AC, ace, s. n. 1. Mica ustensila de otel, subtire, ascutita si lustruita, prevazuta cu un orificiu prin care se trece un fir care serveste la cusut. ◊ Expr. A avea (sau a gasi) ac de cojocul cuiva = a avea mijloace de a infrana sau de a pedepsi pe cineva. A calca (sau a umbla) ca pe ace = a merge incet, cu grija. A scapa ca prin urechile acului = a scapa cu mare greutate. Nici cat un varf de ac = extrem de mic, foarte putin, aproape deloc. A cauta acul in carul cu fan = a se apuca de o munca zadarnica. 2. (Cu determinari) Nume dat unor obiecte asemanatoare cu un ac (1), avand diverse intrebuintari. Ac cu gamalie. Ac de siguranta. Ac de par. ◊ Ac de masina = ac pentru masina de cusut. ♦ Ace de gheata = cristale de gheata, subtiri si ascutite, care se formeaza iarna. 3. Indicator la unele instrumente de masura sau in medicina. Ac magnetic. Acul busolei. ♦ Macaz. 4. (Biol.) Organ de aparare si de atac al unor animale, in forma de ghimpe sau de varf ascutit. ♦ Organ in forma de ac (1) sau de ghimpe care acopera pielea unor animale, folosit pentru aparare. Acele ariciului. 5. Frunza ingusta, ascutita, caracteristica coniferelor. 6. Compuse: acul-doamnei = planta erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe si cu fructe terminate cu un cioc lung (Scandix pecten veneris); ac-de-mare = peste marin, lung si ascutit, in forma de andrea, acoperit cu placi osoase (Syngnathus rubescens) – Lat. acus.

ACACIA, acacii, s. f. Nume dat arborilor sau arbustilor tropicali din familia leguminoaselor, cu flori albe sau galbene, cultivati ca plante ornamentale, pentru industria parfumurilor si pentru extragerea gumei arabice (Acacia). – Din lat., fr. acacia.

AGLICA, aglice, s. f. Planta erbacee din familia rozaceelor, cu frunze penate, cu flori albe sau rozalbe, parfumate, dispuse in inflorescente. (Filipendula vulgaris). – Din bg. aglika, sb. jaglika.

ALUNELE s. f. pl. I. (Bot.) Planta erbacee cu flori albe, cu tuberculele si frunzele comestibile (Carum bulbocastanum). 2. Baraboi (1). 3. Coada-soricelului. II. (Reg.) Pistrui. – Aluna + suf. -ea.

BALSAMINA, balsamine, s. f. Planta ornamentala originara din India, cu flori albe-rosietice, asezate la subsuoara frunzelor, si cu fructe in forma de capsula, care se deschid brusc cand sunt atinse; canale (Impatiens balsamina). – Din fr. balsamine.

BARABOI, baraboi, s. m. 1. Planta erbacee cu tulpina inalta, cu flori albe, cu radacina comestibila in forma de bulb; alunele. (Chaerophyllum bulbosum). 2. Dans taranesc asemanator cu hora; melodia dupa care se executa acest dans. – Din bg. baraboj, magh. barabolya.

BATAT, batati, s. m. Planta perena din tarile calde, cu tulpina lunga, taratoare, cu frunze mari, cu flori albe sau roz, cultivata pentru tuberculele sale comestibile bogate in amidon, vitamine si zahar, cartof dulce (Ipomoea batatas); p. restr. tuberculul acestei plante. – Din. rus. batat. Cf. sp., port., it. batata.

BALUSCA, baluste, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori albe (Ornithogalum). – Bal + suf. -usca.

BOB¹, (1) boabe, s. n. (2, rar 1) bobi, s. m. 1. S. n. Samanta de cereale sau de legume care fac fructe pastai; graunte, boaba (2). ◊ Loc. adv. Bob cu bob = cu grija si rabdare; amanuntit. Din bob in bob = amanuntit. Bob numarat = intocmai, exact. ◊ Expr. A da (sau a ghici) in bobi = a cauta tainele viitorului dupa cum se asaza bobii aruncati de ghicitor. ♦ Orice particica de materie friabila care seamana cu un graunte. Bob de nisip. 2. S. m. Planta leguminoasa cu flori albe sau trandafirii, cu pastai mari si cu seminte ovale, turtite (Vicia faba); mazariche (I). ♦ P. restr. Samanta acestei plante. – Din sl. bobu.

BOZ, boji, s. m. Planta erbacee cu miros neplacut, cu flori albe si cu fructe negre; bozie (Sambucus ebulus). – Cf. ucr. boz, bg. baze, magh. bodza.

BRIE, brii, s. f. Planta erbacee aromatica cu frunze ascutite, cu flori albe si cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). – Et. nec.

CAFELUTA, cafelute, s. f. 1. (Fam.) Diminutiv al lui cafea (2). 2. (La pl.) Numele a doua varietati de plante erbacee din familia leguminoaselor: a) planta cu tulpina cilindrica ramificata, cu flori albe sau albastrii, cultivata pentru nutret (Lupinus albus); b) planta ornamentala cu flori mari, albe, cu pete albastre, dispuse in forma de spic (Lupinus varius). – Cafea + suf. -eluta.

CAIS, caisi, s. m. Pom fructifer din familia rozaceelor, cu flori albe cu nuante roz, care apar inaintea frunzelor, cultivat pentru fructele sale (Armeniaca vulgaris). – Din caisa (derivat regresiv).

CANALE s. f. Planta erbacee, anuala ornamentala, originara din India, cu frunze lanceolate, dintate si cu flori albe, rosii sau pestrite (Impatiens balsamina) – Et. nec.

CAPRIFOI, caprifoi, s. m. Arbust cu flori albe, galbui sau rosietice, parfumate, cultivat ca planta ornamentala (Lonicera caprifolium). – Din lat. caprifolium.

CARTOF, cartofi, s. m. (Bot.) 1. Planta erbacee din familia solanaceelor, cu flori albe sau violete si tulpini subterane terminate cu tuberculi de forma rotunda, ovala sau alungita, comestibili, bogati in amidon (Solanum tuberosum); p. restr. tuberculul acestei plante, folosit in alimentatie si ca furaj; barabula, picioc, picioica, barabusca, bulughina. ◊ Zahar de cartofi = glucoza obtinuta din amidonul de cartofi (1). 2. (In sintagma) Cartof dulce = batat. [Var.: (reg.) cartoafa, cartofa, cartofla s. f.] – Din germ. Kartoffel.

CASTAN, castani, s. m. 1. Arbore cu frunze simple, alungite si cu fructe comestibile (Castanea sativa sau vesca). 2. Arbore mare, cu frunze compuse, cu flori albe sau roscate, dispuse in panicule, si cu fructe necomestibile (Aesculus hippocastanum). - Din castana (derivat regresiv).

CATALPA, catalpe, s. f. Arbore decorativ, originar din America de Nord, inalt pana la 15 m, cu frunze mari, ovale si cu flori albe (Catalpa bignonioides). - Din fr. catalpa.

CALIN, calini, s. m. Arbust salbatic cu frunze lobate, opuse, cu flori albe si cu fructe rosii, zemoase, necomestibile, in forma de ciorchini (Viburnum opulus). - Din calina (derivat regresiv).

CATUSNICA s. f. (Reg.) Planta erbacee melifera, cu miros aromatic, cu flori albe sau rosietice, cu proprietati tonice, e*******e (Nepeta cataria). – Catusa + suf. -nica.

CEAPA, cepe, s. f. 1. Planta erbacee legumicola, bienala, din familia liliaceelor, comestibila, cu miros puternic, specific, cu tulpina aeriana dreapta, cilindrica si verde si cu cea subterana in forma de bulb, cu frunze cilindrice si cu flori albe numeroase, dispuse in inflorescente dese (Allium cepa). * Ceapa de apa = ceapa care se cultiva prin rasad si se recolteaza in acelasi an in care s-a semanat. Ceapa de samanta = arpagic. ♦ Bulbul cepei (1), cu miros specific si cu continut bogat de vitamine, folosit in alimentatie; p. gener. orice bulb al unei plante. ◊ Expr. Nu face (sau nu valoreaza nici cat) o ceapa degerata, se spune despre cineva (sau despre ceva) fara nici o valoare. 2. Compus: ceapa-ciorii = numele a trei plante erbacee bulboase din familia liliaceelor, una cu flori galbene (Gagea pratensis), alta cu flori albastre (Muscari comosum), iar a treia cu flori albe-verzui sau violete (Muscari tenuiflorum). – Lat. caepa.

CEASORNIC, ceasornice, s. n. 1. Ceas (3). ◊ Ceasornic de pontaj = ceasornic special pus la poarta de intrare intr-o uzina, intreprindere etc., care imprima pe fisele individuale momentul intrarii si iesirii muncitorilor. 2. (Bot.) Planta agatatoare cu flori albe, trandafirii si albastrii (Passiflora coerulea). - Din bg., scr. casovnik (modificat dupa ornic).

CHIPAROASA, chiparoase, s. f. Planta decorativa cu tulpina inalta, terminata cu un manunchi de flori albe-verzui sau roz, placut mirositoare; tuberoza (Polyanthes tuberosa). [Var.: tiparoasa s. f.] – Din chiparos (dupa fr. tubereuse).

FRAG¹, fragi, s. m. Mica planta erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina scurta, cu frunze dispuse in rozeta, cu flori albe si cu fructe mici, conice, rosii sau albicioase, comestibile (Fragaria vesca). ◊ Compus: frag de-camp = capsun. – Din fraga (derivat regresiv).

GAINUSA, gainuse (gainusi), s. f. 1. Diminutiv al lui gaina. 2. Numele mai multor pasari salbatice de munte sau de balta. ◊ Gainusa de balta = pasare migratoare acvatica, cu penaj negru, cu o pata rosie de piele golasa in frunte si cu picioarele verzui (Gallinula chloropus). 3. (Astron.; art.) Closca-cu-Pui. 4. Carabus, corla. 5. (La pl.) Planta veninoasa cu tulpina lunga si subtire, cu flori mici albe, situate in varful tulpinii (Isopyrum thalictroides). 6. Planta din familia rozaceelor cu tulpina scurta si cu flori albe (Potentilla micrantha). [Pr.: ga-i-] – Gaina + suf. -usa.

GLADICI, gladici, s. m. Arbust cu frunze ascutite si cu flori albe (Acer tataricum). [Var.: gladis s. m.] – Din scr. gladis.

GRANAT¹, granati, s. m. Planta erbacee aromatica cu frunze lobate si cu flori albe sau galbene (Chrysanthemum parthenium). – Et. nec.

GUSA, gusi, s. f. 1. (La pasari) Portiune mai dilatata, in forma de punga, a esofagului, in care alimentele stau catva timp inainte de a trece in stomac. ◊ Compus: gusa-porumbului (sau -porumbelului) = a) planta erbacee cu frunze opuse si ascutite, cu flori albe-verzui, cu fructul in forma de bobite negre (Cucubalus baccifer); b) planta erbacee cu flori albe, cu fructul o capsula (Silene cucubalus); c) odolean. 2. (La animalele amfibii) Pielea de sub maxilarul inferior, care ajuta, impreuna cu muschii respectivi, la respiratie. ♦ (La reptile) Barbie. 3. (La oameni) Umflatura patologica formata in partea anterioara a gatului prin marirea glandei tiroide; boala care provoaca aceasta umflatura. 4. Cuta de grasime care atarna sub barbie la unele persoane. 5. (Fam.) Gat. ♦ Gatlej. ◊ Expr. A rade din gusa = a rade afectat, fortat. A vorbi din gusa = a) a vorbi gros; b) a vorbi afectat. 6. Partea de sub gat a unei blani sau a unei piei. 7. (In sintagma) Gusa de conducta = cuta care se formeaza uneori la curbarea unei tevi. – Lat. geusiae.

GUTUI, gutui, s. m. Pom fructifer cu frunze mari si groase, cu flori albe-roz si cu fructe mari, galbene, acoperite cu puf; mar-gutui (Cydonia oblonga). – Et. nec.

HASMATUCHI s. m. 1. Planta erbacee placut mirositoare, cu flori albe, cultivata ca planta culinara (Anthriscus cerefolium). 2. (Reg.) Planta erbacee cu flori albe, rar galbui, dispuse in mici umbele (Anthriscus silvestris). [Var.: asmatuchi, asmatui s. m., hasmaciuca s. f.] – Et. nec.

HASMA, hasme, s. f. Planta erbacee cu bulb, cu frunze cilindrice si cu flori albe, roz sau albastre, care se prezinta in inflorescente sferice (Allium ascalonicum). – Din magh. hagyma „ceapa”.

HRANA, (rar) hrane, s. f. Tot ceea ce serveste la nutritia omului, a animalelor sau a plantelor; nutriment; p. restr. mancare, bucate. ◊ Compus: hrana-vacii = planta erbacee de nutret, cu tulpina paroasa, cu frunze opuse si cu flori albe, mici (Spergula arvensis). [Gen.-dat.: hranei] – Din sl. hrana.

HREAN s. m. Planta legumicola din familia cruciferelor, cu tulpina subterana cilindrica, groasa, alba (folosita in alimentatie drept condiment), cu frunzele mari si cu flori albe (Armoracia rusticana). ◊ Expr. A trai (sau a se deprinde) ca viermele in hrean = a trai, a duce o viata amarata, plina de privatiuni. – Din sl. hrenu.

HRENITA (HRENITA), hrenite, s. f. 1. Planta erbacee, aspra la pipait, cu frunze cu lobi dintati si cu flori mici, albe (Lepidium campestre). 2. Planta erbacee cu flori albe, mici, ale carei frunze se intrebuinteaza ca salata; creson (Lepidium sativum). – Hrean + suf. -ita.

IARBA, (2) ierburi, s. f. 1. Nume generic dat plantelor erbacee, anuale sau perene, cu partile aeriene verzi, subtiri si mladioase, folosite pentru hrana animalelor. ◊ Expr. Paste, murgule, iarba verde = va trebui sa astepti mult pana ti se va implini ceea ce doresti. Din pamant, din iarba verde = cu orice pret, neaparat. ♦ Nutret verde, proaspat cosit. 2. Buruieni de tot felul. ◊ Iarba rea = a) buruiana otravitoare; b) fig. om rau, primejdios. 3. Pajiste. 4. Compuse: iarba-de-mare = planta erbacee cu frunze liniare si cu flori verzi, care creste pe fundul marii si ale carei frunze uscate sunt folosite in tapiterie; zegras (Zostera marina); iarba-broastei = mica planta acvatica, cu frunze rotunde, lucitoare, care (datorita petiolului lung) plutesc la suprafata apei, si cu flori albe (Hydrocharis morsus-ranae); iarba-ciutei = planta perena din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse in capitule (Doronicum austriacum); iarba-fiarelor = a) planta erbacee veninoasa, cu frunze opuse, acoperite cu peri, cu flori albe-galbui (Cynanchum vincetoxicum); b) (in basme) iarba cu putere miraculoasa, cu ajutorul careia se poate deschide orice usa incuiata; p. ext. putere supranaturala, care poate ajuta la ceva greu de obtinut; iarba-gaii = planta erbacee cu frunze dintate, acoperite cu peri aspri, cu flori galbene (Picris hieracioides); iarba-creata = izma-creata; iarba-deasa = planta erbacee cu tulpini subtiri, cu frunze inguste si flori verzi, dispuse in panicule (Poa nemoralis); iarba-grasa = planta erbacee cu tulpina ramificata si intinsa pe pamant, cu frunze carnoase, lucioase si flori galbene (Portulaca oleracea); iarba-mare = planta erbacee cu tulpina paroasa si ramificata, cu frunze mari si flori galbene (Inula helenium); iarba-alba = planta erbacee ornamentala cu frunzele vargate cu linii verzi si albe-rosietice sau galbui (Phalaris arundinacea); iarba-canarasului = planta erbacee din familia gramineelor, cu frunzele plane, cu flori verzui si semintele galbui; mei-lung, meiul-canarilor (Phalaris canariensis); iarba-albastra = planta erbacee cu frunzele ingramadite la baza tulpinii si cu flori violete (Molinia coerulea); iarba-bivolului = planta erbacee cu flori verzui sau brune (Juncus buffonius); iarba-campului = planta erbacee cu tulpinile noduroase si cu flori verzui-alburii sau violet-deschis (Agrostis stolonifera); iarba-neagra = a) planta erbacee cu frunze dintate si cu flori brune-purpurii pe dinafara si galbene-verzui pe dinauntru (Scrophularia alata); b) arbust cu frunze mici liniare si flori trandafirii sau albe (Calluna vulgaris); iarba-osului = mic arbust cu tulpini ramificate, cu frunze opuse si cu flori galbene (Helianthemum nummularium); iarba-rosie = planta erbacee cu tulpina rosiatica, cu frunze nedivizate, lanceolate si cu flori galbene dispuse in capitule; (pop.) carligioara (Bidens cernuus); iarba-sarpelui = a) planta erbacee cu frunze lanceolate, paroase, cu flori albastre, rar rosii sau albe (Echium vulgare); b) planta cu tulpina paroasa, cu flori albastre sau rosietice (Veronica latifolia); c) broscarita; iarba-soparlelor = planta erbacee cu rizom gros, carnos, cu tulpina terminata in spic, cu frunze ovale si flori mici, albe-roz (Polygonum viviparum); iarba-stelata = planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, cu frunze pe fata superioara si pe margini paroase si cu flori liliachii (Sherardia arvensis); iarba-de-Sudan = planta cu tulpina inalta, cu frunze lungi, cultivata ca planta furajera (Sorghum halepense). 5. Praf de pusca. – Lat. herba.

IASOMIE, iasomii, s. f. Mic arbust originar din India, cu ramuri lungi si verzi, cu flori albe, placut mirositoare, cultivat la noi prin parcuri si gradini (Jasminum officinale). ♦ Lemnul arbustului descris mai sus. ♦ Iasomie salbatica = arbust mic, cu ramurile colturoase, cu frunzele putin incovoiate si obtuze, cu flori galbene, placut mirositoare, cultivat uneori ca planta decorativa (Jasminum fretticans). – Din ngr. ghiasemi.

IEDERA, iedere, s. f. Specie de arbust tarator sau agatator, cu frunze verzi stralucitoare si cu flori mici, galbene-verzui, adesea cultivat ca planta decorativa (Hedera helix). ◊ Iedera alba = arbust cu tulpina intinsa pe pamant, cu frunze pieloase si cu flori albe-galbui, aglomerate in capitule (Daphne blagayana). – Lat. hedera.

INEATA, inete, s. f. Numele a doua plante care cresc prin livezi, fanete, pasuni etc.; a) planta erbacee cu flori albe; inisor (Linum catharticum); b) planta erbacee cu tulpini numeroase, cu flori albastre (Linum austriacum). – In² + suf. -eata.

