai ales despre copil) a fi gata sa izbucneasca in plans. ♦ Margine a unei rani pricinuite de o taietura adanca. 2. Margine a unor obiecte, a unor vase. Buza strachinii. ◊ Expr. (Rar) Plin (pana in) buza = foarte plin, plin ochi. 3. Culme a unui deal, a unui pisc; margine a unui sant, a unei paduri etc. 4. Ascutis al unor instrumente de taiat; tais. 5. (In sintagma) Buza de bandaj = partea proeminenta a bandajului montat pe rotile autovehiculelor de cale ferata, care serveste la mentinerea si la conducerea vehiculului respectiv pe sina. – Cf. alb. buze.

CATRAN s. n. 1. Lichid vascos de culoare inchisa, obtinut prin distilarea petrolului, a carbunilor sau a lemnului; gudron. ◊ Expr. A se face catran (de manie sau de suparare) = a se supara foarte tare. 2. Fig. Suparare mare; venin. Are catran la inima. 3. (Pop.; in expr.) Catran de... = foarte, extrem de... Catran de scump. - Din tc. katran.

GALEATA, galeti, s. f. 1. Vas de lemn, de metal etc. de forma unui trunchi de con cu baza mare in partea superioara, cu toarta, folosit pentru transportul (si pastrarea) unor lichide, unor materiale granulare sau pulverulente etc.; continutul acestui vas; caldare. ◊ Expr. A ploua (sau a turna) cu galeata = a ploua foarte tare, torential. 2. Veche masura de capacitate pentru lapte, cereale etc., a carei valoare a variat in timp, pe regiuni si pe substante; continutul acestei masuri. 3. Dijma in grane care se percepea in evul mediu, in tarile romane. – Lat. galleta.

GURA, guri, s. f. I. 1. Cavitate din partea anterioara (si inferioara) a capului oamenilor si animalelor, prin care alimentele sunt introduse in organism; p. restr. buzele si deschizatura dintre ele; buze. ◊ Loc. adv. Gura-n gura = foarte aproape unul de celalalt. ◊ Expr. A(-i) da (cuiva) o gura = a saruta (pe cineva). Cu sufletul la gura = a) abia mai putand respira (de emotie sau de oboseala); b) foarte bolnav, aproape de moarte. A uita de la mana pana la gura = a uita repede, a fi uituc. Parca se bat lupii la gura lui, se spune despre cineva care mananca lacom sau vorbeste repede. A se duce (ca) pe gura lupului = a disparea. A scoate (sau a scapa ca) din gura lupului = a (se) salva dintr-o mare primejdie. A tipa (sau a striga etc.) ca din (sau ca in) gura de sarpe = a tipa din rasputeri, deznadajduit. A se zvarcoli ca in gura de sarpe = a se zbate cu desperare. A avea gura moale (sau tare) sau a fi moale (sau tare) in (sau de) gura = (despre cai) a se supune usor (sau greu) la miscarile ce i se fac cu fraul. ◊ Compuse: gura-casca (sau -cascata) = persoana care-si pierde vremea in zadar sau care dovedeste neglijenta, dezinteres condamnabil; persoana care sta absenta, care nu intelege ce i se spune; gura-de-lup = a) defect congenital de conformatie a fetei omului, constand dintr-o despicatura la buza si la gingia superioara si in cerul-gurii, si in comunicarea cavitatii bucale cu fosele nazale; b) ochi dublu al unei parame; c) unealta cu care se indoaie tabla groasa; gura-leului = planta erbacee ornamentala cu flori de diverse culori, asemanatoare cu o gura (I 1) (Antirrhinum majus); gura-lupului = planta erbacee cu flori vinete-violete, avand o margine alba sau galbuie (Scutellaria altissima). ♦ Sarutare, sarut. 2. Gura (I 1) considerata ca organ cu care cineva se hraneste. ◊ Expr. A pune (sau a lua, a baga) ceva in gura = a manca (putin). A i se face gura punga = a avea o senzatie de astringenta din cauza unor alimente acre introduse in gura. A da (cuiva) mura-n gura = a-i da (cuiva) ceva de-a gata, fara sa faca cel mai mic efort. De-ale gurii = (lucruri de) mancare. ♦ Imbucatura, sorbitura, inghititura. ◊ Expr. Nici o gura de apa = nimic. ♦ Membru de familie care trebuie hranit. 3. Gura (I 1) considerata ca organ al vorbirii; cloanta. ◊ Expr. A tacea din gura = a nu (mai) vorbi nimic. A inchide (sau a astupa) cuiva gura = a face pe cineva sa nu mai vorbeasca, a pune pe cineva in situatia de a nu mai putea spune nimic. A lua cuiva vorba din gura = a) a spune tocmai ceea ce voia sa zica altul in clipa respectiva; b) a intrerupe pe cineva cand vorbeste. A i se m**a (cuiva) gura = a nu mai avea curajul sa vorbeasca; a schimba, a atenua tonul si continutul celor spuse. A-l lua (pe cineva) gura pe dinainte sau a-l scapa gura = a destainui ceva fara voie, a spune ceva ce n-ar fi trebuit sa spuna. A avea gura (sau a fi gura) sparta = a nu putea tine un secret, a dezvalui orice secret. A fi slobod la gura = a vorbi mult si fara sfiala, depasind uneori limitele bunei-cuviinte. A fi cu gura mare = a fi certaret. A avea o gura cat o sura = a vorbi mult si tare. A-si pazi (sau tine etc.) gura = a-si impune tacere; a fi prudent in tot ce vorbeste. A(-i tot) da din gura (sau cu gura) sau a-i umbla (ori a-i merge, a-i toca etc.) gura (ca o melita, ca o moara stricata sau hodorogita sau ca o pupaza) = a vorbi repede si fara intrerupere; a flecari. A fi bun de gura = (adesea peior.) a vorbi mult si cu usurinta, a se pricepe sa-si pledeze cauza, sa convinga. A fi rau de gura (sau gura rea) = a) a barfi, a fi intrigant; b) a prevesti (cuiva) ceva rau, nefavorabil. A (nu) se uita in (sau la) gura cuiva = a (nu) tine seama de ceea ce spune cineva, a (nu) crede pe cineva. A vorbi (sau a zice, a spune etc.) cu jumatate de gura (sau cu gura jumatate) = a vorbi (sau a zice etc.) nehotarat, fara convingere. E numai gura de el, se spune despre cineva care promite, dar nu se tine de cuvant, sau care se lauda cu multe, dar nu face nimic. A-i umbla (cuiva) vorba prin gura = a nu gasi cuvantul potrivit pentru a exprima ceva (dar a fi pe punctul de a-l gasi). A trece (sau a umbla, a fi purtat) din gura in gura = (despre vorbe, cantece etc.) a (se) transmite de la om la om, din generatie in generatie. ◊ Compus: gura-sparta = om flecar, limbut, care nu poate tine un secret. ♦ Ceea ce spune cineva; vorba, spusa, marturisire. ◊ Expr. Gura lumii = vorbe, barfeli, scorneli. Gura satului (sau a mahalalei) = (persoana care nascoceste) vorbe, barfeli, intrigi. A intra in gura lumii (sau a satului, a mahalalei) = a ajunge sa fie vorbit de rau. A te lua dupa gura cuiva = a actiona (in mod gresit) dupa sfatul cuiva. A se pune (sau a sta) cu gura pe cineva = a insista mult pe langa cineva pentru a-l convinge sa faca un lucru; a cicali pe cineva. ♦ Glas, grai. ◊ Expr. Nu i se aude gura, se zice despre un om tacut, linistit, potolit. Cat il tine (sau il ia) gura sau in gura mare = foarte tare, din rasputeri. A nu avea gura (sa raspunzi sau sa spui ceva) = a nu avea putinta sau curajul (de a mai raspunde sau de a mai spune ceva). ♦ Galagie, tipat, cearta. ◊ Loc. vb. A sta (sau a sari, a incepe) cu gura pe (sau la) cineva = a certa pe cineva, a se rasti la cineva. ◊ Expr. A da gura la caini = a striga la caini sa nu mai latre. ♦ (Personificat) Cel care vorbeste; vorbitor. ◊ Expr. Gurile rele = barfitorii. 4. Gura (I 1) considerata ca organ al cantarii. II. Deschizatura a unui obiect, a unei incaperi etc., prin care intra, se introduce, se varsa, iese etc. ceva, prin care se stabileste o comunicatie etc. Gura vasului. Gura camasii. Gura de canal. Gura fluviului. ◊ Gura de ham = ham primitiv, format numai din cureaua de pe piept si din cea care se petrece pe dupa gatul calului. Gura de apa = instalatie care serveste pentru a lua apa dintr-o retea de distributie. Gura de incendiu = gura de apa la care se monteaza un furtun pentru luarea apei sub presiune in caz de incendiu. Gura de foc = nume generic pentru armele de foc (grele). Gura artificiala = aparat compus, in general, dintr-un difuzor montat intr-o incinta acustica, de forma si dimensiuni astfel alese, incat caracteristicile acustice sa fie asemanatoare cu acelea ale gurii umane. ◊ Expr. A lega gura panzei = a) a innoda capetele firelor de urzeala inainte de a incepe tesutul; b) a se instari. A prins panza gura = s-a facut inceputul. A se afla (sau a trimite pe cineva) in gura tunului = a fi expus (sau a expune pe cineva) la un mare pericol. – Lat. gula „gatlej, gat”.

HICORI, hicori, s. m. Arbore din America de Nord, asemanator cu nucul, din al carui lemn, greu, foarte tare si flexibil, se fac diverse obiecte, mai ales schiuri (Carya ovata). – Din fr. hickory.

HOHOT, hohote, s. n. Izbucnire zgomotoasa de ras sau de plans. ◊ Expr. A plange (sau a rade) cu hohot (sau in hohote) = a plange (sau a rade) foarte tare, zgomotos. ♦ Fig. Zgomot puternic (cu ecou). – Cf. rus. hohot.

HOLERA, holere, s. f. 1. Boala epidemica grava, adesea mortala, caracterizata prin crampe stomacale foarte dureroase, varsaturi si diaree, care duce la o puternica deshidratare a organismului. ◊ Expr. A da holera in cineva = a se speria foarte tare, a intra spaima in cineva. 2. Boala infectioasa a pasarilor, cu evolutie grava, provocata de un microb; pasteureloza. 3. Epitet dat unei fiinte urate si rele. – Din lat. cholera, ngr. cholera, ucr. holera.

IESI, ies, vb. IV. Intranz. 1. A parasi un loc, o incapere, un spatiu inchis, limitat, plecand afara; a trece din interior in exterior. ◊ Expr. A iesi afara = a d****a (2). A-i iesi (cuiva) inainte sau a iesi in calea cuiva = a intampina pe cineva. ♦ A se duce, a pleca de acasa. 2. A se ivi, a aparea, a se face vazut sau auzit. ◊ Expr. A iesi in relief = a) a fi mai in afara decat cele din jur, a fi proeminent; b) a se remarca, a se releva. A-i iesi (cuiva) ochii din cap (sau sufletul), se zice cand cineva depune un efort extrem de mare. ♦ (Despre semanaturi) A rasari, a creste. ♦ A se naste din..., a-si trage originea; a proveni. 3. A parasi o pozitie, o situatie, o stare; a se desprinde, a se elibera. ◊ Expr. A-si iesi din sarite (sau din fire, din rabdari, din pepeni, din tatani, din balamale) = a se enerva foarte tare, a se mania. ♦ A se abate de la o hotarare, de la o decizie etc.; a incalca, a nu respecta. 4. A ajunge, a izbuti, a reusi (intr-un anumit fel). A iesit primul. ◊ Loc. vb. A iesi biruitor (sau invingator) = a birui, a invinge. ◊ Expr. A-i iesi (cuiva ceva) dupa plac = a-i reusi (ceva cuiva) asa cum a dorit. Cum o iesi, (numai) sa iasa, exprima indiferenta sau resemnarea fata de un rezultat (nefavorabil) asteptat. ♦ A promova, a avansa, a ajunge. A iesit ofiter. 5. A rezulta de pe urma unui efort, a unei activitati etc.; a obtine un castig material. ♦ (Despre calcule, socoteli) A da rezultat (bun), a se incheia cu o concluzie. 6. A se decolora; a se spalaci. – Lat. exire.

INIMA, inimi, s. f. I. 1. Organ intern musculos central al aparatului circulator, situat in partea stanga a toracelui, care are rolul de a asigura, prin contractiile sale ritmice, circulatia sangelui in organism, la om si la animalele superioare; cord¹. ♦ Piept. 2. (Pop.) Stomac, burta, pantece, ranza. ◊ Expr. A (mai) prinde (de) inima = a scapa de senzatia de slabiciune dupa ce a mancat, a se (mai) intrema, a (mai) capata putere. Pe inima goala = cu stomacul gol, fara a fi mancat ceva. A (se) simti greu la inima = a-i fi greata, a-i veni sa verse. 3. (La cartile de joc) Cupa². 4. Piesa sau organ de masina care are forma asemanatoare cu o inima (I 1). II. Fig. 1. Inima (I 1) considerata ca sediu al sentimentelor umane: a) (In legatura cu bucurii, placeri) I s-a bucurat inima cand a auzit vestea cea buna. ◊ Loc. adv. Dupa (sau pe) voia (sau pofta) inimii = dupa plac, nestingherit, cum ii e dorinta. Cu (sau din) toata inima sau cu draga inima = cu tot sufletul, cu foarte mare si sincera placere. ◊ Expr. A rade inima in cineva sau a-i rade cuiva inima = a fi bucuros, satisfacut, multumit. A unge (pe cineva) la inima = a face (cuiva) placere; a incanta, a bucura (pe cineva). Cat ii cere (cuiva) inima = atat cat vrea, cat pofteste, cat are placere. A-i merge (cuiva ceva) la inima = a-i placea (ceva) foarte mult. A-si calca pe inima = a renunta la propriul punct de vedere, la propria opinie sau placere. (A fi) cu inima usoara = (a fi) fara griji, bine dispus, cu constiinta impacata. b) (In legatura cu suferinte, dureri, necazuri) Il doare la inima cand vede atata risipa. ◊ Expr. A seca (sau a arde, a frige pe cineva) la inima = a provoca (cuiva) o durere morala, o suparare mare. A i se rupe (sau a-i rupe cuiva) inima = a-i fi mila de cineva. A i se topi inima = a suferi foarte tare. A se sfarsi la inima = a se imbolnavi, a muri de durere, a fi colpesit de durere. A avea ceva pe inima = a fi chinuit de un gand neimpartasit, a avea o taina in suflet. A-si racori inima = a spune ce are pe suflet, a-si descarca sufletul. A pune (ceva) la inima = a se supara (pentru ceva) mai mult decat merita. A-i strica (cuiva) inima = a-i spulbera (cuiva) buna dispozitie, a indispune (pe cineva), a mahni (pe cineva). A ramane cu inima fripta = a ramane mahnit, dezolat, indurerat. Parca mi-a trecut (sau mi-a dat cu) un fier ars (sau rosu) prin inima, se spune cand cineva primeste pe neasteptate o veste trista sau cand il cuprinde o durere fizica in mod brusc. Inima albastra = suflet trist, indurerat; tristete, melancolie, mahnire, deprimare; furie, ciuda, manie, necaz. Inima rea = mahnire, durere, amaraciune. A-si face (sau a-i face cuiva) inima rea = a se mahni (sau a mahni pe cineva). c) (In legatura cu sentimente de iubire) Inima-mi zboara la tine. ◊ Expr. A avea (pe cineva) in (sau la) inima = a iubi (pe cineva). A-i ramane (cuiva) inima la... = a ramane cu gandul la cineva sau la ceva care i-a placut. A avea tragere de inima (pentru...) sau a-l trage (pe cineva) inima sa... = a se simti atras sa faca ceva. d) (In legatura cu bunatatea sau rautatea cuiva, in loc. si in expr.) Inima dreapta = om drept, cinstit, corect. Inima de aur = om bun. Slab de inima = milos, impresionabil, influentabil. Cu inima = bun, milos, intelegator, uman. A avea inima buna (sau de aur) sau a fi bun la inima (sau cu inima buna) = a fi bun, milos, intelegator, darnic. A avea inima deschisa = a fi sincer, cinstit. A spune de la (sau din) inima = a spune cu toata sinceritatea, fara reticente, a vorbi deschis, fara rezerve. A avea inima larga = a fi marinimos, milos, darnic. A se m**a la inima sau a (i) se inm**a (cuiva) inima = a deveni bun, milos; a se indupleca. A nu-l lasa pe cineva inima sa..., se spune cand cineva nu-si poate opri pornirile bune, actiunile generoase. (A fi om) de inima = (a fi om) bun, saritor. A fi fara inima sau a fi rau (sau cainos, negru) la inima = a fi rau, inrait. (A avea) inima haina (sau salbatica) = (a fi) crud, neintelegator, dusmanos, rau. (A avea) inima de piatra (sau impietrita) = (a fi) nesimtitor, rau, fara suflet, rece. A i se impietri cuiva inima = a deveni insensibil la orice durere sau bucurie, a fi lipsit de omenie. e) (In legatura cu instincte sau presimtiri) Imi spune inima ca s-a intamplat o nenorocire. f) (In legatura cu curajul, cu indrazneala sau cu energia, cu puterea de vointa sau de actiune a cuiva) Infrunta pericolul cu inima rece. ◊ Cu inima = (loc. adv.) energic, cu viata; (loc. adj. si adv.) inimos, curajos; pasionat. ◊ Expr. A(-si) pierde inima = a-si pierde curajul, speranta, a se descuraja. A-si lua inima in dinti = a-si face curaj, a se hotari sa intreprinda ceva. A-i veni (cuiva) inima la loc, se spune cand cineva isi recapata calmul, echilibrul si curajul dupa un moment de emotie sau de spaima. A (mai) prinde (la) inima = a capata (din nou) putere, curaj, a se restabili sufleteste, a nu-i mai fi teama. A-i tine cuiva inima = a incuraja, a consola pe cineva. A i se face (cuiva) inima cat un purice = a-i fi (cuiva) frica de ceva; a se descuraja. A i se taia inima = a-si pierde curajul. 2. Inima (I 1) considerata ca centru si simbol al vietii sufletesti. L-am sters din inima. ◊ Loc. adv. Din inima sau din toata inima, din adancul inimii = din tot sufletul, cu toata puterea sufleteasca. ◊ Expr. (A fi) cu inima impacata = (a fi) cu constiinta impacata, linistita, curata. III. Fig. 1. Caracter, fire. Seamana cu tatal lui la chip si la inima. 2. Fiinta, om, individ. Inflacararea a cuprins toate inimile. IV. P. a**l. 1. Mijloc, centru, interior. ◊ Expr. (Ir.) A rupe inima targului = a) a cumpara ce este mai prost, a face o afacere proasta; b) a impresiona cu ceva foarte tare. 2. Piesa sau element de constructie care ocupa un loc central intr-un sistem tehnic sau intr-un element al acestuia. ◊ Inima carului (sau a carutei = partea din mijloc a carului (sau a carutei), care leaga osia de dinainte cu cea de dinapoi. 3. Partea din interior a unei plante, a unei legume, a unui fruct; miez. 4. Partea cea mai importanta, esentiala a unui lucru. [Pl. si (inv.) inime. – Var.: inema s. f.] – Lat. anima.

IMBATA, imbat, vb. I. 1. Refl. si tranz. (fact.) A ajunge sau a face pe cineva sa ajunga in starea de betie, a (se) ameti cu bautura; a (se) chercheli, a (se) aghesmui. ◊ Expr. A (se) imbata lulea (sau tun, turta, crita) = a (se) imbata foarte tare. A (se) imbata cu apa rece (sau chioara) = a (se) amagi, a (se) insela. ♦ Tranz. P. a**l. (Despre mirosuri puternice) A produce o stare asemanatoare cu betia; a ameti. 2. Tranz. si refl. Fig. A (se) incanta, a (se) ameti, a (se) tulbura. – Lat. *imbibitare (< bibitus „beat”).

INCHEGA, incheg, vb. I. 1. Refl. si tranz. A se face sau a face sa devina cheag; a (se) coagula. ◊ Expr. (Tranz.) Minte de incheaga apele = minte foarte tare. ♦ Refl. (Rar) A se strange la un loc, a se uni, a se lipi trainic (cu ceva sau unul cu altul). 2. Refl. Fig. A prinde contur, a se forma, a lua fiinta. – Lat. in-coagulare.

INCINS², -A, incinsi, -se, adj. 1. (Despre foc) Care arde cu flacari mari, bine aprins. ♦ Infierbantat², incalzit foarte tare (de foc, de soare etc.). ♦ Fig. Aprins², inflacarat, intetit. 2. (Despre fan, cereale, faina etc.) Care a inceput sa fermenteze, stricat, alterat; aprins², fermentat. – V. incinge¹.

INFIERBANTAT², -A, infierbantati, -te, adj. Care s-a incalzit foarte tare; incins². ♦ Fig. Inflacarat, aprins. – V. infierbanta.

INTOARCE, intorc, vb. III. I. 1. Refl. si tranz. A se inapoia² sau a face sa se inapoieze de unde a fost plecat; a reveni² sau a face sa revina. ♦ Tranz. (Despre o stare afectiva sau maladiva) A-l cuprinde din nou pe cineva (abia vindecat). ♦ Refl. A se indrepta spre un punct, schimband radical directia initiala. 2. (Pop.) A-si schimba sau a face pe cineva sa-si schimbe parerea, a se razgandi sau a face pe cineva sa se razgandeasca. ♦ Tranz. A retrage o vorba, o promisiune etc., a reveni asupra... 3. (Pop.) A (se) transforma, a (se) modifica, a (se) preface. S-a intors ploaia in ninsoare. ◊ Expr. (Refl.) A i se intoarce (cuiva) mania = a-i trece supararea. A i se intoarce cuiva inima = a i se schimba dispozitia, a se imblanzi. ♦ Tranz. (Inv.) A traduce un text dintr-o limba in alta; p. ext. a interpreta. II. 1. Tranz. A invarti, a suci, a rasuci (de pe o parte pe alta). ◊ Expr. Tranz. si refl. A (se) intoarce pe dos = a) a (se) nemultumi profund; a (se) supara foarte tare, a (se) tulbura; b) a(-si) strica buna dispozitie, a (se) bosumfla. ♦ Spec. A invarti, a rasuci resortul unui mecanism. A intoarce ceasul. ♦ Tranz. (Pop.) A jugani (un animal). 2. Tranz. si refl. A(-si) misca, a(-si) orienta corpul sau o parte a corpului, p. ext. privirea in alta directie decat cea initiala. ◊ Expr. (Tranz.) A intoarce cuiva spatele = a pleca in mod ostentativ de langa cineva; a parasi pe cineva, a nu se mai interesa de soarta cuiva. (Refl.; fam.) A i se intoarce (cuiva) matele sau stomacul pe dos = a i se face scarba, greata; fig. a fi dezgustat, scarbit. III. Tranz. 1. A schimba pozitia unui obiect, asezandu-l invers fata de pozitia anterioara sau fata de pozitia fireasca ◊ Expr. A intoarce casa pe dos = a rascoli totul in casa. A (o) intoarce si pe o parte (sau fata) si pe alta = a examina amanuntit, a discuta in detaliu. ♦ A da filele unei carti, ale unui caiet etc. inainte sau inapoi; a rasfoi. ◊ Expr. A intoarce foaia = a-si schimba atitudinea devenind mai ferm, mai sever. ♦ A pune, a imbraca un obiect vestimentar pe dos; a preface un obiect vestimentar transformandu-i dosul in fata. ◊ Expr. A(-si) intoarce cojocul (pe partea cealalta sau pe dos) = a-si schimba comportarea, atitudinea in rau fata de cineva. ♦ A invarti paiele, lanul etc. astfel incat partea umeda de la pamant sa ajunga deasupra. ♦ A ara din nou un ogor. 2. A da indarat, a restitui. ◊ Expr. A intoarce vizita = a raspunde printr-o vizita la o vizita primita anterior. ♦ Fig. A rasplati pe cineva pentru o fapta buna sau rea. ♦ (Determinat prin „cuvant”, „vorba” etc.) A raspunde, a replica (cu ostentatie, cu impertinenta). – Lat. intorquere.

MILA¹, mile, s. f. 1. Sentiment de intelegere si de compasiune fata de suferinta sau de nenorocirea cuiva; compatimire; indurare; milostenie. ◊ Loc. adj. si adv. Fara (de) mila = crud, nemilos, neindurator. ◊ Loc. adv. De mila sau de mila cuiva = dintr-un sentiment de compatimire (fata de cineva). ◊ Loc. conj. De mila sa nu... = de teama ca nu cumva sa... ◊ Expr. De sila, de mila sau de mila, de sila = vrand-nevrand; de voie, de nevoie. (A fi) vrednic de mila = (a se afla) intr-o situatie jalnica, (a fi) demn de compatimit. A-i plange (cuiva) de mila = a fi cuprins de parere de rau pentru suferintele sau pentru starea cuiva. A face (cuiva) mila = a provoca compatimirea, a fi vrednic de plans. A avea mila de... = a se purta cu grija, cu menajamente fata de cineva sau de ceva. (Ti-e) mai mare mila = a) se zice cand cineva se afla intr-o stare demna de compatimire; b) (cu valoare de superlativ) foarte tare (sau mult, dureros etc.). (Pop.) Fara mila de pacat = fara teama de a gresi. 2. Ajutor, binefacere; (concr.) pomana, milostenie. ◊ Expr. A cere mila = a) a cersi; b) a cere indurare, iertare. 3. Stare jalnica, de compatimit in care se afla cineva; mizerie. ♦ Tristete, melancolie, jale. 4. Bunavointa, bunatate, indulgenta, intelegere. ◊ Expr. (Pop.) A nu avea (sau a nu afla) mila (undeva sau la cineva) = a nu gasi bunavointa (undeva sau la cineva). ♦ (In credintele religioase) Bunavointa si ajutor pe care Dumnezeu le acorda omului; gratie divina, indurare. ◊ Expr. Unde (sau pe ce) pune el mana, pune si Dumnezeu mila, se spune despre acela caruia ii merg toate din plin. (Formula intrebuintata mai ales in limbaj bisericesc) Dumnezeu (sau Domnul) sa-si faca mila (de cineva sau cu cineva) = Dumnezeu sa se indure (de cineva). A lasa (pe cineva) in mila Domnului = a lasa (pe cineva) in voia sortii, a nu se mai interesa de el. (Fam.) Dumnezeu cu mila! = fie ce-o fi! cum o da Dumnezeu! Mila Domnului! = (exclamatie care exprima satisfactia sau adeziunea cuiva) slava Domnului! (Inv.) Prin (sau din, cu) mila lui Dumnezeu, formula de introducere la scrierile vechi, in acte administrative etc. – Din sl. milu.

URLA, urlu, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni si animale) A scoate urlete (1) specifice. ♦ Intranz. si tranz. P. a**l. (Despre oameni) A vorbi cu tonul foarte ridicat; a striga, a tipa; a plange cu hohote; a canta foarte tare (si neplacut pentru auz). ♦ Fig. (Despre o colectivitate umana) A clocoti, a fremata, a se agita. 2. (Despre vant, viscol, ape etc.: la pers. 3) A produce zgomote specifice, puternice; a vajai, a vui. – Lat. ululare.

VARGA, (1) vergi, (2) vargi, s. f. I. 1. Nuia lunga, subtire si flexibila, taiata de obicei dintr-o ramura dreapta de arbore. ◊ Expr. (Adesea adverbial) A tremura varga (sau ca varga) = a tremura foarte tare, din tot corpul (de frica sau de frig). (A fi) varga lui Dumnezeu = (a fi) foarte rau, aspru, crunt. ♦ (La pl.) Manunchi de bete taiate egal, cu care se aplicau in trecut pedepse corporale. ♦ Lovitura aplicata cuiva cu varga (I 1); urma lasata pe corp de o astfel de lovitura. ♦ Bat de undita. ♦ Vergea cu care se incarcau in trecut pustile si cu care se curata teava pustii. ♦ Bagheta. ♦ Vergea subtire de metal. 2. Compus: (Bot.) varga-ciobanului = a) planta erbacee cu tulpina si ramurile tepoase, cu flori liliachii, dispuse in capitule (Dipsacus silvester); b) scaius; varga-de-aur = splinuta (Solidago virgaurea). II. (Pop.) Dunga (in special la o tesatura). – Lat. virga.

