chiciura f., pl. i (met. din ciucure, adica „flori de gheata”. Cp. cu ciorchin). Munt. vest Promoroaca. – In est chiuciura si (Tec. Cov.) chicera.

BATUT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A BATE. ◊ A se da ~ a se lasa convins; a ceda. Lapte ~ lapte usor fermentat, cu gust acrisor; lapte prins. Bani ~ti bani in numerar; bani disponibili; bani gheata. 2) (despre flori) Care are petale multe si dese; bogat in petale. 3) (despre struguri) Care are bobite multe si strans lipite una de alta. 4) (despre drumuri, carari) Care este supus unei circulatii intense; umblat; batatorit. /v. a bate + suf. ~ut

BATUT², -A, batuti, -te, adj. 1. (Despre fiinte) Care este sau a fost lovit. ◊ Expr. (Fam.) Batut in (sau la) cap = prost, ticnit. 2. (In expr.) Bani batuti = bani gheata. 3. (Despre flori; p. ext. despre plante) Involt. 4. (Despre o cale, un drum etc.) Batatorit. 5. (In expr.) Lapte batut = lapte usor fermentat, cu gust acrisor, facut din lapte dulce pus la prins. – V. bate.

BATUT², -A, batuti, -te, adj., s. f. I: Adj. 1. (Despre fiinte) Care este sau a fost lovit, care a suferit lovituri. 2. (In sintagma) Bani batuti = bani in numerar, disponibili, bani gheata, bani pesin. 3. (Despre flori) Involt² (1). 4. (Despre o cale, un drum etc.) Pe care se umbla mult; batatorit. 5. (In sintagma) Lapte batut = lapte fermentat, cu gust acrisor. II. S. f. Numele mai multor dansuri populare; melodia dupa care se executa aceste dansuri. III. Adj. (Despre tesaturi, tricotaje) Care este tesut sau tricotat foarte strans; des² (I 1). – V. bate.

AGURIJOARA s. (BOT.; Portulaca grandiflora) portulaca, (reg.) ciuelanas, gheata, ghetisoara, grasita, grajnicioara, nudli, pietricica, porcire, floare-de-nisip, floare-de-piatra, iarba grasa.

gheata gheturi f. 1) Apa solidificata la o temperatura mai joasa de zero grade. Turture de ~. ◊ A (se) sparge (sau a (se) rupe) ~a a porni (la) o actiune dupa anumite sovaieli si lipsa de indrazneala. 2) la pl. Intinderi mari de astfel de apa solidificata. Gheturi polare. 3) fig. Atitudine lipsita de atentie si de bunavointa fata de cineva; raceala; indiferenta. 4) Stare de neliniste sufleteasca (adesea spontana si de scurta durata), provocata de un pericol; frica; teama. ◊ A fi cu ~a (sau cu frica) in spate a fi mereu intr-o stare de neliniste. 5): Bani ~ bani in numerar (platiti pe loc); bani pesin. 6) Planta erbacee avand frunze carnoase acoperite cu papile albe si flori de culoare roz, rosie sau alba. [G.-D. ghetii] /<lat. glacia

MAZARICHE f. 1) Specie de plante furajere anuale, din familia leguminoaselor, cu tulpina subtire, ramificata, cu flori purpurii-liliachii, albe sau roz. ~-de-primavara. ~-paroasa. 2) Precipitatie atmosferica sub forma de bobite de gheata; grindina marunta. 3) pop. Boala a animalelor (transmisibila si oamenilor), cauzata de actiunea patogena a cisticercilor, manifestata prin dureri musculare, febra si tulburari digestive; cisticercoza. /Din mazare

A STROPI ~esc 1. tranz. 1) A uda moderat (dispersat si uniform). ~ florile. Ploaia ~it pamantul. ◊ ~ (ceva) cu sudoare a munci din greu; a se trudi. 2) (o haina, ghetele sau un alt obiect) A murdari cu stropi (de noroi, de cerneala, de grasime etc.). 2. intranz. A dispersa apa sau alt lichid uniform si in cantitati mici. ~ pe jos. /Orig. nec.

CIUBOTICA, ciubotele, s. f. 1. (Reg.) Cizmulita sau gheata de dama. 2. Compuse: ciubotica-cucului = planta erbacee cu frunze ovale dispuse in rozete si paroase pe partea inferioara, cu flori galbene si cu fructul o capsula (Primula officinalis); ciubotica-ursului = planta erbacee cu frunze lobate si cu flori purpurii (Cortusa matthioli). [Var.: ciobotica s. f.] – Ciubota + suf. -ica.

BRUMA¹ s. f. 1. Cristale de gheata care se formeaza noaptea pe plante, pe pamant sau pe suprafata corpurilor libere, in urma scaderii temperaturii sub zero grade. ◊ Compus: (reg.) floarea-brumei = brandusa. 2. (Pop.) Chiciura, promoroaca. 3. Strat fin alburiu care acopera unele fructe (sau plante). 4. Fig. Cantitate mica de... ◊ Expr. Ce bruma... sau bruma ce..., ce bruma de... = nimica toata, putin. – Lat. bruma.

MAZARICHE s. f. I. Nume dat mai multor specii de plante furajere din familia leguminoaselor: a) planta agatatoare cu frunze perechi, terminate cu un carcel, si cu flori rosii, galbene sau violete (Vicia dumetorum); b) Planta cu flori de culoare violet-deschis, cu frunze terminate printr-un varf tepos (Vicia lathyroides); c) borceag; d) planta cu tulpina inalta acoperita cu perisori si cu flori de culoare violeta (Vicia villosa); e) planta cu frunzele compuse si cu florile de culoare alba (Vicia pannonica); f) bob¹. ◊ Compus: mazariche-neagra sau mazarichea-cucului = orastica. II. Precipitatie atmosferica sub forma de bobite de zapada sau de gheata, care cade in timpul iernii. III. (Med.) Cisticercoza. [Var.: (reg.) mazeriche s. f.] – Din mazare.

PAPUC ~ci m. 1) mai ales la pl. pop. Obiect de incaltaminte cu inaltimea pana deasupra gleznei; gheata. ◊ A roade ~cii degeaba pe drumuri a umbla fara rost. A tine (sau a pune) (pe cineva) sub ~ (sau calcai) a tine sau a pune pe cineva sub ascultare; a limita pe cineva in actiuni. A fi sub ~cul (sau calcaiul) cuiva a fi sub ascultarea cuiva; a fi limitat in actiuni de cineva. ~cul-doamnei planta erbacee perena, cu frunze eliptice, cu flori mari divers colorate. 2) mai ales la pl. Obiect de incaltaminte usoara, de casa (fara calcai); pantof de casa. 3) tehn. Piesa de lemn pusa sub capatul de jos al unui stalp pentru a-i mari suprafata de sprijin. 4) Invelis metalic fixat de capatul ascutit al unui pilon pentru a-l proteja si pentru a-i inlesni patrunderea in pamant; sabot. 5) Piesa de metal care uneste un conductor cu o instalatie electrica, asigurand realizarea unui contact demontabil. /<turc. papuc, ung. papucs