IPERIGE s. f.pl. Planta erbacee perena cu tulpina ramificata de la baza, cu frunze liniare sau lanceolate si cu numeroase flori albe-roz mici, grupate in panicule (Gypsophila paniculata). – Et. nec.

IMPARATEASA, imparatese, s. f. 1. Sotie de imparat sau femeie care conduce un imperiu. 2. Planta erbacee agatatoare, veninoasa, cu flori albe-verzui (Bryonia alba). ♦ (Reg.) Mutatoare (Bryonia dioica). – Imparat + suf. -easa.

INGEREA s. f. Planta erbacee cu flori albe (Selinum carvifolia). – Inger[el] + suf. -ea.

INGRASATOR, -OARE, ingrasatori, -oare, adj., s. f. (Reg.) 1. Adj. Care ingrasa. 2. S. f. Numele a doua plante erbacee cu frunze carnoase, dintre care una are flori albastre-violete, iar cealalta flori albe cu pete galbene (Pinguicula vulgaris si alpina). 3. S. f. Planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant si cu flori albe, grupate in forma de carlig (Sagina procumbens). – Ingrasa + suf. -ator.

JOIANA s. f. Planta erbacee cu flori albe, ale carei radacini contin un suc galben-portocaliu. (Oenanthe silaifolia). [Pr.: jo-ia-] – Et. nec.

PUCIOGNA, puciogne, s. f. Planta erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe, care creste prin semanaturi (Bifora radians). – Cf. pucios.

ROIBA, roibe, s. f. Planta erbacee cu frunze lanceolate si cu flori albe-galbui, a carei radacina contine o materie colorata rosie cu care se vopsesc fibrele textile (Rubia tinctorum) – Lat. robia.

SANZIANA, sanziene, s. f. I. 1. (Bot.; mai ales la pl.) Numele a trei specii de plante erbacee: a) dragaica; b) (si in sintagma sanziene albe) planta erbacee cu frunze lanceolate dispuse in forma de rozeta si cu flori albe (Galium mollugo); c) mica planta erbacee cu flori albe Galium rotundifolium). 2. (La pl.) Numele popular al sarbatorii crestine celebrate la 24 iunie; dragaica. II. (La pl.) Nume dat, in folclorul romanesc, ielelor. [Pr.: -zi-a-. – Var.: (reg.) samziana, samzaiana s. f.] – Lat. sanctus dies Johannis.

TELINA¹, teline, s. f. Planta erbacee aromatica din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos si carnos, cultivata ca planta culinara (Apium graveolens). – Din ngr. selinon.

TEPOSICA, teposici, s. f. 1. Planta din familia gramineelor, cu tulpina rigida si aspra in partea superioara, cu frunze subtiri, rigide, aspre si cu spice lungi (Nardus stricta). 2. Planta paroasa din familia umbeliferelor, cu frunze penate, cu flori albe sau trandafirii dispuse in umbele compacte si cu fructul acoperit de peri aspri (Tordylium maximum). – Tepos + suf. -ica.

UNGURAS, ungurasi, s. m. 1. Diminutiv al lui ungur. 2. Planta erbacee medicinala si melifera cu tulpina paroasa, cu frunze aproape rotunde si cu flori albe (Marrubium vulgare). - Ungur + suf. -as.

URDA s. f. 1. Derivat al laptelui (de oaie) care se obtine prin fierberea si inchegarea zerului gras ramas de la prepararea casului sau de la alegerea untului. 2. Compus: urda-vacii = planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina acoperita cu peri cenusii si cu flori albe (Cardaria draba). - Et. nec.

VANILIE, vanilii, s. f. 1. Planta exotica erbacee agatatoare din familia orhideelor, cu frunze carnoase si fructe aromatice, in forma de pastaie, folosite drept condiment (Vanilla planifolia); p. restr. fructul acestei plante, supus unui proces special de fermentare si folosit drept condiment placut aromat, datorita continutului de vanilina. 2. Planta cu tulpina ramificata si flori albastre sau liliachii cu miros foarte placut (Heliotropium peruvianum). ◊ Vanilie salbatica = planta erbacee cu tulpina dreapta, cu frunze eliptice, paroase si cu flori albe sau violacee (Heliotropium europaeum). – Din ngr. vanilli. Cf. it. vaniglia, vainiglia, fr. vanille.

VENINARITA, veninarite, s. f. Planta erbacee cu flori albe sau trandafirii, care se foloseste in medicina pentru proprietatile ei iritante si purgative; avrameasa (Gratiola officinalis). – Venin + suf. -arita.

VOLBURA, volburi, s. f. I. 1. Vant puternic cu vartejuri; vartej; p. ext. furtuna. ♦ Tramba (de zapada, de nisip, de praf etc.), sul; involburare. ♦ Fig. Tulburare, invalmaseala; galagie. 2. Vartej de apa; valtoare, bulboana. II. Planta erbacee cu tulpina subtire, taratoare sau agatatoare, cu flori albe sau roz, avand corola in forma de palnie; rochita-randunicii, poala-randunicii, poala-Maicii-Domnului, adormitele (Convolvulus arvensis). [Var.: holbura, bolbura. s. f.] – Lat. volvula (< volvere).

ZAMBILA, zambile, s. f. Planta erbacee din familia liliaceelor, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu flori albe, roz, violete sau albastre, asezate in ciorchine la varful tulpinii si placut mirositoare (Hyacinthus orientalis). – Din tc. sumbul.

ZARZAR, zarzari, s. m. 1. Pom fructifer asemanator cu caisul, cu flori albe si cu fructe sferice mici, cu gust acrisor si cu samburii amari (Armeniaca vulgaris). 2. (Reg.) Corcodus. – Din zarzara (derivat regresiv).

ZARNA, zarne, s. f. Planta erbacee veninoasa cu frunze dintate, cu flori albe dispuse in raceme si cu fructe in forma de bobite negre sau verzi (Solanum nigrum). – Din sl. zruno „boaba”, „graunte”.

ZMEOAICA, zmeoaice, s. f. 1. Personaj feminin fantastic din basme, imaginat ca o femeie uriasa, cu puteri supranaturale, intruchipand rautatea; zmeoaie (1). 2. Planta erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina cilindrica, cu flori albe sau purpurii dispuse in umbele (Laserpitium latifolium). – Zmeu + suf. -oaica.

ZMEUR, (rar) zmeuri, s. m. Arbust din familia rozaceelor, cu ramuri ghimpoase, flexibile, cu frunze albe pe partea inferioara, cu flori albe, cu fructe rosii, aromate, comestibile; zmeurar (Rubus idaeus) [Pr.: zme-ur] – Din zmeura (derivat regresiv).

MANDARIN², mandarini, Arbust fructifer cu flori albe, cultivat in regiunile mediteraneene pentru fructele sale comestibile (Citrus nobilis). – Din mandarina (derivat regresiv).

MAZARE s. f. Planta erbacee de cultura, din familia leguminoaselor, cu flori albe sau trandafirii si cu seminte sferice, comestibile, inchise in pastai (Pisum sativum). ◊ Mazare de camp = planta asemanatoare cu mazarea, cultivata ca nutret pentru vite (Pisum arvense). Mazare salbatica = planta erbacee agatatoare cu flori rosii, parfumate (Pisum elatius). ♦ P. restr. Pastaile (cu seminte) sau semintele comestibile ale acestei plante; p. ext. mancare pregatita din aceste seminte. – Cf. alb. modhulle.

MUSETEL s. m. Planta erbacee anuala, medicinala, din familia compozitelor, cu frunze divizate si cu flori albe pe margini si galbene in centru, foarte aromatice, grupate in capitule terminale; romanita (Matricaria chamomilla). – Musat (reg. „frumos” et. nec.) + suf. -el.

MACRIS s. m. Planta erbacee cu frunze alungite si acrisoare, cultivata ca planta alimentara sau medicinala (Rumex acetosa). ◊ Macris marunt = varietate de macris cu frunzele in forma de spada si cu flori rosietice (Rumex acetosella). Macrisul calului = varietate de macris cu frunzele usor incretite si cu flori verzui (Rumex conglomeratus). ◊ Compus: macrisul-iepurelui sau macrisul-caprei = planta erbacee cu frunze acrisoare acoperite cu peri, asemanatoare ca forma cu ale trifoiului, si cu flori albe, rosietice sau albastrui (Oxalis acetosella). ♦ Sare de macris = numele popular al unei combinatii de acid oxalic cu oxalat acid de potasiu. – Et. nec. Cf. acru.

TAMARISCA s. f. Nume dat mai multor specii de arbusti ornamentali cu frunze marunte si dese si cu flori albe sau roz (Tamariscus). ♦ Catina. [Var.: tamarix s. m.] – Din fr. tamaris, lat. tamarix, -icis.

MARGELUSA, margeluse, s. f. Diminutiv al lui margea (1); margeluta. 2. Planta erbacee mica, cu flori albe, albastre sau trandafirii (Lithospermum arvense). – Margea + suf. -usa.

MALIN, malini, s. m. Arbust decorativ din familia rozaceelor, cu flori albe mirositoare si cu fructe drupe mici, negre, din a carui scoarta amara se prepara un medicament astringent (Prunus padus). 2. (Bot.; reg.) Liliac¹. – Din malina (derivat regresiv)

MAR¹, meri, s. m. 1. Pom din familia rozaceelor, cu frunze mari, ovale, paroase, cu flori albe-trandafirii si fructe globuloase, comestibile, bogate in vitamine (Malus domestica). ◊ Mar paduret = arbore din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase si fructe mici, astringente (Malus sylvestris). ◊ Expr. De florile marului = fara rost, degeaba; fara un scop anumit. 2. Compus: marul-lupului = planta erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene si fructe tari in forma de para; remf (Aristolochia clematitis); mar-gutui = gutui. – Lat. melus.

MARARAS s. m. 1. Diminutiv al lui marar. 2. Planta erbacee acvatica din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificata si cu flori albe, foarte asemanatoare cu mararul; chimion-de-apa (sau -de-balta) (Oenanthe aquatica). Marar + suf. -as.

FASOLE s. f. 1. Planta erbacee anuala din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole mari, paroase, cu flori albe, albe-verzui, roz sau rosii, cultivata pentru pastaile si pentru semintele sale, folosite in alimentatie (Phaseolus vulgaris). 2. Pastaia fasolei (1), de culoare verde sau galbena; fiecare dintre boabele care se afla in interiorul acestei pastai. 3. Mancare preparata din pastaile (cu boabe) sau din boabele de fasole (1). [Var.: (reg.) fasule, fasule s. f.] – Din ngr. fasoli.

MANA, maini, s. f. I. 1. Fiecare din cele doua membre superioare ale corpului omenesc, de la umar pana la varful degetelor, in special partea de la extremitatea antebratului, care se termina cu cele cinci degete. ◊ Loc. adj. De mana = a) facut cu mana, lucrat manual; b) (despre unelte, instrumente) actionat manual. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) mana dreapta (sau stanga) = pe partea dreapta (sau stanga). Pe sub mana = pe ascuns, clandestin. In mana = direct, personal. Mana-n mana = in colaborare, in intelegere, in perfect acord. Peste mana = anevoios, incomod, dificil (de obtinut, de realizat, de efectuat). ◊ Expr. (Pop.) A bate (sau a da) mana (cu cineva) = a se intelege cu cineva (in privinta unei tranzactii); a face un targ, a se invoi (din pret), strangandu-si mana (in semn de pecetluire a tranzactiei incheiate). A(-si) da mana (cu cineva) = a) a strange cuiva mana in semn de salut sau de impacare; b) A se alia, a colabora. A putea (sau a fi bun) sa se ia de mana cu cineva = a se asemana, a se potrivi cu cineva din punctul de vedere al defectelor sau al actiunilor rele. (Pop.) A se tine cu mainile de burta (sau de pantece, de inima) de(-atata) ras = a rade cu mare pofta, in gura mare. A pune (sau a baga) mana in foc pentru cineva (sau pentru ceva) = a garanta pentru cineva sau pentru ceva. A pune (sau a incrucisa) mainile pe piept = a muri. A se spala pe maini = a refuza sa-si ia raspunderea unei probleme (dificile) sau a unei fapte (reprobabile). A da (sau a lasa, a pierde) ceva din (sau de la) mana = a da (sau a lasa, a pierde) ceva care iti apartine sau de care esti sigur ca il poti obtine. Cu mana goala = fara a aduce nimic; fara a lua nimic; p. ext. fara a-si fi atins scopul, fara nici un rezultat. A avea (sau a fi la cineva) mana = (la jocul de carti) a-i veni randul sa imparta cartile. A trece (sau a ceda) mana (cuiva) = (la jocul de carti) a nu juca in turul respectiv, cedand randul jucatorului urmator. (O) mana de ajutor = (mai ales in legatura cu verbele „a da”, „a cere”, „a solicita”, „a fi”) sprijin, ajutor. A lega cuiva mainile (si picioarele) sau a lega (sau a fi legat) de maini si de picioare = a pune pe cineva sau a fi in imposibilitate sa actioneze. A avea (sau a lasa, a da cuiva) mana libera = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea sa actioneze dupa bunul sau plac; a avea (sau a da cuiva) libertate totala de actiune. A avea (ceva) pe mana = a dispune de ceva. A pune mana = a) a face, a intreprinde ceva; b) a fura. A pune mana pe ceva = a ajunge in posesiunea unui lucru, a-si insusi un lucru (prin mijloace necinstite). A pune mana pe cineva = a) a prinde, a inhata, a insfaca pe cineva; b) a gasi pe cel de care ai nevoie. A-i pune (cuiva) mana in piept (sau in gat) = a prinde a insfaca (pe cineva); a cere cuiva socoteala; a(-l) trage la raspundere. A pune (cuiva) mana in cap = a avea noroc, a-i merge totul din plin. A-i lua (cuiva) boala (sau durerea) cu mana = a face sa treaca boala (sau sa inceteze durerea etc. cuiva) repede, numaidecat. Cu miinile incrucisate (sau in san, in buzunar) = inactiv. A pune mana de la mana = a strange, a aduna (bani, obiecte etc.) prin contributie benevola. A avea mana usoara sau a fi usor de mana = a lucra cu finete si cu abilitate (ca medic). A fi greu de mana = a lucra neindemanatic, brutal (ca medic). A avea mana buna sau a fi bun de mana = a) a fi indemanatic, priceput; b) a purta noroc cuiva; (la jocul de carti) a da carti bune celor cu care joaca. A-si face mana buna la (sau pe langa) cineva = a obtine favoarea cuiva, a se pune bine cu cineva. A lua cu o mana si a da cu alta (sau cu zece) = a cheltui mult, a fi risipitor. A fi mana larga = a fi darnic, generos. (Fam.) A fi mana sparta = a fi risipitor. A avea (sau a fi) mana stransa = a fi econom; a fi zgarcit, meschin. A-i da cuiva mana (sa faca ceva) = a-si putea permite (sa faca ceva); a-i permite situatia., imprejurarile (sa faca ceva). Una la mana, se spune pentru a marca primul element al unei enumerari. A fi mana dreapta a cuiva = a fi omul de incredere al cuiva. A cere mana cuiva = a cere in casatorie. Sarut mana (sau mainile), formula de salut adresata femeilor, preotilor, persoanelor mai in varsta etc. Cu mana lui (sau a mea, ta etc.) sau cu mainile lor (ori noastre, voastre etc.) = direct, personal, fara interventia nimanui. A scoate castanele (sau carbunii) din foc cu mana altuia = a se folosi de cineva pentru rezolvarea unei probleme dificile, a unei actiuni periculoase ori riscante. Cu amandoua mainile = cu bunavointa, foarte bucuros, din toata inima. (Fam.) A avea (sau a fi cu) mana lunga = a fi hot, pungas. (A fi om) cu dare de mana = (a fi om) instarit, bogat. (Pop.) A da din maini (si din picioare) = a face eforturi pentru obtinerea unui lucru, a se stradui, a-si da osteneala. A avea mana curata (sau mainile curate) = a fi cinstit. A primi (sau a lua) in mana = a primi o suma neta. A duce de mana (pe cineva) = a calauzi, a conduce (pe cineva), a sprijini, a proteja (pe cineva neajutorat, nepriceput). De la mana pana la gura = foarte repede, in timp foarte scurt. Cu mainile la piept sau cu caciula in mana = intr-o atitudine umila, supus, smerit. Cu mana pe inima (sau pe cuget) = cu constiinta curata, cu convingerea ca e adevarat. A ajunge pe maini bune = a ajunge in grija, in posesiunea cuiva competent. A-si lua mainile de pe cineva = a inceta de a mai proteja, de a mai ajuta pe cineva. Din mana in mana = de la unul la altul, de la om la om. A da mana cu moartea = a trece printr-o mare primejdie; a fi foarte bolnav. A da pe mana justitiei = a deferi justitiei; a inainta un infractor organelor judiciare. A fi (sau a cadea, a incapea etc.) la (sau pe) mana cuiva = a fi (sau a cadea, a incapea) sub puterea, sub autoritatea cuiva, la discretia cuiva. A avea pe cineva sub mana = a avea pe cineva sub control, in subordine. (A fi) mana de fier (sau mana forte) = (a fi) om energic, autoritar. Politica de mana forte = politica dictatoriala, tiranica, abuziva. ◊ Compus: mana-Maicii-Domnului = mica planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina higroscopica si foarte ramificata, cu flori albe si cu fructe mici (Anastatica hierochuntica). ♦ Persoana, individ (conceput ca autor al unei actiuni). ◊ Mana de lucru = muncitor. Mana moarta = (la unele jocuri de carti) jucator fictiv caruia i se distribuie carti, in cont. 2. Cantinte mica din ceva, cat incape in palma. ◊ (Ca epitet, precedand termenul calificat, de care se leaga prin prep. „de”, indica proportii foarte mici) O mana de om. (Urmat de un substantiv la pl., indica un numar redus, un grup restrans de elemente de acelasi fel) O mana de oameni. 3. (In legatura cu numerale ordinale sau, mai rar, c*******e) Categorie, treapta, rang, clasa; calitate. ◊ Loc. adj. (Pop.) De toata mana = de toate felurile, de toate categoriile. II. Numele unor unelte sau obiecte (de gospodarie) sau ale unor parti ale lor, care se asemana, ca forma si ca intrebuintare, cu mana (I 1) sau care se apuca, se manevreaza cu mana. ◊ Mana curenta = balustrada. – Lat. manus.

NEGRILICA, negrilici, s. f. Planta erbacee din familia ranunculaceelor, cu flori albe sau albe-albastrui si cu fructul o capsula continand numeroase seminte negre, intrebuintate drept condiment (Nigella sativa). – Din negru.