VARSA, vars, vb. I. I. 1. Tranz. A face sa curga un lichid, o pulbere etc. (prin inclinarea sau rasturnarea recipientului in care se afla). ◊ Expr. A varsa lacrimi = a plange. A varsa sange = a ucide, a omori. A-si varsa sangele (pentru cineva sau ceva) = a-si sacrifica viata (pentru cineva sau ceva). (Pop.) A varsa matele (cuiva) = a spinteca (pe cineva); p. ext a ucide. A varsa (multe) sudori (sau naduseli sau a varsa sudori de moarte = a) a face un lucru greu, a munci din greu; b) a fi in agonie, a trage sa moara. ♦ A lansa, a arunca asupra cuiva sageti, bombe, explozibile (in cantitate mare). 2. Refl. (Despre rauri, fluvii etc.) A-si duce apele in alta apa mai mare ca volum. ♦ (Rar) A se revarsa (peste maluri). 3. Tranz. A vomita. ◊ Expr. A-si varsa (si) matele (sau maruntaiele), se spune cand cineva vomita foarte tare. A varsa venin sau A-si varsa veninul = a vorbi despre cineva cu dusmanie, cu ura. A-si varsa focul (sau sufletul, amarul) = a-si destainui durerea, mahnirea, supararea. A varsa foc, se spune despre caii iuti si puternici (din basme). 4. Tranz. (Despre surse de lumina, caldura etc.) A revarsa, a raspandi lumina, caldura. ◊ Refl. Caldura se revarsa pretutindeni. 5. Tranz. A imprastia, a risipi. II. Tranz. 1. A repartiza un ostas la o anumita unitate sau a-l trece dintr-o unitate in alta. 2. A preda cuiva o suma de bani, de obiecte de valoare etc.; a plati, a achita. – Lat. versare.

VENIN, (rar) veninuri, s. n. 1. Substanta toxica secretata de glandele unor animale (serpi, insecte sau arahnide) si de unele plante ca mijloc de atac sau de aparare, ori preparata de om (din plante otravitoare). ♦ Fig. Rautate; dusmanie. 2. (Anat.; pop.) Fiere; fig. suparare, mahnire, necaz; furie. ◊ Expr. A face venin = a se supara foarte tare, a-si face sange rau. A pune (cuiva) venin la inima = a face ca cineva sa se supere foarte tare. A-si varsa veninul = a-si manifesta supararea, mania, furia fata de cineva. – Lat. venenum.

ZAPUSI, pers. 3 zapuseste, vb. IV. Tranz. (Pop.; despre soare) A incalzi foarte tare, a infierbanta. – Din bg. zapusa, scr. zapusiti „a umple de fum”.

ZBATE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre fiinte) A face miscari bruste, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scapa de o stransoare); a se zvarcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca pestele pe uscat (sau ca musca in panza paianjenului), se zice despre cineva care se sileste din toate puterile sa scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvarcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage sa moara. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre parti ale corpului) A se misca, a zvacni, a palpita. ♦ A face tot ce-i sta in putinta, a se stradui din rasputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se misca cu putere incoace si incolo; a se involbura, a se invarteji. 3. (Reg.) A se targui, a se tocmi. ♦ Tranz. (Inv.) A reduce, a scadea din pretul unei marfi prin targuiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere).

VOTCA, votci, s. f. Rachiu foarte tare, facut din alcool de cereale si din apa cu duritate scazuta. [Var.: vodca, vutca s. f.] – Din rus. vodka.

CODRU, codri, s. m. 1. Padure (mare, deasa, batrana). ◊ Loc. adv. Ca in codru = nestingherit, fara sa-i pese de nimeni si de nimic; foarte tare. 2. Bucata mare de paine, de mamaliga etc. – Din lat. *quodrum (= quadrum).

MAR², mere, s. n. 1. Fruct al marului¹, de forma rotunda-turtita si de diferite culori. ◊ Expr. (Adverbial) A bate (sau a face, a lasa) mar (pe cineva) = a bate foarte tare (pe cineva). ◊ Compus: (reg.) mar-gutuie = gutuie. ♦ Marul discordiei = cauza neintelegerii sau a dusmaniei dintre mai multe persoane. 2. (In sintagma) Marul lui Adam = proeminenta a zgarciului tiroidian, vizibil la barbati in partea anterioara a gatului; nodul gatului. – Lat. melum.

PAROXISM, paroxisme, s. n. Intensitate maxima, punct culminant la care ajunge o senzatie, un sentiment, o stare, un proces, o actiune in desfasurare etc. ◊ Loc. adv. Pana la paroxism = in cel mai inalt grad, foarte tare. ♦ (Rar) Surescitare, tulburare extrema. – Din fr. paroxysme, germ. Paroxysmus.

PARJOL, parjoluri, s. n. 1. Foc mare si iute; incendiu violent si mistuitor. ◊ Expr. A face parjol = a nimici (prin foc); a face prapad, a prapadi. A da parjol = a da foc, a distruge (prin foc); a incendia. A plange cu foc si parjol = a plange cu desperare. A se face foc si parjol = a-si iesi din fire, a se infuria foarte tare. 2. Caldura mare si inabusitoare; arsita, zapuseala, zaduf. 3. Fig. Prapad, dezastru, calamitate, pustiire, urgie. – Din parjoli (derivat regresiv).

SARPE, serpi, s. m. (La pl.) Ordin de reptile (veninoase si neveninoase) lipsite de membre, cu corpul cilindric, adaptate la tarare prin miscari ondulatorii; (si la sg.) reptila din acest ordin. ◊ Sarpe de casa = specie de sarpe neveninos, lung de circa 1, 60 m, cu doua pete galbene pe ceafa, care traieste mai ales in regiunile inundabile, pe langa casa (Natrix natrix). Sarpe de alun = sarpe neveninos, lung de circa 1 m, cu o banda neagra pe laturile capului, care traieste la noi prin padurile de alun si prin locuri stancoase (Coronella austriaca). Sarpe cu clopotei = specie de sarpe veninos din America de Nord, lung pana la 2 metri, a carui coada este prevazuta cu solzi cornosi care produc un zgomot caracteristic (Crotalus horridus). Sarpe cu ochelari = cobra. ◊ Expr. (A tipa sau a striga, a urla) ca din (sau in) gura de sarpe = (a tipa, a striga, a urla) foarte tare. In gaura de sarpe = intr-un loc ascuns, care poate fi aflat cu mare greutate. A sari ca muscat de sarpe = a se infuria, a-si iesi din fire. A incalzi (sau a creste) sarpele la (sau in) san = a arata dragoste si bunavointa unui om nerecunoscator. A-l musca pe cineva sarpele de inima. se spune cand cineva se simte ispitit sa faca (sau sa spuna) ceea ce n-ar trebui. A-l musca (pe cineva) sarpele invidiei (ori al vanitatii) = a fi cuprins de invidie, de vanitate. A calca sarpele pe coada = a insulta, a supara pe un om rau, iute la manie. ♦ Fig. Persoana rea, vicleana, perfida. [Var.: serpe s. m.] – Lat. pop. serpes, -is (= serpens, -ntis).

TATAR, -A, tatari, -e s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Republicii Tatare sau din grupurile etnice (inrudite ca limba cu aceasta populatie) stabilite in cursul istoriei in diferite regiuni din Asia si Europa. ♦ Persoana care facea parte din triburile de origine mongola care in sec. XIII s-au intins din Asia pana in Europa rasariteana si centrala, constituind statul Hoardei de Aur (de unde au facut dese incursiuni in tarile vecine). ◊ Expr. Doar nu vin (sau dau) tatarii, se spune cand cineva se grabeste sau fuge fara un motiv serios. Parca-l alunga tatarii (din urma), se spune despre cineva care se grabeste foarte tare. 2. Adj. Care apartine tatarilor (1), privitor la tatari; tataresc. ♦ (Substantivat, f.) Limba tatara. – Din tc. tatar.

FORTISSIMO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Cu cea mai mare intensitate sau putere; foarte tare. – Cuv. it.

PANICA s. f. Senzatie de spaima violenta de care este cuprinsa subit (si adesea fara temei) o persoana sau o colectivitate. ◊ Expr. A intra in panica = a se nelinisti, a se alarma, a se speria (foarte tare). – Din ngr. panikos, fr. panique, it. panico, germ. Panik.

PAR¹, pari, s. m. 1. Bucata de lemn lunga si (relativ) groasa, de obicei ascutita, folosita mai ales ca element de sustinere, de fixare etc. in diferite constructii sau ca parghie, ca ciomag etc. ◊ Loc. adv. Cu parul = cu forta, silit. ◊ Expr. A-i da (cuiva) cu parul in cap = a bate foarte tare (pe cineva); p. ext. a impiedica (pe cineva) sa promoveze, sa actioneze etc. Parca mi-a (sau ti-a, i-a etc.) dat cu parul in cap, se spune cand cineva a primit pe neasteptate o veste neplacuta. A (i) se apropia funia de par = a) a fi batran, aproape de moarte; b) a se apropia un anumit termen (pentru indeplinirea presanta a ceva); a se apropia deznodamantul. 2. Craca groasa de copac. ◊ Par de oale = prepeleac (pentru vase, oale). – Lat. palus.

PARA¹ s. f. Flacara, vapaie; p. ext. caldura dogoritoare, dogoare. ◊ Loc. adj. De para = rosu aprins (ca flacara); arzator, dogoritor. ◊ Expr. A trece (sau a sari) prin foc si para = a infrunta orice primejdie, a face tot posibilul pentru atingerea unui scop. A se face foc si para (de manie) = a se supara, a se mania foarte tare. Foc si para = infierbantat, indarjit; suparat, infuriat. ♦ Fig. Sentiment puternic si chinuitor; inflacarare; chin sufletesc, dorinta chinuitoare. – Din sl. para.

PASTRAMA, pastramuri, s. f. Carne (de oaie, de capra, de porc, de gasca etc.) sarata, afumata, uscata si (puternic) condimentata, care serveste ca aliment. ◊ Expr. (Fam.) A tine (pe cineva) la pastrama = a tine (pe cineva) inchis un timp indelungat. A face (pe cineva) pastrama = a bate foarte tare (pe cineva). A se face pastrama = a slabi foarte tare. A pune la pastrama = a ucide; a distruge. ♦ (La pl.) Diferite sortimente din carnea definita mai sus. [Var.: (inv. si reg.) pastrama s. f.] – Din ngr. pastramas, tc. pastırma.

PAR², peri, s. m. 1. Totalitatea firelor subtiri de origine epidermica, cornoasa, care cresc pe pielea omului si mai ales pe a unor animale; spec. fiecare dintre firele de felul celor de mai sus sau (cu sens colectiv) totalitatea acestor fire, care acopera capul omului. ◊ In doi peri = a) loc. adj. (pop.) carunt; p. ext. care este intre doua varste; b) loc. adj. si adv. (care este) neprecizat, nedefinit bine, nehotarat, intre doua stari; p. ext. indoielnic, confuz, echivoc, neclar; c) loc. adj. si adv. (reg.) ametit de bautura; cherchelit. ◊ Loc. adv. In par = cu toti de fata. ◊ Expr. Din (sau de-a) fir in (ori a) par = de la un capat la altul si cu lux de amanunte; in intregime, in amanunt. Tras de par, se spune despre o concluzie fortata, la care ajunge cineva exagerand sau denaturand adevarul. A se lua cu mainile de par sau a-si smulge parul din cap, se spune cand cineva este cuprins de disperare. A se lua (sau a se prinde) de par cu cineva = a se certa foarte tare, a se incaiera cu cineva. A atarna de un fir de par = a depinde de o nimica toata. A se da dupa par = a se comporta dupa cum cere imprejurarea; a se acomoda. N-am par in cap sau cat par in cap, ca parul din cap = in numar foarte mare; foarte mult. Cat par in palma (sau pe broasca) = nimic; deloc. Cand mi-o creste par in palma = niciodata. A avea par pe limba = a fi prost; a fi lipsit de educatie, necioplit. A i se ridica (sau a i se sui) (tot) parul (in cap sau in varful capului) sau a i se face (ori a i se ridica, etc.) parul maciuca = a se inspaimanta, a se ingrozi, a-i fi foarte frica. A despica (sau a taia) parul (sau firul de par) in patru (ori in sapte etc.) = a cerceta ceva cu minutiozitate exagerata. A-i scoate (cuiva) peri albi = a pricinui (cuiva) multe necazuri; a sacai, a agasa (pe cineva). A-i iesi (cuiva) peri albi = a imbatrani din cauza prea multor necazuri. A-i iesi (sau a-i trece) cuiva parul prin caciula = a face eforturi deosebite, trecand peste multe greutati; a ajunge la limita rabdarii. ♦ (Pop.) Peri rai = numele unei boli de ochi, de obicei provocata de firele de gene mai lungi care irita globul ocular. ♦ (Fiecare dintre) firele chitinoase care acopera unele organe sau parti ale corpului insectelor. ♦ P. a**l. Firele scurte, iesire in afara, care acopera suprafata unei tesaturi, in special a unui covor. 2. Denumire generala data fibrelor naturale de origine animala; p. ext. tesatura din aceste fibre. 3. P. a**l. Fiecare dintre filamentele (fine), de origine epidermica, existente pe anumite organe ale unor plante. 4. Arc in forma de spirala la ceas. 5. Compuse: parul-fetei = planta criptogama inrudita cu feriga, intrebuintata ca planta medicinala si ornamentala (Adianthum capillus- Veneris); parul-Maicii-Domnului = planta erbacee cu frunze mate, crestate adanc (Asplenium adianthum nigrum); parul-porcului = planta erbacee cu frunze lungi si cu spiculete (Equisetum telmateja). 6. Compus: (Astron.) Parul Berenicei = numele unei constelatii din emisfera boreala. – Lat. pilus.

FACE, fac, vb. III. A. Tranz. I. 1. A intocmi, a alcatui, a fauri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ◊ A procura un obiect, dispunand confectionarea lui de catre altcineva. Isi face pantofi. 2. A construi, a cladi; a ridica, a aseza. Face o casa. Face fanul stoguri. 3. A gati, a prepara, a pregati un aliment, o mancare. 4. A compune, a scrie, a crea o opera literara; a executa, a realiza o opera artistica. 5. A stabili o lege, o conventie, o intelegere. 6. A castiga, a agonisi, a strange bani, avere. 7. A pregati ceva intr-un anumit scop. Isi face bagajele. ♦ Expr. A face focul = a atata, a aprinde focul. ◊ A aranja (parul, sprancenele, buzele, unghiile etc.). II. 1. (Despre femei) A naste. ♦ Expr. (Pop. si fam.) De cand l-a facut ma-sa sau de cand ma-sa l-a facut = de cand s-a nascut, dintotdeauna. ◊ (Despre soti) A procrea. ◊ (Despre mamifere) A fata. ◊ (Despre pasari) A oua. 2. (Despre pomi) A produce, a da roade; (despre plante) a scoate, a da muguri, frunze, flori etc. 3. (despre fiinte si plante) A capata, a dobandi; a-i aparea. A facut o batatura. ◊ A se imbolnavi de... A facut scarlatina. 4. (In expr.) A face ochi = a) (despre puii unor animale) a putea deschide ochii (la cateva zile dupa nastere); b) (fam., despre oameni) a se trezi, a se scula din somn. A face burta (sau) pantece = a se ingrasa. A face genunchi = (despre pantaloni) a se deforma (de multa purtare) in dreptul genunchilor. III. 1. A intocmi, a potrivi lucrurile astfel ca sa...; a da cuiva posibilitatea de a... Ce-a facut, ce-a dres, ca a reusit... 2. A determina, a convinge. Nu l-au putut face sa se insoare. 3. A obliga, a sili, a constrange, a pune pe cineva sa... Nu ma face sa plec. 4. A predispune la ceva; a indemna. Timpul urat il face trist. IV. 1. A determina sau a ajuta pe cineva sau ceva sa-si schimbe starea initiala, sa ajunga intr-o anumita situatie. L-a facut om. ◊ Expr. A face (sau, refl., a se face) bine (sau sanatos) = a (se) insanatosi, a (se) vindeca. 2. A preface, a schimba, a transforma in... Faceti din piatra aur. ◊ Expr. A face din tantar armasar = a exagera mult. A face (cuiva) coastele pantec (sau spinarea cobza) = a bate (pe cineva) tare. A face noaptea (sau din noapte) zi = a nu dormi, a ramane treaz toata noaptea. A face (sau, refl., a se face) praf = a (se) distruge, a (se) nimici. 3. A zice, a spune (despre cineva sau cuiva) ca este..., a califica; a invinui, a acuza pe cineva de... L-a facut magar. ◊ Expr. A face (pe cineva) cum ii vine la gura = a ocari sau a certa (pe cineva) rau, fara a-si alege cuvintele, a batjocori (pe cineva). A face (pe cineva) cu ou si cu otet v. otet. V. 1. A savarsi, a faptui, a comite. ◊ Expr. Face ce face si... = incearca prin toate mijloacele si izbuteste sa...; nu stiu cum procedeaza ca...; vorba e ca... A nu avea ce face (sau ce sa faca) = a) a nu avea o ocupatie; b) a nu-i ramane cuiva nimic de schimbat intr-o situatie, a nu avea posibilitatea sa se impotriveasca, sa obiecteze, sa ajute cu ceva; a nu avea incotro; c) se spune despre cineva (sau cuiva) care comite sau este pe punctul sa comita o imprudenta, o prostie, o gafa. A nu avea ce face cu... = a nu avea (nici o) nevoie de..., a nu-i trebui; a nu-i folosi, a nu-i servi la nimic. Ce (mai) faci? = cum iti merge? cum o (mai) duci? A face totul sau a face tot posibilul (sau in toate chipurile, posibilul si imposibilul) sa (sau ca sa) = a depune toate eforturile (pentru a realiza ceva). (exprimand surpriza neplacuta si purtand accentul in fraza) Ce face?! = cum?! cum se poate (una ca asta)? Ce (tot) faci (sau ce ai facut de)...? = ce ti s-a intamplat ca...? care e cauza ca...? Ce-i de facut (cu cineva sau cu ceva) ? = cum sa se procedeze (cu cineva sau cu ceva) ? N-am facut nimic = a) nu am realizat nimic, nu m-am ales cu nimic; b) nu sunt vinovat, nu am comis ceea ce mi se imputa. Vazand si facand = procedand conform situatiei, imprejurarilor, fara un plan dinainte stabilit. A avea a (sau de-a) face cu cineva (sau cu ceva) = a) a avea ceva comun cu cineva (sau cu ceva), a exista anumite relatii intre...; b) a o pati, a suporta consecintele faptelor sale. Ce are a face? = ce legatura este (intre un lucru si altul)? Ce intereseaza? si ce-i cu asta? N-are a face! = nu intereseaza! n-are importanta! (Refl.) S-a facut! = ne-am inteles! s-a aranjat! Fii fara grija! 2. A provoca, a da nastere la..., a cauza, a pricinui. A facut o incurcatura ◊ Expr. Nu face nimic! = (formula de politete cu care se raspunde celui ce-si cere scuze pentru un neajuns sau o suparare pricinuita fara voie) nu are nici o importanta! A i-o face (buna sau lata sau cu varf) sau a-i face (cuiva) una (si buna) = a-i pricinui cuiva un rau, un neajuns. A(-si) face inima rea (sau sange rau) = a (se) supara, a (se) consuma. A-si face ganduri (sau griji) = a se ingrijora. ♦ A arata, a manifesta, a acorda. I-a facut toate onorurile. 3. A aduce la indeplinire; a realiza, a indeplini, a implini. Si-a facut datoria. ◊ Expr. A face (un) targ (sau targul) = a cadea de acord, a incheia o tranzactie (comerciala). ♦ A juca (un meci). 4. A exercita, a practica o meserie. Face avocatura. ♦ A studia, a urma un curs sau o forma de invatamant. Face medicina. 5. (Cu complementul „semn”) A atrage cuiva atentia printr-un gest; a da cuiva sa inteleaga ceva printr-un semn. (Cu elipsa complementului) Face din cap ca a inteles. ◊ Expr. A face (cuiva) cu degetul = a ameninta (pe cineva) cu degetul aratator. A face (cuiva) cu ochiul = a) a face (cuiva) un semn simbolic (inchizand si deschizand un ochi); b) a atrage, a imbia. 6. A parcurge, a strabate un drum sau o distanta. A facut 2 kilometri. 7. A petrece, a parcurge un interval de timp. Cu el si-a facut veacul. B. Intranz. I. 1. A proceda; a actiona; a se comporta. Fa cum stii. ♦ Refl. (In constructii interogative) A se descurca intr-un anumit fel. Ce se face acum? 2. A-i merge cuiva bine (sau rau), a o duce bine (sau rau). 3. (In superstitii, determinat prin „a bine”, „a rau”, „a ploaie” etc.) A prevesti, a cobi. Porcul face a ploaie. 4. (Pop.; in superstitii) A vraji, a fermeca; a descanta. I-a facut de boala. II. 1. A valora, a pretui; a costa. Cat fac pantofii? 2. (La pers. 3; cu valoare impersonala) A fi vrednic (de a...), a merita (sa...). Scump, dar face! 3. (Fam.; in expr.) Nu face pentru... = a) nu e potrivit, nu corespunde pentru...; b) nu e de prestigiul cuiva, nu cadreaza cu... III. 1. A se indrepta, a merge, a porni (catre sau spre...; a o coti (spre...). Am facut la dreapta. ◊ Refl. (Fam.) A se abate, a se duce (sau a veni), a se apropia. Fa-te incoace! 2. A zice, a spune. Am sa te cert, facea el. C. Refl. I. 1. (despre zi, noapte, intuneric etc.) A se produce, a se ivi, a se lasa. ♦ A i se face (cuiva) negru (sau rosu etc.) inaintea ochilor = a nu mai vedea, a i se face rau (din cauza supararii, a maniei); a se supara, a se mania foarte tare. ◊ Impers. (Pop.) A i se parea cuiva ca vede sau ca aude ceva sau pe cineva (in vis sau in imaginatie). Se facea ca vede un palat. 2. (despre drumuri, vai etc.) A se desfasura, a se deschide (inaintea ochilor). Se facea o vale lunga. 3. (despre senzatii sau sentimente; construit cu dativul pronumelui) A se naste, a se produce (in cineva) deodata, a fi cuprins de... I s-a facut frica. ◊ A fi cuprins de o dorinta nestapanita pentru ceva, a simti dorul de... I s-a facut de duca. 4. (Pop.) A se intampla. Ce s-a facut cu el? ♦ Expr. Ce s-a facut (cineva)? = ce a devenit? cum s-a descurcat? Cum se face ca... (sau de...) = cum e posibil ca...? II. 1. A ajunge, a deveni. Copilul s-a facut mare. ♦ Loc. vb. A se face galben = a se ingalbeni. A se face vanat = a se invineti. A se face rosu. = a se inrosi, a se imbujora. ♦ Expr. A se face stapan pe ceva = a lua un lucru in stapinire cu forta sau fara a-i apartine. A se face in doua = (despre drumuri, retele etc.) a se bifurca, a se desparti, a se ramifica. ◊ A ajunge la numarul de..., la un total de... Ceata se face de doua sute de osteni. ◊ A imbratisa cariera de..., a deveni. Se face muncitor metalurgist. ◊ Intranz. A indeplini o treaba sau o functie ocazionala. ◊ (determinat prin „la loc”, „din nou”, „iarasi” etc.) A redeveni. S-a facut din nou om. 2. A se preface, a simula. Se face ca pleaca. ◊ Intranz. A-si lua infatisarea de..., a se arata, a-si da aere de... Face pe nevinovata. – Lat. facere.

PETICI, peticesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune petice (1), a repara cu petice o haina rupta, un obiect stricat etc.; a carpi. ♦ (Fam.) A repara un aparat, un sistem tehnic cu mijloace rudimentare si in mod provizoriu; a carpaci. ♦ A imbunatati intr-o masura oarecare un lucru prost facut. 2. Tranz. si refl. (Rar) A face sa ramana sau a ramane numai petice (1); a (se) rupe in bucati; a (se) zdrentui ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-i petici (cuiva) cojocul = a bate foarte tare (pe cineva). 3. Tranz. A astupa gropile si sparturile unui drum cu material pietros. [Var.: peteci vb. IV] – Din petic.

ROSU, -IE, rosii, adj., subst. I. Adj. 1. De culoarea sangelui. ◊ Oua rosii = oua vopsite (cu rosu sau, p. gener., cu alta culoare), traditionale la crestini de Pasti. Pamant rosu = pamant de culoare rosiatica (intalnit mai ales in tinuturile mediteraneene). 2. Roscat, roscovan, aramiu. 3. De culoare rumena aprinsa. ♦ Imbujorat la fata. ♦ (Despre ochi) Injectat, congestionat. 4. (Despre metale) Inrosit in foc; incandescent. ♦ ◊ Fier rosu = bucata de fier incandescent cu care se insemneaza animalele (odinioara si sclavii, ocnasii etc.). II. Adj. Fig. Comunist. ◊ Garzile rosii = detasamente de muncitori, organizate in Rusia in timpul Revolutiei din 1917. III. S. n. 1. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situata in marginea acestuia dinspre lungimile de unda mari; culoarea sangelui. ♦ Loc. adv. Pana la rosu = (despre metale) pana la starea de incandescenta. ◊ Expr. A vedea (sau a i se face cuiva) rosu (inaintea ochilor) = a se infuria, a se enerva foarte tare. ♦ (Concr.) Vopsea rosie. ◊ (Chim.) Rosu de Congo = colorant organic de sinteza, care se prezinta ca o pulbere rosie (I 1), foarte usor solubila in apa, folosit in vopsitorie si ca indicator in chimia analitica. 2. Fard de culoare rosie (I 1) pentru obraz si buze; ruj. 3. Tesatura, panglica, broderie de culoare rosie (I 1). 4. Culoarea uneia dintre cartile de joc, in forma de inima rosie (I 1). IV. S. m. 1. Adept al comunismului. ♦ Porecla data de adversari membrilor aripii radicale a partidului liberal din Romania din a doua jumatate a secolului XIX. 2. (Inv.; la pl.) Corp de trupa de calareti sau de pedestrasi in vechea armata a Moldovei, compus din boierii de tara (cu uniforma de culoare rosie); (si la sg.) ostas din acest corp de trupa. V. S. f. Patlagica rosie, v. patlagica. VI. S. f. (In sintagmele) Rosie daneza = rasa de taurine obtinuta in Danemarca si crescuta pentru productia de lapte. Rosie de stepa = rasa de taurine buna producatoare de lapte, adaptata la conditiile de stepa. [Var.: (reg.) ros, -a adj., s. n.] – Lat. roseus.

