AMARANTACEE s. f. pl. Familie de plante erbacee cu frunze intregi, alterne sau opuse, cu flori unisexuate sau hermafrodite, grupate in inflorescente. – Din fr. amarantacees.

BETULACEE, betulacee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase dicotiledonate, cu flori unisexuate grupate in amenti, care se polenizeaza prin intermediul vantului; (si la sg.) planta din aceasta familie. – Din fr. betulacees.

JUGLANDACEE, juglandacee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase, cu frunze compuse, cu flori unisexuate (cele mascule in forma de amenti, cele femele solitare sau in grupe mici) si cu fructele nucule sau drupe; (si la sg.) planta din aceasta familie. – Din fr. juglandacees.

MONOIC, -A, monoici, -ce, adj. (Despre plante) Care are flori unisexuate, masculine sau feminine, dispuse pe acelasi individ. – Din fr. monoique.

FRASIN, frasini, s. m. Arbore cu tulpina dreapta, cilindrica, cu coroana rara, frunze compuse, flori unisexuate lipsite de corola si fructe alungite, cu lemnul elastic, folosit in industrie (Fraxinus excelsior). – Lat. fraxinus.

PAPURA, (rar) papuri, s. f. Grup de plante erbacee acvatice, cu tulpina inalta, neramificata, cu frunze lungi si inguste, cu flori unisexuate, care creste in locuri mlastinoase (Typha); planta care face parte din acest grup; p. restr. frunzele acestor plante, din care se fac rogojini, cosuri etc. – Lat. *papura.

POLIGAM, -A, (1) poligami, s. m., (2) poligame, adj. 1. S. m. Barbat care are concomitent doua sau mai multe sotii. 2. Adj. (Despre plante) Care are atat flori hermafrodite, cat si flori unisexuate. – Din fr. polygame.

COSOR, cosoare, s. n. 1. Cutit scurt, cu varful incovoiat, intrebuintat in viticultura si in pomicultura. 2. Planta erbacee acvatica, cu tulpina lunga si subtire, cu flori unisexuate, solitare si cu fructe ovale prevazute cu spini (Ceratophyllum demersum). – Din sl. kosorĩ.

CONIFER, conifere, s. n. (La pl.) Ordin de arbori cu canale secretoare de rasina, cu frunze (aproape totdeauna) persistente, in forma de ace sau de solzi, cu flori unisexuate, conice si cu seminte aripate; (si la sg.) arbore sau arbust care face parte din acest ordin. – Din fr. conifere, lat. conifer.

CUPRESACEE, cupresacee, s. f. (La pl.) Familie de plante rasinoase, cu frunze persistente, aciculare sau in forma de solzi si cu flori unisexuate mici; (si la sg.) planta (arbore sau arbust) care face parte din aceasta familie. – Din fr. cupressacees.

BETULACEE f. 1) la pl. Familie de plante lemnoase cu flori unisexuate, grupate in amenti, care se polenizeaza prin intermediul vantului (reprezentanti: mesteacanul, alunul etc.). 2) Planta din aceasta familie. /<fr. betulacees

CUPRESACEE ~ f. pl. 1) Familie de plante rasinoase (arbori si arbusti) cu frunze persistente si cu flori unisexuate mici (reprezentanti: chiparosul, ienuparul etc.). 2) Planta din aceasta familie. /<fr. cupressacees

MONOGAM ~a (~i, ~e) si substantival 1) (despre persoane) Care practica monogamia; caracterizat prin monogamie. 2) (despre casatorie, familie) Care are la baza monogamia; bazat pe monogamie. 3) (despre plante) Care are flori unisexuate; cu flori unisexuate. /<fr. monogame

BETULACEE s.f.pl. Familie de plante cu frunze simple, alterne, dublu dintate pe margini si cu flori unisexuate, grupate in amenti, cuprinzand mesteacanul, arinul etc.; (la sg.) planta din aceasta familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. betulacees].

MONOGAM adj. 1. (Despre oameni) Care nu are decat un singur sot (sau sotie). 2. (Despre casatorie) Bazat pe monogamie; monogamic. 3. (Despre plante) Cu flori unisexuate. [Cf. fr. monogame, lat.bis. monogamus].