PADUCEL, paducei, s. m. 1. Arbust sau arbore spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, cu flori albe dispuse in buchetele, cu fructe comestibile, care se cultiva si ca planta ornamentala (Crataegus monogyna). 2. Insecta parazita care traieste pe plante sau pe corpul unor mamifere (Leptus autumnalis). 3. (Pop.) Boala de piele care se manifesta prin mancarimi pe talpi sau intre degetele picioarelor. – Din lat. *peducellus.

RIDICHE, ridichi, s. f. Planta erbacee legumicola din familia cruciferelor, cu frunze adanc crestate, cu radacina sferica sau conica, alungita, carnoasa, umflata, comestibila (Raphanus sativus); p. restr. radacina comestibila a plantei. ◊ Ridiche salbatica = buruiana anuala, daunatoare plantelor de cultura, cu tulpina acoperita de peri, cu frunze ovale si cu flori albe, rosii, violete, rar galbui (Raphanus raphanistrum). ◊ Expr. (Fam.) A freca (cuiva) ridichea = a) a bate tare (pe cineva); b) a critica, a certa aspru (pe cineva). – Din lat. radicula.

SIPICA, sipici, s. f. Numele a doua plante erbacee, una cu tulpina ramificata, cu frunze paroase si cu flori albe-albastrui (Cephalaria transsilvanica), cealalta cu flori galbui-rosietice, intrebuintata in medicina (Scabiosa ochroleuca). – Cf. sl. sipuku „trandafir”.

SUGATOR, -OARE, sugatori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Inv.) S****i. ♦ (Substantivat; fam.) Betiv. 2. S. f. Hartie sugativa. 3. S. f. Mica planta din regiunea subalpina, lipsita de clorofila, palid-galbuie, bruna sau rosie, cu frunze in forma de solzi si cu flori albe-galbui (Monotropa hypopytis). – Suge + suf. -ator.

FOARFECE, foarfece, s. n. 1. Unealta sau masina unealta pentru taiat, actionata manual sau mecanic, compusa din doua lame taioase suprapuse, avand fiecare cate un maner inelar si fiind unite intre ele la mijloc cu un surub. ♦ (In forma foarfeca) Saritura care se executa ridicand picioarele unul dupa altul, ca miscarea lamelor unui foarfece, practicata in unele sporturi. 2. (Ec.; in sintagma) Foarfeca sau foarfecele preturilor = decalaj intre diferite preturi. 3. Nod marinaresc format din doua sau din trei bucle, folosit la legarea unei parame. 4. (Bot.; in compusul) Foarfeca-baltii = planta acvatica (submersa), cu frunze rigide dintate, cu flori albe, deschise la suprafata apei (Stratiotes aloides). – [Var.: foarfeca, foarfeci, s. f., foarfec s. m.] – Lat. forfex, -icis.

PAPALAU, papalai, s. m. Planta erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-galbui si cu fructe rosii-portocalii, de marimea unei cirese (Physalis alkekengi). – Et. nec.

PATRUNJEL, patrunjei, s. m. Planta erbacee legumicola, cu tulpina inalta, cultivata pentru radacina pivotanta, alba si pentru frunzele ei aromate, intrebuintate in alimentatie si in medicina populara (Petroselinum hortense); p. restr. frunzele sau radacina acestei plante. ◊ Compuse: patrunjel-de-camp = numele a doua specii de plante erbacee, cu frunzele la baza tulpinii si cu florile albe sau trandafirii, a caror radacina este intrebuintata in medicina (Pimpinella saxifraga si major); patrunjelul-cainelui = planta erbacee mica, otravitoare, cu frunze ca ale mararului si cu flori albe (Aethusa cynapium). – Din lat. petroselinum.

PEJMA, pejme, s. f. Numele a doua specii de plante erbacee cu tulpinile rigide, ramificate si cu frunze dintate, una cu flori albe sau violete-purpurii, cu miros placut de mosc (Amberboa moschata), cealalta cu flori galbene, placut mirositoare (Amberboa odorata). – Din magh. pezsma.

SCORUS, scorusi, s. m. Arbore din familia rozaceelor, cu frunze compuse, cu flori albe si cu fructe comestibile, brune sau galbene, cu lemnul foarte dens, dur si omogen, folosit in industria mobilelor (Sorbus domestica). ◊ Scorus de munte (sau pasaresc) = arbore mic din familia rozaceelor, cu ramuri plecate, cu frunze imparipenate, cu flori albe si fructe de marimea unui bob de mazare, rosii si astringente la gust (Sorbus aucuparia). – Din scorusa (derivat regresiv).

SCHINDUC s. m. Planta erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe-verzui, cu fructele ovale, aromatice, din care se prepara un fel de rachiu. (Conioselinum v*******m). – Et. nec.

ARDEI, ardei, s. m. Planta erbacee cu flori albe si cu fructe bace verzi, rosii sau galbene, intrebuintate in alimentatie (Capsicum annuum); p. restr. fructul acestei plante. Ardei gras. Ardei iute. – Arde + suf. -ei.

ROCOTEA, rocotele, s. f. Mica planta erbacee, otravitoare, cu frunze opuse, liniare si cu flori albe (Stellaria graminea). – Et. nec. Cf. rocoina.

ANTONICA, antonici, s. f. Planta erbacee cu flori albe si fructe aromatice, care creste in padurile de munte (Chaerophyllum aromaticum). – Anton (n. pr.) + suf. -ica.

PICIOR, picioare, s. n. 1. Fiecare dintre cele doua membre inferioare ale corpului omenesc, de la sold pana la varful degetelor, si fiecare dintre membrele celorlalte vietuitoare, care servesc la sustinerea corpului si la deplasarea in spatiu. ◊ Loc. adj. Bun (sau iute) de picior (sau de picioare) = iute, sprinten. ◊ Loc. adv. In (sau pe) picioare sau (fam.) d(e)-a-n picioarele = in pozitie verticala; sus. In varful picioarelor = cu corpul sprijinit numai pe varfurile degetelor de la picioare; p. ext. fara a face zgomot, tiptil. Cu piciorul (sau picioarele) = fara un mijloc de locomotie, pe jos. – Din cap pana in picioare = de sus si pana jos, in intregime; cu desavarsire. Pe picior gresit (la unele jocuri sportive) nepregatit pentru a para actiunea adversarului sau, p. gener., pentru a raspunde unei provocari. ◊ Expr. Unde-ti stau picioarele iti va sta si capul = vei plati cu viata (daca nu vei face un anumit lucru). A sari drept (sau ars) in picioare = a se ridica repede, brusc. A se pune (sau a fi) pe (sau in) picioare = a) a se insanatosi dupa o boala (lunga); b) a se reface din punct de vedere material. A vedea (pe cineva) pe (sau in) picioare = a vedea pe cineva sanatos. (Glumet sau ir.) Are numai (atatia...) ani pe un picior = are o varsta mai mare decat cea pe care o marturiseste. A pune piciorul (undeva) = a calca, a pasi, p. ext., a patrunde, a se instala undeva; a frecventa pe cineva. A pune pe picioare = a) a initia, a organiza ceva, a face sa mearga, sa functioneze; b) a ingriji un bolnav si a-l insanatosi. A scula (sau a pune etc.) in picioare = a mobiliza in vederea unei actiuni. A se topi (sau a se usca, a pieri, a se pierde) pe (sau din, de pe) picioare ori d(e)-a-n picioarele = a slabi, a se prapadi cu incetul. A boli (sau a duce boala) pe picioare = a fi bolnav (usor), fara a zacea la pat. (A fi) cu un picior in groapa (si cu unul afara) = (a fi) foarte batran, prapadit, bolnav; (a fi) aproape de moarte. A vedea pe cineva cu picioarele inainte = a vedea pe cineva mort. A sta (sau a fi) in picioarele cuiva = a impiedica, a incurca, a deranja pe cineva; a fi inoportun. A sta (sau a ramane, a fi) in picioare = a) a exista sau a continua sa existe; b) (despre teorii, planuri, ipoteze etc.) a corespunde cu realitatea, a fi intemeiat; c) a sta, a ramane intact sau in pozitie verticala. E tata-sau (sau mama-sa etc.) in picioare = seamana intocmai, e leit cu tatal sau (sau cu mama sa etc.). A sari intr-un picior = a se bucura mult. Cat te-ai intoarce (sau invarti) intr-un picior = repede de tot, intr-o clipa. (Fam.) A o lua (sau a o apuca) la picior sau a-si lua picioarele pe umeri (sau la spinare) = a incepe sa fuga (repede), a o lua la goana; a incerca sa se faca nevazut prin fuga. A nu-i (mai) sta (cuiva) picioarele sau (reg.) a nu-si mai strange picioarele = a nu (mai) sta potolit, linistit, a alerga de colo-colo; a umbla mult. A-si bate (sau a-si rupe) picioarele = a umbla mult, a obosi de prea multa alergatura. (Pop.) A prinde (undeva) picior = a se aseza, a se stabili undeva. A cadea (sau a se arunca) la picioarele cuiva sau a saruta picioarele cuiva = a se ruga (umil) de cineva; a se umili inaintea cuiva. A calca (pe cineva) pe picior = a) a preveni pe cineva (calcandu-l pe incaltaminte) sa nu faca sau sa nu spuna ceva; b) a face sau a spune (cuiva) ceva suparator. (Pop. si fam.) A vorbi (sau a scrie etc.) cu picioarele = a vorbi (sau a scrie etc.) gresit (logic sau gramatical) ori fara talent; p. ext. a scrie urat, a mazgali. Fara cap si fara picioare = fara logica, lipsit de sens. (Fam.) A face (sau a capata) picioare = (despre obiecte) a disparea. (A sta sau a sedea etc.) picior peste picior = (a sedea intr-o pozitie comoda) cu o parte a unui picior ridicata si asezata peste celalalt picior. Cu coada intre picioare = rusinat, umilit. A (se) lua peste picior = a (se) ironiza, a-si bate joc. A calca (pe cineva sau ceva) in picioare = a distruge, a nimici; a dispretui, a desconsidera. A pune (sau a asterne, a inchina etc. ceva) la picioarele cuiva = a inchina, a oferi cuiva (ceva) in semn de supunere, de pretuire, de omagiu. A-i pune cuiva capul sub picior = a omori pe cineva. A bate din picior = a incerca sa-si impuna vointa; a se rasti, a comanda. A(-i) pune (cuiva) piciorul in prag = a lua o atitudine hotarata, a se opune energic. A da din maini si din picioare = a face tot posibilul pentru a duce o actiune la bun sfarsit, pentru a scapa dintr-o incurcatura etc. (Fam.) A sta cu picioarele in apa rece = a se gandi profund si indelung la ceva. A fi (sau a se afla etc.) pe picior de pace (sau de razboi) = a fi (sau a se afla etc.) in stare de pace (sau de razboi). A fi pe picior de egalitate (sau pe acelasi picior) cu cineva = a se bucura de aceleasi drepturi, a avea aceeasi situatie cu altcineva. A da cu piciorul = a respinge sau a lasa sa-i scape un prilej favorabil. A trai pe picior mare = a duce o viata de belsug, a cheltui mult. Parca l-a apucat (sau l-a prins) pe Dumnezeu de (un) picior, se spune despre cineva care traieste o bucurie mare si neasteptata. A fi (sau a sta) pe picior de duca (sau de plecare) = a fi gata de plecare. A lega (pe cineva) de maini si de picioare = a imobiliza (pe cineva); a nu lasa (cuiva) posibilitatea sa actioneze. A(-si) taia craca (sau creanga) de sub picioare = a pierde sau a face sa piarda un avantaj, a (-si) periclita situatia. A cadea de pe (sau din) picioare sau a nu se (mai) putea tine, a nu (mai) putea sta pe picioare, a nu-l (mai) tine etc. picioarele, se spune despre un om care si-a pierdut echilibrul, puterile sau care este extrem de obosit. A i se taia (sau a i se inmuia) cuiva (mainile si) picioarele = a avea o senzatie de slabiciune fizica; a nu se putea stapani (de emotie, de durere etc.). (Nici) picior de... = nimeni, (nici) urma de..., (nici) tipenie. Negustorie (sau comert, afaceri etc.) pe picior = negustorie (sau comert, afaceri etc.) facute intamplator, ocazional, fara sediu sau firma inscrisa. ♦ Compuse: (Bot.) piciorul-caprei = planta erbacee de padure, cu frunze palmate cu trei diviziuni si cu flori albe sau rosietice (Aegopodium podagraria); piciorul-cocosului = nume dat unor plante erbacee cu frunze lobate si cu flori galbene (Ranunculus). ♦ Picior (1) de animal sau de pasare fript sau fiert (pentru a fi mancat). 2. Proteza unui picior (1). 3. P. a**l. Nume dat unor parti de obiecte, de constructii sau unor obiecte, instrumente etc. care seamana cu piciorul (1) si servesc ca suport, ca element de sustinere, de fixare etc. ♦ Partea de jos, apropiata de pamant, a tulpinii unei plante; p. ext. radacina. 4. P. a**l. Element al unei constructii care serveste la sustinerea si la legarea ei de teren; partea de jos, masiva, a unei constructii, a unui zid etc. ♦ Picior de siguranta = parte din masivul unui zacamant lasata neexploatata in scopul protectiei unor lucrari sau a unor constructii de la suprafata. 5. P. a**l. Partea de jos a unui munte, a unui deal etc.; zona mai larga de la baza unei forme de relief. 6. (Reg.) Regulator (la plug). ♦ Coada coasei. 7. (Mat.; in sintagma) Piciorul perpendicularei = intersectia unei drepte cu planul sau cu dreapta pe care cade perpendicular. 8. Veche unitate de masura, avand lungimea de aproximativ o treime dintr-un metru, folosita si astazi in unele tari. 9. Unitate ritmica a unui vers, compusa dintr-un numar fix de silabe lungi si scurte sau accentuate si neaccentuate. – Lat. petiolus.

PIPERUTA, piperute, s. f. Planta erbacee cu flori albe-albastrii, cu vinisoare verzi pe dinafara si cu numeroase seminte negre; negrusca (Nigella arvensis). – Piper + suf. -uta.

PLESCAVITA, plescavite, s. f. (Pop.) 1. Numele unor boli de piele care se manifesta prin bube, rani, puroi; spuzeala, eruptie. 2. (Bot.; in forma plescaita) Planta erbacee cu frunze ovale, taratoare, cu flori albe, care creste prin locuri umede si umbroase (Malachium aquaticum). [Var.: plescaita s. f.] – Din scr. pljuskavice.

LEMN, (2, 3) lemne s. n. 1. Tesut conducator al unor plante superioare, alcatuit din trahee, parenchim si fibre cu lignina, folosit ca material de constructie, drept combustibil etc. ◊ Expr. A fi de lemn (sau ca lemnul) = a nu simti nimic, a fi insensibil. A se face de lemn = a intepeni; a deveni dur. A ramane ca de lemn = a inlemni, a incremeni (din cauza unei surprize, unei emotii etc.). A ingheta lemn = a intepeni de frig, a ingheta tun. 2. Tulpina si ramurile unui arbore (sau arbust) taiat, servind pentru constructii, drept combustibil etc.; bucata rupta sau taiata din trunchiul sau din ramurile unui arbore (sau unui arbust). ◊ Expr. Doarme de poti sa tai lemne pe el, se spune despre cineva care doarme greu. E ger de crapa lemnele, se spune cand e foarte frig. 3. (Inv. si pop.) Copac, arbust. ◊ Compuse: lemn-cainesc = arbust cu frunze mici si groase, cu flori albe si fructe negre, cultivat prin gradini, ca gard viu (Ligustrum vulgare); lemn dulce = planta erbacee cu flori mici, liliachii; plutitoare-dulce (Glyicyrrhiza echinata); lemnul-domnului = subarbust din familia compozeelor, cu flori galbene si cu miros de lamaie; lemnus (Artemisia abrotanum). – Lat. lignum.

POALA, poale, s. f. I. 1. Partea de jos a unui vesmant femeiesc sau a unor obiecte de imbracaminte (incheiate in fata); tivitura a unui obiect de imbracaminte; partea de la talie in jos, mai larga, a unor vesminte; (pop.) fusta. ◊ Loc. adv. La poala (sau la poalele) cuiva = a) inaintea, la picioarele cuiva; b) la voia, la bunul plac al cuiva. ◊ Expr. A se tine de poala (sau poalele) cuiva = a) (despre copii) a sta in preajma sau sub ocrotirea mamei, a nu se departa de dansa; b) a urmari cu insistenta pe cineva, a se tine scai de cineva. A-l trage (pe cineva) copiii de poale = a avea copii mici, familie numeroasa, a avea greutati familiale. (Fam.; despre femei) A tine (pe cineva) la (sau de) poala (sau poalele) ei = a nu-i lasa (cuiva) prea multa libertate de actiune, a-l tine din scurt, a dispune de cineva. A-si da poalele peste cap sau a-si lua (ori a-si pune) poalele in cap = a nu mai tine socoteala de nimic, a depasi orice limita; a da pe fata un caracter josnic, imoral. A saruta poala (sau poalele) cuiva = a saruta partea de jos a hainei unui suveran in semn de supunere si respect, potrivit unui obicei azi iesit din uz; a se inchina; p. ext. a se prosterna, a se umili. ♦ (Placinta cu) poale (sau poalele)-n brau = placinta facuta din bucati patrate de aluat, ale carei colturi se intorc peste umplutura, formand un fel de plic. 2. Partea corpului cuprinsa intre brau si genunchi, impreuna cu partea de imbracaminte corespunzatoare, la o persoana care sade; partea de jos si din fata a unei fuste, a unui sort etc. adusa in sus si tinuta cu mana sau prinsa in brau, formand o adancitura in care se pot aduna ori dure anumite lucruri. ◊ Loc. adv. Cu poala = in cantitate mare, mult. ◊ Expr. (Rar) A duce pe cineva in poala = a ocroti, a proteja pe cineva. ♦ Cantitatea de lucruri care pot fi duse intr-o poala (I 2). O poala de oua. 3. Spec. (La pl.) Bucata de panza frumos lucrata cu care se impodobeste o icoana sau cu care se acopera masa din altar. 4. Parte marginala a unei piei (care acopere abdomenul si picioarele animalului). II. P. a**l. 1. Margine a unei paduri situata de obicei mai in vale. 2. Parte a cerului marginita de linia orizontului; zare. 3. (La pl.) Zona mai larga de la baza unei forme de relief inalte (munte, deal, pisc etc.). ♦ Partea de jos a unei cladiri, a unui zid; baza, temelie. ♦ Partea de jos a coroanei unui copac. III. Compuse: (Bot.) poala-randunicii sau poala-Maicii-Domnului = volbura; poala-Sfintei-Marii = planta erbacee din familia labiatelor, cu tulpina inalta, cu frunze mici, aromate si flori albe (Nepeta nuda). IV. (Pop.; in sintagma) Poala alba = leucoree. – Din sl. pola.