PIELE, piei, s. f. 1. Tesut conjunctiv-epitelial care acopera intreaga suprafata a corpului animalelor vertebrate si a celor mai multe dintre nevertebrate; spec. epiderma omului. ◊ Loc. adj. si adv. In (sau cu) pielea goala = complet dezbracat; gol, nud. ◊ Loc. adv. (Pana) la piele = in intregime, de tot, complet. ◊ Expr. A sti (sau a vedea etc.) cat ii (sau ce-i) poate pielea cuiva = a sti (sau a vedea) de ce e in stare, cat valoreaza cineva. A nu-i face pielea (nici) doi bani (sau nici doua parale, nici o ceapa degerata) sau a nu-i plati pielea (nici) un ban = a nu fi bun de nimic, a nu avea nici o valoare. A nu(-si) mai incapea in piele = a) a fi bucuros, fericit etc.; b) a fi foarte ingamfat. A(-i) intra (sau a i se baga) (pe) sub piele sau (pe) sub pielea cuiva = a reusi sa castige increderea sau simpatia cuiva (prin lingusiri, insistente, servicii etc.). A i se face (cuiva) pielea de gaina (sau de gasca) ori pielea gainii (sau a gastii) = a i se increti (cuiva) pielea (de frica, de frig etc.). A-i lua (cuiva) (si) pielea (de pe el) sau sapte (ori noua) piei = a exploata pe cineva crancen, a-l jecmani. (A fi) numai piele(a) si os(ul) = (a fi) foarte slab. A-i frige cuiva pielea = a se razbuna pe cineva, a chinui sau a pedepsi aspru pe cineva. A plati cu pielea = a suporta o pedeapsa corporala. A-si lasa pielea (pe undeva) sau a da pielea popii = a muri (pe undeva). A-si pune pielea in saramura = a) a risca, a se expune; b) a-si impune anumite restrictii pentru a realiza ceva. A-si pune pielea pentru cineva = a se expune la neplaceri pentru cineva; a-si pune viata in primejdie pentru cineva. A-si iesi din piele = a fi cuprins de un sentiment foarte puternic (de bucurie, de ciuda etc.). A-i da (sau a-i iesi cuiva ceva) prin piele = a suporta consecintele unui fapt, a o pati, a-i iesi pe nas. A-si vinde (si) pielea de pe el = a-si vinde tot, a face orice sacrificiu material (pentru a scapa de o datorie, de o primejdie etc.). A-si vinde scump pielea = a lupta cu inversunare, provocand mari neajunsuri adversarului (chiar daca nu mai sunt sorti de izbanda). A ramane numai cu pielea = a ramane foarte sarac. (A fi) vai (si amar) de pielea cuiva = (a fi) rau de cineva, (a fi) vai de capul lui. A simti (ceva) pe propria (sa) piele = a suporta din plin si personal consecintele unei situatii. A fi in pielea cuiva = a se afla exact in aceeasi situatie (dificila) cu altcineva. A face ceva pe pielea altuia = a-si satisface gusturi, a-si crea avantaje in dauna altora, aruncand riscul asupra altora. Numai pielea lui stie, se spune despre cel care a rabdat si a suferit multe. A avea pielea groasa sau a fi gros la piele (sau cu pielea groasa) = a fi lipsit de bun-simt, a fi obraznic. A-i face (cuiva) pielea toba (sau burduf) = a bate pe cineva foarte tare. ◊ Compus: pieile-rosii = nume dat populatiei indiene aborigene din America de Nord; amerindieni. ♦ Fig. Fiinta, faptura; p. ext. viata. Tine la pielea lui. 2. Piele (1) jupuita de pe un animal (si prelucrata); spec. blana. ♦ Piele de d**c = tesatura deasa de bumbac, foarte rezistenta, cu o parte pufoasa (imitand antilopa). [Gen.-dat.: pielii, pieii] – Lat. pellis, -em.

PLOUA, pers. 3 ploua, vb. I. 1. Intranz. impers. A cadea, a curge ploaia. ◊ Expr. A ploua cu galeata (sau ca din cofa) = a ploua foarte tare, cu picaturi mari si repezi. Ploua de varsa = ploua foarte tare. A ploua ca prin sita = a ploua marunt si des; a cerne, a bura. Parca tot ii ninge si-i ploua, se spune despre o persoana posomorata si mereu nemultumita. (Fam.) A se face ca ploua = a da impresia ca nu observa un lucru sau un fapt neplacut. ♦ Tranz. impers. A cadea ploaia asupra cuiva sau a ceva; a uda. 2. Tranz. si intranz. P. a**l. A cadea (de sus) sau a lasa sa cada ceva in cantitate sau in numar mare si in mod neintrerupt. [Pr.: plo-ua] – Lat. plovere (= pluere).

POCEALA, poceli, s. f. 1. Uratenie fizica, slutenie. ◊ Expr. (Arg.) A lua la poceala (pe cineva) = a bate foarte tare pe cineva (desfigurandu-l). 2. (Pop.) Boala a oamenilor (care, dupa credintele populare, ar fi provocata de duhuri rele); spec. epilepsie. – Poci + suf. -eala.

PRAPADI, prapadesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) distruge, a (se) nimici, a (se) face praf; a (se) narui, a (se) ruina, a (se) strica. ♦ Tranz. A duce la pierzanie; a nenoroci. 2. Tranz. A ucide, a omori, a rapune. ♦ Refl. A-si pierde viata, a muri, a pieri. ◊ Expr. A se prapadi de ras (sau de plans, de rusine etc.) = a rade (sau a plange etc.) foarte tare. A se prapadi dupa cineva (sau ceva) = a iubi, a-i placea cineva (sau ceva) foarte mult. A se prapadi de dorul... = a dori foarte mult... (Tranz.) A prapadi (pe cineva) din ochi = a iubi (pe cineva) nespus de mult. A se prapadi cu firea = a-si da foarte mare osteneala; a-si face foarte multe griji, a se consuma, a pune la inima. 3. Tranz. (Pop.) A pierde un bun; a risipi, a irosi. 4. Tranz. (Pop.) A nu mai recunoaste, a nu mai gasi; a rataci. A prapadit drumul. ♦ A nu mai vedea, a pierde din ochi. ♦ Refl. A se face nevazut; a disparea. – Din bg. propadam.

D**C, d***i, s. m. 1. Fiinta imaginara, de s*x masculin, intruchipare a spiritului rau; diavol, demon, satana, necuratul, aghiuta. ◊ Expr. A fi d****l gol (sau impielitat) sau a fi d**c impielitat = a) a fi rau, afurisit; b) a fi istet, poznas. Omul (sau salba, poama) d****lui sau om al d****lui = a) om rau, ticalos; b) om intreprinzator, descurcaret. A se teme de ceva ca de d****l (sau ca d****l de tamaie) = a se teme foarte tare de ceva. A se uita la cineva ca la d****l = a se uita la cineva cu dusmanie sau cu frica. E tot un d**c = e totuna, e acelasi lucru. A avea (sau a fi cu) d***i sau a avea pe d****l in el = a) a fi rau dispus, enervat; b) a fi energic, plin de viata, neastamparat. Parca a intrat d****l in el, se zice despre cineva manios, agitat sau cu o energie inepuizabila. A baga (pe cineva) in d***i (sau in toti d***ii) = a intimida, a infricosa (pe cineva); a face (pe cineva) sa depuna toate eforturile (de frica). Trebuie sa fie un d**c la mijloc, se spune cand nu poate fi gasita o explicatie logica a unei situatii incurcate sau cand se banuieste o cauza ascunsa, greu de gasit. Si-a bagat (sau si-a amestecat) d****l coada, se zice cand o situatie care parea clara se complica dintr-o data, capata o evolutie neasteptata. A trage pe d****l de coada = a fi foarte sarac, a o duce greu. A cauta pe d****l = a intra singur intr-o incurcatura, a-si provoca singur neplaceri. A da de (sau peste) d****l sau a vedea (sau a-si gasi) pe d****l = a o pati. A cauta pe d****l si a gasi pe tata-sau = a ajunge intr-o situatie si mai rea decat aceea anterioara. A trimite (pe cineva) la d****l sau a da d****lui = a injura, a blestema (pe cineva), pomenind de diavol. A trimite (pe cineva) de la d****l la tata-sau = a purta (pe cineva) de colo pana colo. A cere pe d****l si pe tata-sau (sau cat d****l pe tata-sau) = a cere (pe ceva) un pret exorbitant. A face pe d**cu-n patru sau a face si pe d****l = a face tot posibilul, a incerca toate mijloacele. A da (sau a lasa) d****lui (pe cineva sau ceva) = a abandona, a parasi (pe cineva sau ceva), a renunta definitiv (la cineva sau la ceva). A se duce d****lui = (despre persoane dezagreabile; adesea in imprecatii) a se duce fara sa se mai intoarca (si intr-un loc nestiut); (despre bunuri materiale) a se pierde, a se irosi. A se duce la d****l = a pleca unde vrea (fara sa-i mai stie nimeni de urma si fara sa-i mai doreasca revederea). A-l lua d****l (sau d***ii, mama d****lui) = a muri; a o pati. La d****l! formula exclamativa de dispret prin care se exprima dorinta de a renunta la ceva, de a se lepada de ceva. Pe d****l! = (formula exclamativa de negatie) nimic! Al d****lui! sau ptiu, d**ce! exclamatii exprimand uimire, enervare, admiratie. A nu avea nici pe d****l = a fi perfect sanatos. Lucrul d****lui = lucru dificil, dubios, care creeaza neplaceri. (Glumet si ir.) Buruiana (sau iarba, tamaia) d****lui = tutun. ♦ (In formule de generalizare extrema, cu sensul de „orice”, „oriunde”, „fie cine-o fi”) Face si pe d****l. ◊ Expr. La d**cu-n praznic sau la mama d****lui, unde si-a intarcat d****l copiii, unde si-a spart d****l opincile = intr-un loc (neprecizat) foarte indepartat. ♦ (In expr.) Al d****lui (de...) = a) foarte rau, pacatos; b) incomod, dificil; c) foarte, peste masura de..., grozav; d) energic, descurcaret, razbatator. (Asa) de-al d****lui! = fara nici un motiv, fiindca asa vreau! 2. Fig. Om plin de pacate, rau, crud; om poznas, istet, vioi. 3. Compus: d**c-de-mare = peste marin de culoare cenusie-rosiatica, cu corpul si capul comprimate lateral, a carui prima aripioara dorsala este formata din tepi veninosi (Trachinus d**co). – Lat. d**co, „sarpe, balaur”.

PIFTIE, piftii, s. f. Mancare preparata din carne, oase si cartilaje (de porc), fierte timp indelungat intr-o zeama (cu usturoi), care, dupa racire, se incheaga si devine gelatinoasa; racituri. ◊ Expr. (Fam.) A face (pe cineva) piftie = a bate foarte tare (pe cineva). – Din bg. pihtija, ngr. pihti.

PILAF, pilafuri, s. n. Mancare de orez (sau arpacas), gatita de obicei cu carne (de pasare) sau cu legume, ciuperci etc. ◊ Expr. (Fam.) A face (pe cineva) pilaf = a) a bate (pe cineva) foarte tare; a nimici; b) a uimi peste masura, a ului. – Din tc. pilav, ngr. pilafi.

OGARJI, ogarjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slabi foarte tare. – Cf. bg. grca.

NOD, noduri, s. n. 1. Loc in care se leaga doua fire, doua sfori, doua fasii de panza etc. ca sa se tina strans impreuna; loc in lungul sau la capatul unui fir, al unei sfori, al unei fasii de panza etc. unde s-a facut un ochi prin care s-a petrecut unul dintre capete si s-a strans tare; legatura obtinuta astfel. ◊ Loc. adj. (Rar) In noduri = incalcit, incurcat. ◊ Expr. A lega paraua cu zece noduri = a fi foarte zgarcit. ♦ Loc de intersectie a doua sau a mai multor cai de comunicatie avand directii diferite. ◊ Nod de cale ferata = punct de intersectie a cel putin trei linii principale de cale ferata, prevazut cu instalatii speciale pentru a asigura tranzitul trenurilor, desfacerea sau cuplarea unor vagoane, incarcarea si descarcarea marfurilor, deservirea calatorilor etc. ♦ Loc de legatura, de intretaiere, de intalnire a doua sau a mai multor elemente ale unui mecanism, ale unei constructii etc. 2. Proeminenta pe trunchiul unui arbore, pe tulpina unei plante sau la incheietura unui cotor; punct de unde incep sa creasca crengile pe tulpina sau frunzele pe lujer. ◊ Expr. A cauta (sau a gasi) (cuiva) nod in papura = a cauta sau a gasi cu orice pret greseli, cusururi acolo unde ele nu sunt; a invinovati pe nedrept. ♦ Portiune mica, rotunda, compacta, foarte tare dintr-o bucata de lemn, intr-o scandura reprezentand locul de ramificatie a crengilor pe trunchi. ♦ Aglomerare locala de material in masa unui corp, cu o structura mai compacta sau de culoare diferita fata de rest. 3. (Inv. si pop.) Articulatie, incheietura (a degetelor). 4. (In sintagmele) Nodul gatului (sau gatlejului, beregatei etc.) = marul lui Adam. Nod vital = punct situat in bulbul rahidian corespunzand centrului respirator si a carui lezare are ca urmare moartea imediata prin oprirea respiratiei. 5. Umflatura, tumoare, nodozitate, galca rezultata dintr-o stare patologica. 6. Punct dublu al unei curbe in care aceeasi ramura a curbei se intersecteaza pe ea insasi. 7. Fiecare dintre punctele in care sunt dispusi atomii, moleculele unei retele cristaline. ♦ Punct dintr-un sistem de unde stationare in care amplitudinea oscilatiei are mereu o valoare nula. 8. Fiecare dintre cele doua puncte in care orbita unui astru intersecteaza planul eclipticei. 9. Loc sau centru geografic sau geologic cu anumite caracteristici, deosebite fata de imprejurimi. ◊ Nod hidroenergetic = centru geografic pe a carui suprafata sunt asezate o centrala hidroelectrica si constructiile hidrotehnice aferente. 10. Fig. Senzatie de sufocare pe care de obicei o are cineva cuprins de o emotie sau de o enervare puternica. ◊ Expr. A inghiti (cu sau la) noduri = a) a suporta cu necaz, cu amaraciune o durere, o umilinta (fara a putea spune nimic); b) a manca in sila, cu mare greutate. 11. Fig. Punct esential de care depinde solutionarea unei probleme; dificultate, greutate care trebuie invinsa pentru solutionarea unei probleme. Nod gordian = problema foarte grea sau cu neputinta de rezolvat. ◊ Expr. A taia nodul gordian = a recurge la un mijloc extrem in rezolvarea unei situatii careia nu i se poate gasi o solutie. ♦ Moment culminant in desfasurarea actiunii unei opere literare. 12. Unitate de masura pentru viteza navelor, egala cu viteza unei nave care se deplaseaza cu o mila marina (1852 m) pe ora. – Lat. nodus.

OBRAZ, (1) obraji, s. m., (2, 3, 4) obraze, s. n. 1. S. m. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale fetei; pielea care acopera aceste parti. ◊ Expr. Sa-ti fie rusine obrazului! sau sa-ti fie in obraz!, se spune cuiva care a facut ceva necuviincios. A-i plesni (sau a-i crapa) cuiva obrazul de rusine = a-i fi cuiva foarte rusine, a se rusina foarte tare. A fi gros de obraz = a fi fara rusine, indraznet. (A fi) fara (de) obraz = (a fi) nerusinat, necuviincios. A avea obraz subtire = a fi bine crescut, a avea purtari frumoase. Obrazul subtire cu cheltuiala se tine = pentru a putea face fata unor pretentii mari trebuie sa dispui de mijloace corespunzatoare. 2. S. n. Partea anterioara a capului omenesc; fata, figura, chip. ◊ Expr. A iesi (sau a scapa, a o scoate) cu obraz curat = a iesi cu bine, onorabil dintr-o situatie dificila. A-i spune sau a-i zice cuiva (un lucru) de la obraz = a-i spune cuiva (un lucru) fara inconjur, direct, fara menajamente. A orbi sau a prosti (pe cineva) de la obraz = a-i spune (cuiva) minciuni vadite, a cauta sa inseli (pe cineva) in chip grosolan. A-si scoate obrazul in lume = a aparea in societate, a se arata printre oameni. A face (cuiva) pe obraz = a se purta cu cineva dupa cum merita, a se razbuna pe cineva. A (nu) da obraz = a (nu) da ochi cu cineva, a (nu) se infatisa la cineva. A-si pune obrazul (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva) cu cinstea, cu autoritatea, cu reputatia proprie. A da (cuiva) obraz = a ingadui (cuiva) prea multe; a da (cuiva) nas. Cu ce obraz? = cu ce indrazneala? A (nu) (mai) avea obraz (sa...) = a (nu) (mai) avea indrazneala (sa...). ♦ Fig. Valoare morala a unei persoane; cinste, reputatie; renume; demnitate. 3. S. n. (Inv.; adesea urmat de determinari adjectivale) Persoana, ins. Obraz subtire = persoana fina, pretentioasa, care traieste in lux. 4. S. n. (Inv.; de obicei la sg.) Rang, conditie, stare sociala. [Pl. si: (2, 3) obrazuri] – Din sl. obrazu.

OMORI, omor, vb. IV. 1. Tranz. A pricinui moartea cuiva, a lua viata cuiva; a ucide, a asasina, a achita. ◊ Expr. A omori pe cineva cu zile = a pricinui (prin comportarea sa) moartea cuiva inainte de vreme; p. ext. a-i invenina cuiva viata, a-i produce suparari in mod continuu. A omori (pe cineva) in bataie = a bate pe cineva foarte tare, a snopi in bataie. (Fam.) Nu ma omori! exclamatie care exprima uimire, surprindere, mirare fata de spusele (de necrezut ale) cuiva. ♦ Refl. A se sinucide. 2. Tranz. Fig. A distruge, a nimici. ◊ Expr. A-si omori foamea = a-si potoli (pentru scurt timp) foamea. A-si omori timpul = a-si intrebuinta timpul cu ocupatii fara importanta; a-si pierde vremea. 3. Tranz. Fig. A pricinui cuiva o suferinta (fizica sau morala), o durere; a chinui. ♦ A sacai, a plictisi pe cineva cu ceva. 4. Refl. Fig. A-si cheltui toate puterile, a se epuiza, a se consuma facand ceva. ◊ Expr. A se omori de ras = a rade foarte tare, a se prapadi de ras. A se omori cu firea = a face eforturi mari pentru a realiza ceva, a se stradui foarte mult. – Din sl. umoriti.

ORB², OARBA, orbi, oarbe, adj. 1. (Adesea substantivat) Lipsit de simtul vazului, care nu vede (deloc). ◊ Expr. A nimerit orbul Braila sau nimeresc orbii Suceava, se spune pentru a incuraja pe cel care sovaie sa se duca intr-un loc necunoscut de teama ca nu va nimeri. A se bate ca orbii = a se bate foarte tare. 2. Fig. Care nu admite alte pareri, 3. Fig. Care pare sa actioneze fara discernamant; a carui ratiune e intunecata, tulburata de o pasiune, lipsit de clarviziune; p. ext. de temut, fioros. ♦ Complet, total. ♦ Care denota lipsa de inteligenta, de reflectie, de perspicacitate. 4. Fig. Lipsit de lumina; intunecos, intunecat. 5. (In sintagmele) Fereastra oarba sau geam orb = adancitura in perete, de forma unei ferestre, facuta cu scop arhitectonic. Soba oarba = motiv ornamental de forma unei sobe; soba care are gura in a doua camera. Dusumea oarba = dusumea de scanduri brute asezate distantat, peste care se monteaza parchetul. Cartus orb = cartus fara proiectil, folosit la exercitii, la parade, la demonstratii etc. Camera oarba = camera fara ferestre, destinata unor scopuri speciale (in fizica, in medicina etc.). Put orb = put de mina care nu are iesire directa la suprafata. – Lat. orbus.

CORN², corni, s. m. Arbust sau arbore mic cu lemnul foarte tare, cu frunze opuse, cu flori galbene si cu fructe rosii comestibile, ale carui frunze se intrebuinteaza la vopsit (Cornus mas). – Lat. cornus.

CRUCI, crucesc, vb. IV. 1. Refl. A se mira foarte tare de un lucru neobisnuit; a se minuna (si a-si face semnul crucii); a se incruci. 2. Tranz. (Rar) A aseza in forma de cruce; a incrucisa. – Din cruce.

ORIPILA, oripilez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ingrozi. ♦ A indispune, a supara foarte tare. – Din fr. horripiler.

OS, oase, s. n. 1. Element de baza al scheletului vertebratelor, caracterizat prin structura lui dura, solida si rezistenta, de culoare alba. ◊ Os mort = umflatura a unui os (de obicei a oaselor de la picioarele de dinapoi ale calului) provenita dintr-o lovitura, dintr-un efort sau transmisa pe cale ereditara. ◊ Expr. A(-i) ajunge (cuiva) cutitul la os = a nu mai putea indura un rau; a-si pierde rabdarea. A baga (sau a-i intra cuiva) frica (sau spaima etc.) in oase = a (se) speria, a (se) ingrozi. A fi numai piele si oase sau a-i numara oasele = a fi foarte slab. A(-i) trece (cuiva) os prin os = a fi extrem de obosit. Pana la (sau in) oase sau pana la (sau in) maduva oaselor = in tot corpul; foarte mult, adanc. A-i rupe (sau a-i m**a cuiva) oasele = a bate foarte tare pe cineva. A-i ramane (sau a-i putrezi) oasele (pe undeva) = a muri departe de casa, prin locuri straine. A capata (sau a avea, a dobandi etc.) un os de ros = a obtine (sau a avea) un avantaj, un profit. ♦ Os (1) sau material cornos prelucrat, intrebuintat la fabricarea unor obiecte, in industrie, in arte decorative etc. 2. Fig. (La pl.) Trup; fiinta, faptura. 3. Fig. Neam, familie, vita. ◊ Expr. (A fi) din os sfant (sau din oase sfinte, din os de domn sau domnesc) = (a fi) din neam domnesc, din familie domnitoare. 4. Compus: osul-iepurelui = planta cu miros greu, cu flori trandafirii ingramadite la varful ramurilor spinoase (Ononis spinosa). – Lat. ossum.

FURCA, furci, s. f. 1. Unealta agricola formata dintr-o prajina de lemn sau de otel terminata cu doi sau trei dinti (incovoiati), folosita pentru strangerea fanului, claditul sirelor, strangerea gunoiului, a baligarului etc. s Expr. Parc-ar fi puse (sau adunate) cu furca, se spune despre lucruri asezate in dezordine, nesortate. ♦ Cantitate de fan cat se poate lua intr-o furca (1). 2. (In sintagme) Nume dat unor unelte sau obiecte asemanatoare cu furca (1): a) furca telefonului = partea aparatului de telefon pe care sta receptorul; b) furca pieptului = extremitatea inferioara a sternului, cu cele doua cartilaje costale fixate de el; lingura pieptului, lingurea; c) furca gatului = extremitatea superioara a sternului, cu cele doua clavicule fixate de el; d) furca putului (sau fantanii) = stalpul de care se sprijina cumpana; e) furca scranciobului = stalpul orizontal de care este fixat scranciobul; f) furca drumului = raspantie. ♦ (Inv.) Spanzuratoare in forma de furca (1) cu doi dinti. 3. Vergea de lemn la capatul careia se leaga caierul pentru a fi tors. ◊ Expr. A se certa furca = a se certa foarte tare. A da (cuiva) de furca = a face (pe cineva) sa-si bata capul cu chestiuni greu de rezolvat. A avea de furca cu cineva (sau cu ceva) = a avea mult de luptat cu cineva (sau cu ceva), a avea dificultati. (Pop.) A avea stupit la furca = a avea usurinta la vorba, a vorbi mult si cu placere, a avea chef de vorba. 4. Furcarie. 5. Organ al masinii de filat, cu ajutorul caruia se produce torsionarea fibrelor. 6. Fiecare dintre stalpii grosi de stejar de care se prind cosoroabele si care sustin acoperisul si peretii caselor taranesti din paianta. – Lat. furca.

LAT, -A, (1) lati, -te, adj. (2) laturi, s. n. 1. Adj. Care are o latime (relativ) mare. ◊ Loc. adj. Lat in spate (sau in spete) = bine legat, voinic, ◊ Expr. A spune vorbe mari si late = a spune vorbe pompoase, dar fara continut. (Fam.) A fi lata (rau sau de tot), se spune pentru a arata ca o situatie a luat proportii grave, ingrijoratoare. (Fam.) A o face lata (rau sau de tot) = a) a petrece strasnic, a face un mare chef; b) a face (fara voie) o pozna, o gafa, o prostie. ♦ (Fam.) Intins la pamant (fara simtire sau mort). ◊ Expr. A lasa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lasandu-l in nesimtire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. S. n. Partea lata (1) a unui obiect; latime. ◊ Un lat de palma (sau de mana) = masura populara de lungime, egala cu latimea unei palme obisnuite cu degetele lipite. ◊ Loc. adv. De-a latul = in curmezis. – Lat. latus.

LESINA, lesin, vb. I. Intranz. A suferi un lesin (1), a-si pierde cunostinta. ◊ Expr. A lesina de ras = a rade foarte tare. – Et. nec

CIUTURA, ciuturi, s. f. Galeata sau vas facut din doage sau dintr-un trunchi scobit, care serveste la scos apa din fantana. ◊ Expr. (Ploua de) toarna cu ciutura. = ploua foarte tare; ploua cu galeata. ♦ Cantitate (de apa) care incape in obiectul descris mai sus. – Lat. *cytola.

MURI, mor, vb. IV. Intranz. 1. A inceta de a mai trai, de a mai fi in viata; a raposa, a deceda, a sucomba, a expia. ◊ Expr. A muri cu zile = a deceda in urma unei boli insuficient ingrijite sau in imprejurari^[1] neprevazute. ♦ (Prin exagerare) A suferi foarte tare, a se simti covarsit de o durere, de un sentiment etc. ♦ (Cu determinari introduse prin prep. „dupa”) A tine foarte mult la cineva sau la ceva, a-i placea nespus, a iubi cu patima. 2. (Despre plante) A se usca, a se vesteji. 3. Fig. A inceta de a mai fi vazut sau auzit; a se pierde treptat, a se stinge. – Lat. moriri.

MANIA, manii, vb. I. Refl. A se lasa ori a fi cuprins de manie (1), a se supara foarte tare, a-si iesi din fire, a se infuria. ◊ Tranz. Cele auzite l-au maniat. [Pr.: -ni-a-] – Din manie.

M**A, moi, vb. I. 1. Tranz. A introduce un obiect intr-un lichid, a imbiba cu lichid; a inm**a. ♦ Spec. A baga rufele in apa cu soda sau cu sapun si a le tine catva timp inainte de a le spala. ♦ A intinge cu paine sau cu mamaliga in sos, in grasime etc. 2. Tranz. A uda, a stropi. ♦ A scalda. 3. Tranz. si refl. A face sa devina sau a deveni mai moale, mai putin consistent, mai putin teapan. ◊ Expr. (Tranz.) A m**a oasele (sau ciolanele) cuiva = a bate foarte tare pe cineva. 4. Refl. A-si pierde puterile, a slabi, a se molesi. ♦ (Despre ger) A scadea in intensitate, a deveni mai putin aspru. 5. Tranz. si refl. Fig. A (se) potoli, a (se) calma, a (se) linisti. ♦ A (se) imblanzi, a (se) induiosa; a (se) indupleca. 6. Tranz. si refl. (Fon.) A (se) palataliza. – Din moale. Cf. fr. mouiller.