BETULACEE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, cu flori unisexuate monoice, grupate in amenti: mesteacanul, arinul etc. (< fr. betulacees)

CONIFERE s. n. pl. ordin de arbori si arbusti cu frunze aciculare sau solzoase, (persistente), cu flori unisexuate in forma de conuri si cu seminte aripate. (< fr. coniferes, lat. conifer)

EUFORBIACEE s. n. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale, cu flori unisexuate, de culori variate, cu fructul capsula. (< fr. euphorbiacees)

MONOIC, -A adj. (despre plante) cu flori unisexuate mascule si femele dispuse pe aceeasi tulpina. (< fr. monoique)

TEREBINTACEE s. f. pl. familie de arbori cu flori unisexuate si cu fructul o drupa: terebintul. (< fr. terebinthacees)

AMARANTACEE, amarantacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee cu frunze intregi, alterne sau opuse, cu flori unisexuate sau hermafrodite, grupate in inflorescente; (si la sg.) planta care face parte din aceasta familie. – Din fr. amarantacees.

CASTAN (‹ ngr.) s. m. Arbore din familia fagaceelor, inalt de 35-37 m, cu frunze alterne, dintate pe margini, cu flori unisexuate, mic, galbui si cu fructe comestibile (Castanea sativa). ♦ C. salbatic = arbore din familia hipocastanaceelor, cu frunze compuse, cu flori albe cu pete roscate sau galbene dispuse in panicule si cu fructe necomestibile (Aesculus hippocastanum).

CER¹ (lat. cerrus) s. m. Arbore din familia fagaceelor, indigen (Cimpia Romana, Pod. Getic, SV Dobrogei, Dealurile Banatului si ale Transilvaniei), inalt pina la 30 m, cu scoarta negricioasa, frunze pieloase, numeroase flori unisexuate si fructul ghinda mare, brun-inchisa, asezata intr-o cupa cu solzi ghimposi (Quercus cerris).

CETINA (‹ bg., scr.) s. f. 1. Ramura de conifere. 2. Cetina-de-negi = arbust din familia pinaceelor, totdeauna verde, cu tulpini culcate foarte ramificate, frunze solzoase si flori unisexuate sau hermafrodite (Juniperus sabina); area areal restrins la Cheile Bicazului, M-tii Vrancei, versantii dinspre Oltenia ai Carpatilor Meridionali, M-tii Apuseni; se cultiva in gradini ca arbust decorativ; este otravitor.

CONIFER (‹ fr., lat. conifer, din conus „con” + fero „a purta”) s. n. (La pl.) Ordin de plante lemnoase cu canale secretoare de rasina, frunze aciculare sau solzoase, in general persistente, flori unisexuate dispuse in conuri si seminte aripate; constituie etajul superior al padurilor din muntii Romaniei, avind importanta in industria lemnului, in constructii etc.; (si la sg.) arbore sau arbust din acest ordin (ex. bradul). Sin. rasinos.

CUPRESACEE (‹ fr.; {s} lat. cupressus „chiparos”) s. f. Pl. Familie de plante rasinoase (arbori si arbusti), cu frunze persistente, aciculare sau in forma de solzi si flori unisexuate mici. Cuprinde plante decorative (ex. chiparosul) si unele plante importante pentru industria lemnului si industria farmaceutica (ex. arborele-vietii, ienuparul).

ROGOZ (‹ sl.) s. m. Planta erbacee din genul Carex, familia ciperaceelor, cu tulpina in trei muchii, frunze liniare, flori unisexuate sau hermafrodite, fara invelis floral, grupate in spice. Exista c. 2.000 de specii, raspandite mai ales in locuri umede, in reg. temperate si in cele reci; multe dintre ele sunt plante decorative, medicinale, furajere.

RICIN (‹ fr., lat.) s. n. Planta (anuala in climatul temperat si perena in cel subtropical) din familia euforbiaceelor; are radacina puternica, pivotanta si tulpina inalta de 1-2 m, cu frunze mari palmat-lobate, petioli lungi si cu flori unisexuate de culoare, verde, roz, rosu sau violet (Ricinus communis). Fructul este o capsula cu trei compartimente, cu seminte mari (de 5-22 cm) ce contin 47-53% ulei nesicativ, neinflamabil, ce isi pastreaza consistenta la variatii mari de temperatura. Se foloseste ca lubrifiant pentru angrenaje de mare viteza, la motoarele de avion si in industria farmaceutica, a pielariei, a sapunului etc. Sin. capusa (2). ◊ Ulei sau unt de r. = ulei extras din semintele de ricin, cu actiune laxativa.