TELEGRAF, (1, 2) telegrafe, s. n., (3) telegrafi, s. m. 1. S. n. Telecomunicatie care transmite la distanta semnale (corespunzatoare literelor si cifrelor) cu ajutorul unor aparate electromagnetice; ansamblul instalatiilor necesare in acest scop. ♦ Aparat folosit pentru producerea, receptia si transformarea semnalelor telegrafice in scopul transmiterii telegramelor. 2. S. n. (Inv.) Aparat situat pe inaltimi sau in turnuri de semnalizare, pentru transmiterea la distanta a unor semnale optice. 3. S. m. Nume dat unor plante erbacee ornamentale cu flori albe, mirositoare si cu tulpina agatatoare ajungand pana la 5-6 metri (Boussingaultia baselloides), sau cu florile mici, roz-purpurii si cu tulpina fragila (Tradescantia v*******a). – Din fr. telegraphe.

VONICER, voniceri, s. m. Arbust cu ramurile in patru muchii si cu flori albe-verzui; salba-moale (Evonymus europaeus) – Et. nec.

PORTOCAL, portocali, s. m. Pom fructifer mediteranean si subtropical, originar din Asia, inalt de 2-4 m, cu frunze persistente, cu flori albe si parfumate, cu fructe sferice, comestibile (Citrus aurantium). [Var.: (inv.) portocala s. f.] – Din portocala¹ (derivat regresiv).

PORUMBAR¹, porumbari, s. m. Arbust salbatic din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori albe si cu fructe sferice de culoare neagra-vinetie, cu gust acru, astringent; porumbel (III 2), scorombar (Prunus spinosa). – Porumba¹ + suf. -ar.

TEI, tei, s.m. Denumire data unor specii de arbori cu frunze mari, cu flori albe sau galbui cu miros puternic, intrebuintate in medicina; fibra din scoarta acestor arbori din care se impletesc sfori, franghii sau rogojini.

VITA, vite, s. f. I. (Adesea determinat prin „de vie”) Nume dat mai multor plante perene cu radacina puternica, cu tulpina lipsita de sustinere proprie, din care ies mladite cu carcei agatatori, cu frunze mari, crestate adanc si cu fructele in forma de ciorchine, care se cultiva intr-un numar mare de soiuri si de varietati; vie (Vitis). ◊ Vita de Canada sau vita salbatica = arbust agatator din familia vitaceelor, cu frunze verzi care se coloreaza toamna in rosu, cultivat ca planta decorativa (Vitis hederacea). ♦ Fiecare dintre lastarele lungi si flexibile ale vitei (I); p. gener. curpen, vrej. ♦ Compus: vita-alba = planta agatatoare din familia ranunculaceelor, cu flori albe mirositoare (Clematis vitalba). II. 1. (Pop.) Suvita de par. ♦ Fiecare dintre firele, suvitele etc. din care se confectioneaza, prin impletire sau rasucire, un obiect. ♦ (Mar.) Parama de sarma. 2. Fig. Descendent, urmas, vlastar; p. ext. neam; soi, fel. ◊ Loc. adj. De vita = a) de calitate superioara; b) de obarsie boiereasca. – Lat. *vitea (= vitis).

TEI, (1) tei, s.m., si (2, rar) teie s.n. 1. Arbore cu frunze mari in forma de inima, cu flori albe-galbui melifere, puternic parfumate, intrebuintate in medicina; creste in paduri sau cultivat pe strazi si in parcuri (Tilia platyphyllos) 2. (La sg. cu sens colectiv sau, rar, la pl.) Fibra din scoarta de tei (1), folosita la legat si la fabricat sfori, fringhii, rogojini.

VISIN, visini, s. m. Pom roditor din familia rozaceelor, cu frunze lucioase, dintate pe margine, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (Prunus cerasus). ◊ Visin salbatic = visinel (2). Visin turcesc = arbust din familia rozaceelor, cu lemnul tare (intrebuintat la confectionarea lulelelor), cu frunzele frumos mirositoare, intrebuintate drept condiment, cu flori albe si cu fructe mici, negre, amarui (Prunus mahaleb). – Din visina (derivat regresiv).

VISINEL, visinei, s. m. 1. Diminutiv al lui visin. 2. Arbust din familia rozaceelor, cu flori albe si cu fructe mici, sferice, rosii-purpurii, foarte acre; visin salbatic (Prunus fructicosa). – Visin + suf. -el.

PRUN, pruni, s. m. Pom din familia rozaceelor, cu flori albe-verzui, cultivat pentru fructele sale comestibile (Prunus domestica). – Lat. prunus.

SERLAI, serlai, s. m. Planta erbacee din familia labiatelor, cu tulpina si cu frunzele lanos-paroase si cu flori albe (Salvia aethiopis). [Pl. si: (n.) serlaie] – Din germ. Scharlei.

OITA, oite, s. f. 1. Diminutiv al lui oaie; oisoara, oitica. 2. (La pl.) Numele a trei plante erbacee: a) planta cu flori mari, albe sau trandafirii, matasoase si cu fructele argintii, paroase (Anemone silvestris); b) planta cu flori albe pe dinauntru si trandafirii pe dinafara (Anemone narcissiflora); c) floarea-Pastelui. – Oaie + suf. -ita.

OMATUTE s. f. pl. Numele a doua specii de ghiocei, cu flori albe mirositoare, care cresc in lunile februarie-mai prin paduri, livezi si fanete (Leucojum aestivum si vernum). – Omat + suf. -uta.

COSITEL, cositei, s. m. Planta erbacee din familia umbeliferelor, cu radacina fibroasa, cu frunze mici, lunguiete si dintate si cu flori albe. (Sium latifolium). – Cosita + suf. -el.

STIRIGOAIE, stirigoi, s. f. Nume dat la doua plante erbacee otravitoare din familia liliaceelor, dintre care una cu flori albe (Veratrum album), iar cealalta cu flori de culoare purpuriu-inchis, dispuse in raceme (Veratrum nigrum). [Var.: stirigoaie s. f.] – Et. nec.

CORONISTE, s. f. Planta erbacee din familia leguminoaselor, cu flori albe sau rosietice, folosita ca nutret (Coronilla varia). – Coroana + suf. -iste.

CORNUT, cornuti, s. m. 1. Planta erbacee cu tulpina taratoare si cu fructele in forma de capsule mari, cilindrice (Cerastium alpinum). 2. Planta erbacee cu flori albe (Cerastium arvense). – Corn¹ + suf. -ut.

CORNACI¹, cornaci, s. m. Planta erbacee acvatica cu tulpini lungi, frunze romboidale, flori albe, fructe negre-cenusii, avand doua-patru coarne si seminte comestibile (Trapa natans). – Corn¹ + suf. -aci.

CRUCE, cruci, s. f. I. 1. Obiect format din doua bucati de lemn, de piatra, de metale pretioase etc. asezate perpendicular si simetric una peste alta si constituind simbolul credintei crestine. ◊ Expr. A pune cruce cuiva (sau la ceva) = a considera ca mort, definitiv lichidat, pierdut. A fi cu crucea-n san = a fi (sau a se preface) evlavios. Cruce de aur, spun oamenii superstitiosi cand aud numele diavolului. 2. Figura sau desen in forma de cruce (I 1), avand diferite semnificatii: intr-o lista de nume de persoane arata ca posesorul celui insemnat cu cruce a decedat; inaintea unui cuvant atesta vechimea mare a cuvantului respectiv; in calendar marcheaza o zi de sarbatoare crestina; peste un text indica semnul anularii etc. ◊ Cruce rosie = semn distinctiv al spitalelor, ambulantelor, centrelor de asistenta medicala, de prim ajutor etc. 3. Simbol al ritualului crestin, care consta dintr-un gest (semnul crucii) facut cu degetele la frunte, la piept si, succesiv, la cei doi umeri. ◊ Expr. A-si face cruce = a) a executa simbolul crucii (I 1); b) a se minuna, a se mira tare. 4. Religia, confesiunea crestina: crestinism. 5. Termen care intra in componenta numelui unor decoratii, insigne etc. in forma de cruce (I 1). Crucea „Sfantul Gheorghe”. 6. Nume dat la diverse obiecte sau parti ale unor obiecte, dispuse in forma de cruce (I 1). ◊ (Tehn.) Cruce cardanica = dispozitiv mecanic de asamblare prin articulare, permitand transmiterea miscarii circulare intre doi arbori care pot forma intre ei un unghi oarecare. 7. Piesa de otel, fonta, beton etc. pentru legarea a doua conducte in prelungire, din care se despart doua orificii laterale perpendiculare. ♦ Fiting cu patru intrari. ♦ Crucea carutei = bucata de lemn pusa de-a curmezisul peste protap. Crucea amiezii = a) punct pe bolta cereasca unde se afla soarele la amiaza; b) ora 12 ziua. Crucea noptii = miezul noptii. ◊ Loc. adj. si adv. In cruce = (asezat) crucis, incrucisat. ◊ Expr. (Soarele) e cruce amiazazi sau in crucea amiezii sau soarele e (in) cruci sau (in) cruce amiazazi = (e) la amiaza, (ne aflam) la ora 12 din zi. ♦ (Adverbial) Crucis. ◊ Expr. A se pune cruce = a se impotrivi unei actiuni, a se pune de-a curmezisul spre a o zadarnici. 8. Instrument de tortura in antichitate, pe care osanditul il purta adesea in spinare pana la locul de executie si pe care era apoi pironit cu cuie. ◊ Expr. A-si purta crucea = a indura o suferinta mare. ♦ (La catolici) Drumul crucii = ciclu de 14 picturi sau sculpturi reprezentand chinurile lui Cristos de la judecata lui Pilat pana la rastignire; calvar, drumul Golgotei. 9. (Pop.: art.) Constelatia lebedei, formata din cinci stele asezate in forma de cruce (I 1). 10. (Adesea la pl.) Loc unde se intretaie doua sau mai multe drumuri; rascruce, raspantie. ◊ Expr. A face cruce = (despre vehicule cu orar fix) a se intalni intr-o statie, venind din directii diferite. (Reg.) A i se face (cuiva) calea cruce cu cineva = a-i iesi cuiva cineva in cale, a se incrucisa drumurile mai multor persoane. A da cu crucea peste cineva = a intalni pe cineva din intamplare, pe neasteptate. A i se face cuiva calea cruce = a se deschide inaintea cuiva o raspantie; fig. a avea de ales intre mai multe solutii; a se ivi piedici inaintea cuiva. ♦ (Inv.) Echipa compusa din doi pana la patru soldati, care erau obligati sa plateasca, in mod solidar, capeteniilor o anumita cota de impozite. 11. (In sintagma) Cruce de voinic (sau de om) = barbat in toata puterea; barbat bine facut; voinic. II. (Bot.) Compuse: crucea-pamantului = planta erbacee melifera din familia umbeliferelor, cu tulpina si frunzele paroase, cu flori albe sau roz; branca-ursului (Heracleum sphondylium); crucea-voinicului = planta erbacee din familia ranunculaceelor, cu flori mari, albastre (Hepatica transilvanica). – Lat. crux, -cis.

OUSOR, ousoare, s. n. 1. Diminutiv al lui ou (1); oulet, out. 2. Planta erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-verzui, cu fructe de forma unor boabe lunguiete, rosii si pline cu numeroase seminte (Streptopus amplexifolius). [Pr.: o-u-] – Ou + suf. -usor.

DARMOZ, darmoji, s. m. Arbust cu frunze late, cu flori albe si cu fructe in forma de boabe rosii-negricioase (Viburnum lantana). [Var.: darmox s. m.]. – Et. nec.

RUSINE s. f. 1. Sentiment penibil de sfiala, de jena provocat de un insucces sau de o greseala. ◊ Loc. adj. si adv. Fara rusine = fara jena, cu obraznicie. ◊ Expr. A muri de rusine sau a-i plesni cuiva obrazul de rusine, se spune cand cineva se simte foarte rusinat. N-ai (sau n-are) rusine sau nu-ti (sau nu-i, nu le etc.) e rusine (obrazului), se spune cuiva lipsit de bun-simt, obraznic, nesimtit, nerusinat. 2. Rezerva, modestie, retinere. ♦ Timiditate, sfiiciune. 3. Ocara, batjocura, ofensa. ◊ Expr. A fi (sau a ramane, a se da, a se face sau a da pe cineva) de rusine sau a face cuiva rusine = a (se) face de ras, a ajunge (sau a pune pe cineva) intr-o situatie penibila. 4. Motiv de a se simti rusinat; necinste, dezonoare, umilinta. ◊ Expr. A pati (o sau vreo) rusine = a ajunge de ocara sau de batjocura, a suferi un lucru umilitor. (E) rusine sau (e) mai mare rusinea = (e) nepotrivit, necorespunzator, rusinos. A fi rusinea cuiva = a fi om de nimic, de ale carui fapte cineva se rusineaza, a fi cauza dezonoarei cuiva. 5. (Pop.) Denumire a organului genital la om si la animale. ◊ Compus: rusinea-fetei = numele a doua plante erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina acoperita de peri rigizi, cu flori albe sau trandafirii, dispuse in mici umbele; morcov salbatic (Daucus carota si silvestris). – Cf. lat. roseus.

DROB², drobi, s. m. 1. Arbust din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, cu flori galbene si cu fructele pastai turtite (Sarothamnus scoparius). 2. Nume dat mai multor arbusti din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, flori albe, galbene sau rosietice si fructe pastai (Cytisus). ◊ Drob-de-munte = mic arbust cu ramuri lungi si subtiri acoperite cu peri aspri, cu frunze paroase pe partea inferioara si cu flori galbene (Cytisus hirsutus). 3. Planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina dreapta, cu frunze acoperite de peri si cu flori mici, galbene-aurii (Neslia paniculata). – Din rus., ucr. drok (confundat cu drob¹).

CORIANDRU, coriandri, s. m. Planta erbacee anuala din familia umbeliferelor, cu flori albe sau roz, cu miros patrunzator si fructe in forma de globulete, bogate in uleiuri eterice, fapt pentru care semintele uscate se intrebuinteaza in industria farmaceutica, a parfumurilor sau drept condiment (Coriandrum sativum). [Pr.: -ri-an-] – Din ngr. koriandron.

CIORMOIAG s. m. Planta erbacee cu flori albe-rosietice (Melampyrum cristatum). [Pr.: -mo-iag] – Cf. magh. csormolya.

CORCODUS, corcodusi, s. m. Arbore sau arbust din familia rozaceelor, cu frunze eliptice, cu flori albe si cu fructe mici, de culoare galbena, vanata sau rosie (Prunus cerasifera). – Probabil din corcodusa.

MUTATOR, -OARE, mutatori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Reg.) Care se poate misca, care se muta dintr-un loc in altul. 2. S. f. Planta erbacee agatatoare, veninoasa, din familia cucurbitaceelor, cu radacina groasa, carnoasa, cu flori albe-galbui si cu fructele in forma de boabe rosii (Bryonia dioica). – Muta + suf. -ator.

LUMINOS, -OASA, luminosi, -oase, adj., s. f. I. Adj. 1. Care raspandeste lumina; stralucitor. 2. In care patrunde multa lumina; plin de lumina; luminat². 3. Fig. Fericit, senin. 4. Fig. Care calauzeste, indrumeaza; demn de urmat. 5. Fig. Clar, limpede; patrunzator. II. S. f. Planta erbacee din familia ranunculaceelor, cu tulpina dreapta si cu flori albe, care creste la maginea padurilor din regiunile de munte si de deal (Clematis recta). – Lat. luminosus.

CIRES, ciresi, s. m. Pom fructifer cu frunze ovale alungite, cu flori albe, cultivat pentru fructele sale (Cerasus avium). – Lat. *ceresius (= cerasus).

LEURDA, leurde, s. f. Planta erbacee bulboasa comestibila din familia liliaceelor, cu flori albe ca zapada, cu miros si gust de usturoi (Allium ursinum). [Pr.: le-ur-. – Var.: leorda s. f.] – Cf. bg. levurda.

LEANDRU, leandri, s. m. Arbust mediteranean, inalt pana la cinci metri, cu frunze lanceolate si cu flori albe, galbui sau rosii placut mirositoare, cultivat la noi ca planta ornamentala (Nerium oleander). [Pr.: le-an-. – Pl. si: lendri. – Var.: oleandru s. m.] – Din it. leandro.

CIUCUSOARA, ciucusoare, s. f. Nume dat mai multor plante erbacee cu tulpina si cu frunzele acoperite de peri, cu flori albe sau galbene (Alyssum). – Et. nec.

CIUIN, ciuini, s. m. Planta erbacee cu flori albe sau roz, a carei radacina se intrebuinteaza in industria textila, farmaceutica si alimentara: odagaci, sapunel, sapunarita (Saponaria officinalis). – Din tc. coven.

CIUMAFAIE, ciumafaie, s. f. Planta erbacee medicinala foarte toxica, cu flori albe si cu seminte negre inchise intr-o capsula cu tepi moi; laur (Datura stramonium). [Var.: ciumafai s. n.] – Cf. magh. csudafa.

LAPTISOR, s. n., (3) laptisori, s. m. 1. (Rar) Diminutiv al lui lapte. 2. (In sintagma) Laptisor de matca = produs secretat de glandele faringiene ale albinelor doici, care constituie hrana larvelor de matca, utilizat in medicina si in cosmetica. 3. Planta erbacee cu tulpina ramificata, cu mai multe rozete de frunze lanceolate, cu flori albe, raspandita in regiunea alpina; laptele-stancii (Androsace chamaejasme). – Lapte + suf. -isor.

LINGUREA, -ICA, lingurele, s. f. 1. Mica planta medicinala din familia cruciferelor, cu frunze crestate, cu flori albe grupate in ciorchini, intrebuintata in combaterea afectiunilor scorbutice, pulmonare etc. (Cochlearia officinalis). 2. (Pop.) Furca pieptului, lingura pieptului. ♦ Cavitate situata in partea inferioara a furcii pieptului. – Lingura + suf. -ea, -ica.

LINTE, (1, 2) s. f., (3) linti, s. m. pl. 1. S. f. Planta erbacee din familia leguminoaselor, cu flori albe-albastrui si fructul o pastaie cu seminte plate, comestibile (Lens culinaris); p. restr. fructul si samanta acestei plante. ◊ Expr. Pana la un bob de linte = absolut tot. Pentru un blid de linte, se spune despre cineva care a comis un act josnic (de tradare), chiar si pentru un profit material neinsemnat. 2. S. f. (Med. vet.; pop.) Cisticercoza. 3. S. m. pl. (Zool.; pop.) Cisticerci. – Lat. lens, -ntis.