RIDICA, ridic, vb. I. I. Tranz. 1. A lua de jos si a duce in sus (sustinand cu forta bratelor, cu spatele etc.); a salta. ◊ Expr. A ridica manusa = a primi o provocare. A ridica paharul (sau cupa, rar, un toast) = a inchina in cinstea cuiva. ♦ A duce sau a trage in sus; a inhata. ♦ A desprinde din locul in care a fost pus sau fixat si a trage in sus. ◊ Expr. A ridica armele (impotriva cuiva) = a porni la lupta (impotriva cuiva); a incepe un razboi. A ridica ancora = (despre vapoare) a parasi portul, a porni in larg; (despre persoane) a pleca, a porni pe mare. 2. A lua de pe ceva; a indeparta, a inlatura. ◊ Expr. A ridica (cuiva) o piatra de pe inima = a scapa (pe cineva) de o grija apasatoare, a linisti pe cineva. A-si ridica palaria = a-si scoate palaria in semn de salut, de stima; a saluta. A ridica masa = a strange masa dupa ce s-a terminat de mancat. (Refl.) Intinde-te (sau pune-te) masa, ridica-te masa, se spune despre cei ce duc o viata de huzur, de petreceri continue. ♦ A sumete, a sufleca manecile sau poalele hainei. ♦ Fig. A suspenda, a face sa inceteze, a desfiinta, a anula; a indeparta. ◊ Expr. A ridica sedinta = a declara o sedinta inchisa, terminata. ♦ Fig. A lua cuiva ceva, a lipsi pe cineva de ceva; a rapi, a smulge. ◊ Expr. A ridica (cuiva) viata (sau zilele) = a omori (pe cineva). 3. A lua si a duce in alt loc, a muta din loc. ◊ Expr. A ridica stana = a cobori cu turmele si cu toate uneltele pastoresti, toamna, de la munte. ♦ Refl. (Inv.) A se muta. ♦ A strange de pe jos, a culege. ♦ A incasa o suma de bani. ♦ A lua pe cineva cu forta; a aresta. 4. A aseza in pozitie dreapta un obiect aplecat sau culcat, a-l readuce in pozitie verticala. 5. (In expr.) A ridica un plan = a determina, prin masuratori de distante si unghiuri, pozitia punctelor dintr-o regiune si a le reprezenta pe o harta. II. 1. Refl. (Despre fiinte) A se scula de jos, parasind pozitia de asezat sau de culcat. ◊ Expr. A se ridica in capul oaselor = a se scula si a sta asezat sau in picioare pe locul unde mai inainte fusese culcat. A se ridica in scari = a se inalta in scarile seii. ♦ Tranz. A sustine, a ajuta pe cineva sa se scoale in picioare. ◊ Expr. (Inv.) A ridica din scaun = a lua unui domnitor domnia; a detrona. ♦ (Despre oameni) A se insanatosi, a se pune pe picioare. 2. Refl. (Despre constructii inalte, copaci etc.) A avea o directie verticala, a se indrepta in sus, a se inalta. 3. Tranz. A misca, a indrepta in sus bratele, mainile, capul, sprancenele etc.; a da o miscare verticala, a duce mai sus. ◊ Expr. A(-si) ridica ochii (sau privirea) = a indrepta privirea, a se uita spre cineva sau ceva care se afla mai sus; a privi. A(-si) ridica capul = a) a se arata darz, plin de curaj; p. ext. a se razvrati; b) a-si reveni dintr-o situatie proasta; a se redresa. A-si ridica nasul (sus sau mai sus decat se cuvine) = a fi increzut, infumurat; a deveni obraznic. A ridica mana (sau degetul) = a cere cuvantul. A ridica mana (sau mainile) asupra cuiva = a ataca, a lovi (pe cineva). A ridica mainile (catre cineva) = a) a cere ajutor; b) a se preda. (Intranz.) A ridica (mirat, surprins) din sprancene = a face ochii mari de mirare, de surpriza; a privi mirat, surprins. A ridica (sau a da) din umeri = a-si arata nedumerirea sau indiferenta fata de ceva sau de cineva. (Refl.) A (i) se ridica parul (maciuca) = a se speria foarte tare. 4. Refl. (Despre pasari) A porni in zbor, a-si lua zborul; a se inalta in vazduh. ♦ (Despre nori, fum, praf etc.) A avea o miscare ascendenta, a se indrepta in sus. ♦ (Despre astri; p. ext. despre lumina, zori etc.) A se inalta deasupra orizontului, a se sui pe bolta cerului; a rasari, a se ivi. ♦ (Despre ceata, negura etc.) A se imprastia, a se risipi; a disparea. ♦ (Despre obiecte cufundate intr-un lichid) A iesi la suprafata. 5. Refl. (Despre sunete) A se auzi clar si puternic; a se raspandi in aer; a rasuna. ♦ Tranz. A face sa se auda, sa rasune cu putere. ◊ Expr. A ridica glasul (sau tonul) = a vorbi tare; cu indrazneala sau protestand impotriva cuiva; a striga, a tipa; p. ext. a protesta. 6. Tranz. si refl. A (se) urca, a (se) sui (undeva, pe ceva etc.). 7. Refl. (Despre oameni; p. ext. despre popoare, tari, clase sociale etc.) A protesta vehement; a sta impotriva, a se opune; a se razvrati, a se rascula, a porni la lupta. ◊ Expr. (Tranz.) A-i (sau a-si) ridica pe cineva in cap = a proceda astfel incat sa produca nemultumiri, sa-si faca multi dusmani. 8. Tranz. Fig. A pune in miscare, a face sa porneasca o multime, o colectivitate etc.; a mobiliza, a strange oameni. ◊ Expr. (Inv.) A ridica trupe (sau oaste, ostire) = a recruta oaste, a inrola soldati pentru a porni la lupta. 9. Refl. A se naste, a se isca, a se starni. ♦ A aparea, a se arata. 10. Tranz. Fig. (Livr.; inv.) A scoate in evidenta, a releva. III. 1. Refl. si tranz. (Despre copii; p. ext. despre pui de animale) A (se) face mare, a creste. ♦ Fig. A (se) dezvolta, a (se) forma. 2. Refl. si tranz. A (se) face mai inalt, a (se) inalta. 3. Tranz. Fig. A duce, a promova la o treapta superioara, a face sa progreseze valori sociale, morale etc., p. ext. oameni. ◊ Expr. A ridica din cenusa (sau din ruine) = a reface, a reconstitui. A ridica moralul (cuiva) = a imbarbata, a intari (pe cineva). ♦ A pune pe cineva pe o treapta mai inalta din punctul de vedere al respectului, al aprecierii; a inalta in grad, in rang. ◊ Expr. A ridica (pe cineva) in slava (sau in slava cerului) = a lauda foarte tare (pe cineva). (Inv.) A ridica in scaun = a face domn, a inalta pe tronul tarii. ♦ Refl. (Despre oameni) A-si face o situatie mai buna, a progresa. ◊ Expr. A se ridica prin cineva sau a se ridica pe umerii cuiva = a ajunge la o situatie cu ajutorul cuiva. 4. Tranz. A mari, a spori, a face sa creasca. A ridica productia. ◊ Expr. A ridica pretul = a scumpi marfa. (Mat.) A ridica un numar la o putere = a inmulti un numar cu el insusi de atatea ori de cate ori arata exponentul. A ridica un numar la patrat = a inmulti un numar cu el insusi. A ridica la cub = a inmulti patratul unui numar cu numarul simplu. ♦ Refl. A atinge o anumita valoare, a ajunge la o anumita cantitate, suma etc.; a se cifra la... 5. Tranz. A construi, a cladi locuinte, case etc. ♦ Fig. A fauri, a crea, a intemeia. 6. Tranz. A da nastere; a pricinui, a cauza, a provoca. ◊ Loc. vb. A ridica o invinuire (sau o acuzatie) = a formula o acuzatie; a invinui, a acuza. A ridica pretentii = a formula o pretentie, a pretinde sa i se dea ceva; a revendica. A ridica o obiectie = a obiecta, a avea rezerve, a nu fi de acord. ◊ Expr. A ridica o problema (sau o chestiune) = a aduce, a pune in discutie o problema. [Var.: (inv.) aridica, (reg.) radica vb. I] – Lat. eradicare „a dezradacina”.

SUFLET, suflete, s. n. 1. Totalitatea proceselor afective, intelectuale si volitionale ale omului; psihic. ◊ Loc. adv. Din suflet sau din tot sufletul, din adancul sufletului = cu pasiune, cu convingere; foarte mult. Cu (sau fara) suflet = cu (sau fara) insufletire, cu (sau fara) elan. ♦ Trasatura de caracter (buna sau rea); p. ext. caracter. ♦ Persoana considerata din punct de vedere al trasaturilor de caracter. Era un suflet mare, care intelegea lumea. ♦ Omenie, bunatate, mila. Om fara suflet. ♦ Curaj, temeritate, indrazneala. A prinde suflet. 2. Factor, element esential al unui lucru, al unei actiuni etc. 3. (In filozofia idealista si in conceptia religioasa) Substanta spirituala care da omului viata si care este socotita de origine divina si cu esenta vesnica. ◊ Expr. A-si incarca sufletul cu... = a comite o fapta rea. A avea (ceva) pe suflet = a fi preocupat, chinuit de ceva. (Fam.) A nu avea (pe cineva) la suflet = a nu iubi (pe cineva), a nu-l simpatiza. A(-i) scoate (cuiva) sufletul = a nu lasa (pe cineva) in pace, a sacai, a enerva. A-i iesi (cuiva) sufletul = a) a muri; b) a munci din greu, a se chinui. Cu sufletul la gura = a) in agonie; b) respirand foarte greu de oboseala sau de emotie. A-si stupi sufletul = a munci din greu, a se chinui cu ceva. A-si cauta (sau vedea, griji) de suflet (sau de ale sufletului) = a se comporta in conformitate cu normele bisericesti. A cauta de sufletul cuiva = a da ceva de pomana in amintirea unui mort. (Sa) fie de sufletul cuiva! = fie ca Dumnezeu sa-i ierte pacatele! A fi (sau a se face) trup si suflet cu cineva = a fi extrem de devotat cuiva. A-si vinde sufletul = a pacatui foarte tare. 4. Viata. A avea sapte suflete ◊ Expr. A (mai) prinde (sau a capata) suflet = a se intrema (dupa o boala). A lua (cuiva) sufletul = a omori (pe cineva). A avea ceva pe (sau la) sufletul sau = a avea ceva in posesiune. ♦ Inima. ◊ Expr. A i se rupe sufletul (de mila cuiva) = a suferi foarte mult pentru nenorocirea cuiva. A(-i) merge (cuiva ceva) la suflet = a(-i) placea mult, a(-i) produce o mare satisfactie. 5. Persoana, ins, om; p. gener. orice fiinta. ♦ Locuitor. Oras de un milion de suflete. 6. (Pop.) Suflare, suflu, respiratie. Pe nari el scoate suflet puternic. ◊ Loc. adv. Intr-un suflet = foarte repede. ◊ Loc. vb. ◊ Loc. vb. A-si trage sufletul = a respira. ◊ Expr. A-si lua suflet = a respira adanc; a-si potoli respiratia. A-i veni sufletul la loc = a-si potoli respiratia; a se linisti. 7. (In sintagme si expr.) Copil (rar fiu) de suflet = copil adoptiv. A lua de suflet = a adopta un copil. A da de suflet = a-si ceda copilul unei persoane care il adopta. – Lat. *suflitus (< suflare).

NEBUNESTE adv. 1. In mod necugetat, nesocotit; orbeste. 2. In mod excesiv; foarte tare, foarte mult. – Nebun + suf. -este.

COCA¹ s. f. Aluat (pentru produse de panificatie, de patiserie). ◊ Expr. (Fam.) A se face coca = a se imbata foarte tare. ♦ Pasta cleioasa facuta din faina amestecata cu apa si intrebuintata la lipit (hartie); pap. – Et. nec.

SANGE, (5) sangiuri, s. n. 1. Substanta lichida de culoare rosie, compusa din plasma si din globule (albe si rosii), care circula prin vine si artere, asigurand nutritia si oxigenarea organismului la animalele superioare. ◊ Animal cu sange rece = animal (peste, reptila, batracian si nevertebrat) la care temperatura corpului se schimba in functie de temperatura mediului inconjurator. Frate de sange = frate de la acelasi tata si de la aceeasi mama; frate bun. Legaturi de sange = rudenie. Glasul sangelui = inclinare fireasca (si instinctiva) de dragoste pentru familie, pentru o ruda apropiata. ◊ Loc. adj. De sange = a) de culoare rosie; b) (despre lacrimi) de durere, de suparare mare; c) de neam, de familie buna, aleasa. In sange = (despre fripturi) care a ramas putin crud, care isi pastreaza inca sangele. ◊ Loc. adj. si adv. Cu sange rece = fara emotie; calm, linistit. Cu sange iute = fara stapanire, impulsiv. Cu (sau de) sange albastru = de neam mare, ales; nobil. ◊ Loc. adv. La sange = extrem de aspru, de drastic; pana la distrugere. ◊ Expr. A scuipa (cu) sange = a avea hemoptizie. A lasa (sau a lua) cuiva sange = a scoate cuiva o cantitate de sange (in scop terapeutic). A da sange = a lasa sa i se scoata o cantitate de sange (in mod terapeutic sau pentru a fi folosit in transfuzii). A avea sange in vine = a fi energic. A i se urca (sau a-i navali, a i se sui, a-i da etc.) (cuiva) sangele in obraz (sau la cap, in fata) = a) a se inrosi din cauza unei emotii puternice sau din cauza unei boli etc.; b) a se infuria. A nu mai avea (nici) o picatura de sange in obraz = a fi palid din cauza bolii; a pali de emotie, de frica etc. A-i ingheta (cuiva) sangele in vine sau a ingheta sangele (in cineva) = a se speria, a fi cuprins de groaza, a inlemni de spaima. A fierbe (sau a clocoti) sangele (in cineva) = a se infierbanta din cauza maniei, a supararii etc. A-si face (sau a-i face cuiva) sange rau = a (se) supara foarte tare, a (se) enerva. A nu curge (sau a nu iesi) sange din inima (sau din cineva), se spune pentru a arata ca cineva este foarte suparat. A avea (ceva) in sange = a fi obisnuit cu ceva; a avea ceva innascut. A bate (sau a zgaria) pana la sange = a bate (sau a zgaria) tare (pana cand curge sange). A umple de sange = a bate foarte tare, crunt. A suge sangele cuiva = a chinui, a oprima; a exploata. Sange nevinovat, se spune despre cel ucis fara nici o vina. Varsare de sange = omor in masa, macel. A varsa sange = a omori. A fi setos (sau dornic, iubitor) de sange sau a fi omul sangelui = a fi crud, a fi ucigas. A se scalda in sange sau a se adapa cu sange = a omori (in masa) din cruzime. A avea mainile patate de sange = a fi vinovat de o crima. A face sa curga sange = a fi pricina unui razboi, a unei incaierari sangeroase. A-si da (sau a-si varsa) sangele (pentru cineva sau ceva) = a suferi sau a-si da viata (pentru cineva sau ceva). 2. Fig. Obarsie; p. ext. familie, neam; progenitura 3. Fig. Soi, rasa (de animale). 4. Compuse: sange-de-noua-frati sau sangele d******i, sangele-zmeului = produs vegetal rasinos, de culoare rosie, recoltat din fructele unui arbore din familia palmierilor si care, arzand, raspandeste un miros placut; sangele-voinicului = a) planta agatatoare din familia leguminoaselor, cu flori rosii, violete sau albe (Lathyrus odoratus); b) numele a doua specii de plante erbacee de munte din familia orhideelor, cu frunze inguste, alungite, indreptate in sus, cu miros placut de vanilie, dintre care una cu flori mici de culoare rosie-purpurie (Nigritella rubra), iar cealalta cu flori de culoare purpurie intunecata (Nigritella nigra). 5. (Inv.; la pl.) Omoruri, crime. 6. (Pop.) Nume dat unei boli a vitelor (care le face sa sangereze). – Lat. sanguis.

STRICA, stric, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) transforma din bun in rau; a (se) deteriora, a (se) degrada; a (se) defecta. ◊ Expr. (Refl.) A se strica caruta in mijlocul drumului = a intampina piedici, a avea neplaceri cand esti inca departe de tinta. ♦ Refl. Spec. (Despre vreme) A se schimba in rau, a deveni nefavorabil. 2. Tranz. (Pop.) A sfarama invelisul tare al unui lucru (pentru a scoate si a folosi continutul); a sparge. ♦ A sfarama o usa, o incuietoare, a deschide cu forta (pentru a intra). 3. Refl. (Despre materii organice) A se altera, a se descompune sub actiunea agentilor exteriori distructivi; (despre aer) a deveni greu respirabil din cauza unor substante sau mirosuri neplacute, nocive. ◊ Tranz. Factor care strica aerul. 4. Tranz. si intranz. A pricinui stricaciuni, daune, lipsuri; a vatama. ♦ Intranz. A fi nefolositor, nepotrivit, daunator intr-o anumita situatie. ◊ Expr. Nu strica (sau n-ar strica) sa... = nu-i rau sa..., nu face rau cel care... ♦ Intranz. A fi vinovat, raspunzator. ♦ Tranz. A gresi; a se face vinovat de ceva. ◊ Expr. Ce strica? = de ce ar fi rau, de ce (sa) nu...? ♦ Tranz. A vatama un organ sau o functie organica, a dauna sanatatii. ◊ Expr. A-si strica gura degeaba = a vorbi in zadar. ♦ Tranz. Fig. (Pop.; despre stari sufletesti) A mahni; a dobori. 5. Tranz. A impiedica buna desfasurare a unei actiuni, a unei stari; a se pune de-a curmezisul, a tulbura, a zadarnici. 6. Tranz. A influenta pe cineva in rau; a corupe. ♦ Refl. A decadea din punct de vedere moral. 7. Tranz. A face ceva gresit, cum nu trebuie. 8. Tranz. si refl. A (se) darama, a (se) narui, a (se) distruge (o constructie, o asezare etc. omeneasca). ♦ Tranz. (Inv.) A mutila; a ucide. ◊ Expr. (Refl.) Bea de se strica = bea mult, peste masura. A se strica de ras = a rade foarte tare, cu hohote, a nu mai putea de ras. ♦ Tranz. A anula, a abroga, a calca conventii, invoieli, legi, obligatii. ♦ Tranz. (In superstitii) A dezlega, a desface farmece, blesteme. 9. Refl. si tranz. A rupe sau a determina ruperea legaturilor de prietenie sau de dragoste cu cineva; a (se) certa. 10. Tranz. A utiliza, a consuma, a cheltui in mod inutil (fara a obtine un folos sau un avantaj corespunzator). 11. Refl. (Despre adunari, petreceri etc.) A lua sfarsit (in mod nefiresc, prin imprastierea participantilor). – Lat. extricare.

COCOSA, cocosez, vb. I. Refl. A se ghebosa; a se incovoia, a se garbovi. ♦ Tranz. A face sa capete cocoasa; a face sa se incovoaie sub apasarea unei greutati. ◊ Expr. (Fam.) A cocosa (pe cineva) in bataie = a bate foarte tare (pe cineva). – Din cocoasa.

SCOATE, scot, vb. III. Tranz. I. 1. A lua ceva (afara) dintr-o cantitate mai mare sau din locul unde se afla. 2. A extrage dintr-un spatiu, dintr-un invelis etc. pentru a elibera sau a utiliza. ◊ Expr. A scoate sabia (din teaca) = a incepe vrajba, razboiul. ♦ A elibera dintr-o stransoare; a degaja. 3. A pune la vedere; a da la iveala, a infatisa, a expune. ◊ Expr. A scoate la vanzare (sau la mezat, la licitatie) = a pune in vanzare (sau la mezat, la licitatie). A scoate la iveala (sau in vileag) = a face cunoscut; a dezvalui. 4. A(-si) da jos de pe sine sau de pe altcineva un obiect de imbracaminte, de podoaba etc. ◊ Expr. Pe unde scot (sau scoti etc.) camasa? = cum as (sau ai etc.) putea sa scap (ori sa scapi etc.) din incurcatura sau necazul in care ma aflu (sau te afli etc.)? ♦ A elibera din ham sau din jug un animal de tractiune. 5. A trage afara cu forta; a smulge, a extrage, a extirpa. I-a scos o masea. ◊ Expr. A scoate (cuiva) sufletul = a necaji, a supara foarte tare (pe cineva). A-si scoate sufletul = a se obosi prea mult, a pune (prea) mult suflet, a se extenua. A-i scoate (cuiva) ochii (pentru ceva) = a-i aduce (cuiva) mereu aminte de un serviciu sau de un bine pe care i l-ai facut; a reprosa (ceva cuiva). A-si scoate ochii unul altuia = a se certa; a se bate; a-si imputa, a-si reprosa. ♦ Fig. A obtine, a capata (cu greutate). 6. A izgoni, a alunga, a da pe cineva afara dintr-un anumit loc. ♦ A face sa iasa in calea sau in intampinarea cuiva. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) in lume = a conduce (pe cineva) la o petrecere, la un spectacol, a face (pe cineva) sa cunoasca societatea. 7. A indeparta pe cineva dintr-o functie, a da afara. ♦ A elimina dintr-o serie, dintr-o lista, dintr-un sir. ◊ Expr. A scoate din circuit = a) a face sa nu mai functioneze, intrerupand legaturile cu circuitul; b) a retrage din circulatie. A scoate corecturile = a indrepta greselile indicate in corecturile unui text pregatit pentru tipar. 8. A face pe cineva sa iasa dintr-o anumita stare, a schimba starea cuiva. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din viata (sau dintre cei vii) = a omori (pe cineva). A nu mai scoate (pe cineva) din... = a nu mai inceta de a numi (pe cineva) cu un nume, cu o porecla, cu un calificativ (injurios). A scoate (cuiva) peri albi = a pricinui (cuiva) mari necazuri, a sacai mereu (pe cineva). ♦ A convoca, a aduna; a mobiliza (pentru o actiune). 9. A conduce pe calatori intr-un anumit loc; a duce pana intr-un loc. O poteca i-a scos din padure. ◊ Expr. A o scoate la capat = a termina ceva cu succes, a izbuti, a reusi. A scoate (pe cineva) la covrigi = a ruina sau a pagubi (pe cineva). 10. A scapa, a salva, a ajuta (pe cineva) sa iasa dintr-o situatie grea. 11. A obtine un produs din ceva; a extrage, a fabrica. 12. A dobandi, a castiga, a obtine. ◊ Expr. A-si scoate painea (sau, rar, mamaliga) = a-si castiga existenta, a dobandi cele necesare traiului. ♦ A lua inapoi, a recupera. 13. A lua, a ridica, a obtine (un pachet, un act etc.) dintr-un anumit loc. 14. A face ca cineva sa parvina, sa obtina o situatie mai buna; a promova. Mesterul l-a scos calfa. ◊ Expr. A scoate om din cineva = a face pe cineva sa devina om cumsecade, de valoare. 15. A face o copie, o reproducere; a fotografia. 16. A tipari, a edita, a publica. A scos o carte. II. 1. A impinge inainte, facand sa iasa in afara, a lasa sa se vada, a da la iveala. Scot capul pe geam. ◊ Expr. Fuge de-si scoate ochii = fuge foarte tare. ♦ A face sa emane; a produce. ♦ A azvarli, a arunca, a trimite. 2. A rosti sunete, a pronunta cuvinte; a striga, a tipa. ♦ A formula, a spune, a zice. 3. A nascoci, a scorni, a inventa. ♦ (Inv.) A institui. 4. (Despre pasari) A cloci ouale si a face sa iasa pui. 5. (Despre plante) A face sa rasara, sa creasca, sa se dezvolte. – Lat. *excotere (= excutere).

DUNARE s. f. (Pop.) Apa mare; cantitate mare de apa. ◊ Expr. A creste dunare = a creste peste masura. Dunare de manios sau manios dunare = foarte manios sau suparat. A se face dunare (turbata) = a se mania foarte tare. – Din n. pr. Dunare.

COFA, cofe, s. f. Vas de forma (relativ) cilindrica, facut din doage de brad, cu o toarta, in care se tine la tara apa de baut; donita; p. ext. continutul unui astfel de vas. ◊ Expr. (Fam.) A pune (sau a baga pe cineva) in cofa = a intrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie); a infunda. A ploua (sau a turna) cu cofa (sau ca din cofa) = a ploua foarte tare, torential. – Cf. bg., scr. kofa.

SARI, sar, vb. IV. Intranz. I. (Despre fiinte) 1. A se desprinde de la pamant, avantandu-se in sus printr-o miscare brusca, si a reveni in acelasi loc; a salta. ♦ A dansa, a topai, a zburda. ◊ Expr. (Tranz.) Sare tontoroiul (sau dragaica), se spune despre o persoana neastamparata. 2. A se deplasa, a trece dintr-un loc in altul prin salturi. ◊ Loc. adv. Pe sarite = a) mergand in salturi; b) trecand peste anumite parti, omitand anumite parti (la o lectura, scriere etc.). ♦ Fig. A trece brusc dintr-o situatie in alta, de la o idee la alta. 3. A trece peste ceva printr-o saritura; a escalada. ◊ Expr. A sari peste cal = a depasi limita admisa; a exagera. ◊ Tranz. A sarit din doi pasi cele patru trepte. (Expr.) A sari garduri (sau, intranz., peste garduri) = a umbla dupa aventuri amoroase. ♦ Tranz. Fig. A omite, a trece cu vederea. 4. A se ridica brusc de undeva (si a porni). ◊ Expr. A sari (cuiva) de gat = a se repezi sa imbratiseze pe cineva; a arata cuiva dragoste (exagerata). A-i sari (cuiva) inainte = a alerga in intampinarea cuiva. ♦ A se grabi, a se repezi (sa faca ceva); a interveni grabnic intr-o actiune, in ajutorul cuiva. ◊ Sariti! = cuvant prin care se cere ajutor de catre o persoana desperata. ♦ A se repezi cu dusmanie la cineva; a ataca. ◊ Expr. A sari in capul cuiva sau a-i sari cuiva in cap = a certa pe cineva. ♦ A interveni brusc (si neasteptat) intr-o discutie; a intra (brusc) in vorba. 5. A se ivi pe neasteptate; a rasari. ◊ Expr. A sari in ochi = a fi evident. II. (Despre lucruri) 1. A se deplasa brusc si cu putere in sus, de obicei sub impulsul unor forte din afara. ◊ Expr. A sari in aer = a se distruge, a se preface in bucati (in urma unei explozii). ♦ Spec. (Despre obiecte elastice) A se ridica brusc in sus in urma unei lovituri, a atingerii unei suprafete dure etc. Mingea sare. 2. (Cu determinari locale introduse prin prep. „din” sau „de la”). A-si schimba brusc pozitia, a se desprinde brusc din locul in care a fost fixat. ◊ Expr. A-i sari (cuiva) inima (din loc) = a se speria foarte tare; a se emotiona tare. A-i sari (cuiva) tandara (sau tafna, mustarul) = a se infuria, a se mania. A-i sari (cuiva) ochii (din cap) = a) exprima superlativul unei stari de suferinta fizica; b) (in imprecatii si in juraminte) Sa-mi sara ochii daca te mint. A-si sari din minti = a innebuni. A-si sari din tatani (sau din balamale, din fire) = a se enerva foarte tare, a se mania. ♦ A tasni, a improsca. [Prez. ind. si: (pop.) sar, sai] – Lat. salire.

