caval (cavale), s. n. – fluier ciobanesc cu cinci gauri. – Mr. caval. Tc. kaval (Seineanu, II, 96; Meyer 184; Lokotsch 1135); cf. alb. kavali, bg., sb. kaval.

CAVAL¹, cavale, s. n. fluier mare ciobanesc, facut din lemn de paltin sau de alun. – Din tc. kaval.

tuvioaie, tuvioi, s.f. (reg.) fluier mic, ciobanesc.

CAVAL¹, cavale, s. n. fluier mare ciobanesc, facut din lemn de paltin sau de alun. – Tc. kaval.

tivloaie, s.f. (reg.) 1. fluier (de copii, ciobanesc, la cimpoi), tilinca. 2. parter tubulara la plante. 3. tivloi. 4. beregata la pasari.

fluier ~e n. 1) Instrument muzical de suflat constand dintr-un tub subtire (de regula de lemn), prevazut cu mai multe orificii. ~ ciobanesc. 2) Instrument mic cu ajutorul caruia se emit fluieraturi de semnalizare. 3) Dispozitiv actionat de aburi sau gaze, intrebuintat pentru semnalizare. ~ul locomotivei. 4) fam. Osul gros si lung, situat intre genunchi si glezna; tibia. ~ul piciorului. [Sil. flu-ier] / Cuv. autoht.