COADA, cozi, s. f. 1. Apendice terminal al partii posterioare a corpului animalelor vertebrate; smoc de par sau de pene care acopera acest apendice sau care creste in prelungirea lui. ◊ Expr. A da din coada = (despre oameni; fam.) a se lingusi pe langa cineva; a se bucura. A-si vari (sau baga) coada (in ceva) = a se amesteca in chestiuni care nu-l privesc. Isi vara (sau si-a varat, isi baga, si-a bagat etc.) d****l coada (in ceva), se spune cand intr-o situatie se ivesc neintelegeri sau complicatii (neasteptate). A calca (pe cineva) pe coada = a jigni, a supara (pe cineva). A pune coada pe (sau la) spinare = a pleca (pe furis), a o sterge (lasand lucrurile nerezolvate). Cu coada intre picioare = (despre oameni) umilit, rusinat; fara a fi reusit. (Pop.) A-si face coada colac = a se sustrage de la ceva. A trage mata (sau pe d****l) de coada = a o duce greu din punct de vedere material, a face cu greu fata nevoilor minime de trai. (Get-beget) coada vacii = neaos; vechi, bastinas; de origine rurala. (Fam.) A prinde prepelita (sau purceaua) de coada = a se imbata. ♦ Partea dindarat, mai ingusta, a corpului unor animale (a pestelui, a sarpelui, a racului etc.). 2. Par (de pe capul femeilor) crescut lung si apoi impletit; cosita. 3. Parte a unei plante care leaga fructul, frunza sau floarea de tulpina sau de creanga. V. peduncul. 4. Partea dinapoi (prelungita sau care se taraste pe jos) a unor obiecte de imbracaminte (mai ales a celor purtate de femei); trena. ◊ Expr. A se tine de coada cuiva sau a se tine (sau a umbla) coada dupa cineva = a fi nedespartit de cineva, a se tine cu insistenta si pretutindeni de cineva. ♦ Prelungire luminoasa a cometelor. ♦ Fasie foarte ingusta din carpe (innodate) sau din hartie care se atarna de partea de jos a unui zmeu spre a-i mentine echilibrul in aer. 5. Parte a unui instrument sau a unui obiect de care se apuca cu mana; maner. ◊ Expr. A lua (sau a apuca ceva) de coada = a se apuca de treaba, a incepe (ceva). A-si vedea de coada maturii (sau tigaii) = a se ocupa (numai) de treburile gospodaresti. Coada de topor = persoana care serveste drept unealta in mana dusmanului. 6. Partea terminala a unui lucru sau, p. gener., a unui fenomen, a unei perioade de timp etc.; bucata de la capatul unui lucru; sfarsit, extremitate. ◊ Loc. adv. La (sau in) coada = pe cel din urma loc sau printre ultimii (intr-o intrecere, la scoala etc.). De la coada = de la sfarsit spre inceput. ◊ Expr. A nu avea nici cap, nici coada = a nu avea nici un plan, nici o ordine; a fi fara inteles, confuz. ♦ Coada ochiului = marginea, unghiul extern al ochiului. ♦ Partea unde se ingusteaza un lac, un iaz etc.; loc pe unde se scurge apa dintr-un rau in helesteu. 7. Sir (lung) de oameni care isi asteapta randul la ceva, undeva. ◊ Expr. A face coada = a sta intr-un sir (lung) de oameni, asteaptand sa-i vina randul la ceva, undeva. 8. Compuse: coada-calului = a) nume dat mai multor plante erbacee caracterizate prin doua tipuri de tulpini: una fertila si alta sterila; barba-ursului (Equisetum); b) planta erbacee acvatica cu frunze liniare si cu flori mici, verzui (Hippuris vulgaris); coada-cocosului = nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori albe, intrebuintate in medicina populara (Polygonatum); coada-mielului = a) planta erbacee cu frunze lucitoare si cu flori violete (Verbascum phoeniceum); b) mica planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, cu flori de culoare albastru-deschis cu vinisoare mai intunecate (Veronica prostrata); coada-matei = planta erbacee cu flori mici, roz (Leonurus marrubiastrum); coada-matei-de-balta = nume dat mai multor specii de muschi de culoare alba-galbuie, care cresc prin locurile umede si contribuie la formarea turbei (Sphagnum); coada-racului = planta erbacee cu flori mari de culoare galbena (Potentilla anserina); coada-soricelului = planta erbacee medicinala cu frunze penate, paroase, cu flori albe sau trandafirii (Achillea millefolium); coada-vacii = a) planta erbacee tepoasa, inalta, cu frunze lanceolate si cu flori albe, dispuse in spice (Echium altissimum); b) planta erbacee cu flori violete sau rosietice (Salvia silvestris); coada-vulpii = planta erbacee cu frunze lucioase pe partea inferioara, cu flori verzi dispuse in forma de spic, folosita ca furaj (Alopecurus pratensis); coada-zmeului = planta veninoasa cu tulpina taratoare si cu fructele in forma unor bobite rosii, care creste prin mlastini (Calla palustris); coada-randunicii = numele a doi fluturi mari, frumos colorati, care au cate o prelungire in partea posterioara a aripilor (Papilio machaon si podalirius). [Pl. si: (2) coade] – Lat. coda (=cauda).

MUR¹, muri, s. m. Nume dat mai multor specii de arbusti din familia rozaceelor, cu tulpina spinoasa, cu frunze palmat-compuse, cu flori albe sau roz dispuse in umbele si cu fructele comestibile (Rubus); arbust din aceasta specie. – Lat. morus.

MERISOR¹, merisori, s. m. 1. Diminutiv al lui mar¹. 2. Numele a doi arbori din familia rozaceelor, cu flori melifere; a) arbore originar din Siberia, cu frunze aproape rotunde, cu flori albe sau roz, cultivat pentru fructele sale din care se prepara dulceata (Pirus baccata); b) (reg.) scorus. 3. Mic arbust de munte cu frunze in permanenta verzi, cu flori melifere de culoare alba sau rosiatica si cu fructe comestibile; smirdar (Vaccinium vitis idaea). 4. Cimisir. – Mar¹ + suf. -isor.

MEI subst. 1. S. m. Planta erbacee din familia gramineelor, cu inflorescenta ramificata si cu flori albe-galbui, folosita ca nutret pentru vite; parang, pasat (Panicum miliaceum); p. restr. semintele acestei plante, folosite in trecut pentru hrana oamenilor, azi mai ales ca hrana pentru vite si pasari. ◊ Mei marunt (sau pasaresc) = varietate de mei ale carei flori sunt dispuse in spiculete care formeaza o inflorescenta compusa; meisor (Panicum capillare). ♦ Compuse: mei-pasaresc = planta cu frunze in forma de lance si cu fructele ca niste boabe mici, alburii si foarte lucitoare (Lithospermum officinale); mei-pasaresc (sau -nebun) = mohor; mei-tataresc = matura (2 a); mei-paduret = meisor; mei-lung sau meiul-canarilor = iarba-canarasului. 2. S. n. Meiste. – Lat. milium.

MELISA, melise, s. f. Planta erbacee perena din familia labiatelor, cu flori albe, placut mirositoare, mult cautate de albine, si cu frunzele ovale, folosita in medicina pentru calitatile ei stimulatoare si antispasmodice; roinita² (Melissa officinalis). ♦ Bautura alcoolica aromata (intrebuintata in medicina populara), obtinuta prin fermentarea frunzelor plantei de mai sus. – Din lat. melissa, fr. melisse.

MICSANDRA, micsandre, s. f. Numele a doua plante erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina simpla sau ramificata, cu frunzele acoperite cu peri cenusii, cu flori albe, rosii, albastre sau violete, placut mirositoare; micsunea, vioara-rosie (Matthiola incana si annua). ◊ Compus: micsandra-salbatica (sau -de-munte) = planta erbacee cu flori mari, galbene, placut mirositoare (Erysimum officinalis). – Et. nec.

MIGDAL, migdali, s. m. Pom fructifer mediteranean, din familia rozaceelor, cu frunze lanceolate sau ingust-ovale, cu flori albe sau trandafirii si cu fructe comestibile (Amygdalus communis). – Din sl. migdalu.

MIERLUTA², mierlute, s. f. Planta erbacee cu flori albe in forma de stelute si cu tulpina ramificata, formand tufe dese (Alsine verna). – Cf. germ. dial. Miere.

MIREASA, mirese, s. f. 1. Nume purtat de femeie in ziua sau in preajma casatoriei sale. ◊ (Bis.) Mireasa Domnului = calugarita. ◊ Expr. A plange ca o mireasa = a plange tare, cu foc. A manca ca o mireasa = a manca foarte putin. A sta ca o mireasa = a nu lucra nimic, a sta degeaba. 2. Planta erbacee cu frunzele verzi-galbui pe margini si rosu-aprins in centru, cu flori albe si rosii dispuse in spice, cultivata ca planta ornamentala (Coleus blumei). – Mire + suf. -easa.

MOJDREAN, mojdreni, s. m. Arbore sau arbust cu frunze compuse, cu flori albe, mirositoare, a carui coaja se foloseste la vopsit; urm (Fraxinus ornus). – Din bg. mazdrean.

MORCOVEANCA, morcovence, s. f. Planta erbacee cu frunze lucitoare, cu flori albe dispuse in umbele si cu fructe ovale, care creste in regiunile muntoase (Pleurospermum austriacum). – Morcov + suf. -eanca.

CLOCOTIS¹ s. m. Arbust cu numeroase ramificatii, cu frunze compuse, cu flori albe, grupate in inflorescente scurte (Staphylea pinnata). – Clocot[ici] + suf. -is.

NEGRUSCA, negruste, s. f. Planta erbacee melifera cu frunze penate, cu flori albe-albastrui si cu fructe capsule cu numeroase seminte negre (Nigella arvensis). – Negru + suf. -usca.

SAGEATA, sageti, s. f. 1. Vergea de lemn, cu un varf ascutit (de fier, os, piatra) la un capat, iar la celalalt cu doua aripioare inguste, folosita in trecut (la unele populatii si astazi) ca proiectil de vanatoare sau de lupta, aruncata dintr-un arc incordat. ◊ Sageata de trasnet = nume dat de popor armelor antice gasite in pamant (inchipuite ca fiind urme de trasnete). ♦ (Adverbial) Foarte repede. Porneste sageata. ♦ Fig. Vorba, aluzie ironica sau rautacioasa; intepatura. 2. Indicator de directie in forma de sageata (1). 3. Fiecare dintre stalpii caselor si patulelor de la tara, care sunt fixati cu capatul de jos in grinzile temeliei si cu cel de sus in grinzile acoperisului. ♦ Aripa la moara de vant. ♦ Prajina lunga prinsa de cumpana fantanii si avand la capatul de jos ciutura sau galeata cu care se scoate apa. 4. (Mat.) Distanta maxima dintre un arc de curba si coarda care uneste extremitatile lui. 5. (Geogr.; in sintagma) Sageata litorala = forma de acumulare marina la intrarea unui fluviu sau la gura de varsare a unui fluviu in mare, care poate inchide un golf, separand o laguna. 6. Compus: sageata apei sau sageata apelor = planta erbacee acvatica cu frunze in forma de sageata si cu flori albe cu mijlocul purpuriu (Sagittaria sagittifolia). – Lat. sagitta.

STRUNA, strune, s. f. 1. Fir elastic confectionat din metal, din intestine de animale etc. care se intinde pe unele instrumente muzicale si produce, prin vibrare, sunete; coarda. ◊ Expr. A canta (sau a bate) cuiva in struna (sau in struna cuiva) = a fi de aceeasi parere cu cineva pentru a-i castiga simpatia, favoarea; a lingusi pe cineva. 2. Sfoara bine intinsa, facuta din fire elastice si rasucite, destinata sa tina intinsa panza ferastraului. ◊ Expr. (Adverbial) A merge struna = a merge foarte bine. ♦ Fir plastic sau metalic de care se leaga carligul unei unelte de pescuit. 3. Parte a fraului care inconjura barbia calului si se prinde de cele doua capete ale zabalei. ◊ Expr. A tine (pe cineva) in struna = a infrana, a tine din scurt (pe cineva). 4. Compus: struna-cocosului = numele a doua plante erbacee cu frunzele ovale si flori albe (Cerastium). – Din sl. struna.

SOMNOROS, -OASA, somnorosi, -oase, adj., s. f. I. Adj. 1. Caruia ii este somn; ametit, toropit de somn; adormit. ♦ (Adesea substantivat) Caruia ii place sa doarma mult. 2. Fig. Lipsit de vioiciune, de vigoare, de intensitate, de stralucire; fara viata, slab, sters, stins. II. S. f. (Bot.) 1. Planta erbacee cu flori albe, cu frunzele si fructele acoperite cu peri aspri (Laserpitium prutenicum). 2. Pidosnic. [Var.: (reg.) somnuros, -oasa adj.] – Somn² + suf. -uros.

DINTE, dinti, s. m. 1. Fiecare dintre organele osoase mici, acoperite cu un strat de smalt, asezate in cavitatea bucala a majoritatii vertebratelor si servind de obicei pentru a rupe, a mesteca si a faramita alimentele; p. restr. fiecare dintre organele osoase mici asezate in partea din fata a maxilarelor. ◊ Dinte de lapte = fiecare dintre dintii care le cresc copiilor in primii ani ai vietii si care cad mai tarziu, fiind inlocuiti cu dintii definitivi. ◊ Expr. Soare cu dinti = soare pe timp geros, racoros sau ploios. A se tine de ceva cu dintii = a nu ceda cu nici un pret, a nu renunta la ceva in ruptul capului. Inarmat pana in dinti = puternic inarmat. A-i scoate (cuiva) si dintii din gura = a-i lua (cuiva) tot ce are, a saraci (pe cineva) cu desavarsire. A-si arata dintii = a ameninta; a se manifesta in mod nefavorabil. Printre dinti = (in legatura cu verbe de declaratie) neclar, nedeslusit (si cu nemultumire). A avea un dinte impotriva (sau contra) cuiva = a avea un motiv de nemultumire, de suparare sau de dusmanie impotriva cuiva. ♦ Compuse: dintele-d******i = planta erbacee cu flori albe, rosii-purpurii sau verzui asezate in spice (Polygonum hydropiper); (porumb) dinte-de-cal (sau dintele-calului) = varietate de porumb cu boabe mari, late si albicioase, cu un santulet la varf. 2. Fiecare dintre crestaturile, zimtii, proeminentele (ascutite si regulate) de pe marginea unor unelte sau piese de masina; fiecare dintre coltii pieptenului, ai greblei, ai grapei etc. 3. Inaltime stancoasa, izolata, cu peretii abrupti; colt. – Lat. dens, -ntis.

TALPA, talpi, s. f. 1. 1. Partea inferioara a labei piciorului; la om si la unele animale, de la degete pana la calcai, care vine in atingere cu pamantul si pe care se sprijina corpul. ◊ Expr. A o apuca la talpa sau a-si lua talpile la spinare = a pleca, a o sterge. Arde focul la talpile picioarelor, se spune cand cineva este amenintat de o primejdie. (Reg.) A fi sau a (se) scula, a (se) pune in talpi = a (se) scula din pat; p. ext. a (se) pune in miscare, in actiune. ♦ Compuse; talpa-gastei = a) incretiturile de la coada ochiului (la persoanele in varsta); b) scris neingrijit; c) planta erbacee melifera si medicinala, cu tulpina puternica, cu frunze lungi, cu flori mici, roz (Leonurus c******a); talpa-ursului = planta erbacee cu frunze mari, spinoase si cu flori albe sau trandafirii, grupate in forma de spic (Acanthus longifolius); talpa-stancii = mica planta erbacee cu tulpina taratoare, ramificata, cu flori mici, albe (Coronopus procumbens); talpa-lupului = planta erbacee cu flori mici rosietice, cu frunzele acoperite in partea inferioara de numeroase glandule, albe, avand proprietati antiscorbutice si diuretice (Chaiturus marrubiastrum). 2. Partea de dedesubt a incaltamintei sau a ciorapului, care protejaza talpa (I 1). 3. Piele groasa tabacita special, din care se confectioneaza pingelele incaltamintei, flecurile tocurilor etc. ◊ Talpa artificiala = material fabricat, prin aglomerare cu lianti, din fibre de piele (provenite din deseuri), fibre de celuloza si fibre textile, folosit ca inlocuitor pentru talpa (I 3), la branturi, staifuri, bombeuri. II. 1. Lemn gros, grinda care se aseaza la temelia unei constructii pentru a o sprijini; p. ext. temelie. ◊ Talpa casei = capul familiei, barbatul. Talpa tarii (sau a casei) = taranimea (considerata in trecut ca temelie a tarii, obligata sa suporte tot greul indatoririlor). Talpa iadului = a) (in basme) temelia iadului; mama capeteniei d******r; b) om foarte rau, pacatos; baba rea, vrajitoare. ♦ Fig. Sprijin, baza, sustinere. 2. Fiecare dintre cele doua lemne groase, orizontale, care alcatuiesc scheletul razboiului de tesut manual. 3. Fiecare dintre cele doua suporturi laterale, de lemn sau de otel, curbate in sus la capatul de dinainte, pe care aluneca sania. ♦ Lemnul din spatele cormanei, pe care se sprijina plugul si care il face sa alunece mai usor pe brazda. ♦ Partea de dedesubt a corabiei. ♦ Parte care formeaza fundul unui scoc de moara, de joagar etc. 4. Partea inferioara, latita, a unei piese, a unui organ de masina sau a unui element de constructie, prin care acesta se reazama pe alta piesa, pe teren sau pe un suport. ♦ Spec. Partea de jos, latita, a unei sine, prin care aceasta se reazama pe traverse. ♦ Spec. Parte a rindelei care aluneca pe lemnul supus prelucrarii. ♦ Spec. Extremitate a unui pat de pusca pe care se sprijina arma cand sta vertical. ♦ Spec. Partea de dedesubt, pe care se cladeste o claie sau un stog. ♦ Spec. Baza a unei excavatii miniere sau a unei gauri de sonda. ♦ Spec. Parte mai latita (inferioara) a unei litere tipografice. – Cf. magh. talp.

TARTACUTA, tartacute, s. f. 1. Planta taratoare sau agatatoare din familia cucurbitaceelor, cu flori albe, cu frunze lunguiete, rosii si cu fructe comestibile (Coccinia indica). ♦ P. restr. Fructul acestei plante. 2. Fig. (Glumet) Cap. ♦ Fiinta mica, bondoaca. – Tatarca + suf. -uta.

TARTAN², tartani, s. m. Planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina mare, foarte ramificata si cu flori albe (Crambe tartarica). – Et. nec.

TEC, teci, s. m. Arbore exotic originar din sudul Asiei, inalt, cu frunze opuse, intregi si cu flori albe, al carui lemn dens si rezistent este folosit mai ales in constructii navale (Tectona grandis). – Din fr. teck.