TRAGE, trag, vb. III. I. 1. Tranz. A face efortul de a misca, de a deplasa ceva, apucandu-l pentru a-l da la o parte sau pentru a-l indrepta spre un anumit punct. ◊ Expr. A trage (pe cineva) de maneca = a) a-i face (cuiva) un semn, a-i atrage atentia spre un anumit lucru; b) a imbia, a indemna. A fi tras de par = a fi relatat in mod exagerat, fortat, tendentios. A trage (pe cineva) la (sau in) judecata = a cita pe cineva in fata justitiei. A trage pe sfoara = a pacali. A trage pe roata = a supune torturii cu ajutorul rotii de tortura. A trage la raspundere = a cere cuiva sa dea socoteala de faptele sale, a face raspunzator. A trage la fund (pe cineva) = a pune (pe cineva) intr-o situatie grea; a antrena (pe cineva) cu sine intr-o afacere, intr-o intreprindere dezavantajoasa, sortita esecului. ♦ (Cu complementul „clopotul”) A face sa sune (prin deplasare intr-o parte si in alta). ♦ A intinde, a incorda un fir, o sfoara (smucind). ◊ Expr. A trage sforile = a conduce in ascuns, din culise (o actiune reprobabila); a unelti. ♦ Fig. (Inv.) A indemna; a atrage (asupra sa). 2. Tranz. A duce, a tari dupa sine. ◊ Expr. A trage targa pe uscat = a trai in lipsuri, in saracie; a o scoate greu la capat. A trage un picior sau a trage piciorul = a schiopata. ♦ (Despre animale de tractiune) a face ca un vehicul sa se deplaseze (ducandu-l dupa sine). 3. Tranz. A pune (sau a scoate) (de) pe sine un obiect de imbracaminte sau de incaltaminte; a infunda pe cap o boneta, o caciula; a duce un accesoriu de imbracaminte inspre o parte a corpului (spre a o acoperi); a aranja, a potrivi. 4. Intranz. (Pop.) A avea greutatea de..., a cantari, a atarna. 5. Tranz. A infige (intr-un corp ascutit). 6. Tranz. A indrepta si a opri un vehicul, o ambarcatie la locul de imbarcare sau de coborare. 7. Intranz. A se opri undeva spre a fi gazduit; a se instala undeva pentru un timp limitat. 8. Refl. si intranz. (Reg. si fam.; urmat de determinari locale introduse prin prep. „la”) A se duce (manat de o dorinta), a se indrepta spre o tinta. ♦ Intranz. Fig. A tinde spre..., a se simti atras catre... ♦ Intranz. A prevesti o anumita stare. Trage a rau. 9. Refl. (Pop.) A se da la o parte, a se feri din cale; a se retrage. ◊ Expr. (Tranz.) A-si trage mana de deasupra cuiva = a inceta sa mai ocroteasca pe cineva. 10. Tranz. Fig. A indura, a suporta, a patimi. ◊ Expr. A trage o spaima = a se speria foarte tare. ♦ A suporta consecintele unui fapt reprobabil; a ispasi. II. 1. Tranz. A lua, a scoate; a smulge; a extrage. ◊ Loc. vb. A trage un profit = a profita. A trage invataminte din (sau de pe urma)... = a invata (dintr-o experienta). ◊ Expr. A trage foloase din (sau de pe urma)... = a avea, a obtine un avantaj de pe urma... 2. Intranz. Fig. (in expr.) A trage cu urechea = a-si incorda auzul pentru a prinde zgomote usoare, vorbe soptite; a asculta pe furis. A trage cu ochiul (sau cu coada ochiului) = a se uita pe furis, pentru a nu fi observat. 3. Tranz. A inspira; a respira; a inhala. ◊ Expr. A-si trage sufletul (sau rasuflarea) = a respira greu din cauza oboselii, batranetii etc.; a se odihni dupa un efort greu. (Intranz.) A trage sa moara = a fi in agonie, a-si trai ultimele clipe. ♦ A fuma, a priza. 4. Intranz. (Despre sobe) A avea tiraj bun. 5. Tranz. A sorbi, a inghiti, a bea. ◊ Expr. (Absol.) A trage la masea (sau la mustata) = a fi betiv. III. Tranz. A trasa, a marca, a desena o linie, un contur. ◊ Expr. (A fi) tras cu sfoara = (a fi) drept, aliniat. (Intranz.) A trage (peste ceva) cu condeiul (sau cu buretele) = a sterge; a anula; a face uitat, a uita. IV. 1. Tranz. (In diverse procese de munca sau in actiuni care presupun un efort fizic; cu sensul reiesind din determinari) A trage la rindea = a rindelui. A trage (o tesatura) la piua = a supune o tesatura unei operatii mecanice la piua, pentru a o face mai deasa. A trage la tipar = a tipari. A trage la sapirograf = a sapirografia. A trage pe piatra (sau pe amnar, pe curea) = a ascuti. A trage pe calapod = a intinde pe calapod. (Intranz.) A trage cu acul = a coase, a broda. A trage cu coasa = a cosi. A trage la rame (sau la, din lopata) = a vasli. ♦ A trece prin... Trage firele prin spata. ◊ Expr. A trage banul (sau gologanul) prin barba = a freca de barba un ban castigat (in credinta superstitioasa ca acest gest atrage un castig ulterior bun). Tras (ca) prin inel, se spune despre o persoana cu trupul subtire, mladios. ♦ A intinde si a subtia un material ductil, trecandu-l printr-o filiera. ♦ Refl. (In expr.) A se trage la fata (sau la obraji, la chip) = a slabi, a avea figura obosita, palida. 2. Tranz. (Fam.) A face ceva cu placere, cu multa energie, cu pasiune. ◊ Expr. A trage un (pui de) somn sau a trage la soamne (ori la aghioase) = a dormi adanc. 3. Tranz. A da una sau mai multe lovituri; a bate, a plesni. 4. Intranz. A descarca o arma spre tinta, a face ca proiectilul, sageata etc. sa porneasca spre tinta. 5. Tranz. A freca o anumita regiune a corpului in scopuri terapeutice; a masa. ♦ A frictiona. V. 1. Intranz. (Despre vant) A bate, a sufla. 2. Tranz. (Adesea impers., subintelegandu-se ca subiect aerul rece, curentul etc.) A invalui pe cineva, provocandu-i o senzatie neplacuta de racoare (urmata adesea de imbolnavire). VI. Refl. 1. A descinde din..., a fi din neamul... ♦ A fi originar din... 2. A proveni; a fi provocat (de...). [Perf. s. trasei, part. tras] – Lat. *tragere (= trahere).

TURTA, turte, s. f. 1. Paine rotunda si turtita, facuta din malai sau din aluat nedospit. ◊ Expr. A face (pe cineva) turta = a bate foarte tare (pe cineva). (Adverbial) A fi (sau a se imbata) turta = a se imbata foarte tare. A rupe (sau a frange cuiva) turta = a sarbatori, cu un anumit ritual, implinirea unui an de la nasterea unui copil. 2. Nume generic pentru diferite prajituri. ◊ Turta dulce = produs de patiserie (crocant) facut din faina de grau, miere si oua, la care adesea se adauga migdale, nuci etc. si o glazura cu sirop de zahar. 3. Produs care ramane dupa ce s-a stors mierea din fagure, uleiul din semintele de floarea-soarelui etc. si care se preseaza intr-o forma de obicei turtita si rotunda. 4. Planta erbacee cu tulpina foarte scurta, cu frunzele adanc crestate si spinoase si cu flori mari, alburii (Carlina acaulis). ◊ Compuse: turta-lupului = numele popular al semintelor foarte toxice ale unui arbore din India (Strychnos nux vomica), din care se extrage stricnina; turta-vacii = ciuperca comestibila, de culoare galbena-roscata sau cafenie, acoperita cu o substanta vascoasa (Boletus luteus). – Lat. *turta (= torta [panis] „paine rotunda”). Cf. fr. tourte.

TRESALTA, tresalt, vb. I. Intranz. A tresari, a vibra de emotie, a se bucura foarte tare. – Din fr. tressauter (dupa salta).

TULBURA, tulbur, vb. I. 1. Tranz. A face ca un lichid sa devina tulbure, sa se umple de impuritati. ◊ Refl. Vinul s-a tulburat. ♦ Refl. (Despre cer) A se acoperi de nori, a se intuneca; (despre vreme) a se posomori, a se strica. 2. Tranz. si refl. A face sa-si piarda sau a-si pierde limpezimea, transparenta, claritatea. 3. Refl. si tranz. Fig. A-si pierde sau a face sa-si piarda linistea; a (se) emotiona, a (se) ingrijora, a (se) nelinisti. ♦ A (se) supara foarte tare; a (se) mania. ♦ A-si pierde sau a face sa-si piarda judecata limpede, normala; a (se) intuneca. 4. Tranz. Fig. A incomoda, a stingheri, a deranja, a stanjeni. [Var.: turbura vb. I] – Lat. *turbulare ( < turbare).

RAZBI, razbesc, vb. IV. 1. Intranz. A-si face drum, a strabate (anevoie), a trece peste piedici; a razbate. 2. Intranz. A ajunge undeva inlaturand obstacolele. ♦ A izbuti, a reusi. ♦ (Despre sunete, zgomote etc.) A se face auzit, a ajunge pana la... ♦ (Despre mirosuri) A se raspandi. 3. Tranz. A invinge, a infrange, a rapune. ♦ ◊ Expr. A razbi (pe cineva) cu bataia = a bate (pe cineva) foarte tare. 4. Tranz. (Despre stari fizice sau sufletesti) A cuprinde, a birui, a coplesi. 5. Tranz. si intranz. A termina, a prididi, a ispravi. – Din sl. razbiti.

SCOROJI, scorojesc, vb. IV. Refl. (Mai ales la pers. 3) 1. (Despre lemn, piele, hartie sau obiecte facute din ele) A se usca foarte tare, a se deteriora, a se strica (la suprafata) deformandu-se, cojindu-se. 2. (Despre vopsele, tencuieli si despre obiectele pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafata) prin umflare, cojire etc. din cauza conditiilor de mediu; a se coscovi, a se coji, a se burdusi. 3. (Despre pielea corpului unor fiinte) A se coji, a se descuama; a se zbarci, a se crapa din cauza uscaciunii. ♦ P. ext. (Despre oameni sau parti ale lor) A slabi foarte mult; a se scofalci. – Pref. s + coroji (reg. „a (se) coscovi”).

SMINTI, smintesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A-si pierde sau a face sa-si piarda dreapta judecata; a innebuni. ◊ Expr. (Tranz.) A sminti (pe cineva) in bataie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. Tranz. (Pop.) A induce in eroare; a pacali, a insela. ♦ A impiedica pe cineva sa faca ceva. 3. Intranz. (Reg.) A gresi. 4. Tranz. (Pop.) A misca din loc, a clinti, a deplasa. ♦ A strica; a vatama. ♦ Fig. A rastalmaci spusele, cuvintele cuiva. – Din sl. sumensti, sumenton.

SPUMA, spume, s. f. 1. (Adesea fig.) Strat albicios care se formeaza la suprafata unui lichid agitat; sistem dispers format intr-un lichid in care sunt raspandite bule de gaz separate intre ele de lichidul respectiv. ♦ Fig. Ceea ce este (sau se crede ca este) mai bun, mai ales, mai de pret (din ceva). 2. Strat care se ridica deasupra unor alimente (lichide) in timpul fierberii sau al fermentatiei (si care trebuie indepartat). 3. Clabuci de sapun, de sudoare, de saliva. ◊ Expr. A face spuma (sau spume) la gura = a se infuria foarte tare, a face scandal mare. 4. Compus: spuma-de-mare = piatra ponce. – Lat. spuma.

SNOPI, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A strange si a lega cerealele paioase in snopi, a face snopi. 2. Fig. (Fam.) A bate foarte rau pe cineva. ♦ Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din snop.

CRUNT, -A, crunti, -te, Adj. 1. (Despre oameni si manifestarile lor) Insetat de sange, de fapte crude; violent, crud, inuman. ◊ Incruntat. 2. Care inspira groaza; groaznic, infiorator. ◊ (Si adv.) Fig. Foarte mult, foarte tare; strasnic, extraordinar, grozav. 3. (Despre razboaie, lovituri etc.) Sangeros, crancen, teribil. 4. (Inv. si reg.) Plin de sange, insangerat. – Lat. cruentus.

SUPRAEXCITA, supraexcit, vb. I. Tranz. A e****a (un organ, un tesut etc.) foarte tare. – Supra- + e****a (dupa fr. surexciter).

SUPRAEXCITAT, -A, suprae*****ti, -te, adj. Care a fost e*****t foarte tare. – V. supraexcita.

CRAPA, crap, vb. I. 1. Intranz. si refl. (Despre obiecte) A se desface (in mod brusc) in mai multe bucati; a plesni din cauza gerului, a unei lovituri etc.; a se sparge. ◊ Expr. Unde dai si unde crapa, se spune atunci cand se obtin cu totul alte rezultate decat cele scontate. Crapa lemnele (sau pietrele) de ger sau (e un) ger de crapa lemnele (sau pietrele) = e un ger strasnic, e foarte frig. 2. Tranz. A sparge, a desface, a despica. ◊ Expr. A crapa capul cuiva = a omori pe cineva printr-o lovitura (in cap). A-i crapa (sau a-i plesni) cuiva capul (de durere) = a-l durea pe cineva foarte tare capul. 3. Intranz. si refl. (Despre lucruri elastice) A se rupe (fiind prea tare intins), a plesni; (despre piele) a deveni aspru, cu crapaturi. ◊ Expr. A-i crapa (sau plesni) cuiva obrazul de rusine = a-i fi foarte rusine, a nu mai putea de rusine. A-i crapa buza (sau maseaua) dupa ceva = a avea mare nevoie de ceva. 4. Tranz. A intredeschide. ◊ Expr. (Refl.) A se crapa de ziua sau a se crapa zorii = a se face ziua, a se lumina. 5. Intranz. (Ir.; despre animale si oameni) A muri. ◊ Expr. A crapa de frig (sau de sete, de necaz etc.) = a-i fi cuiva foarte frig (sau foarte sete, necaz etc.). 6. Intranz. (Peior.) A manca foarte mult, cu lacomie (ca un animal). – Lat. crepare.

CHINUI vb. 1. a suferi, (inv. si reg.) a se ticai, (inv.) a se nevoi, a (se) stradui. (Se ~ foarte tare din cauza bolii.) 2. v. durea. 3. a necaji, a supara. (Il ~ o tuse rebela.) 4. v. tortura. 5. v. stradui. 6. v. zbuciuma. 7. a consuma, a framanta, a munci, (fig.) a apasa, a macina, a musca, a roade. (Il ~ o dragoste neimpartasita.) 8. v. obseda.

BAIERA baieri f. Sfoara sau curea prinsa la un obiect pentru a-l putea transporta, atarna sau lega. ◊ A i se rupe (cuiva) baierile inimii a avea o mare durere sufleteasca. A ofta din baierile inimii a ofta foarte tare, adanc. A strange baierile pungii a face economii (de nevoie). [G.-D. baierii; Sil. ba-ie-; Pl. si baiere] /<lat. bajulus, bajula

A BATE bat 1. tranz. 1) A da lovituri (cu palma, cu pumnul, cu batul, cu biciul etc.) unui om sau unui animal. ~ calul sa mearga. ~ peste obraji. ◊ ~ mar a bate foarte tare (pe cineva). ~ palma cu cineva a da mana cu cineva pentru a cadea de acord intr-o tranzactie. Batut in cap prost, ticnit. ~ capul cuiva (sau ~ pe cineva la cap) a cicali; a necaji intruna pe cineva. A-si ~ capul cu ceva a-si framanta mintea. ~ la ochi a atrage atentia; a fi suspect. A-si ~ gura degeaba (sau in vant) a vorbi in zadar. A-si ~ joc de cineva a necinsti pe cineva; a batjocori pe cineva. A-l ~ pe cineva gandul (sau mintea) a se gandi insistent la ceva. 2) A lovi repetat un obiect, un material cu un instrument in diverse scopuri (pentru a-l prelucra, a-l ascuti, a-l infige in ceva etc.). ~ frisca. ◊ Bate fierul pana-i (sau cat ii) cald actioneaza pana nu-i tarziui. ~ bani a fabrica monede. 3) A infrange intr-o lupta sau intr-o intrecere; a birui; a invinge. 4) A lovi usor cu palma umarul, spatele cuiva, pentru a-i atrage atentia sau pentru a-i arata bunavointa. 5) (toba, toaca etc.) A face sa rasune. ◊ ~ toba a raspandi zvonuri; a nu pastra secret. 6) (covoare, haine etc.) A curata de praf (lovind repetat cu un bat, cu batatorul etc.). 7) (suprafete, terenuri etc.) A indesa pentru a face drept si neted; a batatori; a batuci; a tapsi. 8) A lovi ca sa cada de pe copac. ~ nucile. ◊ ~ tactul (sau masura) a marca tactul unei bucati muzicale prin lovirea usoara a unui obiect cu mana. ~ drumurile (sau podurile) a umbla fara rost; a hoinari; a vagabonda. ~ pasul pe loc a nu realiza nici un progres intr-o actiune. ~ campii a vorbi fara nici o legatura logica; a vorbi aiurea. ~ matanii a face matanii. 9) (la razboiul de tesut) A presa cu spata firele de bateala. 2. intranz. 1) A lovi o data sau repetat in ceva (la poarta, la usa etc.). ~ la fereastra. ◊ ~ la usa cuiva a veni la cineva spre a-i cere ajutor material. 2) A lovi, a misca repetat o parte a corpului. ~ din picioare. ◊ ~ din palme a aplauda. Cat ai bate din palme foarte repede, intr-o clipa. ~ din picior a) a lovi cu piciorul in pamant; b) a se rasti; a porunci. ~ din buze a ramane inselat in asteptarile sale. 3) (despre ploaie, grindina, bruma) A cadea (facand stricaciuni in agricultura). 4) (despre vant) A purta curentii de aer; a sufla. 5) A face aluzie (critica) la ceva. 6) (despre inima, puls) A-si intensifica bataile; a se misca neregulat (din cauza unei emotii, a unui efort sau a unei boli); a palpita; a zvacni. 7) (despre clopote, ceasornice etc.) A emite sunete ritmice. 8) reg. (despre caini) A scoate sunete caracteristice speciei; a hamai; a latra. 9) (despre Soare, Luna) A atrage cu razele, raspandind lumina, caldura. 10) (despre armele de foc) A trimite proiectilul pana intr-un anumit loc. 11) (despre culori) A avea o nuanta de ... /<lat. batt[u]ere

A BAGA bag tranz. 1) A face sa intre (inauntru); a introduce; a vari. ◊ ~ (ceva) in cap a tine minte; a memora. ~ (ceva) in gura a manca. ~ (cuiva) mintile in cap a cuminti (pe cineva). A(-i) ~ cuiva in cap a) a face pe cineva sa fie preocupat de ceva; b) a face pe cineva sa inteleaga ceva complicat, inaccesibil. ~ (cuiva) frica in oase a speria foarte tare (pe cineva). ~ (pe cineva) in san a apropia mult (pe cineva); a trata cu atentie si cu dragoste. ~ mana in buzunarul cuiva a jecmani (pe cineva). 2) A pune intr-o situatie neplacuta. ◊ ~ (pe cineva) in boala (sau in boale) a inspaimanta (pe cineva). ~ (pe cineva) in d***i (sau in toti d***ii) a speria tare (pe cineva); b) a mania tare (pe cineva). ~ (pe cineva) in pacat a face (pe cineva) sa comita o fapta condamnabila. ~ (pe cineva) in nevoi a face sa aiba neplaceri. ~ (pe cineva) la apa a pune in mare incurcatura. ~ in mormant a pricinui moartea cuiva. 3) A face sa imbratiseze o slujba, o meserie; a plasa. ~ la scoala de meserii. 4): ~ de seama a fi atent la ceva; a avea grija. /Orig. nec.

BUZA ~e f. 1) Fiecare dintre cele doua parti carnoase, proeminente care marginesc gura din exterior. ◊ ~ de iepure buza usor despicata (ca la iepure), constituind o anomalie congenitala. A intoarce ~a pe dos a se supara tare, mai ales fara motiv; a se bosumfla. A-si linge ~ele dupa ceva a dori ceva foarte tare; a ravni ceva. A-si musca ~ele a regreta amarnic. A ramane cu ~ele umflate a ramane dezamagit; a fi deceptionat de ceva. 2) Linie care margineste suprafata unor vase, obiecte, organe etc.; margine. ~a urciorului. ~a unei rani. 3) Partea ascutita a unui obiect de taiat; ascutis; tais. ~a toporului. [G.-D. buzei] /Cuv. autoht.

A SE CATRANI ma ~esc intranz. 1) A se supara foarte tare. 2) fig. A deveni trist; a se intrista; a se mahni; a se amari; a se scarbi. /Din catran

CER¹ ~uri n. 1) Spatiu infinit de deasupra pamantului, ce pare a avea forma emisferica; bolta cereasca; firmament. ~ plin de stele. ◊ Sub ~ pe pamant. In inaltul ~ului la o inaltime foarte mare. Sub ~ul liber in aer liber; afara. A fi departe ca ~ul de pamant (sau ca ~ul si pamantul) a constitui un contrast izbitor; a se deosebi foarte mult; a contrasta. A cadea (sau a pica) din ~ a) a veni pe neasteptate; b) a nu fi la curent cu ceea ce se petrece in jur. Nu pica din ~ nu se obtine fara eforturi, fara munca. A fagadui (sau a promite, a jurui) ~ul si pamantul a fagadui lucruri irealizabile. Cat ii ~ul si pamantul niciodata. ~ul gurii peretele superior al cavitatii gurii; palatul bucal. 2) Invelis gazos care inconjoara Pamantul; atmosfera; aer; vazduh. ◊ ~ senin atmosfera fara nouri. A ridica pe cineva pana la ~ (sau in slava ~ului) a lauda foarte mult pe cineva; a proslavi; a glorifica. A fi (sau a se crede) in al saptelea (sau in al noualea) ~ a avea o bucurie foarte mare; a fi foarte fericit. 3) (in credintele religioase) Lacas al lui Dumnezeu. ◊ A se ruga cu ~ul, cu pamantul a ruga foarte tare (din tot sufletul); a implora. Imparatia ~urilor raiul. Nedreptate strigatoare la ~ nedreptate evidenta care provoaca revolta. /<lat. caelum

A CINATUI ~iesc tranz. reg. 1) (pasari sau peste) A curata (de pene, de solzi si de maruntaie) pentru a pune la fiert sau la fript. 2) fam. A bate foarte tare; a stalci in bataie. /<ung. csinalt

CIOLAN ~e n. 1) Os de animal taiat. ◊ A da (cuiva) un ~ de ros a promova pe cineva intr-un post avantajos, din care se poate trage anumite foloase. A scapa ~ul din mana a pierde o situatie privilegiata. A umbla dupa ~e a cauta venituri usoare. 2) Parte a corpului omenesc; madular; membru. 3) Parte constitutiva a scheletului; os. ◊ A-si odihni ~ele a se intinde pentru odihna. A-i trece (cuiva) ~ prin ~ a fi foarte obosit. A i se m**a ~ele a se slei de puteri. A-i rupe (sau a-i m**a, a-i frange) (cuiva) ~ele a bate foarte tare (pe cineva). A-i putrezi ~ele a fi mort de mult timp. A-i ramane ~ele (pe undeva) a muri prin straini. /<sl. tlanu

CIOT ~uri n. 1) v. CIOTCA. 2) Portiune rotunda, compacta si foarte tare dintr-o bucata de lemn; nod. 3) Portiune rotunda, compacta si foarte tare ramasa dintr-o scandura sau dintr-o bucata de lemn, dupa ce restul a fost taiat, rupt sau consumat. ~ de creion. [Monosilabic] /cf. it. ciotto

COCA¹ f. 1) Pasta obtinuta prin framantarea fainii cu apa si cu diferite adausuri (lapte, zahar, oua etc.), din care se prepara produse de panificatie sau de patiserie; aluat. 2) Pasta cleioasa preparata din faina si apa folosita la lipit hartie; pap. ◊ A se face ~ a se imbata foarte tare. Minte de ~ minte greoaie. [G.-D. cocii] /Orig. nec.

CODRU ~i m. 1) Padure mare si batrana. ◊ A lua drumul ~ului a deveni haiduc. A tipa ca in ~ a vorbi foarte tare, ignorand mediul in care se afla. 2) Bucata mare dintr-un produs alimentar (paine, mamaliga, branza etc.). /<lat. quodrum

CORN⁴ ~i m. Arbust (mai rar arbore mic) cu lemnul foarte tare, cu flori galbene si cu fructe rosii, comestibile. /<lat. cornus

A SE CRUCI ma ~esc intranz. (despre persoane) A se mira foarte tare (facandu-si semnul crucii). /Din cruce

A DOBZALA ~ez tranz. (persoane) A bate foarte tare; a zdrobi in batai; a toropi; a tabaci; a facalui; a stropsi; a snopi. /cf. ung. dobzani

D**C ~ci m. (in religia crestina) Fiinta imaginata drept spirit al raului; dusman principal al lui Dumnezeu si al omenirii; diavol; demon; satana. ◊ A se teme ca ~cul de tamaie a se teme foarte tare de ceva sau de cineva. E tot un ~ e totuna; este acelasi lucru. A face pe ~cul in patru a face tot ce se poate; a pune totul in joc. Pe ~cul se spune pentru a arata neincrederea sau pentru a tagadui ceva. Parca-i ~cul pe uscat se spune despre cineva foarte urat. A trage pe ~cul de coada a fi foarte sarac; a o duce foarte greu. Si-a bagat ~cul coada intre ei se spune cand intre prieteni se starneste o vrajba neasteptata. Nu-i ~cul atat de negru lucrurile nu stau atat de rau cum se pare. A fi ~cul gol (sau impelitat) a) a fi rau; b) a fi foarte istet. A vedea pe ~cul (sau a da de ~cul) a o pati. Salba (sau poama) ~cului om ticalos. A se uita (la cineva) ca la ~cul a se uita la cineva cu dusmanie sau cu frica. A avea ~ci (a fi cu ~ci, a fi plin de ~ci) a) a fi om rau; b) a fi neastamparat, zvapaiat. Unde si-a intarcat ~cul copiii (sau la ~cul in praznic) foarte departe; intr-un loc pe care nu-l stie nimeni. Buruiana (sau iarba) ~cului tutun. A cauta pe ~cul a-si face singur neplaceri. A scapa de ~cul si a da peste tata-sau a ajunge din rau in mai rau. A da (sau a lasa) ~cului a nu se mai interesa de cineva sau de ceva; a lasa la voia intamplarii. A nu avea nici pe ~cul a fi sanatos. Al ~cului! (sau ptiu, ~ce) se spune cand esti cuprins de uimire. Lucrul ~cului afacere necurata. Si pe ~cul orice. Ce ~cul! se spune cand esti nedumerit de ceva. Sa-l ia ~cul (duca-se ~cului) se spune pentru a exprima indignarea fata de actiunile cuiva sau fata de o situatie. /<lat. d***o

A DUBI ~esc tranz. reg. 1) (piei de animale) A trata cu tananti pentru a da insusirile necesare; a tabaci; a argasi. 2) fig. A bate foarte tare; a zdrobi in batai; a snopi; a toropi; a stalci; a stropsi; a tabaci; a facalui; a ucide. 3) (plante textile) A tine in apa pentru a separa fibrele de tulpina; a topi; a mura. /<ucr. dybyty

EMACIERE ~i f. Slabire foarte tare care apare, de obicei, dupa o boala indelungata. /<fr. emacier, lat. emacescere

A FACALUI ~esc tranz. 1) (legume) A zdrobi si a amesteca (cu facaletul), prefacand intr-o pasta omogena. 2) fig. pop. A bate foarte tare; a zdrobi in batai; a stropsi; a stalci; a tabaci; a snopi; a toropi. /cf. facalet

FIER rar fiare n. 1) Metal greu, cenusiu, lucios, maleabil si ductil, bun conducator de caldura si de electricitate, intrebuintat pe larg in industrie numai in aliaje. 2) (in limbajul curent) Otel cu un continut redus de carbon. ◊ Drum-de- ~ cale ferata. Epoca de ~ (sau epoca ~ului) ultima perioada a comunei primitive caracterizata prin prelucrarea si intrebuintarea fierului. Brat de ~ brat vanjos. Vointa de ~ vointa ferma, nestramutata. Disciplina de ~ disciplina riguroasa, severa. Tare ca ~ul foarte tare; foarte rezistent. ~ de calcat unealta cu care se calca imbracamintea. ~ vechi totalitate a obiectelor de metal, uzate si scoase din folosinta. 3) la pl. Lanturi pentru detinuti. ◊ Iarba-fiarelor (sau iarba- ~ului) planta care, potrivit legendei, ar avea proprietatea de a descuia orice lacat, de a sfarama orice catuse. [Monosilabic] /<lat. ferrum

FOC¹ ~uri n. I. 1) Degajare simultana de caldura si de lumina cu producere de flacari. ~ olimpic. 2) Material combustibil aprins (cu scopul de a capata caldura si lumina). A se incalzi la ~. ◊ A lua (sau a prinde) ~ cu gura pentru cineva a face tot posibilul si imposibilul pentru cineva. A sta ca pe ~ a fi nelinistit sau grabit. A se teme ca de ~ a se teme foarte tare. Pana nu faci ~, nu iese fum orice zvon cuprinde si un graunte de adevar. 3) Dispozitiv de ardere. Plita cu patru ~uri. 4) Nimicire a bunurilor materiale prin ardere (in flacari). ◊ ~ si parjol mare prapad; dezastru. A trece (o tara, o regiune etc.) prin ~ si sabie a distruge complet prin incendii cu forte armate (o tara, o regiune etc.). 5) fig. Stralucire vie, luminoasa (asemanatoare unei flacari). ~ul diamantelor. ~ul din privire. 6) pop. Descarcare a unei arme; impuscatura. ~ de artilerie. ◊ A fi (sau a sta) intre doua ~uri a se afla intr-un loc, fiind amenintat de pericol din doua parti. 7) Sursa de lumina care serveste drept semnal (in navigatie). 8) Panza de forma triunghiulara de la prora unei nave sustinuta de bompres. II. (in exclamatii glumete sau in blestemuri) Arda-l (sau arza-l) ~ul sa-l arda! Bat-o ~ul! /<lat. focus

FORTE² adv. muz. (despre modul de executare) Cu putere; cu intensitate; tare. ◊ ~ fortissimo foarte tare; extrem de tare. ~ piano executand prima nota cu intensitate, iar urmatoarele piano. /<it. forte, lat. fortis

FORTISSIMO adv. muz. (indica modul de interpretare) Cu cea mai mare intensitate; foarte tare. /Cuv. it.