FAGACEE s. f. pl. Familie de arbori si arbusti cu frunze alterne, cu flori mici, unisexuate, dispuse in amenti, si cu fructele achene. – Din fr. fagacees.

AMENT s. m. inflorescenta racemoasa cu flori mici, unisexuate; matisor. (< it. amento, lat. amentum)

AMENT, amenti, s. m. Inflorescenta a unor arbori sau arbusti, formata din flori foarte mici unisexuate insirate de-a lungul unui ax si care atarna ca un ciucure; matisor, mat. – Din it. amento, lat. amentum.

PLANTAGINACEE, plantaginacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee, cu frunze intregi, mai rar lobate, dispuse de obicei in rozeta bazala, cu flori hermafrodite, rar unisexuate, dispuse in spice sferice sau cilindrice, si cu fructe capsule sau nucule; (si la sg.) planta din aceasta familie. – Din fr. plantaginacees.

DIOIC, -A, dioici, -ce, adj. (Despre plante unisexuate) Care are florile mascule si femele pe indivizi deosebiti ai aceleiasi specii. [Pr.: di-o-ic] – Din fr. dioique.

DIOIC ~ca (~ci, ~ce) (despre plante unisexuate) Care are florile mascule si femele pe tulpini diferite ale aceleiasi specii. [Sil. di-o-ic] /<fr. dioique

PLANTAGINACEE s. f. pl. familie de plante erbacee, cu frunze dispuse in rozeta bazala, cu flori hermafrodite, rar unisexuate, dispuse in spice, si cu fructe capsule sau nucule: plantago. (< fr. plantaginacees)

BENETITE (‹ engl.) s. n. pl. Grup de gimnosperme fosile, care apar in Triasicul superior (Keuper) si se sting in Oligocen. Erau plante lemnoase, cu tulpina de 3-4 m, acoperite cu cicatrice foliare rombice, in virf un buchet de frunze (3 m lungime) si flori hermafrodite sau unisexuate si sesile (fara peduncul).

unis*xuat, -A, unis*xuati, -te, adj. (Despre flori; p. ext. despre plante) Care are organe de reproducere de un singur s*x. [Pr.: -xu-at] – Din fr. unis*xue.

POLIGAM adj. (Despre plante) Care are atat flori hermafrodite, cat si unisexuate pe acelasi individ. // s.m. Barbat insurat cu mai multe femei in acelasi timp. [< fr. polygame, cf. gr. polys – numeros, gamos – casatorie].

POLIGAM, -A I. adj., s. m. f. (barbat, femeie) casatorit in acelasi timp cu mai multe persoane. II. adj. (despre plante) care poarta in acelasi timp atat flori hermafrodite, cat si unisexuate. (< fr. polygame)

unis*xuat ~ta (~ti, ~te) (despre flori) Care are organe de reproducere de un singur s*x. [Sil. -xu-at] /< fr. unis*xue

unisexuat adj. (BOT.) monogam, monosexuat, (rar) unisexual. (Plante, flori ~e.)

MONOIC, -A adj. (Despre plante unisexuate; op. dioic) Care poarta pe aceeasi tulpina flori atat masculine cat si feminine. [Pron. -no-ic. / < fr. monoique, cf. gr. monos – unic, oikos – casa].

CASTRARE s.f. Actiunea de a castra; castratie. ♦ (Bot.) Indepartarea staminelor dintr-o floare hermafrodita sau a inflorescentelor masculine ale plantelor unisexuate monoice. [< castra].

CASTRARE s. f. actiunea de a castra; castratie. ◊ indepartare a staminelor dintr-o floare hermafrodita sau a inflorescentelor masculine ale plantelor unisexuate monoice. ◊ (med.) extirpare in tratamentul paliativ, in scop antalgic, in anumite forme de neoplasm. (< castra)