TEI, (1) tei, s. m., (2, rar) teie, s. n. 1. S. m. Arbore cu frunze mari in forma de inima, cu flori albe sau albe-galbui, puternic parfumate, melifere, intrebuintate in farmacie, si cu fructe achene (Tilia platyphyllos). ◊ Tei alb = arbore cu lemnul alb-rosiatic, usor (Tilia tomentosa). Tei pucios = arbore inalt pana la 20 m, ale carui flori se folosesc in farmacie (Tilia cordata). 2. S. n. Fibra din scoarta de tei (1), folosita la legat si la fabricat sfori, franghii, rogojini. ◊ Expr. A lega doua-n tei = a reusi sa adune ceva avere. A gasi tei de curmei = a gasi pretexte. – Lat. *tilium (= tilia).

TORTEL, tortei, s. m. Numele a doua plante parazite fara frunze, a caror tulpina se rasuceste in jurul plantelor pe care traiesc, una cu flori rosietice (Cuscuta epithymum), alta cu flori albe sau roz (Cuscuta europaea). – Tort¹ + suf. -el.

TUTUN, (1), s. m., (2, 3) tutunuri, s. n. 1. S. m. Planta erbacee din familia solanaceelor, cu tulpina inalta, cu frunzele mari si moi, ovale, rotunde sau lanceolate, de un verde-inchis, cu flori albe, roz sau rosii, reunite in buchete (Nicotiana tabacum). ◊ Tutun turcesc = varietate de tutun cu tulpina ramificata si cu flori galbene-verzui (Nicotiana rustica). 2. S. n. (Colectiv) Frunze de tutun (1), care, supuse unui tratament special, se fumeaza, se prizeaza sau se mesteca. 3. S. n. (Inv.) Pachet de tutun (2). – Din tc. tutun.

TURITA, turite, s. f. Planta erbacee cu tulpina in patru muchii, cu flori albe sau verzi si cu fructe acoperite cu peri curbati la varf, care se agata de hainele oamenilor, de lana oilor etc. (Galium aparine). ◊ Compus: turita-mare = planta erbacee cu frunze paroase pe fata inferioara si cu foliole dintate, cu flori galbene-aurii grupate in forma de ciorchine si cu fructe cu ghimpi mici la baza; scai-marunt (Agrimonia eupatoria). – Din scr. turica.

RACOVINA, racovine, s. f. 1. Mica planta erbacee taratoare, cu flori mici, albe sau albe-verzui si cu fructul o capsula lunguiata (Galium rotundifolium). 2. Mica planta erbacee cu tulpina taratoare, cu flori albe, cu petalele mai scurte decat sepalele, folosita in medicina populara (Stellaria media). [Var.: racuina, racoina s. f.] – Et. nec.

RACULET, raculeti, s. m. 1. (Zool.) Racusor. 2. Planta erbacee taratoare cu flori albe-rosietice, al carei rizom are proprietati diuretice si depurative (Polygonum bistorta). – Rac + suf. -ulet.

COLTISOR, (1) coltisoare, s. n., (2) coltisori, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui colt; coltulet. 2. S. m. Planta erbacee din familia cruciferelor, cu frunze alterne, cu flori albe sau rosietice, raspandita prin paduri umbroase (Dentaria bulbifera). – Colt + suf. -isor.

REGINA, regine, s. f. 1. Femeie care detine prerogativele unui rege, fiind suverana unui regat. 2. Sotie de rege. 3. Fig. Ceea ce detine o pozitie privilegiata, importanta, dominanta, intr-un anumit domeniu. 4. Compus: regina-noptii = nume dat unor plante de gradina cu flori albe, rosietice sau violete care se deschid la caderea noptii si raspandesc un miros placut (Nicotiana). 5. (Entom.) Albina femela fecunda, care depune oua: matca. 6. Piesa cea mai importanta la jocul de sah, dupa rege, care poate fi mutata in orice directie, atat in linie dreapta cat si in diagonala; dama. – Din lat. regina.

RUGINARE, ruginari, s. f. Mic arbust otravitor, cu frunze inguste, lucioase, persistente si cu flori albe sau rosietice dispuse in manunchiuri la varful ramurilor (Andromeda polifolia). – Din rugina.

ROINITA², roinite, s. f. Planta erbacee perena, cu flori albe ori liliachii cu miros placut, mult cautate de albine, cu frunze ovale intrebuintate in medicina pentru calitatile lor stimulente si antispasmodice; mataciuna, melisa (Melissa officinalis). – Roi² + suf. -nita.

ROSTOGOL, (I) rostogoluri, s. n., (II) s. m. I. S. n. 1. (Adesea fig.) Miscare de rostogolire. ◊ Loc. adv. De-a rostogolul sau (pop.) de-a rostogol = rostogolindu-se, dandu-se peste cap. 2. Panta cu inclinare mare intr-o mina, care permite transportarea materialului prin simpla alunecare sau rostogolire, sub actiunea greutatii proprii. II. S. m. Planta erbacee melifera din familia compozeelor, cu tulpina dreapta, cu frunze lanceolate, paroase si flori albe (Echinops sphaerocephalus). – Et. nec. Cf. rotocol.

ROTOTELE s. f. pl. (In sintagma) Rototele albe = planta erbacee cu tulpina dreapta, cu frunzele lanceolate si dintate si cu flori albe-galbui, dispuse in capitule (Achillea ptarmica). – Din roata.

SALCAM, salcami, s. m. Arbore melifer din familia leguminoaselor, cu ramuri prevazute cu spini, cu frunze compuse, cu flori albe cu miros caracteristic placut, dispuse in ciorchine, cu lemnul tare si rezistent la umezeala; acat (Robinia pseudacacia). – Din tc. salkam.

SANGER, sangeri, s. m. Arbust cu ramuri drepte, rosii toamna si iarna, cu frunzele de obicei ovale, vara verzi si toamna rosii, cu flori albe si fructe drupe negre (Cornus sanguinea). – Din sangera (derivat regresiv).

SILUR, siluri, s. m. Numele a doua plante erbacee cu tulpina verticala, dintre care una cu florile de culoare albastru-deschis cu linii violete si cu o pata galbena la mijloc (Euphrasia stricta), iar cealalta cu flori albe, cu linii violete si cu o pata galbena la mijloc (Euphrasia rostkoviana). – Din germ. Silur.

SORB¹, sorbi, s. m. Arbore din familia rozaceelor inalt pana la 15 m, cu frunze ovale, flori albe si fructe carnoase, al carui lemn se foloseste la strungarie (Sorbus aria). – Lat. sorbus.

SINCERICA s. f. Planta erbacee mica, cu frunze liniare, cu flori albe-verzui, fara petale, care creste pe locuri stancoase si nisipoase (Scleranthus perennis). – Et. nec.

SPIREA s. f. Arbust din familia rozaceelor, inalt pana la 2 metri, cu ramurile arcuite si flori albe dispuse pe toata lungimea ramurilor, cultivat ca planta ornamentala (Spiraea vanhouttei). – Din fr. spiree, lat. spiraea.

STELUTA, stelute, s. f. I. Diminutiv al lui stea (I 1); stelisoara. ♦ Fig. Scanteie. II. P. a**l. 1. Obiect, desen etc. in forma de stea (mica). ♦ Asterisc. 2. (La pl.) Pasta fainoasa taiata in forma de stea (care se pune in supa). 3. Cusatura in forma de stea. 4. Pata de par alb pe fruntea unor animale. 5. Fulg de zapada. 6. Stea (II 2) (mica). II. 1. Planta erbacee cu frunze ovale si cu flori albe (Stellaria nemorum). 2. Compus: stelute-de-munte = floare-de-colt. – Stea + suf. -uta.

CRUSAN, crusani, s. m. Arbust melifer cu flori albe-verzui, cu fructe la inceput rosii, apoi negre, din a carui scoarta se prepara o bautura laxativa, iar din lemn se obtine cel mai mult carbune pentru prepararea prafului de pusca (Rhamnus frangula). – Din ucr. krusyna.

STUDENITA, studenite, s. f. 1. Planta erbacee cu tulpina ramificata, cu frunze paroase, cu flori albe, cu fructul o capsula (Arenaria serpylligfolia). 2. Planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, cu frunze liniare si flori verzui (Scleranthus uncinatus). – Din bg., scr. studenica.

STUPINITA, stupinite, s. f. 1. Diminutiv al lui stupina. 2. Planta erbacee din familia orhideelor, cu doua frunze bazale opuse, cu flori albe cu miros puternic de garoafe (Platanthera bifolia). – Stupina + suf. -ita.

SUGEL, sugei, s. m. 1. Mica planta erbacee cu miros neplacut, cu flori purpurii, trandafirii sau albe (Lamium purpureum). ◊ Sugel alb = planta erbacee cu frunze petiolate si flori albe (Lamium album). ◊ Compus: sugel-galben = planta erbacee cu frunzele petiolate si flori galbene-aurii (Galeobdolon luteum). 2. (Pop.) Panaritiu. – Lat. sigillum (dupa suge).

CRESON s. n. Planta erbacee legumicola anuala din familia cruciferelor, cu flori albe mici, cultivata pentru frunzele ei intrebuintate ca salata sau condiment; hrenita (Lepidium sativum). – Din fr. cresson.

CRIN, crini, s. m. 1. Planta erbacee ornamentala din familia liliaceelor, cu flori albe stralucitoare, in forma de palnie si cu miros foarte puternic (Lilium candidum). ◊ Compuse: crin-de-padure = planta din familia liliaceelor, cu florile aplecate in jos, de culoare rosie-violeta cu pete purpurii (Lilium martagon); crin-de-toamna = gen de plante decorative originare din Japonia, cu flori albe, liliachii sau albastre, care atarna in manunchi la varful tulpinii (Hosta); crin-galben = a) planta erbacee decorativa cu flori galbene deschis (Hemerocallis flava); b) planta erbacee cu flori mari de culoare rosie-galbuie, cultivata ca planta ornamentala (Hemerocallis fulva). 2. Compus: crin-de-mare = (la pl.) clasa de echinoderme cu aspect de floare, care traiesc fixate in zone abisale; crinoide; (si la sg.) animal din aceasta clasa. – Din sl. krinu.

CUCURUZ, (1, 3, 4) cucuruzi, s. m., (2) cucuruze, s. n. (Reg.) 1. S. m. Porumb (planta si rodul ei). 2. S. n. pl. Holde semanate cu porumb; porumbiste. 3. S. m. Fructul coniferelor; con. 4. S. m. Planta erbacee din familia compozeelor, cu flori albe-galbui dispuse in mici capitule (Petasites albus). – Cf. bg., scr. kukuruz, kukurudza.

CUCUTA, cucute, s. f. Planta erbacee otravitoare din familia umbeliferelor, cu miros caracteristic, cu frunze mari, flori albe si fructe brune-verzui, intrebuintata ca medicament; dudau, bucinis (Conium maculatum). ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am baut cucuta (ca sa...) = doar n-am innebunit (ca sa...). ◊ Compuse: cucuta-de-apa = planta erbacee de apa, cu flori albe dispuse in forma de umbrela (Cicuta virosa); cucuta-de-padure = planta erbacee cu frunze ascutite si flori albe (Galium schultesii). – Lat. *cucuta (= cicuta).

ACANTA ~e f. Planta erbacee decorativa cu frunze mari si cu flori albe sau roz grupate in forma de spic; talpa-ursului. /<fr. acanthe, lat. acanthus

ACAT ~i m. reg. Arbore cu tulpina inalta, cu coroana rara si ramuri spinoase, cu frunze compuse si flori albe sau galbene grupate in ciorchine; salcam. /<ung. akac

AGLICA ~ce f. Planta erbacee care creste prin pajisti si pasuni, cu flori albe sau roz, foarte parfumate, si fructe capsule. [Sil. a-gli-] /<bulg. aglica, sb. jaglika

ANGELICA f. 1) Planta erbacee aromatica cu tulpina ramificata si cu flori albe-verzui, a carei radacina se foloseste in farmaceutica. 2) Bautura alcoolica preparata din aceasta planta. [Var. anghelica] /<lat. angelika, fr. angelique

AVRAMEASA f. Planta erbacee cu flori albe sau trandafirii, folosita contra tusei, malariei si a unor boli de stomac; veninarita. /<bulg. avran + suf. ~easca

BALSAMINA ~e f. Planta decorativa cu flori albe-rosietice sau pestrite, asezate la subsuoara frunzelor. /<fr. balsamine

BATRANIS n. Planta erbacee, cu tulpina inalta, cu flori albe-galbui, cultivata ca planta ornamentala, fiind folosita si in parfumerie. /batran + suf. ~is

BOZ boji m. Planta erbacee umbeliforma, toxica, cu miros neplacut, cu flori albe si cu fructe negre. /<ucr., bulg. boz

BRANCA¹ f. 1) Boala contagioasa, specifica porcilor, caracterizata prin aparitia unor pete vinete, umflarea gatului si lipsa poftei de mancare. 2) pop. Boala infectioasa, manifestata prin inflamarea si inrosirea pielii, prin dureri si stare febrila; erizipel; orbalt. 3) Planta erbacee fara frunze, avand flori albe-verzui, dispuse in spic. ◊ ~a-porcului planta erbacee melifera, avand tulpina si frunzele acoperite cu peri moi. /Probabil cuv. autoht.

BROSCARITA ~e f. Planta erbacee acvatica, cu tulpina subtire, cu frunze lungi petiolate, pieloase si cu flori albe-verzui; limba-apei; notatoare. /broasca + suf. ~arita

CAPER ~i m. Arbust mediteranean, spinos, avand frunze vesnic verzi, flori albe sau rosietice si fructe comestibile. /<it. cappero

CARTOF ~i m. 1) Planta erbacee cu flori albe sau violete si cu tulpina subterana terminata in tuberculi comestibili. 2) Tuberculul comestibil al acestei plante. /<germ. Kartoffel

CASTAN ~i m. Arbore avand frunze simple, dintate, flori albe sau galbene si fructe comestibile sau necomestibile (dupa specie). ~ bun. ~ salbatic. ~ porcesc. /<ngr. kastanon

CALIN ~i m. Arbust care creste prin paduri, cu flori albe si cu fructe rosii, acrisoare la gust, dispuse in ciorchini. /Din calina

CAPSUN ~i m. Planta erbacee taratoare cu frunze trifoliate, cu flori albe si cu fructul mustos, dulce si parfumat. /Din capsuna

CARMAZ¹ ~i m. Planta erbacee cu flori albe-roz si fructe rosii sau negre folosite drept colorant. /<turc. kirmiz

CEAPA cepe f. 1) Planta erbacee legumicola, comestibila, cu tulpina subterana in forma de bulb, la exterior cu frunze lungi tubulare, avand flori albe dispuse in inflorescente dese. ~ verde. 2) Bulbul acestei plante folosit in alimentatie. ◊ ~ de samanta arpagica. A nu face nici (cat) o ~ degerata a nu valora nimic. ~a-ciorii planta erbacee perena, cu tulpina subterana in forma de bulb, cu frunze lanceolate si flori divers colorate. [G.-D. cepei; Sil. cea-pa] /<lat. caepa

CERNUSCA ~ti f. 1) Planta erbacee cu tulpina e****a, paroasa, cu flori divers colorate, cu frunze adanc crestate si cu fructul o capsula, semintele negre si aromatice fiind folosite drept condiment; chimen-negru; negrilica. 2) Planta erbacee cu tulpina e****a, neteda, cu frunze penate, flori albe si cu fructe capsule, pline de seminte negre, care creste prin semanaturi; negrusca. 3) Samanta acestor plante. /<ucr., rus. ternuska

CIRES ~i m. Pom fructifer cu frunze ovale si flori albe, cultivat pentru fructele sale mici, carnoase si pentru lemnul care este folosit in industria mobilei. /<lat. ceresius

CIRESAR¹ ~i m. pop. 1) A sasea luna a anului; iunie. 2) Pom fructifer cu frunze ovale si flori albe, cultivat pentru fructele sale mici, carnoase si pentru lemnul care este folosit in industria mobilei; cires. /cireasa + suf. ~ar

CIUCUSOARA ~e f. Planta erbacee cu tulpina e****a, cu frunze liniare si cu flori albe-galbui. [Sil. -soa-ra] /Orig. nec.

CIUIN ~i m. Planta erbacee cu tulpina inalta, e****a, cu flori albe si frunze alungite, a carei radacina are diferite intrebuintari (in industria textila, in farmaceutica etc.); sapunarita; colagaci. [Sil. ciu-in] /<turc. coven

CIUMAFAIE ~ai f. Planta erbacee medicinala, foarte toxica, cu tulpina inalta si ramificata, cu flori albe si frunze ovale, cu fructul capsula, care se termina la varf cu un ghimpe; laur. [Sil. -fa-ie] /cf. ung. csudafa

CLOCOTIS¹ m. Arbust din familia stafiloceelor avand numeroase ramificatii, frunze compuse si flori albe, ale carui seminte contin ulei. /clocot + suf. ~is

COADA cozi f. 1) (la animale) Parte terminala a coloanei vertebrale. ◊ A da din ~ a se lingusi pe langa cineva. A-si vari (sau a-si baga) ~a a) a se amesteca in treburile altora; b) a se strecura peste tot. A calca pe cineva pe ~ a trezi mania cuiva; a supara. A pune ~a pe spinare a fugi de raspundere; a pleca lasand toate in voia soartei. A pleca (sau a fugi sau a se duce) cu ~a intre picioare (sau intre vine) a pleca rusinat, fara a obtine nimic. A scapa scurt de ~ a iesi dintr-o incurcatura cu urmari neplacute. A-i atarna cuiva ceva de ~ a-i atribui cuiva o vina; a-l acuza (pe nedrept) de ceva. A trage mata de ~ a o duce greu; a trai in saracie. Minciuna cu ~ minciuna mare. A umbla (sau a se tine) ~ dupa cineva a fi nedespartit de cineva. 2) (la pasari) Smoc de pene de pe prelungirea coloanei vertebrale. ◊ A cauta ~a prepelitei a cauta ceea ce nu exista. 3) (la pesti, serpi etc.) Partea posterioara a corpului. 4) Par lung si des, impletit; cosita. ◊ A impleti ~ (sau cosita) alba a ramane fata batrana, nemaritata. 5) (la flori, fructe sau frunze) Formatie vegetala prin care floarea sau fructul se leaga de ramura; peduncul. ~ de cireasa. ◊ Cozi de ceapa varfurile tulpinii de ceapa verde. ~a-soricelului planta erbacee cu flori albe sau trandafirii, intrebuintate in medicina. 6) Partea alungita de la spatele unei rochii (care se taraste); trena. 7) Parte a unui obiect de care se apuca cu mana. ~a sapei. ◊ ~ de topor om care serveste drept unealta in mana dusmanului; tradator. 8) rar Partea cu care se termina ceva; bucata de la sfarsitul unui lucru; margine; capat; extremitate. ◊ ~a ochiului unghiul extern al ochiului. La (sau in) ~ pe ultimul loc. De la ~ de la sfarsit spre inceput. 9) Sir (lung) de oameni care isi asteapta randul la ceva sau undeva. 10) astr.: Stea cu ~ cometa. ~ de cometa prelungire luminoasa a cometei. /<lat. coda

COCAZAR ~i m. 1) rar Arbust exotic de munte, cu flori rosii sau roz, aromate; smirdar; rododendron. 2) Arbust de munte cu frunze persistente, cu flori albe sau rosii si cu fructe marunte de culoare rosie, comestibile; merisor. /Din coacaza

CORCODUS ~i m. Soi de prun cu flori albe, solitare, si cu fructe drupe, de forma sferica, comestibile. /Orig. nec.