GALEATA ~eti f. 1) Vas (de lemn, de metal sau de material plastic) de forma tronconica si cu toarta mobila, folosit pentru a transporta sau a pastra apa si alte lichide; caldare. ◊ A ploua cu ~eata a ploua foarte tare. 2) Vas din doage pentru muls laptele; donita. 3) Continutul unui asemenea vas. 4) inv. Unitate de masura a capacitatii (pentru lichide si cereale). [G.-D. galetii] /<lat. galleta

GURA ~i f. 1) (la oameni) Cavitate in partea inferioara a fetei, delimitata de buze. ◊ ~-casca a) calificativ dat unei persoane care pierde vremea, manifestand interes pentru toate nimicurile; b) calificativ dat unei persoane care sta nedumerita, neintelegand ce i se spune; c) calificativ dat unei persoane nepasatoare si distrate. ~-de-lup defect congenital al fetei omului, constand dintr-o fisura la buza si gingia superioara, prin care cavitatea bucala comunica cu fosele nazale. ~-n ~ foarte aproape unul de altul. A fi cu sufletul la ~ a) a respira cu greu (de emotie, de oboseala etc.); b) a fi aproape de moarte. A uita de la mana pana la ~ a uita foarte repede. A da cuiva o ~ a saruta pe cineva. 2) (la om si la animale) Organ de alimentare prin care se introduce hrana. ◊ De-ale ~ii alimente; hrana. A pune (sau a lua) ceva in ~ a manca putin. A da si bucatica de la ~ a da si putinul pe care-l are. A-i lua painea de la ~ a lipsi de mijloace de existenta. A da (cuiva) mura-n ~ a da cuiva totul de-a gata. A se duce (drept) ca pe ~a lupului a disparea fara urma. A tipa (sau a striga) ca din ~ de sarpe a striga disperat. ~a-leului planta erbacee decorativa cu flori bilabiate, de diferite culori. ~a-lupului planta erbacee cu frunze alungite si cu flori violete. 3) Cantitate dintr-un aliment cat se poate apuca cu un asemenea organ de alimentare dintr-o singura data; imbucatura. 4) Persoana (membru al unei familii) care trebuie hranita. 5) Parte a aparatului de vorbire. ◊ A inchide (sau a astupa) cuiva ~a a face pe cineva sa taca. A tacea din ~ a nu vorbi. Cu jumatate de ~ fara mare dorinta. A lua vorba din ~ a spune ceea ce vrea sa spuna altul, in momentul respectiv. A lua (pe cineva) ~a pe dinainte a destainui ceva involuntar. A avea (sau a fi) ~ sparta a fi prea vorbaret. A avea o ~ cat o sura a) a avea gura mare; b) a fi guraliv. A fi bun de ~ a vorbi mult; a fi limbut. A fi numai ~a de cineva a promite fara sa se tina de cuvant. A intra in ~a lumii a fi vorbit de rau. A se pune in ~ cu cineva a intra in conflict cu cineva. A se lua dupa ~a cuiva a actiona dupa sfatul cuiva. A sari cu ~a la cineva a certa pe cineva. ~ile rele barfitori. 6) Facultate a omului de a emite sunete articulate; voce; glas. ◊ A nu i se auzi ~a a fi tacut. A striga (sau racni, a tipa) cat il tine ~a, a striga (sau a racni, a tipa) in ~a mare a striga foarte tare, din rasputeri. A nu avea ~ (sa raspunda, sa vorbeasca ceva) a nu indrazni sa raspunda sau sa vorbeasca. 7) Deschizatura (a unei incaperi, instalatii, a unui obiect etc.) prin intermediul careia se introduce sau se evacueaza ceva. ~a camasii. ~ de canal. ~a beciului. ◊ ~ de foc arma grea de foc. A lega ~a panzei a) a innoda capetele firelor de urzeala inainte de a incepe tesutul; b) a se instari. 8) Loc unde se varsa o apa (curgatoare). ~a raului. ◊ ~ de incendiu gura de apa la care se racordeaza un furtun pentru a lua apa aflata sub presiune, in caz de incendiu. [G.-D. gurii] /<lat. gula

HOHOT ~e n. 1) Sunet puternic, prelung si rasunator, produs de cineva cand izbucneste in ras sau in plans. ◊ A rade (sau plange) cu ~e a rade (sau a plange) foarte tare. 2) Ras sau plans insotit de astfel de sunete. /v. a hohoti

INCA adv. 1) Pana acum (pana atunci); in continuare. ~ dureaza. 2) (insotit de o negatie) Tot nu. ~ nu m-am dus. 3) De acum; deja. 4) In plus (peste ceea ce este); pe de-asupra. ~ o data. ◊ Ba ~ ba mai mult decat atat. (Si) ~ cum in mare masura; foarte tare. /<lat. unquam

A SE INDARJI ma ~esc intranz. 1) (despre persoane) A actiona cu darzenie sporita; a deveni mai darz; a se inversuna. 2) fam. A se supara foarte tare; a-si iesi din sarite; a se infuria. 3) (despre lupte) A deveni mai darz; a se desfasura tot mai intens; a se inversuna; a se incrancena. /in + darz

A SE INFOCA ma infoc intranz. 1) (despre persoane) A manifesta o activitate sporita; a se aprinde; a se infierbanta; a se intarata. 2) A se supara foarte tare; a se aprinde. /in + foc

A MARDI ~esc tranz. pop. A bate foarte tare; a chelfani. /<tig. mardo

MACIUCA ~ci f. 1) Bat lung si gros, cu maciulie la un capat; bata; ciomag. ◊ A i se face cuiva parul ~ a fi cuprins de groaza; a se speria foarte tare. 2) inv. Arma primitiva de lupta constand dintr-un astfel de bat. 3) Lovitura data cu un asemenea bat. /<lat. matteuca

MAR² mere n. Fruct al marului. Mere varatice. Mere tomnatice. ◊ A bate ~ (pe cineva) a bate foarte tare (pe cineva). ~ul lui Adam nodul gatului. ~ul discordiei cauza neintelegerii. Din afara ~ frumos si-nauntru gaunos se spune pentru a atrage atentia asupra faptului, ca aparentele pot fi inselatoare. /<lat. melum

A MERGE merg intranz. 1) (despre fiinte) A se misca (dintr-un loc in altul) prin schimbarea succesiva a picioarelor, fara a intrerupe contactul cu solul. 2) A se deplasa dintr-un loc in altul pe jos, calare sau cu un vehicul; a umbla. ◊ ~ (sau a umbla) pe doua carari a fi beat. 3) (despre vehicule) A se misca in mod continuu (intr-un mediu oarecare). 4) (despre mecanisme, aparate, masini) A fi in actiune; a-si indeplini functia (intr-un anumit fel); a functiona. Ceasul merge bine. 5) A-si schimba locul initial, orientandu-se intr-o anumita directie; a se duce; a pleca. ◊ ~ inaintea cuiva a pleca in intampinarea cuiva. ~ in treaba lui a-si vedea de treburile sale. ~ prea departe a intrece masura; a depasi limitele admisibile. ~ pe urmele cuiva a) a urmari pe cineva; b) a urma exemplul cuiva. ~ dupa cineva a se marita. 6) (despre ape curgatoare) A se misca in mod natural (intr-o anumita directie); a curge. 7) (despre drumuri, cai de acces) A avea directie; a duce. 8) (despre persoane) A se duce cu regularitate; a umbla. ~ la scoala. 9) (despre mijloace de locomotie) A se deplasa incontinuu sau cu anumite intermitente (in-tr-un anumit sens si intr-un anumit spatiu); a circula. 10) (despre persoane) A se duce (cu cineva) pentru a insoti. 11) (despre vesti, stiri, zvonuri) A trece de la unul la altul; a circula. ◊ A-i ~ (cuiva) vestea (sau numele) a se vorbi despre cineva (mai ales negativ). 12) (despre fiinte) A avea o anumita stare a sanatatii. 13) A avea succes (intr-o activitate, actiune, intreprindere etc.). ~ bine la invatatura. 14) (despre obiecte de imbracaminte) A se potrivi dand o infatisare placuta; a conveni intr-un anumit mod. Taiorul iti merge de minune. 15) fam. (mai ales despre culori) A fi in concordanta (deplina); a se potrivi; a se armoniza; a se asorta; a cadra; a concorda. ◊ Asa mai ~ asa e bine; asa imi convine. Treaca-mearga fie; sa admitem. 16) (despre materiale) A fi necesar (intr-o anumita cantitate). La o rochie merg trei metri de stofa. 17) (despre venituri, retributii etc.) A reveni in mod regulat. 18) (despre bani) A avea curs; a fi in uz; a circula. 19) (despre evenimente, actiuni etc.) A fi intr-o anumita stare de dezvoltare; a se desfasura (intr-un anumit mod); a se derula; a decurge. ◊ ~ ca pe roate (sau ~ struna) a spori; a se desfasura cu succes. ~ pe... a atinge o anumita varsta; a se apropia de... Pe zi ce ~ pe masura ce trece timpul; din zi in zi. A bate (pe cineva) de-i merge colbul (sau de-i merg peticele) a bate foarte tare (pe cineva). /<lat. mergere

MULT² adv. 1) In numar mare; in cantitate mare; un timp indelungat. A produce ~. A canta ~. ◊ Cu ~ in mare masura; considerabil. Mai ~ mai cu seama; indeosebi. Cel ~ a) maximum; b) in cel mai bun caz. A fi mai ~ mort (decat viu) a) a fi cuprins de un sentiment puternic de frica; b) a fi peste masura de istovit. Din ~ in mai ~ intr-o masura tot mai mare; din ce in ce mai tare, mai intens. Mai ~ sau mai putin intr-o masura oarecare; intrucatva. Nici mai ~, nici mai putin a) atat, cat se cuvine; tocmai cat trebuie; b) se spune pentru a exprima o nedumerire, stupoare. Asta-i prea ~ asta intrece orice masura; asta-i prea-prea. ~ si bine a) mult timp; timp indelungat; b) degeaba; in zadar. A nu mai avea ~ a) a fi pe cale de a termina un lucru; b) a fi aproape de a muri. 2) La departare mare; departe. A lasa ~ in urma. 3) (deseori urmat de prea) In cel mai inalt grad; foarte tare; extrem de. ~ stimat. ~ dorit. ~ preafrumos. /<lat. multus

A MURI mor intranz. 1) A inceta de a mai trai; a se stinge din viata; a se sfarsi; a deceda; a raposa; a sucomba. ◊ ~ dupa cineva (sau dupa ceva) a tine foarte mult la cineva (sau la ceva); a suferi foarte tare pentru cineva (sau ceva). ~ de foame a) a fi foarte flamand; b) a fi foarte sarac. ~ de dor (frica, tristete) a fi covarsit de dor (frica, tristete). ~ cu zile a muri inainte de vreme (in imprejurari nefaste sau neglijand o boala). A trage sa moara a fi in agonie; a fi pe patul de moarte. 2) (despre plante) A pierde cu totul seva (de seceta, de frig etc.); a se usca; a pieri. 3) fig. A inceta de a mai fi perceput cu organele de simt; a disparea treptat; a se pierde. 4) fig. A inceta de a mai exista (printr-o evolutie lenta); a ajunge in declin; a apune. Civilizatie, limba care moare. /<lat. moriri

NEBUNESTE adv. 1) In mod nebunesc; nesocotit; nechibzuit. 2) In mod excesiv; peste masura; foarte tare. 3) Foarte repede. /nebun + suf. ~este

A SE OMORI ma omor intranz. 1) A-si cauza moartea; a se sinucide. 2) A se stradui din rasputeri sa faca ceva; a se epuiza realizand ceva. ◊ ~ de ras a rade foarte tare si cu pofta. 3) fig. fam. (despre persoane) A se ingramadi in numar foarte mare, vrand sa obtina ceva (deficitar). /<sl. umoriti

OS oase n. (la om si la animalele vertebrate) 1) Tesut organic dur si rezistent, de culoare alba, din interiorul corpului; parte constitutiva a scheletului. ◊ A-si lasa (sau a-i ramane, a-i putrezi) oasele pe undeva a muri pe meleaguri straine. A baga (sau a-i intra) frica in oase a speria sau a fi speriat foarte tare. A(-i) rupe (sau a(-i) frange, a(-i) m**a) cuiva oasele a-l bate foarte tare pe cineva. A(-i) ajunge cuiva cutitul la ~ a nu mai putea rabda o stare de lucruri. Pana la (sau in) oase sau pana la (sau in) maduva oaselor cu desavarsire; complet. In carne si oase in persoana. A capata (sau a dobandi, a avea etc.) un ~ de ros a capata o favoare insemnata. A avea oase in burta a se apleca anevoie. ~ mort afectiune a oaselor de la picioarele calului, cauzata, de regula, de o lovitura. ~ul-iepurelui planta erbacee cu tulpina e****a, foarte ramificata, spinoasa, cu frunze eliptice, zimtate si cu flori mici, trandafirii, dispuse in varful ramurilor. 2) Ma-terie prima obtinuta din acest tesut organic. Nasturi de ~. 3) fig. Neam din care se trage cineva; sange. ◊ (A fi) din ~ sfant (sau din oase sfinte, din ~ domnesc (sau de domn) (a fi) de vita nobila. /<lat. ossum

OTEL ~uri n. 1) Aliaj de fier, carbon si alte elemente (crom, nichel, wolfram etc.), foarte dur, rezistent si elastic, de culoare argintie-cenusie. ◊ De ~ (sau tare ca ~ul) foarte tare, foarte rezistent. Brat de ~ brat viguros. Vointa de ~ vointa ferma, nestramutata. ~ aliat otel care, pe langa carbon, mai contine si alte elemente (crom, nichel etc.). 2) la pl. Varietati ale acestui aliaj. /<sl. ocelu

OU oua n. 1) Celula s*****a feminina la organismele animale sau vegetale din care, in urma fecundarii, se poate dezvolta un organism nou. 2) Corp format din albus si galbenus si invelit intr-o coaja calcaroasa, eliminat din organism de pasari si de alte animale ovipare, in care se dezvolta (prin clocire) puiul si care se poate folosi, in majoritatea cazurilor, ca aliment. ◊ A face (pe cineva) cu ~ si cu otet a certa foarte tare. A umbla cu cineva ca cu ~l (moale) a acorda atentie exagerata unei persoane susceptibile. ~l lui Columb problema usor rezolvabila, dar care anterior parea foarte complicata. 3) Obiect de forma ovoida. ◊ ~l genunchiului rotula. ~l piciorului glezna. /<lat. ovum

PASTRAMA pastramuri f. 1) Produs alimentar preparat din carne bine condimentata si afumata sau uscata la soare. 2) Varietate de astfel de produs alimentar. ◊ A se face ~ a slabi foarte tare. A tine pe cineva la ~ a tine pe cineva inchis timp indelungat. /<ngr. pastramas, turc. pastirma

PAMANT ~uri n. 1) Planeta din sistemul solar pe care a aparut si se dezvolta viata. ◊ La capatul ~ului foarte departe; neinchipuit de departe. Ca de la cer la ~ de un contrast izbitor. Cat (sau de cand) e lumea si ~ul a) (din) totdeauna; vesnic; b) niciodata; nicicand. A se crede (sau a se socoti) buricul ~ului v. BURIC. A nu sti (sau a nu afla, a nu auzi) nici ~ul a nu sti (a nu afla, a nu auzi) nimeni. 2) Invelis extern solid (neacoperit cu ape) al acestei planete; uscat. 3) Strat superior afanat al acestui invelis caracterizat prin fertilitate, in care se dezvolta plantele; sol. ◊ ~ galben lut. ~ negru cernoziom. Ca ~ul a) negru; b) de culoarea pamantului; pamantiu. La ~ a) culcat jos; b) distrus moraliceste. A face una cu ~ul sau a sterge (sau a rade) de pe fata ~ului a nimici complet. A lasa ochii in ~ a privi in jos (de rusine, de emotie etc.). A fugi mancand ~ul a fugi foarte tare. A-i fugi ~ul de sub picioare a) a-si pierde echilibrul; b) a-si pierde sustinerea, sprijinul. A iesi (sau a aparea, a rasari) ca din ~ a se ivi pe neasteptate. Parca a intrat in ~ (sau parca l-a inghitit ~ul) a disparea brusc. A baga (pe cineva) (de viu) in ~ a chinui (pe cineva) sistematic, pricinuindu-i moartea prematura. A intra in ~ de rusine a simti o rusine foarte mare. A scoate (sau a aduce) din ~ (sau din fundul ~ului) a gasi neaparat (pe cineva sau ceva). A nu-l primi pe cineva nici ~ul a fi un mare nemernic. ~uri rare grup de oxizi ai unor elemente chimice rare, avand proprietati asemanatoare. 4) Teritoriu apartinand unei tari. A acapara ~uri straine. ◊ Obiceiul ~ului obicei traditional, nescris, al unei colectivitati, transmis din generatie in generatie. 5) Teren cultivabil, folosit in agricultura; camp. ◊ Sarac lipit ~ului foarte sarac. 6) Populatie a acestei planete; lume; omenire; umanitate. /<lat. pavimentum

PIFTIE ~i f. Fel de mancare rece, pregatita din carne de pasare, picioare sau cap de porc ori de vita, fierte timp indelungat la foc mic intr-o zeama condimentata, care se incheaga dupa racire. ◊ A face ~ (pe cineva) a bate foarte tare pe cineva. /<bulg. pihtija, ngr. pihti

A PLOUA pers. 3 ploua 1. intranz. 1) A cadea ploaie. ◊ ~ cu galeata (sau cu cofa) a ploua foarte tare. ~ ca prin sita a ploua marunt si des; a cerne; a burnita; a bura. 2) fig. A cadea din abundenta. Ploua cu nuci. 2. tranz. (despre ploaie) A face sa fie ud; a uda. ~ rufele. [Sil. plo-ua] /<lat. plovere

A SE PRAPADI ma ~esc intranz. A inceta sa mai existe (in mod fatal); a disparea fara urma; a se pierde; ◊ ~ de ras a rade mult si cu pofta. ~ de rusine a se rusina foarte tare. ~ dupa cineva (sau ceva) a-i placea nespus de mult cineva (sau ceva). /<bulg. propadam

A RABUFNI ~esc intranz. 1) A produce un zgomot infundat, scurt si foarte puternic; a bufni foarte tare. 2) (despre zgomote) A se auzi departe; a rasuna puternic. ~este o impuscatura. 3) A iesi cu putere dintr-o deschizatura ingusta; a erupe; a tasni; a izbucni. 4) A-si exprima pe neasteptate si in mod violent nemultumirea. /ra(z)- + a bufni

A SE RAZMUIA se razmoaie intranz. pop. (despre pamant, drumuri etc.) A se (in)m**a foarte tare. /raz- + a se m**a

A RADE rad intranz. 1) A-si exprima buna dispozitie prin ras. ~ cu pofta. ◊ ~ in barba (sau pe sub mustata) a rade abia observat. ~ in pumni a rade pe ascuns. ~ cu hohote (sau cu lacrimi) a rade foarte tare. A-i ~ cuiva inima a simti o mare bucurie. A-i ~ cuiva norocul (sau soarta) a i se deschide cuiva o perspectiva luminoasa, promitatoare. 2) A-si bate joc (de cineva sau de ceva). ◊ ~ cuiva in nas (sau in fata, in obraz) a sfida fatis pe cineva. Rade harb de oala sparta (sau rade ruptul de carpit) se spune despre cineva, care critica pe altul pentru un cusur, pe care il are el insusi. Rad si cainii (sau ciorile, curcile etc.) de cineva se spune despre cineva care a ajuns de rasul tuturor. ~ de cineva (sau de ceva) a lua in ras pe cineva (sau ceva). /<lat. ridere

RAND ~uri n. 1) Grup de obiecte sau de fiinte aranjate unele langa altele in linie; sir. Un ~ de soldati aliniati. ◊ Pe ~ in ordine succesiva. ~ pe ~, ~uri-~uri unii dupa altii. In primul ~ inainte de toate; mai ales. Haina la doua ~uri haina barbateasca cu doua siruri de nasturi. A fi in primele ~uri a) a ocupa locul din fata intr-un sir; b) a ocupa un loc de frunte intr-un domeniu de activitate; a fi fruntas. A strange ~urile a se uni mai strans; a se consolida. De ~ a) din popor; b) obisnuit; ordinar. 2) Serie de cuvinte care formeaza o linie orizontala intr-un text; sir. ◊ A citi printre ~uri a pricepe si ceea ce nu se spune direct in text. 3) Loc sau moment stabilit in cadrul unei activitati. ◊ La ~ potrivit unei ordini stabilite. Cu ~ul cu schimbul; alternativ. Fara ~ fara a respecta ordinea stabilita. A tine (sau a pastra) ~ul a respecta locul ori ordinea stabilita. La ~ul meu in ce ma priveste. In mai multe ~uri de mai multe ori. 4) Succesiune de elemente omogene; sir; serie. ◊ A plange cu zece ~uri de lacrimi a plange foarte tare (de obicei pentru un lucru lipsit de importanta). 5) Ansamblu de obiecte care formeaza un complet. Un ~ de haine. 6) mai ales la pl. Grup de persoane aflate in anumite relatii sau unite intr-o organizatie. In ~urile prietenilor. ◊ (A fi) in ~ cu oamenii (sau cu lumea) a fi la nivelul tuturor celorlalti. 7) inv. Mod de desfasurare a unei actiuni; randuiala. ◊ A sti ~ul a cunoaste mersul lucrurilor. /<sl. rendu

A ROSI² ~esc intranz. 1) v. A SE ROSI. 2) A suporta un sentiment de jena; a trage rusine. ◊ ~ pana-n varful urechilor a se emotiona foarte tare, imbujorandu-se la fata. 3) A se zari ceva batand in rosu. /Din rosu

ROSU² ~ie (~ii) 1) Care este de culoarea sangelui; sangeriu. 2) Care are reflexe rosietice. ◊ Pieile ~ii nume dat populatiei indigene din America de Nord. 3) (despre persoane) Care are fata rumena; aprins la fata; imbujorat. ◊ A se face ~ a se aprinde la fata (din anumite cauze); a se imbujora. 4) (despre metale) Care a fost incalzit foarte tare in foc. ◊ Fier ~ fier infierbantat puternic, cu care se insemneaza animalele. 5): (Rasa) ~ie de stepa rasa de vite mari cornute, pentru lapte. 6) (despre ochi) In care este un aflux anormal de sange; injectat. /<lat. roseus

A RUPE rup tranz. 1) (obiecte tari sau materiale) A face sa se rupa. 2) (oase sau membre) A supune unei leziuni prin actiunea violenta a unei forte; a frange; a fractura. ~ coastele. ◊ A-si ~ picioarele a alerga mult (si fara rost). A-si ~ gatul (sau grumajii) a suferi un insucces. A-si ~ pieptul a vorbi sau a striga mult si tare, fara a fi ascultat. ~ in batai a bate foarte tare. 3) (stari de lucruri) A opri brusc; a curma. ~ relatiile. ◊ A (o) ~ cu cineva (sau cu ceva) a pune capat legaturilor cu cineva sau a inceta de a se ocupa cu ceva. ~ pretul (sau targul) a se invoi in privinta pretului dupa o tocmeala indelungata. A (o) ~ la (sau de) fuga a porni iute la fuga. 4) A strica fortand; a sparge. ◊ ~ frontul a strapunge linia de aparare a dusmanului. ~ randurile a se imprastia, stricand ordinea. 5) A supune unei faramitari, smulgand bucati. Lupul a rupt o oaie. 6) (flori, frunze etc.) A desprinde de pe tulpina sau de pe creanga. ◊ A fi (ca) rupt din soare a fi foarte frumos. ~ (cuiva) urechile a pedepsi (pe cineva), tragand de urechi. A-si ~ (ultima bucatica) de la gura a da altuia din putinul pe care il are. 7) fig. (bunuri materiale) A lua aproape cu forta de la cineva; a smulge. ~ bani datorati. 8) (limbi straine) A vorbi slab. A o ~ frantuzeste. /<lat. rumpere

A SARI sar 1. intranz. 1) (despre fiinte, lu-cruri) A se desprinde brusc din loc, deplasandu-se intr-o anumita directie (in sus, in jos, inainte, inapoi, in stanga, in dreapta); a salta. ◊ ~ peste cal a ingrosa lucrurile; a exagera. ~ cu gura a) a se amesteca (nepoftit) in vorba; b) a ocari; a batjocori. A-i ~ cuiva in gat a) a se repezi la cineva pentru a-l imbratisa; b) a manifesta dragoste (exagerata) pentru cineva. A-i ~ cuiva inainte a se repezi in intampinarea cuiva. Surcica nu sare departe de trunchi se spune despre copii care seamana, mai ales prin unele apucaturi, cu parintii. 2) A veni in graba (pentru a acorda ajutor). ◊ Sariti! Ajutor! 3) A se repezi cu scop agresiv; a se arunca; a ataca. ~ la bataie. ◊ ~ in capul cuiva (sau a-i ~ cuiva in cap) a se napusti asupra cuiva cu vorbe de ocara; a-i face cuiva scandal. 4) A aparea pe neasteptate; a rasari ca din pamant. ◊ ~ in ochi a fi foarte evident. 5) (despre obiecte prinse de ceva) A se desprinde brusc (din locul pe care il ocupa); a-si schimba momentan pozitia; a se detasa brusc. Usa ~t din tatani. ◊ A-i ~ cuiva inima (din loc) a fi cuprins de o emotie puternica. A-i ~ cuiva tandara a se infuria. A-i ~ cuiva ochii (din cap) se spune cand cineva simte o durere fizica acuta, cand musca ceva foarte iute, acru etc. Sa-mi sara ochii (din cap)! pe cuvant de cinste! ~ in aer a exploda. Plange de sare camasa de pe el se spune despre cineva, care plange foarte tare. A-si ~ din minti (sau fire) a) a-si iesi din minti; a se sminti; b) a se mania peste masura. A-si ~ din tatani (sau din balamale) a-si pierde rabdarea; a nu mai putea suporta ceva. 6) A se juca zburdand. 2. tranz. 1) A traversa printr-un salt. ~ santul. 2) A trece cu vederea (voit sau din greseala). ~ un alineat. /<lat. salire

SANGE n. 1) Lichid care circula prin vasele sangvine ale organismului, asigurand activitatea vitala a tesuturilor. ◊ Lacrimi de ~ lacrimi de mare suferinta. A varsa ~ a ucide; a omori. Cu ~ rece cu stapanire de sine; fara emotii. A-si pastra ~le rece a-si pastra calmul. A-i ingheta cuiva ~le in vine (sau a ingheta ~le in cineva) a se speria foarte tare. A fierbe (sau a clocoti) ~le in cineva a fi stapanit de manie. A-si face (sau a-i face cuiva) ~ rau a se amari sau a amari pe cineva foarte tare. A nu avea (nici o) picatura de ~ in obraz a fi foarte palid la fata. A-i intra cuiva in ~ a se transforma in obisnuinta; a deveni obicei. A suge ~le cuiva a exploata crunt pe cineva; a chinui. A avea mainile patate de ~ a purta vina unui omor. A face sa curga ~ a provoca un macel, o varsare de sange. A dona ~ a oferi o cantitate de sange pentru transfuzii; a fi donator. 2) fig. Neam din care se trage cineva; os. ◊ Rudenie de ~ rudenie pe linie directa (intre parinti si copii, frati si surori). Frate de ~ frate de la aceiasi parinti; frate bun. A fi de acelasi ~ cu cineva a fi ruda cu cineva; a fi din aceeasi familie cu cineva. 3): ~le-voinicului a) planta erbacee cu tulpina culcata si cu frunze alungite, cu flori rosii (uneori violete sau albe), dispuse in umbele si cu fructul pastaie; b) planta erbacee cu tulpina e****a, cu frunze liniare si cu flori purpurii, dispuse in inflorescente terminale, sub forma de spic. /<lat. sanguis