CORONISTE f. Planta erbacee din familia leguminoaselor, cu fructul in forma de pastaie, cu flori albe sau rosietice, folosita ca nutret. /coroana + suf. ~iste

COSITEL ~i m. Planta erbacee de mlastina din familia umbeliferelor, cu frunze mici dintate, si cu flori albe, dispuse in inflorescenta. /cosita + suf. ~el

CRESON m. Planta erbacee legumicola cu frunze incretite si cu flori albe mici, crescuta pentru frunzele folosite ca salata sau condiment. /<fr. cresson

CRETUSCA ~te f. Planta erbacee pe-rena din familia rozaceelor, cu flori albe, folo-sita in medicina populara si raspandita in regi-unile montane. /cret + suf. ~usca

CRIN ~i m. 1) Planta erbacee perena, cu tulpina e****a, cu flori albe, stralucitoare, in forma de palnie, cu miros puternic. 2): ~-de-mare animal marin in forma de floare, care traieste fixat in zonele abisale. /<sl. krinu

CUNUNITA ~e f. (diminutiv de la cununa) Arbust inalt din familia rozaceelor cu flori albe, dispuse in inflorescenta, ce creste pe stanci in regiunile muntoase. /cununa + suf. ~ita

DARMOZ ~ji m. Arbust cu frunze ovale, cu flori albe si fructe in forma de boabe rosii-negricioase, raspandit in regiunile deluroase. /Orig. nec.

DROB³ ~i m. Arbust din familia leguminoaselor avand tulpina paroasa, frunze trifoliate, flori albe sau galbene si fructul in forma de pastaie. /<rus., ucr. drok

FATA fete f. 1) Persoana de s*x feminin de la nastere pana la casatorie; duduie; domnisoara. ◊ ~ mare a) fecioara; b) fata buna de maritat. ~ batrana (sau trecuta, statuta) fata ramasa nemaritata. ~ in casa fata tanara angajata in trecut pentru treburi gospodaresti. Parul-fetei planta de padure, ce creste prin crapaturile stancilor. Rusinea-fetei planta cu tulpina paroasa, cu flori albe sau trandafirii, dispune in umbela, in centrul careia se afla cate o floricica de culoare rosie-inchisa. Fata-cu-cobilita denumire populara a constelatiei Orion. 2) pop. Tanara casta. 3) Persoana de s*x feminin privita in raport cu parintii sai; fiica. ◊ Fata mamei se spune despre o fata alintata. [G.-D. fetei] /<lat. feta

FRAG ~gi n. Planta erbacee cu tulpina scurta, cu frunze distribuite in rozeta, cu flori albe si cu fructe rosii comestibile. /Din fraga

FULIE ~i f. Planta erbacee decorativa cu flori albe sau galbene, placut mirositoare. [Art. fulia; G.-D. fuliei; Sil. -li-e] /<turc. fulya

GAINUSA² ~e f. (diminutiv de la gaina) la pl. Planta erbacee otravitoare, inalta si subtire, cu radacini taratoare si cu flori albe, dispuse in varful tulpinii. /gaina + suf. ~usa

GLADICI ~ m. Arbust decorativ cu frunze ascutite, lucioase si cu flori albe.

GRANAT² ~ti m. Planta erbacee aromata, avand frunze lobate si flori albe sau galbene, dispuse in capitule. /Orig. nec.

GUSA ~i f. 1) (la pasari) Portiune dilatata (in forma de punga) a esofagului, in care sta hrana inainte de a trece in stomac. ◊ ~a-porumbelului (sau porumbului) a) planta erbacee cu tulpina ramificata, cu flori albe-verzui si cu frunze negre, stralucitoare; b) planta erbacee cu tulpina inalta, cu flori albe, dispuse in panicul, si cu fructe capsule. 2) (la animale amfibii) Portiune de pe pielea maxilarului inferior, care ajuta la respiratie. 3) (la reptile) Barbie, de obicei de alta culoare decat cea a corpului. 4) (la oameni) Umflatura (in partea de dinainte a gatului) formata ca urmare a cresterii excesive si patologice a glandei tiroide. 5) (la unii oameni) Cuta de grasime sub barbie. 6) fam. Parte inferioara a gatului; gatlej. /<lat. geusial

HASMATUCHI m. Planta erbacee placut mirositoare cu frunze compuse si flori albe, folosita ca planta culinara. [Sil. has-ma-tuchi] /<turc. asmaik

HREAN m. Planta erbacee legumicola cu frunze mari si flori albe, cultivata pentru radacina cu proprietati condimentare. ◊ A trai ca viermele in ~ a duce o viata grea. [Monosilabic] /<sl. hrenu

IARBA ierburi f. 1) Orice planta erbacee (salbatica) cu frunze verzi si flexibile (care serveste, de regula, drept hrana pentru animale). ◊ ~-creata menta. ~a d******i tutun. ~ rea a) iarba otravitoare; b) iarba care invadeaza culturile, impiedicandu-le sa creasca. ~a-fiarelor planta erbacee otravitoare cu tulpina e****a, avand frunze opuse alungite si flori albe, galbui sau verzui. ~-grasa planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, avand frunze carnoase lucioase si flori albe sau galbene, folosita in scopuri medicinale. ~-de-Sudan planta erbacee exotica, cu tulpina e****a inalta, cu frunze inguste si lungi, cultivata pentru furaj. 2) la pl. Plante erbacee de tot felul; ierbarie. ◊ Cata frunza si ~ in numar extrem de mare. A cauta (ceva sau pe cineva) ca ~a cea de leac a cauta insistent ceva sau pe cineva. 3) la sing. Vegetatie naturala sau cultivata de plante erbacee (de obicei de aceeasi specie) marunte si dese. 4) Nutret din astfel de plante erbacee proaspat cosite. [G.-D. ierbii] /<lat. herba

IASOMIE ~i f. Arbust cu coroana larg ramificata, cu ramuri lungi si verzi, cu flori albe sau galbene, placut mirositoare, cultivat ca planta decorativa, industriala si medicinala. ◊ ~ salbatica arbust mic, cu flori galbene, placut mirositoare, cultivata si ca planta decorativa. [G.-D. iasomiei] /<ngr. ghiasemi

IMPARATEASA² ~ese f. Planta erbacee agatatoare, veninoasa, cu flori albe-verzui si cu fructe in forma de boabe negre sau rosii; mutatoare. /imparat + suf. ~easa

LAMAI ~ m. Arbore subtropical citric cu frunze lucioase si flori albe, cultivat pentru fructele lui comestibile. /Din lamaie

LAPTISOR m. 1) Planta erbacee cu tulpina ramificata si cu mai multe rozete de frunze la baza, cu flori albe, dispuse in umbele, raspandita in regiunea alpina. 2): ~ de matca produs secretat de glandele faringiene ale albinelor, utilizat in medicina si in cosmetica. /lapte + suf. ~isor

LEMN ~e n. 1) Parte dura a arborilor, constand dintr-un tesut compact sau fibros, aflat intre scoarta si maduva. 2) Material provenit din tulpina sau ramurile groase ale unui arbore taiat si folosit in constructii sau pentru confectionarea diferitelor obiecte. 3) mai ales la pl. Trunchiuri, ramuri, crengi de copaci sau tufari taiati si folositi drept combustibil. ~e de foc. ◊ Ger de crapa ~ele ger cumplit. A ramane ~ a ramane incremenit. 4) : ~-cainesc arbust cu frunze mici, cu flori albe si fructe negre, cultivat in parcuri, pentru a forma garduri vii. ~ul-domnului arbust din familia compozitelor cu flori galbene si cu miros de lamaie. /<lat. lignum

LEURDA ~e f. Planta erbacee comestibila, din familia liliaceelor, cu flori albe si cu miros de usturoi. [G.-D. leurdei; Sil. le-ur-; Acc. si leurda] /Cuv. autoht.

LIMBARITA ~e f. Planta erbacee cu tulpina dreapta, ramificata, si cu flori albe sau trandafirii, ce creste prin locuri umede. /limba + suf. ~arita

LIMBA ~i f. 1) Organ musculos mobil, situat in cavitatea bucala si servind la mestecarea, inghitirea si determinarea gustului alimentelor, la om fiind organul principal al vorbirii. ◊ A-si musca ~a a regreta vorbele spuse. A scoate ~a de un cot a) a gafai de oboseala; b) a lucra din greu. A vorbi in varful ~ii a rosti cuvintele cu un fonetism ultraliterar, hipercorect. A avea ~a lunga (a fi lung de ~) a) a avea inclinatie spre palavrageala; b) a fi limbut. A avea mancarime de ~ a nu fi in stare sa pastreze un secret. A-si pune frau la ~, a-si tine ~a (dupa dinti) a nu vorbi ceea ce nu trebuie; a pastra o taina. ~a oase n-are se zice despre cineva, care vorbeste ceea ce nu trebuie. A trage pe cineva de ~ a descoase, a ispiti pe cineva. A-i sta (sau a-i umbla, a i se invarti, a-i veni) pe ~ a-si aminti vag un cuvant fara a-l putea exprima. Pasarea pe (pre) ~a ei piere de multe ori omul da de necaz, pentru ca nu stie sa taca cand trebuie. 2) Mijloc principal de comunicare intre oameni, constand dintr-un sistem lexical organizat dupa anumite legi gramaticale si avand o structura fonetica specifica; limbaj. ~a unui popor. 3) Limbajul unei comunitati umane constituite istoriceste. 4) Totalitate a altor mijloace de comunicare (decat sunetele articulate) a sentimentelor si ideilor. ~a surdomutilor. 5) Mod de exprimare specific unui anumit domeniu de activitate, unui anumit mediu, unui anumit grup de vorbitori sau unei anumite persoane (in special a unui scriitor); stil. ~a presei. ~a lui Creanga. ◊ (A spune ceva) cu ~ de moarte (a spune ceva) ca ultima dorinta, exprimata pe patul de moarte. 6) inv. Prizonier folosit pentru a obtine informatii despre armata inamica. 7) inv. Totalitate a oamenilor traind pe acelasi teritoriu, avand in comun o cultura, o traditie, o credinta; popor; neam. 8) Orice obiect sau instrument asemanator ca forma sau functie cu organul respectiv. ~a clopotului. ◊ ~a ceasornicului pendul al unui orologiu. ~ de incaltat obiect de metal sau de plastic, care serveste la incaltat. ~a ghetei bucata de piele care acopera deschizatura incaltamintei in locul unde se petrec sireturile. ~i de foc flacari de foc alungite. 9) Fasie lunga si ingusta (de pamant, de padure, de apa etc.). 10): ~a-boului planta erbacee, acoperita cu peri aspri si teposi, cu flori albastre, roz sau albe. ~a-broastei planta erbacee cu tulpina dreapta, ramificata si cu flori albe sau trandafirii, ce creste prin locuri umede; limbarita. ~a-mielului planta erbacee, acoperita cu peri aspri, cu flori albastre sau albe, folosita contra tusei. 11): ~ -de-mare peste marin cu corpul oval si asimetric, cu ambii ochi situati pe o singura parte, care traieste mai mult acoperit cu nisip. [G.-D. limbii] /<lat. lingua

LINGURA ~ele f. Planta erbacee din familia cruciferilor, cu frunze crestate si cu flori albe, cultivata ca planta medicinala. [Art. lingureaua] /lingura + suf. ~ea

LINTE¹ f. 1) Planta leguminoasa alimentara si furajera, cu frunze compuse, flori albe-albastrui si fructul pastaie, cu seminte plate. 2) Fructul si samanta acestei plante. [G.-D. lintei] /<lat. lens, ~tis

LUMINOASA f. pop. Planta erbacee perena agatatoare, cu flori albe, acoperita cu peri moi. /<lat. luminosus

MAGHIRAN ~i m. Planta erbacee inalta, cu flori albe sau rosii, folosita in farmacie si parfumerie. /<germ. Mageran

MAZARE f. 1) Planta leguminoasa alimentara si furajera, cu flori albe sau trandafirii si cu fructul in forma de pastaie, cu seminte rotunde. ◊ ~-salbatica planta agatatoare cu flori rosii deschise. 2) Fructul si samanta acestei plante. 3) Mancare pregatita din boabele acestei plante. [G.-D. mazarii] /Cuv. autoht.

MALIN ~i m. Arbore din familia rozaceelor avand frunzele cu marginea zimtata, cu flori albe si fructe mici, negre, folosite in industria alimentara si in medicina. /Din malina

MAR¹ meri m. Pom fructifer din familia rozaceelor, cu flori albe-trandafirii si fructe comestibile. ◊ ~ paduret mar salbatic cu fructe mici si foarte acre. De florile ~ului fara nici un rost; in zadar. A trai ca in flori de ~ a fi fericit. /<lat. melus

MARGELUSA ~e f. (diminutiv de la margea) Planta erbacee cu tulpina ramificata, cu frunze alterne si cu flori albe, albastre sau trandafirii. /margea + suf. ~usa

MELISA ~e f. 1) Planta melifera cu flori albe sau galbui, folosita ca planta medicinala. 2) inv. Bautura alcoolica, placut mirositoare, preparata din frunzele acestei plante fermentate. /<lat. melissa, fr. melisse

MERISOR¹ ~i m. (diminutiv de la mar) Mic arbust din regiunile muntoase, cu frunze persistente, cu flori albe sau roz si cu fructe comestibile in forma de boabe rosii. /mar + suf. ~isor

MICSANDRA ~e f. Planta erbacee decorativa, cu tulpina ramificata, cu flori albe, rosii sau violete, placut mirositoare. [G.-D. micsandrei] /Orig. nec.

MIERLUTA ~e f. Planta erbacee cu tulpina ramificata formand tufe dese, avand flori albe in forma de stelute. /cf. germ. dial. Miere

MIGDAL ~i m. Pom fructifer mediteranean, cu flori albe sau trandafirii si fructe drupe, din care se consuma numai miezul samburelui. /<sl. migdalu

MOJDREAN ~eni m. Specie de frasin cu lemnul rosu-deschis si cu frunze compuse, cu flori albe mirositoare, din coaja caruia se extrage vopsea rosie. /<bulg. mazdrean

MUR¹ ~i m. Arbust ghimpos, cu flori albe sau roz si cu fructe negre, comestibile; rug. /<lat. morus

Nalba ~e f. Planta erbacee cu tulpina e****a ramificata, cu frunze palmat lobate si cu flori rosii, cu dungi negre. ◊ ~- mare nalba cu tulpina foarte inalta, cu frunze paroase pe ambele parti si cu flori albe-roz. ~-de-gradina planta erbacee cu tulpina e****a si inalta, cu frunze zbarcite, dintate si cu flori purpurii; rujalina. [G.-D. nalbei] /<lat. malva

NEGRUSCA ~te f. v. Planta erbacee me-lifera cu flori albe-albastrii si cu fructe capsu-le, continand numeroase seminte negre. /negru + suf. ~usca

NOTATOARE ~ f. Planta erbacee acvatica cu tulpina subtire, cu frunze lungi petiolate, pieloase si cu flori albe-verzui; limba-apei; broscarita. /a [i]nota + suf. ~toare

OPAIT ~e n. 1) Lampa primitiva constand dintr-un fitil, introdus intr-un vas umplut cu ulei sau cu untura; p*****t. 2) Planta erbacee cu tulpina e****a, paroasa, ramificata, cu frunze opuse si flori albe sau trandafirii. [Sil. -pa-it] /<sl. opajeci

OPUNTIA f. Gen de plante carnoase cu spini asezati in smocuri si cu flori albe, rosii sau galbene. [Sil. -ti-a] /<lat., fr. opintia

PADUCEL¹ ~i m. Arbust (mai rar arbore) spinos, cu frunze lombate, cu flori albe si cu fructe carnoase, comestibile, de culoare rosie, bruna sau neagra. /<lat. peducellus