A SCOATE scot tranz. 1) A lua dintr-un spatiu inchis. ~ apa din fantana. ~ painea din cuptor. 2) (obiecte fixate, prinse, invelite etc.) A face sa iasa afara (cu forta), desprinzand din locul unde se afla. ~ un dinte. ~ un cui. ◊ ~ cuiva sufletul a sacai intruna pe cineva. A-si ~ sufletul a se epuiza, facand un lucru. A-si ~ ochii unul altuia a-si imputa ceva reciproc. A-si ~ ceva din cap a inceta de a se mai gandi la ceva. Ce intra in gura lupului nu se mai poate scoate se spune cand un lucru a nimerit in mainile unui hraparet de la care nu mai poate fi recapatat. 3) A pune in vazul tuturor; a expune. ~ marfa. ◊ ~ la lumina zilei a face sa fie cunoscut de toata lumea. ~ (pe cineva) in lume a introduce in societate (pe cineva). ~ la vanzare (sau la mezat, la licitatie) a pune in vanzare (a vinde la licitatie). ~ in evidenta (sau in relief) a evidentia; a reliefa. ~ la iveala (sau in vileag) a dezvalui; a divulga. 4) (obiecte de imbracaminte, podoabe etc.) A da jos de pe sine. ~ paltonul. ~ inelul. ◊ ~ din jug (sau din ham) a) a dejuga (sau a deshama); b) a elibera. 5) (persoane) A da afara dintr-o functie sau dintr-un post (ca fiind necorespunzator); a elibera; a concedia; a destitui. ~ dintr-un post. ~ din casa. ◊ ~ la pensie a pensiona. 6) A face sa-si schimbe starea. ~ din boala. ◊ ~ din sarite (sau din rabdari, din fire, din tatani) a supara foarte tare. ~ din minte (sau din minti) a face sa-si piarda capacitatea de a judeca; a zapaci. ~ (cuiva) peri albi a cauza (cuiva) necazuri, facandu-l sa incarunteasca. ~ din circuit a) a intrerupe legatura dintre un aparat sau o masina electrica si sursa de curent; b) a face sa nu mai circule. ~ din circulatie (sau din functie) a) a face sa nu mai circule (sau sa nu mai functioneze); b) a face sa iasa din starea obisnuita. ~ pui a) a face sa iasa pui din oua; b) a face crapaturi pe piele din cauza umezelii, frigului si a murdariei. 7) A orienta intr-o anumita directie. ~ pe cineva la drum. ◊ ~ (pe cineva) la covrigi a ruina (pe cineva). A o ~ la capat a termina cu bine. 8) A ajuta sa evite (ceva rau). ~ de la inec. ◊ ~ (pe cineva) din incurcatura (sau din impas, din nevoie) a face sa iasa dintr-o situatie grea. ~ (pe cineva) din iarna a ajuta (pe cineva) cu hrana si adapost ca sa poata iesi din iarna. 9) (produse, materii etc.) A dobandi prin extractie; a extrage. ~ carbune. 10) A dobandi datorita unei exigente excesive; a stoarce; a smulge. ~ o datorie. ~ o marturisire. 11) pop. A obtine din nou; a recupera; a recastiga. 12) (despre publicatii) A face sa apara pe calea tiparului; a tipari; a edita; a publica. ~ o revista. 13) A face sa se auda. ~ un strigat. ~ un oftat. ◊ ~ (cuiva) nume rau a face (cuiva) reputatie proasta. 14) A face sa apara pentru prima data. ~ o lege noua. 15) A face sa nu mai figureze (undeva). ~ o marfa din vanzare. ~ o chestiune de pe ordinea de zi. 16) A face sa iasa din interiorul sau. ~ fum. ~ aburi. 17) (particule sau straturi straine suparatoare) A face sa dispara, inlaturand. ~ petele. ~ praful. ~ murdaria. /<lat. excotere

SETE f. 1) Senzatie fiziologica provocata periodic de necesitatea de a bea apa. ◊ A muri (sau a se usca) de ~ a fi foarte insetat. 2) fig. Dorinta aprinsa. ~ de libertate. ◊ Cu ~ a) cu nesat; cu pasiune; b) foarte tare; cu putere. [G.-D. setei] /<lat. silis

A SFARAI pers. 3 sfaraie intranz. 1) A produce un zgomot caracteristic continuu si ascutit (cauzat de o miscare); a face „sfar”. Fusul sfaraie. ◊ Fuge de-i sfaraie calcaiele fuge foarte tare. 2) (despre obiecte umede ce ard) A produce un zgomot specific usor in timpul arderii; a sasai. 3) (despre alimente puse la prajit) A produce un zgomot suierator caracteristic (cauzat de evaporarea apei aflate in aliment). 4) (despre gaze care ies sub presiune printr-un orificiu ingust) A produce un zgomot suierator, inabusit; a fasai. 5) (despre insecte) A scoate sunete repetate, scurte si ascutite, caracteristice speciei; a face „sfarr-sfarr”; a tarai. /sfar + suf. ~ai

A SE SFRIJI ma ~esc intranz. 1) (despre plante) A-si pierde vlaga, zbarcindu-se. 2) (despre fiinte) A slabi foarte tare; a se jigari. /Orig. nec.

A SNOPI ~esc tranz. 1) rar (cereale) A lega in snopi. 2) pop. A bate foarte tare; a zdrobi in batai; a facalui; a stropsi; a stalci; a tabaci; a toropi. /Din snop

SPAIMA ~e f. 1) Stare de teama violenta (cauzata de o primejdie sau de ceva neprevazut si amenintator); frica mare. A fi cuprins de ~. ◊ A baga ~a in cineva a face ca cineva sa se teama foarte tare. A da ~a in cineva a fi cuprins de frica mare. A trage o ~ a trece printr-o frica mare. A muri de ~ a se teme foarte tare. 2) fig. Ceea ce provoaca teama. [G.-D. spaimei] /<lat. expavimen

A STALCI ~esc tranz. 1) A strivi prin lovire. A-si ~ piciorul. 2) A bate foarte tare; a zdrobi in batai; a snopi; a facalui; a tabaci; a stropsi; a toropi. 3) fig. (cuvinte, melodii etc.) A denatura, incalcand grav corectitudinea fireasca; a poci; a schingiui. /<sl. sutlatiti

STEA stele f. 1) Corp ceresc, cu lumina proprie, care poate fi vazut noaptea sub forma unui punct luminos; astru. ◊ ~ua diminetii luceafarul de dimineata. ~ cu coada cometa. A vedea stele verzi se spune cand cineva a fost lovit (sau s-a lovit) foarte tare. A crede in ~ua sa a) a crede in menirea, in vocatia sa; b) a fi optimist. ~ calauzitoare conceptie care indrumeaza o activitate. Vai de ~ua mea (a ta, a lui etc.) vai de mine (de tine, de el etc.). A se naste sub o ~ norocoasa (sau rea) a avea o soarta buna (sau rea). A sta cu dintii la stele a nu avea ce manca. 2) Obiect sau desen avand forma asemanatoare cu acest corp ceresc. ~ cu cinci colturi. ◊ A umbla cu ~ua a umbla cu colinda, purtand un obiect in forma de stea, impodobit cu hartie de diferite culori. ~-de-mare animal marin avand cinci brate radiare; asterie. ~ua-pamantului ciuperca de pamant, de culoare bruna, la baza careia se afla mai multe fasii dispuse radiar. 3) fig. Artist vestit (in special de cinema); vedeta. 4) Pata alba pe fruntea unor animale (mai ales a cailor); tinta. ◊ A fi cu ~ in frunte a se crede superior altora. 5) la pl. Pete rotunde de grasime sau unsoare pe suprafata unui lichid. [Art. steaua; G.-D. stelei; Monosilabic] /<lat. stella

A STINGE sting tranz. 1) A face sa se stinga. ◊ ~ (pe cineva) in batai a bate foarte tare. 2) (datorii) A face sa nu mai existe (prin achitare). ◊ ~ o actiune penala (sau juridica) a inchide un dosar. 3) (substante sau preparate) A trata cu apa sau alt lichid. ◊ ~ var a turna apa peste piatra de var pentru a capata material bun pentru varuit. /<lat. extinguere

A STROPSI ~esc tranz. pop. 1) A deforma prin lovire sau apasare; a zdrobi; a stalci. A-si ~ un deget. 2) A face sa nu mai existe; a nimici; a prapadi. ~ dusmanul. 3) A bate foarte tare; a zdrobi in batai; a snopi; a facalui; a tabaci; a toropi; a stalci. /cf. bulg. strsa, sl. sutrositi

A SUGHITA sughit intranz. A scoate involuntar un sunet scurt, nearticulat, cauzat de contractia brusca a diafragmei; a scoate sughituri; a icni. ~ de frig. ◊ ~ de plans a plange foarte tare, cu sughituri. /<lat. subgluttiare

A SE SUPARA ma supar intranz. A-si manifesta nemultumirea (fata de actiunile sau vorbele cuiva) printr-o atitudine rezervata sau ostila; a se mania. ◊ ~ foc a se supara foarte tare. /<lat. superare

SARPE serpi m. 1) la pl. Ordin de reptile cu corpul lung, cilindric, foarte flexibil, lipsit de picioare. 2) Reptila din acest ordin. ◊ A se zvarcoli ca in gura de ~ a nu-si gasi locul de durere, de spaima sau de nerabdare. A calca ~le pe coada a deranja foarte tare pe cineva. A incalzi un ~ la san a ocroti un om nerecunoscator. A sari ca muscat de ~ a fi cuprins brusc de manie. ~-de-casa specie de sarpe neveninos, care traieste in apropierea caselor. ~ cu clopotei specie de sarpe veninos, a carui coada este acoperita cu solzi care produc un sunet caracteristic; crotal. ~ cu ochelari specie de sarpe veninos, cu gatul plat, pe care se disting pete de forma unor ochelari; cobra. 3) fig. Om fatarnic; ipocrit. /<lat. serpens

A TABACI ~esc tranz. (piei de animale) 1) A trata cu tananti (pentru a da insusirile necesare); a dubi; a argasi. 2) fig. A bate foarte tare; a zdrobi in batai; a snopi; a toropi; a stalci; a stropsi; a facalui. /Din tabac

TEC teci m. Arbore exotic cu lemn foarte tare, folosit in constructia navelor. /<fr. teck

A TOROPI ~esc tranz. 1) A aduce in stare de toropeala; a face sa fie cuprins de moleseala; a molesi. 2) A cuprinde din toate partile; a pune stapanire. 3) fig. pop. A bate foarte tare; a zdrobi (in batai); a snopi; a stropsi; a facalui; a stalci; a tabaci. /<ucr. toropyty

TOT¹ toata (toti, toate) 1) (preceda cuvantul determinat) Care este cuprins in intregime; intreg. ~ satul. ◊ In toata libertatea in libertate deplina. 2) (despre unitati de timp) Care dureaza de la inceput pana la sfarsit; intreg. ~ anul. 3) Care indica o cantitate in totalitatea ei; cat exista de fapt. Toti banii. ◊ A vari(sau a baga) pe cineva in toti sperietii a speria foarte tare pe cineva. 4) (precedat de prepozitia de) Care este la cel mai inalt grad. Tanar de ~. 5) la sing. Fiecare; oricare. ~ omul stie. ◊ In ~ anul in fiecare an. Peste ~ (locul) oriunde; pretutindeni. /<lat. totus

TURTA¹ ~e f. 1) Produs de patiserie latit si rotund, obtinut dintr-o bucata de aluat si copt pe vatra. ◊ A face (sau a lasa) (pe cineva) ~ a bate tare (pe cineva). A se imbata ~ a se imbata foarte tare. Beat ~ foarte beat. A trage cenusa (sau spuza) la ~a lui a-si apara interesele proprii. 2) (nume generic) Prajitura de orice fel, avand o asemenea forma. ~ cu mere. ~e cu mac. ◊ ~ dulce prajitura facuta din faina de grau, oua, miere, mirodenii, acoperita cu glazura sau presarata cu zahar farin 3) Substanta presata care are o asemenea forma. ~ de ceara. /<lat. turta

TANDARA tandari f. Bucatica subtire care se desprinde dintr-un material casabil (in procesul prelucrarii) sau dintr-un obiect spart. ◊ A face tandari a) a sparge ceva in bucati mici; b) a distruge. A-i sari (cuiva) ~a a se supara foarte tare; a se infuria. [G.-D. tandarii] /<sas. zander, germ. Zunder,

TOL² ~uri n. pop. Obiect confectionat dintr-o tesatura groasa, folosit ca asternut sau covor. ◊ A bate pe cineva ~ a bate pe cineva foarte tare. /<ngr. tsoli

A UCIDE ucid tranz. 1) (fiinte) A lipsi de viata (premeditat sau din intamplare); a omori. 2) A distruge moraliceste; a nimici. 3) pop. A bate foarte tare; a snopi in bataie; a zdrobi; a stalci; a tabaci; a toropi; a facalui. /<lat. uccidere

A SE URI ma urasc intranz. 1) A se afla in relatii de dusmanie (cu cineva). 2) (construit cu dativul) A se plictisi foarte tare. ◊ A i ~ cu viata a nu mai dori sa traiasca. /<lat. horrire

VARGA vergi f. 1) ramura lunga, subtire si flexibila, curatata de ramificatiile laterale si de frunze; nuia; jordie. ◊ A tremura ca ~a a tremura foarte tare ( de frig, de spaima etc.). ~a-ciobanului planta erbacee perena, cu tulpina si ramuri ghimpoase, cu flori liliachii, dispuse in capitule. ~de-aur planta erbacee perena, cu flori galbene, in forma de ciorchini. 2) inv. Nuia cu care se aplicau pedepse corporale. ◊ ~a (sau biciul) lui Dumnezeu se spune despre un om foarte crud, rau. A-i duce cuiva vergile a se ingrijora de soarta cuiva. 3) Lovitura aplicata cu o astfel de nuia. 4) inv. Unealta cu care se incarca pusca sau se curata teava ei; arbiu. 5) Betisor subtire si flexibil (din lemn, metal, os etc.) avand diferite intrebuintari; bagheta. [G.-D. vergii] /<lat. virga

VANA vine f. 1) Vas sangvin prin care sangele circula spre inima; vena. ◊ ~ porta vana care primeste sangele din organele abdominale si-l duce in ficat. Vine cave cele doua vine care aduc sangele in auriculul drept al inimii. Vine pulmonare vine ce se deschid in auriculul stang si ale caror ramificatii strabat plamanii. A avea sange in vine a fi energic, plin de viata. A-i ingheta (sau a i se slei) cuiva sangele in vine a se speria foarte tare; a fi cuprins de frica. 2) pop. (la om si la unele animale) Tesut carnos contractil care asigura miscarea corpului si a organelor lui; muschi. ◊ Tare de ~ (sau vartos la ~) inzestrat cu o mare putere fizica; puternic; voinic. Slab de ~ lipsit de putere fizica; slabanog. A fi numai ~ a) a fi musculos; b) a fi foarte iute. 3) mai ales la pl. pop. Parte a piciorului dintre genunchi si glezna; gamba. ◊ A se lasa (sau a sedea) pe vine a sta cu genunchii indoiti fara a se sprijini de ceva. A i se m**a vinele (sau picioarele) cuiva a fi cuprins de slabiciune. Cu coada intre vine cuprins de rusine. 4) Masa compacta si continua de substanta minerala sau de roci eruptive aflata in crapaturile scoartei terestre; filon. ~ aurifera. 5) Strat de apa care se gaseste in interiorul solului; panza subterana de apa. 6) Suvita de lichid. 7) bot. Fiecare dintre ramificatiile vaselor purtatoare de seva pe suprafata unei frunze. [G.-D. vinei] /<lat. vena

VENIN ~uri n. 1) Substanta toxica de natura animala, vegetala sau obtinuta pe cale sintetica; otrava; toxina. 2) fig. Atitudine rautacioasa plina de dusmanie. Vorbe cu ~. 3) pop. Lichid galbui-verziu, amar, secretat de ficat; fiere. 4) fig. Stare de tristete adanca; otrava; mahnire; necaz. ◊ A avea ~ la (sau pe) inima a fi foarte necajit, mahnit. A-si face ~ a se amari foarte tare. A pune cuiva ~ la (sau pe) inima a-i produce cuiva mari neplaceri; a strica rau dispozitia. A-si varsa ~ul (asupra cuiva) a-si manifesta ura, dusmania (fata de cineva). /<lat. venenum

XERES [pr.: heres] m. Specialitate superioara de vin, foarte tare si cu aroma specifica, originar din Spania. /<sp. Xeres, fr. xeres

A ZVANTA zvant tranz. 1) A face sa se zvante; a zbici. 2) fig. A face sa nu mai existe; a sterge de pe fata pamantului; a nimici; a distruge; a prapadi. ◊ ~ in bataie (sau batai) pe cineva a bate foarte tare pe cineva. Bea de zvanta bea foarte mult. 3) A face sa nu mai dispuna de ceva; a secatui; a slei. ~ de bani. [Si. zvantez] /<lat. exventare

EMACIA vb. I. refl. (Frantuzism) A slabi foarte tare; a se descarna. [Pron. ci-a, p.i. 3,6 -iaza. / < fr. emacier, it. emaciare].

PORTER s.n. (Rar) Bere foarte tare si amaruie la gust. [< fr., engl. porter].

SELENIC, -A adj. Care contine seleniu. ◊ Acid selenic = acid foarte tare, foarte avid de apa, asemanandu-se in multe privinte cu acidul sulfuric. [< fr. selenique].

abanos, s. m. – Lemn din specii de copaci exotici, greu, foarte tare, de culoare neagra. – Mr. abanoz. < Tc. abanos, din ngr. ἔβενος (Roesler 587); Seineanu, II, 5; REW 2816; Lokotsch 3); cf. ngr. ἀμπανός, bg. abanos, alb. abanos

FORTISSIMO adv. (Muz.; ca indicatie de executie) Cu maxima intensitate, foarte tare. [< it. fortissimo].

lastig s.n. (inv.) stofa de lana foarte tare, un fel de satin.

INTOXICA vb. I. tr., refl. 1. A(-si) introduce in organism substante toxice, a (se) otravi. 2. (Fig.; fam.) A (se) plictisi foarte tare. [P.i. intoxic. / < fr. intoxiquer, cf. lat. in – in, gr. toxikon – otrava].

para s.f. (pop.) 1. flacara, valvataie, dogoare. 2. (fig.; inv.) tarie, intensitate. 3. (fig.; inv.) sentiment puternic; inflacarare, chin sufletesc, dorinta chinuitoare, foc. 4. (adv.; pe langa verbul a rosi) foarte intens, foarte tare. 5. (inv.) emanatie puternica, exalatie. 6. (inv.) sul de fum. 7. (reg.) traznet. 8. (reg.) taisul toporului.

perdafui, perdafuiesc, vb. IV (inv.) 1. a (se) rade cu perdaf. 2. a lustrui; a stropi pantofii cu un lichid. 3. (fig.; fam.) a mustra, a ocari foarte tare.

poroli, porolesc, vb. IV (reg.; despre fiinte) a bate foarte tare.

posoci¹, posocesc, vb. IV (reg.; despre obiectele de imbracaminte) a murdari foarte tare, a jegosa.

potroc³, -oaca, adj. (inv.; despre lovituri) care este foarte tare, foarte puternic.

prigoreala, prigoreli, s.f. (reg.) expunere la caldura focului sau a soarelui, incalzire foarte tare la foc sau la soare.

prigorit, -a, adj. (inv. si reg.) 1. expus caldurii focului sau soarelui, incalzit foarte tare sau ars, parjolit de foc sau de soare; rumen la fata, aprins; care are temperatura. 2. (fig.) framantat, perpelit, chinuit. 3. pripit, zorit, iute.

rezes s.n. (inv.) tuica foarte tare.

scradi, pers. 3 sg. scradeste, vb. IV refl. (reg.) 1. (despre plante sau partile lor) a se usca foarte tare; a se rascoace. 2. (despre unele alimente) a se frige sau a se coace prea tare; a se arde.

scradit, -a, adj. (reg.) 1. (despre plante sau partile lor) care s-a uscat foarte tare; rascopt. 2. (despre carne, paine, porumb si alte alimente) care s-a copt prea tare; care s-a ars.

PALISANDRU s.m. Arbore exotic cu flori mari, albastre sau rosii, al carui lemn mirositor, foarte tare, de culoare neagra-violeta, se intrebuinteaza in tamplaria fina. [< fr. palissandre, cf. it. palissandro].

stolohani, stolohanesc, vb. IV (reg.) 1. a (se) bolovani; a (se) face cocoloase; a (se) usca foarte tare. 2. (refl.; despre parti ale corpului unui animal) a se intari. 3. (despre oameni; in formele: storohani, storoni) a bate tare; a zdrobi. 4. (despre plante cerealiere sau leguminoase) a pisa.

strantuneca, pers. 3 sg. strantuneca, vb. I refl. (inv.) a se intuneca foarte tare.

supranalta, supranalt, vb. I refl. (inv.) a se inalta foarte tare.

chiu interj. – 1. Exprima bucuria si entuziasmul; ovatie. – 2. Exprima durerea: vai! – 3. (S. n.) Durere, chin, suferinta. Creatie spontana. – Der. chiui, vb. (a striga; a racni; a chema in gura mare; a striga de bucurie; a spune o chiuitura); chiot, s. n. (strigat, tipat), der. de la vb. cu suf. -ot, ca sgomot, chicot (dupa DAR der. direct de la interj.); chioti (var. chihoti), v.b. (a striga, a tipa; a cinta foarte tare); chiuiala, s. f. (strigat); chiuit, s. n. (strigat); chiuitura, s. f. (strigat; compozitie cu caracter de epigrama care se recita de obicei in timpul jocului popular); chiuitor, adj. (care chiuie). Nu se vede legatura pe care incearca sa o stabileasca Pascu, Lat., 257, intre aceste cuvinte si lat. pῑpῑre.

TEC s.m. Arbore din India si Oceania, cu lemnul foarte tare, care se intrebuinteaza in special la construirea corabiilor. [Scris si teck, pl. teci. / < fr. teck].

ARAC s. n. bautura alcoolica foarte tare, rachiu din orez sau din plante suculente bogate in zahar. (< fr. arac, engl. arrack)

CASUARINA s. f. gen de arbori din Australia si Indomalaiesia, cu ramuri in forma de nuiele si cu lemn foarte tare. (< fr., lat. casuarina)

EXTENUA vb. refl., tr. a (se) obosi foarte tare, a (se) epuiza (3). (< fr. /s'/extenuer, lat. extenuare)

FORTISSIMO adv. (muz.) cu maxima intensitate, foarte tare. (< it. fortissimo)

INTOXICA vb. I. tr., refl. 1. a(-si) introduce in organism substante toxice, a (se) otravi. 2. (fig.) a (se) plictisi foarte tare. II. tr. a influenta in mod insidios spiritele pentru a le face sensibile la propaganda, a demoraliza. 2. deruta prin difuzarea de stiri false. (< fr. /s'/intoxiquer, lat. intoxicare)

PALISANDRU s. m. arbore exotic cu flori mari, albastre sau rosii, al carui lemn mirositor, foarte tare, negru-violet, e folosit in tamplaria fina. (< fr. palissandre)

PORTER² s. n. bere englezeasca foarte tare si amaruie la gust. (< fr., engl. porter)

SELENIC, -A adj. care contine seleniu. ♦ acid ~ = acid foarte tare, avid de apa, asemanandu-se cu acidul sulfuric. (< fr. selenique)

TEC¹ s. m. arbore din India si Oceania, cu lemnul foarte tare, folosit in special in constructii navale. (< fr. teck)

VATIR s. n. panza foarte tare din in sau din canepa, pentru intarituri la hainele barbatesti. (< germ. Wattier/leinen/)

VOTCA s. f. rachiu foarte tare, din alcool de cereale. (< rus. vodka)

vutca (-ci), s. f. – Rachiu foarte tare. – Var. vodca. Pol. wodka (Tiktin). – Der. vutcar, s. m. (fabricant de votca), sec. XVIII.

BUZA, buze, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua parti carnoase care marginesc gura si acopera dintii. ◊ Buza de iepure = buza usor despicata (ca la iepure), constituind un defect din nastere. ◊ Expr. (Fam.) A ramane cu buzele umflate = a ramane inselat, dezamagit in asteptarile sale. A-si musca buzele (de necaz sau de parere de rau) = a regreta foarte tare; a se cai. A sufla (sau a bate) in buze = a ramane pagubas; a fluiera a paguba. A se sterge (sau a se linge) pe buze = a fi silit sa renunte la ceva. A-i crapa (sau a-i scapara, a-i arde cuiva) buza (de ceva) = a avea mare nevoie (de ceva). A-si linge buzele (dupa ceva) = a pofti, a ravni (ceva). A lasa (sau a pune) buza (in jos) = a fi gata sa izbucneasca in plans. ♦ Margine a unei rani pricinuite de o taietura adanca. 2. Marginea unor obiecte, a unor vase. Buza strachinii. ◊ Expr. (Rar) Plin (pana in) buza = foarte plin, plin ochi. 3. Culme a unui deal, a unui pisc, margine a unui sant, a unei paduri etc. 4. Ascutis al unor instrumente de taiat; tais. – Comp. alb. buze.

ZVANTA, zvant, vb. I. 1. Tranz. si refl. A face sa piarda sau a pierde din umezeala; a (se) zbici. ♦ Tranz. A sterge, a usca (lacrimile, ochii, obrajii). 2. Tranz. A distruge, a nimici. Detera in pagani de-i zvantara (ISPIRESCU). ◊ Expr. A zvanta (pe cineva) in bataie (sau in batai) = a bate foarte tare. ♦ A slei, a secatui (prin jafuri, furturi). ◊ (In propozitii consecutive, legat de diverse verbe, exprima intensitatea actiunilor respective) Fura de zvanta. Bea de zvanta. [Prez. ind. si: zvantez] – Lat. *exventare.

ZBATE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre fiinte) A face miscari bruste, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scapa de o stransoare); a se zvarcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca pestele pe uscat (sau ca musca in panza paianjenului), se zice despre cineva care se sileste din toate puterile sa scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zbate foarte tare; a se lupta cu moartea, a fi pe moarte. ♦ A se chinui, a se zbuciuma. ♦ (Despre parti ale corpului) A se misca, a zvacni. ♦ A face tot ce-i sta in putinta, a se stradui din rasputeri pentru a realiza ceva. 2. A se misca cu putere incoace si incolo; a se involbura, a se invarteji. 3. A se targui, a se tocmi. ♦ Tranz. (Inv.) A reduce, a scadea din pretul unei marfi prin targuiala. – Lat. exbattere (= battuere).

ZAPUSI, zapusesc, vb. IV. Tranz. (Despre soare) A incalzi foarte tare, a infierbanta. – Bg. zapusa, sb. zapusiti „a umple de fum”.

OTEL (‹ sl.) s. n. 1. Aliaj fier-carbon cu continut de 0,04-1,7% carbon (o. carbon) sau pana la 2,2% carbon (o. aliat). Elaborarea o. se face in convertizoare si in cuptoare Siemens-Martin sau electrice. Are o larga intrebuintare in tehnica pentru rezistenta, duritatea, tenacitatea si elasticitatea sa. ◊ O. aliat = o. care, pe langa carbon, contine o serie de elemente de aliere (crom, nichel, wolfram, vanadiu etc.), pentru a i se imbunatati proprietatile. Se deosebesc o. slab aliate (cu pana la 5% elemente de aliere) si o. inalt aliate (cu 5-30% elemente de aliere). ◊ O. rapid = o. cu adaos de wolfram, crom si vanadiu, ce devine foarte dur prin tratament termic duritate care se mentine si la temperaturi de 500-600ºC. Se foloseste la confectionarea sculelor. ◊ O. inoxidabil = otel aliat cu crom, nichel, mangan, rezistent la coroziune, chiar in medii puternic oxidante si la temperaturi ridicate. ◊ O. profilat = bare de otel obtinute prin laminare si avand in sectiune forma de patrat, triunghi, cerc sau a literelor L, T, I, U, Z etc. ◊ O.-beton = semifabricat de o. folosit la confectionarea armaturilor elementelor de constructie din beton armat. Are in general o sectiune circulara, mai rar ovala sau in forma de patrat. Se foloseste si o.-b. cu profil periodic, format din bare cilindrice cu patru nervuri longitudinale sau elicoidale, forma sub care aderenta la beton este mai buna. ◊ Loc. De otel = foarte tare. 2. (La pl., in forma oteluri) Sorturi diferite de o. (1); obiecte fabricate din o. (1). 3. (Inv. si pop., la pl. in forma otele) Pusca, pistol.

cruce f. (lat. crux, crucis; it. croce, fr. croix, pv. crosz, [sp. pg. lit. cruz], alb. kruki; vgerm. chruzi, ngerm. kreuz; vsl. rus. krizi, kry~i; ung. korcs. V. cirja, crijac, craitar, corci). La Romani, instrument de tortura (o grinda pe care se fixa alta transversala, de care se lega un acuzat ca sa fie silit sa marturiseasca o vina). Grinzile pe care a fost rastignit Hristos. Semnu crucii descris ducind mina la frunte, pept [!] si umeri: fa-ti cruce (de frica, de mirare)! Fig. Religiunea crestineasca: lupta crucii cu semiluna. Raspintie [!], rascruce: crucea drumului. La car, lemnu'n care se prind crucioaiele. Vechi. Grupa de 3-4 birnici, dar ob. de doi, care plateau la un loc sau chear [!] unu p. altu. (Si calarasii erau impartiti in cruci, in care intra chiar unu singur cind era bogat. Ei plateau bir spatarului. De acolo: cruce de voinic, om robust si inimos. V. mode). Companie de infanterie (Munt.). Sectiunea unei bresle negustoresti (Mold.). Medalie sau decoratiune in forma de cruce ca Trecerea Dunarii (1877) ori Mihai Viteazu (1916). Mare cruce, cel mai inalt grad al unei decoratiuni. Persoana care o poarta. Crucea noptii, mezu [!] noptii (Sez. 30, 196). Crucea rosie, o societate internationala a carei emblema e o cruce rosie cu toate bratele egale (care e si emblema sanitarilor) si care a fost infiintata la 1864 pin [!] conventiunea de la Geneva p. ingrijirea ranitilor din razboi. Ziua Crucii, o sarbatoare ortodoxa la 14 Septembre [!], numita si Inaltarea Crucii si Hristovu viilor (al culesului viilor). Om cu crucea'n sin, om smerit, religios, onest (ob. ironic). A-ti face cruce (la care se adauga une-ori ironic: sa nu te-apuce), 1) a-ti face semnu crucii (rugindu-te lui Dumnezeu), 2) a te cruci, a te mira foarte tare (cind omu din popor asemenea isi face cruce nepricepind ce e, si invocind ajutoru lui Dumnezeu). Pe crucea mea!, o formula de juramint. Cruce de aur in casa! si Cruce, ajuta!, formule de invocare a ajutorului lui Dumnezeu. A pune cruce, a renunta, a-ti lua speranta (dupa obiceiu de a pune o cruce la morti si la obiectele destinate vinzarii). Numiri de plante: crucea pamintului, o planta umbelifera (heracleum); crucea voinicului, o planta ranunculacee (hepatica); rostopasca (Banat).

ABANOS s. m. Lemnul unor specii de copaci exotici, mai ales din India, greu, tare, foarte durabil, de culoare neagra, folosit pentru fabricarea unor mobile de lux, a instrumentelor muzicale de suflat etc.; eben (Dyospyros). ◊ Par de abanos = par de culoare neagra lucioasa. – Din tc. abanoz.

AMARNIC, -A, amarnici, -ce, adj. 1. De neindurat, grozav, cumplit, crunt. ♦ (Adverbial) foarte tare, foarte mult, intens. 2. Fig. Inimos, curajos. – Amar + suf. -nic.

HAT adv. (Reg.; insoteste adjective, adverbe si locutiuni adverbiale cu sens local sau temporal, dandu-le valoare de superlativ) De tot, mult, tare, foarte. Pana hat departe. ◊ Expr. Hat si bine = mult si bine, fara sfarsit. – Din ucr. het'.

INTENS, -A, intensi, -se, adj. foarte tare, viu, puternic. – Din fr. intense.

PARA¹- Element de compunere care inseamna: a) „foarte”, „tare”, „puternic” si serveste la formarea unor adjective si a unor substantive; b) (depr.) „mult”, „prea numeros” si serveste la formarea unor substantive folosite la plural. – Din ngr. para, fr. para-.

STRASNIC, -A, strasnici, -ce, adj., adv., s. m. I. Adj. (Exprima ideea de superlativ) 1. foarte bun, minunat; foarte mare; foarte puternic; extraordinar, nemaipomenit. 2. Ingrozitor, infiorator, inspaimantator; grozav, cumplit, teribil. ♦ foarte sever, foarte aspru. II. Adv. 1. (foarte) tare, (tare) mult, teribil. 2. (Legat de un adj. prin prep. „de”, exprima raportul de superlativ) foarte, extraordinar, nespus. III. S. m. Specie de feriga din regiunea montana (Asplenium trichomanes). – Din sl. strasĩnu.

HAT adv. v. foarte, tare, tocmai.

PRACI adv. v. extrem, foarte, tare.

VARTOS adv. v. extrem, foarte, tare.

CUMPLIT¹ adv. foarte tare; strasnic. /<lat. complere

DEOSEBIT adv. 1) In mod separat; despartit (de altii); aparte. 2) Extrem de; tare; foarte. 3) Afara de...; pe langa... /v. a (se) deosebi

GRAV¹ adv. foarte tare; rau. A fi ~ ranit. /<fr. grave, lat. gravis

GREU¹ adv. 1) Cu mari eforturi. A citi ~. A trai ~. ◊ A-i veni ~ a) a-i fi neplacut; b) a ezita. 2) Incet si cu osteneala. Timpul trece ~. 3) Cu (toata) greutatea; greoi. A se lasa ~ pe pat. 4) foarte tare; rau; grav. A fi ~ bolnav. /<lat. grevis

INFIORATOR¹ adv. 1) foarte tare. Tipa ~. 2) (urmat de un adjectiv cu prepozitia de) Extraordinar; extrem. ~ de urat. /v. a infiora + suf. ~ator

INGROZITOR¹ adv. 1) foarte tare. Ma doare ~. 2) (urmat de un adjectiv cu prepozitia de) Extraordinar; extrem. Mi-e ~ de urat. ~ de suparat. /a ingrozi + suf. ~tor

INSPAIMANTATOR¹ adv. 1) foarte tare. Plangea ~. 2) (urmat de un adjectiv cu prepozitia de) Extraordinar; extrem. E ~ de intuneric. /in + a spaimanta

RAU¹ adv. (in opozitie cu bine) 1) Contrar regulilor morale; asa cum nu se cuvine; aiurea. ◊ A se pune ~ cu cineva a intra in conflict cu cineva. A sta ~ a o duce greu. A-i merge (cuiva) ~ a nu avea noroc; a avea o viata grea. (E) ~ cu ~, dar mai ~ (e) fara ~ nu este tocmai bine asa cum este, dar poate fi si mai grav, daca vei pierde si ceea ce ai. A-i fi (cuiva) ~ (sau a se simti ~) a) a duce o viata grea; b) a se simti bolnav. A-i sedea (sau a-i sta) ~ a nu i se potrivi; a nu-i sta bine. A i se face (sau a-i veni cuiva) ~ a simti (pe neasteptate) o senzatie de indispozitie fizica. A se avea ~ cu cineva a fi in cearta cu cineva. A se uita ~ la cineva a privi pe cineva cu dusmanie. A-i parea (cuiva) ~ a regreta. 2) foarte tare. A bate ~ pe cineva. ◊ Cum e mai ~ mai prost nici nu se poate. /<lat. reus

STRANS¹ adv. foarte tare (ca sa nu se poata dezlega, desface, deschide etc.). A lega ~. /v. a (se) strange

VANADIU s.n. Metal dur, care nu se gaseste liber in natura si care se foloseste la pregatirea otelurilor foarte tari. [Pron. -diu. / < fr. vanadium].

hat adv. – Mult, tare, foarte. Rut. het (Weigand, Dialekte der Bukowina, Leipzig, 1904, p. 96; DAR). Este rar in Munt. Cihac, II, 505, pleaca de la mag. hat „la fel”.

ABANOS, abanosi, s.m. Lemnul din specii de copaci exotici, greu, tare, foarte durabil, de culoare neagra, folosit pentru fabricarea unor mobile de lux, a instrumentelor muzicale de suflat etc. (Dyospyros). ◊ Par de abanos = par negru-lucios. – Din tc. abanoz.

AMARNIC, -A, amarnici, -e, adj. 1. Neindurat, grozav, strasnic, crunt. N-ai cunoscut decat truda amarnica (DESLIU). ♦ (Adverbial) foarte tare; grozav. 2. Inimos, curajos, harnic. Amarnici is cavalerii din ziua de astazi (ALECSANDRI). – Din amar² + suf. -nic.

augmentativ, -a adj. (lat. augmentatus cu sufixu -iv; fr. augmentatif). Gram. Care arata augmentarea (marirea) ca foarte, tare, arhi-, -an; -oi din „broscoi” e un sufix augmentativ. S. n., pl. e. Cuvint augmentat pin [!] aceste afixe. V. diminutiv.

GROAZNIC, -A, groaznici, -ce, adj. 1. Care insufla groaza (prin aspect, manifestari, consecinte); grozav, infricosator, inspaimantator, ingrozitor, abominabil. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens. Durere groaznica. ♦ (Adverbial) tare, mult; foarte, extrem de... – Din bg. grozen.

GROZAV, -A, grozavi, -e, adj. 1. Care produce groaza (prin aspect, manifestari, consecinte); groaznic, ingrozitor. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens, de mare. Vant grozav. ♦ (Adverbial) tare, mult; foarte, extrem de... 3. Care iese cu totul din comun prin calitatile sale; remarcabil; exceptional. ◊ Expr. A se crede grozav = a avea o parere exagerat de buna despre sine. ♦ Curajos. ◊ Expr. (Substantivat) A face pe grozavul = a se lauda, a se mandri (in mod nejustificat) cu calitatile sale, a se grozavi. – Din bg. grozav.

TISA, tise, s. f. Arbore sau arbust rasinos, care poate atinge peste 1000 de ani, cu frunze lungi, aciculare, lucioase, cu lemnul tare si foarte pretios (Taxus baccata); p. restr. lemnul acestui arbore. [Var.: (rar) tis s. m.] – Din sl. tisa.

foarte adv. 1. (Ca determinativ pe langa un adjectiv sau un adverb; ajuta la formarea superlativului absolut) foarte frumos. foarte bine. ◊ (Asezat dupa adjectiv, inv. si arh.) Suparat foarte. ◊ (Ca determinativ pe langa o locutiune adjectivala sau adverbiala) foarte de dimineata. ◊ (Ca determinativ pe langa un substantiv care exprima o insusire) E foarte copil pentru varsta lui. 2. (Pop.; ca determinativ pe langa un verb si asezat inaintea lui) Mult, tare. Prajiturile foarte ii placeau. ◊ (In legatura cu „a multumi”, azi mai ales ir.) Iti foarte multumesc de asa serviciu. ◊ (Pop.; asezat dupa verb) Se manie foarte. ◊ (Pop.; asezat intre auxiliar si participiu) Baile de namol mi-au foarte priit. – Lat. forte.

tare¹ adv. 1. foarte, mult, extrem. ◊ (Pe langa adjective sau adverbe, ajuta la formarea superlativului). Iti voi ramanea tare recunoscator (ODOBESCU). 2. Cu forta, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe langa verbe ca «a vorbi», «a spune», «a canta» etc.; in opozitie cu in gand) Cu glas articulat, pentru a fi auzit de cei din jur; (in opozitie cu incet) cu glas ridicat, pentru a se auzi bine sau departe. 4. (In opozitie cu agale, incet etc.) Iute, repede. Prin targ asa mana de tare... de ti se parea ca zboara iepele (CREANGA). – Lat. talem.

foarte adv. 1. tare, (pop.) hat. (~ departe.) 2. extrem, tare, (prin Bucov.) praci, (inv.) vartos. (~ de dimineata.) 3. deosebit, exceptional, extraordinar, extrem, grozav, minunat, neinchipuit, nemaiauzit, nemaipomenit, teribil. (~ bun.) 4. tare. (E ~ bucuros.) 5. (inv. si reg.) prea. (~ bine!) 6. grav, greu, rau, serios, tare. (E ~ bolnav.)

PORTO² s.n. Vin rosu, tare si foarte dulce din Portugalia. [< fr. porto, cf. Porto – oras din Portugalia].

PORTO² s. n. vin rosu, tare si foarte dulce din vita de Porto (Portugalia). (< fr. porto)

BERILIU (‹ fr. {i}; gr. berrylos „beril”) s. n. Element chimic (Be; nr. at. 4; m. at. 9,012, p. t. 1.287ºC, p. f. 2.960ºC); metal alb cenusiu tare, casant, foarte usor, putin raspindit in natura, folosit in aliaje (carora le confera rezistenta, duritate si stabilitate fata de agentii fizico-chimici) si ca moderator sau reflector de neutroni in reactoarele nucleare. A fost descoperit de chimistul francez N.L. Vauquelin, in 1786.

HICORI (‹ fr. {i}) s. m. Arbore subtropical din familia juglandaceelor, asemanator cu nucul (Carya ovata). Din nuci de h. se prepara, in India, bautura cu acelasi nume. Lemnul de h. tare, dens, foarte elastic, este folosit la fabricarea schiurilor si a altor materiale sportive.

ZADA, zade, s. f. Arbore rasinos cu frunze lungi in forma de ace, care cad toamna, cu lemn tare si durabil, foarte pretuit. (Larix decidua) – Lat. pop. daeda (=taeda).

CANAVA s.f. Panza foarte rara si tare, folosita la broderie si la tapiserie. [< fr. canavas, cf. it. canavaccio – panza de canepa].

LARICE s. f. arbore rasinos din familia pinaceelor, cu frunze cazatoare, aciculare si cu lemn tare si rezistent, foarte pretios; zada. (< it. larice, lat. larix, -icis)

RAFIE¹ s. f. palmier exotic din Africa si America, cu tulpina tare si frunze foarte lungi. ◊ fibra din nervurile frunzelor acestui palmier. (< fr. raphia, germ. Raphia)

ZADA, zade, s. f. Arbore rasinos cu frunze lungi in forma de ace, care cad toamna, cu lemn tare si durabil, foarte pretuit (Larix decidua). – Lat. daeda (= taeda).

GRAV adj., adv. 1. adj. greu, malign, periculos, primejdios, serios, (rar) sever, (fam.) urat. (O boala ~; o forma ~ a bolii.) 2. adv. foarte, greu, rau, serios, tare. (E ~ bolnav.) 3. adj. v. critic. 4. adj. v. serios. 5. adj. v. serios. 6. adj. v. gros. 7. adj. v. sobru.

A RAZBUBUI razbubuie intranz. pop. (despre zgomote si despre locurile unde se propaga) A bubui cu putere; a rasuna foarte puternic; a vui tare; a detuna. /raz- + a bubui

tare¹ adv. 1) Extrem de; foarte. 2) Cu putere; cu intensitate. A striga ~. 3) Iute; repede. A alerga ~. /<lat. talis

ZDRAVAN¹ adv. 1) foarte mult. 2) Cu putere; tare. /<sl. sdravin

RUPTURA, rupturi, s.f. ~ 2. ~; sfasietura, gaura (intr-un material tesut), spartura, crapatura (intr-un corp tare). ~ 3. ~ ♦ Obiect de imbracaminte foarte uzat. ♦ (Fig.) Cupola [tunului] miroase a pulbere si prin ea se jucau rupturi de nori de fum.

INGER ~i m. 1) (in conceptiile religioase) Fiinta supranaturala considerata ca fiind mediator intre oameni si divinitate. 2) fig. Persoana perfecta; om cu constiinta nepatata. ◊ tare de ~ care nu cedeaza cu usurinta; foarte rezistent. Slab de ~ care se descurajeaza usor; timid; fricos. /<lat. angelus

tara f. pop. : O ~ a) o cantitate foarte mica; putin de tot; un pic; oleaca; nitel; b) o clipa; un moment. /Din tar

CUMPLIT, -A, cumpliti, -te, adj. 1. Groaznic, teribil; crud, nemilos, feroce. ♦ (Fam.; despre mancaruri si bauturi) foarte bun, gustos. ♦ (Adverbial; cu valoare de superlativ) tare, mult, extraordinar, strasnic. 2. (Inv.) Zgarcit. – Din cumpli (inv. „a ucide” < lat. ).

beat, beata adj., pl. beti, bete (lat. bibitus, baut, de unde s’a facut bebetus, apoi bet, iar de aci beat dupa fem. beata si a**l. lui treaz, breaz, mai ales ca treaz e chear opusu lui beat). tare ametit de bautura: beat de rachiu. Fig. foarte emotionat (vesel): beat de bucurie, de mindrie. – In nord bat, bata, pl. tot beti, bete.

DURAMATER s.f. Meninge extern de natura fibroasa si foarte rezistent; pahimeninge. [< fr. dure-mere < lat. dura – tare, mater – mama].

MIREASA, mirese, s. f. 1. Nume purtat de femeie in ziua sau in preajma casatoriei sale. ◊ (Bis.) Mireasa Domnului = calugarita. ◊ Expr. A plange ca o mireasa = a plange tare, cu foc. A manca ca o mireasa = a manca foarte putin. A sta ca o mireasa = a nu lucra nimic, a sta degeaba. 2. Planta erbacee cu frunzele verzi-galbui pe margini si rosu-aprins in centru, cu flori albe si rosii dispuse in spice, cultivata ca planta ornamentala (Coleus blumei). – Mire + suf. -easa.

TARTAR, -A adj. Tataresc. ◊ Biftec tartar = muschi fript foarte putin; sos tartar = sos rece, foarte picant din maioneza pregatita cu galbenusuri de ou fierte tari, la care se adauga ceapa tocata fin si mustar. [< fr. tartare].

1) ceara f., pl. ceri (lat. cera, d. vgr. keros; it. pv. sp. pg. cera, fr. cire). O substanta galbena moale din care albinele isi fac fagurii. O substanta galbena care se formeaza in urechi. Un copacel catarator perpetuu verde cultivat p. frumusetea florilor lui carnoase si mirositoare (asclepias [sau hoya] carnosa). Galben ca ceara sau ca ceara de galben (in Munt. galben ca turta de ceara), foarte palid (de frica, de boala). Ceara rosie (sau ceara tare), o compozitiune rasinoasa de sigilat scrisorile s. a. Ceara de pamint, ozocherita. V. mungiu.

HRANI, hranesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. (Adesea fig.) A da cuiva sa manance sau a manca; a (se) nutri, a (se) alimenta. ◊ Expr. (Refl.) A se hrani cu vant = a nu avea ce manca; a manca foarte putin, a ciuguli. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre vinuri) A deveni tare datorita vechimii. [Var.: (pop.) harani vb. IV] – Din sl. hraniti.

PISAT², -A, pisati, -te, adj. 1. Maruntit, zdrobit sau prefacut in pulbere prin pisare. ◊ Expr. Cu oasele pisate = foarte obosit, mort de oboseala, extenuat. 2. Fig. (Fam.; despre oameni) Batut tare, snopit in bataie. – V. pisa.

foarte adv. 1) (se foloseste ca determinativ pe langa un adjectiv sau un adverb) tare. ~ bun. 2) (are functie de determinativ pe langa o locutiune adjectivala sau adverbiala) Extrem de tare. /<lat. forte

A SCAPARA scapar 1. intranz 1) A produce scantei (prin lovirea cremenii cu amnarul, prin ciocnirea a doua corpuri tari). ◊ Cat ai ~ din amnar intr-o clipa. A-i ~ cuiva calcaiele a fugi foarte repede. 2) A se produce fulgere; a fulgera. 3) (despre lumini) A luci ca un fulger; a strafulgera. 4) (despre ochi) A arunca priviri scanteietoare. ◊ A-i ~ cuiva ochii de foame a fi foarte flamand. A-i ~ cuiva ochii de furie a fi foarte furios. 5) (despre ganduri,idei etc.) A se ivi fulgerator. ◊ A-i ~ (cuiva) prin minte (sau prin cap) a-i veni brusc in minte. 2. tranz. 1) A face sa arda; a aprinde. ~ un chibrit. 2) (scantei) A face sa se imprastie. Flacarile scapara scantei. /Orig. nec.

CIOLAN, ciolane, s. n. 1. Os (mare) de animal (taiat, cu sau fara carne pe el) sau (fam.) os de om. ♦ Expr. A da (cuiva) un ciolan de ros = a da (cuiva) posibilitatea de a obtine avantaje sau profituri materiale. A umbla dupa ciolan = a umbla dupa profituri materiale. A scapa ciolanul din mana = a pierde o situatie avantajoasa. 2. (Fam.) Membru al corpului; (la pl.) schelet al corpului. ◊ Expr. A i se m**a (cuiva) ciolanele = a-i slabi puterile, a se molesi. A-i trece (cuiva) ciolan prin ciolan = a fi foarte obosit. A-i rupe (sau a-i frange, a-i m**a cuiva) ciolanele = a bate tare (pe cineva). A-i putrezi (cuiva) ciolanele = a fi mort (de mai multa vreme). A-i ramane ciolanele (pe) undeva = a muri departe de casa, prin locuri straine. 3. (Reg.) Obada (a rotii de car). – Din sl. clanu.

FULG, fulgi, s. m. 1. Pana subtire, de marime mijlocie, pe jumatate moale si matasoasa, care creste pe pantecele pasarilor si printre penele mai mari. ◊ Loc. adj. Ca fulgul = foarte usor. ◊ Expr. A bate (pe cineva) de-i merg (sau sa-i mearga) fulgii = a bate tare (pe cineva). Ca fulgul pe apa = la voia intamplarii. 2. Asociere de mici cristale de apa, care se formeaza iarna in atmosfera si care, cazand pe pamant, alcatuiesc zapada. 3. (La pl.) Crapaturi intermitente, grupate si fine, care se formeaza mai ales in lingourile sau in piesele de otel aliat cu nichel si cu cromnichel. 4. (La pl.) Produs alimentar sub forma de foite subtiri, obtinut din boabe de ovaz alimentar decorticat, din porumb sau din cartofi taiati fin. – Et. nec.

PIC¹, (I) interj., (II) picuri, s. n. I. Interj. (Adesea repetat) 1. Cuvant care imita sunetul produs de caderea in picaturi a unui lichid pe un obiect tare. 2. (Rar) Cuvant care imita zgomotul produs de ciocul pasarilor cand ciugulesc. II. S. n. 1. Picatura (1), strop. 2. Cantitate, masura, durata etc. (foarte) mica din ceva; strop, fir, farama. ◊ Loc. adv. (Cate) un pic = a) putin; b) (in constructii negative) deloc. Nici pic = deloc, catusi de putin. Pic cu pic = putin cate putin, incetul cu incetul. ◊ Loc. adv. si adj. Fara (un sau nici un) pic de... = (care e) lipsit (cu totul) de... [Var.: (reg.) picur s. m.] – Onomatopee.

PREA adv. Peste masura (de mult, de tare etc.); extrem (de bine, de frumos etc.). ◊ A fi ~ din cale-afara (sau ~ de tot) a fi iesit cu totul din comun. Nici ~-~, nici foarte-foarte nici bine, nici rau; potrivit; asa si asa. Se ~ poate s-ar putea; este posibil. /<sl. pre

ATAT³ ~ta (~tia, ~tea) adj. nehot. 1) Care este asa de mult, de tare. ~ta lume. 2) Numai acesta. ~ta baiat avea. ◊ ~ta paguba! nu are importanta. Ce mai ~ta vorba la ce sa lungim vorba. De ~tea ori de nenumarate ori; foarte des. /<lat. eccum-tantum

carne f. (lat. caro, carnis, it. sp. pg. carne, pv. cat. carn, fr. chair). Substanta moale, singeroasa si organica a animalului, indiferent daca e vie (fr. chair) ori de vinzare la macelarie (fr. viande). Carne macra, carne slaba, fara grasime si fara oase. Carne vie, carne care simte. A taia in carne vie (fig.), a-i pedepsi fara mila pe vinovati. Carnatiune: carne sanatoasa. Fig. Natura omului: carnea e slaba, dar sufletu e tare. Pl. n. carnuri, bucate de carne: mie nu-mi plac carnurile (V. hoitina). Carne cu ochi, figura fara expresiune, figura stearsa (V. bot). A creste carnea pe tine, a fi foarte multamit [!]. A ti se scutura, a ti se´ncreti carnea de groaza, a-ti fi foarte groaza. A fi carne si unghie cu cineva, a fi trup si suflet cu el, a-i fi foarte devotat. A fi rau de carne, 1) a te vindeca greu de o rana, 2) a fi libidinos.

IASCA s. f. Nume dat mai multor ciuperci parazite in forma de copita de cal, uscate si tari, care cresc pe trunchiul arborilor si care, tratate special, erau folosite, in trecut, la aprins focul sau, in medicina populara, ca hemostatic (Fomes si Phellinus). ◊ Expr. A se face iasca = a) a se usca; b) a slabi foarte mult. – Lat. esca „hrana; medicament”.

RACOARE, (3) racori, s. f. 1. Temperatura usor scazuta, frig moderat; racoreala. ◊ Loc. adv. (De) la racoare = (de) la un loc umbrit, racoros. Pe racoare = pe vreme racoroasa, cand nu este inca foarte cald. ◊ Expr. (Fam.) La racoare = la inchisoare. 2. Senzatie de raceala pe care o produc unele obiecte la atingere. 3. (De obicei la pl.) Senzatie de frig provocata de o stare patologica sau emotiva; fior. ◊ Expr. A baga (pe cineva) in racori (sau in toate racorile) = a speria tare, a ingrozi pe cineva. – Din rece.

FIR ~e n. 1) Produs obtinut prin toarcerea fibrelor textile (naturale sau artificiale) folosit la fabricarea tesaturilor. ~ de lana. ◊ ~ de par fibra tare, de origine epiteliala, care creste pe pielea omului si a animalelor. ~ cu plumb fir prevazut la unul din capete cu o greutate metalica, folosit pentru determinarea directiei verticale. A se tine (sau a-i sta, a-i atarna) cuiva viata numai intr-un ~ de ata (sau de par) a) a se afla intr-o situatie foarte nesigura; b) a fi in pericol de moarte; c) a trage sa moara. 2) fig. Linie subtire, neintrerupta. ~ de fum. 3) Ata metalica (de aur, de argint etc.), folosita la impodobirea unor obiecte de imbracaminte. Haina cusuta cu ~. 4) Fibra provenita din secretia unor animale (paianjeni, omizi etc.). 5) Linie electrica prin care se transmite energia. 6) fig. Continuitate neintrerupta; desfasurare continua; curs; mers. ~ul gandurilor. 7) Fiecare dintre partile componente ale unei totalitati de elemente omogene. ~ de busuioc. 8) fig. Cantitate neinsemnata. ~ de faina. /<lat. filum

FRANT, -A, franti, -te, adj. 1. (Despre obiecte tari) Rupt² (in doua) prin indoire, lovire sau apasare puternica. ♦ (Despre oase sau membre) Fracturat. ♦ Spart, zdrobit, stricat. ◊ Expr. A nu avea (nici o) para franta = a nu avea nici un ban. 2. (Despre linii sau lucruri asemanatoare cu o linie) Care prezinta unghiuri, indoituri, intorsaturi. 3. (Despre oameni) Indoit de mijloc. 4. Fig. Zdrobit de oboseala; sleit, extenuat. ◊ Expr. Beat frant = foarte beat, beat mort. 5. Fig. Invins, infrant. – V. frange.