PICIOR ~oare n. 1) (la om si la animale) Membru care sustine corpul si serveste la deplasare. ~orul stang. ~oarele anterioare. A se ridica in ~oare. ◊ ~ plat picior cu talpa foarte putin scobita. Cu ~orul (sau ~oarele) (mergand) pe jos. Din ~oare in pozitie verticala. In varful ~oarelor a) in varful degetelor (de la picioare); b) fara zgomot. Bun (sau iute) de ~ sprinten. Din cap pana-n ~oare in intregime. Fara cap si fara ~oare alogic. A da cu ~orul a) a rata o ocazie favorabila; b) a trata pe cineva (sau ceva) cu dispret. A calca (pe cineva sau ceva) in ~oare a) a distruge, calcand cu picioarele; b) a desconsidera. A lega (sau a fi legat) de maini si de ~oare a lipsi pe cineva (sau a fi lipsit) de posibilitatea de a actiona. A fi pe ~ de egalitate cu cineva a avea aceleasi drepturi, aceeasi situatie, acelasi rang cu cineva. A intinde ~oarele a se stinge din viata; a muri. A nu avea unde pune ~orul a fi mare inghesuiala; ingramadire de lume. A-si bate ~oarele degeaba a umbla degeaba, fara a-si atinge scopul. Un ~ aici si altul acolo foarte repede; fuga. Sa nu-ti vad ~oarele pe aici! sa nu mai vii pe aici! A i se taia (sau a i se m**a) cuiva (mainile si) ~oarele a) a fi cuprins de o slabiciune fizica; b) a fi puternic coplesit de emotii. A bate din ~ (sau din ~oare) a porunci cu asprime; a se rasti. A fi (sau a sta) pe ~ de duca a fi gata de plecare. Cu coada intre ~oare (sau vine) injosit; umilit. Unde-ti stau ~oarele acolo iti va sta si capul vei fi omorat. A boli (sau a duce boala) pe ~oare a suporta o boala fara a sta la pat. A pune pe ~oare a) a pune lucrurile la punct; b) a insanatosi un bolnav, ingrijindu-l. A gandi cu ~oarele a gandi alogic. A scrie cu ~oarele a scrie necaligrafic. A sta (sau a fi, a ramane) pe ~oare a) a-si mentine pozitia, situatia; b) a corespunde realitatii; a fi sustinut de argumente trainice. A da din maini si din ~oare a se stradui din rasputeri pentru a obtine sau a solutiona ceva, pentru a salva o situatie. A sta cu ~oarele in apa (rece) a medita mult si profund asupra unui lucru. A fi cu un ~ in groapa a ajunge la limita vietii; a fi foarte batran. A cadea (sau a se arunca) la ~oarele cuiva a se ruga cu disperare de cineva. A calca (pe cineva) pe ~ a) a provoca cuiva o neplacere; b) a da cuiva de inteles. A cadea de pe (sau din) ~oare sau a nu se (mai) putea tine pe ~oare (sau a nu (mai) putea sta pe ~oare) a fi extrem de obosit. A pune (sau a asterne, a inchina) ceva la ~oarele cuiva a darui ceva in semn de veneratie sau de supunere. A pune ~orul in prag a) a-si manifesta vointa; b) a se opune categoric. A scula (sau a ridica, a pune) in ~oare a mobiliza la realizarea unei actiuni. A sta in ~oarele cuiva a stingheri; a impiedica actiunile cuiva. A se topi (sau a se usca, a se pierde) pe (sau de pe, din) ~oare a slabi tare, a se stinge din viata, vazand cu ochii. A trai pe ~ mare a duce o viata luxoasa. A fi in ~oare a fi pregatit in permanenta pentru actiune. ~orul-caprei planta erbacee de padure cu tulpina e****a, ramificata, avand frunze mari, alungite, zimtate, si flori albe, grupate intr-o inflorescenta umbeliforma. ~orul-cocosului planta erbacee cu tulpina e****a, avand frunze tripartite si flori albe sau galbene. 2) Parte a unor obiecte care serveste la sustinerea acestora. ~orul scaunului. ~oarele dulapului. 3) Parte inferioara a unui deal sau a unui munte. 4) agr. Gramada de snopi asezati in cruce. 5) (in trecut) Unitate de masura a lungimii (egala cu aproximativ o treime dintr-un metru). 6) Unitate de masura a versului (egala cu un anumit numar de silabe accentuate si neaccentuate sau lungi si scurte). /<lat. petiolus

POALA ~e f. 1) Partea de la talie in jos a unui obiect de imbracaminte. ◊ A trage (pe cineva) de ~e a) a atrage atentia cuiva; b) a nu-i da pace cuiva, plictisindu-l cu rugaminti. A tine (pe cineva) langa (sau la) ~ele sale a nu-i da cuiva prea multa libertate. A se tine de ~a (sau ~ele) mamei a sta numai langa mama. ~ alba scurgere v******a de lichid albicios, uneori purulent; leucoree. 2) Adancitura formata prin ridicarea partii de jos a unei rochii, fuste sau a unui sort (in care se pot pune diferite obiecte). ◊ Placinta (cu) ~e (sau ~ele-n brau) v. PLACINTA. ~a-randunicii planta agatatoare cu flori albe sau roz care au forma de palnie; volbura. 3) Cantitate de obiecte cat pot incapea intr-o astfel de adancitura. O ~ de nuci. 4) Partea corpului dintre brau si genunchi (impreuna cu imbracamintea) la o persoana care sade. 5) Partea de jos a unei ridicaturi. ~ele dealului. ◊ ~ele padurii marginea unei paduri. ~ele copacului partea de jos a coroanei copacului. /<sl. palo

PORTOCAL ~i m. Pom fructifer exotic, cu frunze rezistente, cu flori albe parfumate si cu fructe mari globulare, de culoare galbena-roscata, aromate. /Din portocala

PORUMBAR² ~i m. Arbust spinos, foarte ramificat, cu frunze dintate, cu flori albe si cu fructe mici rotunde, de culoare neagra-albastruie. /porumb + suf. ~ar

REGINA ~e f. 1) (in unele state; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Condu-catoare absoluta a tarii; suverana. ~a An-gliei. 2) Sotie de rege. 3) fig. Persoana care domina o anumita sfera prin calitatile sale exceptionale; prima in genul sau. ~a frumu-setii. ◊ ~a-noptii a) planta erbacee cu flori albe sau violete, care se deschid noaptea, raspandind un miros puternic; b) denumire data Lunii. 4) Albina femela care depune oua; matca. 5) (la jocul de sah) Piesa centrala ca importanta (a doua dupa rege), care poate fi miscata in orice directie; dama. [G.-D. regi-nei] /<lat. regina

RIDICHE ~i f. 1) Planta erbacee legumi-cola, cu frunze mari, crestate, cu flori albe sau violete, cultivata pentru radacina ei comestibila. 2) Radacina acestei plante. ◊ ~ de luna ridiche cu radacina rotunda sau alungita, cu coaja rosie sau alba, recoltata primavara timpuriu. ~ neagra (~ -de-toam-na sau ~ -de-iarna) ridiche cu radacina rotunda, avand coaja groasa, de culoare neagra, recoltata toamna tarziu. ~-salbatica planta erbacee necultivata, cu radacina lunga si subtire, cu tulpina paroasa, cu frunze al-terne, ovale si cu flori divers colorate. [G.-D. ridichii] /<lat. radicula

ROCOTEA ~ele f. Planta erbacee toxica, cu tulpina cilindrica, scunda si paroasa, cu frunze opuse liniare, cu flori albe si cu fructul o capsula. /Orig. nec.

ROSTOGOL² m. Planta erbacee melifera, cu tulpina e****a, frunze paroase si flori albe, care creste prin locuri uscate. /Orig. nec.

RUG² ~i m. 1) Tulpina taratoare a unor plante erbacee. 2) Planta erbacee cu tulpina spinoasa, cu flori albe sau roz si cu fructe negre comestibile; mur. 3) Trandafir salbatic; maces; rasura; ruja. /<lat. rubus

RUGINARE ~ari f. Arbust otravitor cu frunze persistente si cu flori albe sau rosietice, dispuse in raceme. /Din rugina

SALCAM ~i m. Arbore cu tulpina inalta, cu coroana rara, constand din ramuri spinoase, cu frunze compuse si flori albe sau galbene placut mirositoare, grupate in ciorchine. ~ galben. /<turc. salkim

SAGEATA ~eti f. 1) Vergea cu varf ascutit si cu doua aripioare la capat care se arunca cu arcul. ◊ ~eata-apei planta acvatica cu frunze lanceolate si cu flori albe. 2) fig. Aluzie ironica sau rautacioasa la adresa cuiva. 3) Indicator de directie. [ G.-D. sagetii] /<lat. sagitta

SAPUNARITA ~e f. Planta erbacee cu tulpina inalta, e****a, cu flori albe si cu frunze alungite, a carei radacina este folosita in scopuri industriale si medicinale. [G.-D. sapunaritei; Var. sapunarita] /sapun + suf. ~arita

SANGER ~i m. Arbust inalt, cu ramuri purpurii, cu flori albe si fructe negre, ce creste pe la margini de paduri (uneori cultivat in scopuri decorative). /v. a sangera

SCORUS ~i m. Arbore inalt cu frunze lunguiete, zimtate, cu flori albe si cu fructe mari, comestibile, cu lemnul dur, intrebuintat in industria mobilelor. /Din scorusa

SORB² ~i m. Arbore sau arbust cu frunze eliptice, cu flori albe si cu fructe globuloase, rosii, al carui lemn are intrebuintare industriala. /<lat. sorbus

STELUTA ~e f. (diminutiv de la stea) 1) Pata mica de culoare alba pe fruntea unor animale. 2) la pl. Pasta fainoasa in forma de stele mici. 3) Fulg de zapada. 4) Cusatura in forma de stea. 5) Ochi de grasime pe suprafata unor alimente lichide ferbinti. 6) Plan-ta erbacee cu tulpina paroasa, cu frunze late, alungite, cu flori albe, ce creste prin locuri umbroase si umede. /stele + suf. ~uta

STRUGURE ~i m. 1) (mai ales la vita de vie) Grup de fructe dezvoltate dintr-o inflorescenta; ciorchine. 2) la pl. Fructe ale vitei de vie; poama. ◊ ~ele-ursului arbore sau arbust cu tulpina taratoare, cu frunze alterne, persistente, cu flori albe sau roz, dispuse in ciorchine si cu fructe rosii, mici, comestibile. /Cuv. autoht.

STUDENITA ~e f. 1) Planta erbacee cu tulpina ramificata, cu flori albe si cu fruct capsula. 2) Mica planta cu tulpina intinsa pe pamant, cu flori verzui, fara petale. /<bulg., sb. studenica

SUGATOARE ~ori f. Planta erbacee carnoasa, cu frunze in forma de solzi lipsite de clorofila si cu flori albe-galbui, care creste in zona subalpina. /a suge + suf. ~ator

SUGEL¹ ~i m. Planta erbacee rau mirositoare, cu tulpina in patru muchii, cu frunze de forma inimii si flori rosii. ◊ ~-alb sugel cu flori albe sau albe-galbui. ~-galben sugel cu flori galbene-aurii. /<lat. sigillum

TEI¹ ~ m. 1) Arbore cu scoarta brazdata marunt, cu frunze mari, ovale, zimtate si cu flori albe-galbui, aromate, dispuse in inflorescente, utilizate in scopuri medicinale. 2) Lemnul acestui arbore. ◊ ~-alb (sau~-argintiu) tei cu lemnul alb-rosiatic, cu coroana deasa si cu frunze cenusii-argintii pe partea inferioara. [Monosilabic] /<lat. tilia

TRIFOI m. Planta erbacee furajera cu flori de diferite culori, dispuse in inflorescente sferice, si cu frunze formate din trei foliole. ◊ ~-alb trifoi cu tulpina culcata, ramificata si cu flori albe. ~-rosu trifoi cu tulpina e****a, simpla sau ramificata si cu flori rosii. /<lat. trifolium

TRIFOISTE ~i f. 1) Teren semanat cu trifoi; loc unde creste trifoi. 2) Planta erbacee asemanatoare la frunza cu trifoiul, cu flori albe-trandafirii, dispuse in inflorescente alungite, folosita in medicina datorita continutului de substante tonice, antiscorbutice si febrifuge. [G.-D. trifoistii] /trifoi + suf. ~iste

TUBEROZA ~e f. Planta erbacee decorativa cu tulpina inalta, cu flori albe, mari, mirositoare, dispuse in manunchiuri; chiparoasa. [G.-D. tuberozei] /<fr. tubereuse

URZICA ~ci f. 1) Planta cu tulpina e****a, avand frunze opuse, inegal dintate, acoperite (ca si tulpina) de peri urticanti, folosita in industria textila, in medicina si ca aliment. ◊ ~-moarta planta erbacee asemanatoare cu urzica, dar cu peri neurticanti si cu flori albe sau rosii-purpurii. 2) Tesatura pentru saci, confectionata din fibrele unei astfel de plante. [G.-D. urzicii] /<lat. urdica

VENINARITA ~e f. Planta erbacee cu flori albe sau trandafirii, folosita in medicina pentru proprietatile diuretice si iritante; avrameasa. /venin + suf. ~arita

VINARITA ~e f. Planta erbacee cu flori albe, folosita pentru proprietatile ei aromatice la parfumarea rufelor spalate sau pentru a da aroma unor bauturi etc. /vin + suf ~arita

VISIN ~i m. Pom fructifer cu frunze lucioase, dintate si cu flori albe, avand fructe mici, rotunde, carnoase, de culoare rosie si cu gust acrisor. ◊ ~ turcesc arbust cu flori albe si cu fructe mici, negre, amarui la gust, ale carui frunze mirositoare se folosesc drept condiment, iar lemnul, pentru confectionarea lulelelor. ~ salbatic. v. VISINEL. /Din visina

VISINEL ~i m. (diminuitiv de la visin) Arbust cu flori albe si fructe mici de culoare rosie, acre la gust. /visin + suf. ~el

VONICER ~i m. Arbust cu ramurile in patru muchii, avand frunze lucitoare si flori albe-verzui. /voinic + suf. ~er

YUCCA f. bot. 1) Planta lemnoasa cu tulpina scurta, ramificata, cu flori albe sau roz, folosita in industria textila sau ca planta decorativa. 2) Fibra textila obtinuta din aceasta planta. /<engl., fr. yucca

ZMEUR ~i m. Arbust din familia rozaceelor, cu flori albe si cu fructe de culoare roz, comestibile; zmeurar. /<ngr. smeuron

albaSPINA s.f. Arbust spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, cu flori albe dispuse in buchetele si cu fructe comestibile, cultivat ca planta ornamentala; (pop.) Paducel. [Pl. -ne. / < lat. alba spina, cf. it. albaspina].

ASFODELA s.f. Planta bulboasa din familia liliaceelor, cu flori albe. [< fr. asphodele, cf. gr. asphodelos].

BIGNONIA s.f. (Bot.) Arbore decorativ cu frunze foarte mari in forma de inima si flori albe, originar din America sau din Asia. [< fr. bignonia].

MAGHIRAN, maghirani, s.m. 1. Planta erbacee cultivata, inalta de 20-30 cm, cu flori albe sau rosietice (Origanum majorana sau Majorana hortensis), pop. magheran; utilizata in farmacie si parfumarie, iar in tarile scandinave, in Germania si Austria si ca planta condimentara pentru asezonarea preparatelor din carne cu sos; 2. Maghiranul salbatic, pop. sovarf, arigan (Origanum vulgare), mult mai piperat la gust, este preferat ca planta condimentara in tarile mediteraneene, mai ales in Italia si Grecia, numit (it.) origano sau (ngr.) rigani; se comercializeaza ca (engl.) oregano.

GRANAT s.m. Planta erbacee aromatica cu flori albe si galbene; rodie. [Var. granata s.f. / < it. granato, cf. lat. granatum].

NARCISA s.f. Planta erbacee cu flori albe sau galbene, placute la miros. [Var. narcis s.m. / < fr. narcisse, cf. lat. narcissus < Narcis – tanar legendar, metamorfozat in floarea cu acelasi nume].

SPERGULA s.f. Planta erbacee cu tulpina paroasa si cu flori albe, care creste prin locuri nisipoase. [< fr. spergule].

ACANTA s.f. 1. Planta ierboasa cu frunze mari si cu flori albe sau trandafirii, grupate in forma de spic; talpa-ursului. 2. Ornament care imita frunza acestei plante, folosit la decorarea capitelului corintic si compozit. 3. Apofiza spinoasa a vertebrelor. [Var. acant s.m. / < fr. acanthe, cf. lat. acanthus < gr. akantha – spin].

BALSAMINA s.f. Planta ornamentala, originara din India, cu flori albe-rosietice sau pestrite, asezate la subsuoara frunzelor. [< fr. balsamine].

CONVOLVULUS s. m. planta erbacee perena, cu tulpina taratoare sau agatatoare, lunga si cu flori albe; volbura, rochita-randunicii. (<fr., lat. convolvulus)

CARTOF s.m. Planta erbacee cu flori albe sau violete, a carei tulpina subterana se termina prin tubercule comestibile, bogate in amidon; (p. ext.) tuberculul comestibil al acestei plante. [Pl. -fi, var. cartoafa, cartofa, cartofla s.f. / < germ. Kartoffel].

capusnic s.m. (reg.) planta ce creste prin locurile mlastinoase, cu flori albe, buna pentru bai; crastaval.

cicarica s.f. (reg.) soi de planta erbacee cu flori albe si proprietati medicinale; avrameasa.

ciuen (ciuin), ciueni (ciuini), s.m. (inv.) planta erbacee cu flori albe sau roz, ale carei radacini se folosesc in industria textila, farmaceutica, a parfumurilor si a halvalei; sapunel, sapunarita, odagaci.

CRESON s.n. Planta erbacee din familia cruciferelor, cu flori albe, mici si cu frunze comestibile; (pop.) hrenita. [< fr. cresson].

firigea s.f. (reg.) planta erbacee din familia rozaceelor, cu flori albe sau roz-albe mirositoare; aglica.

fragurel s.m. (reg.) planta ierboasa cu tulpina scurta si cu flori albe, asemanatoare celor de fragi.

ghiorghin, ghiorghini, s.m. (reg., inv.) arbust spinos din familia rozaceeelor, cu flori albe frumos mirositoare si cu boabe rosii, gustoase.

iucsucea s.f. (reg., inv.) arbust salbatic cu frunze lobate, opuse, cu flori albe si cu fructe rosii, necomestibile, in forma de ciorchini; calin, darmoz.

joian s.m. (reg.) planta ierboasa cu flori albe.

GARANTA s.f. Planta erbacee cu flori albe-galbui dispuse in ciorchini, a carei radacina contine o materie coloranta rosie folosita pentru vopsitul fibrelor textile; (pop.) roiba. [< fr. garance, it. garanza].

GARDENIE s.f. Arbust originar din Extremul Orient, cu flori albe, frumoase si placut mirositoare, cultivat ca planta ornamentala. [Gen. -iei. / < fr. gardenia].

nisiparita, nisiparite, s.f. (inv. si reg.) 1. vas mic cu nisip; nisiparnita. 2. jgheab cu nisip pe care scriau altadata copii. 3. specie de peste, mic si vioi; nisipar, zvarluga. 4. planta erbacee cu flori albe; studenita.

nocila, nocile, s.f. (reg.) mica planta erbacee cu flori albe, mici.

opaitel, opaitei, s.m. (reg.) planta cu flori albe sau rosii.

paslion s.m. (reg.) planta erbacee veninoasa cu frunze dintate cu flori albe si cu fructe ca niste bobite negre sau verzi; zarna.

palangie, palangii, s.f. (reg.) 1. planta erbacee ornamentala, cu flori albe, mirositoare, si cu tulpina agatatoare de 5-6 m. 2. telegraf.

palusca s.f. (reg.) arbust salbatic cu frunze lobate, opuse, cu flori albe si cu fructe rosii, zemoase, necomestibile, in forma de ciorchini; calin.

papalau, papalai, s.m. (reg.) 1. planta erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-galbui si cu fructe rosii-portocalii ca niste cirese; basicuta, basica, boborea, bubuchie, curcubetica, gheorghinar. 2. matraguna. 3. spanac porcesc. 4. (fig.; pop.) prostanac, prostalau.

pepenea, s.f. (reg.) 1. planta erbacee melifera si medicinala, cu flori albe, folosita la ceaiurile diuretice; cretusca. 2. tufis de copacei; cununita, ciritel. 3. pepenari.

pestilent s.m. (inv.) planta erbacee, cu flori albe-galbui dispuse in mici capitule; cucuruz.

plescavita, plescavite, s.f. 1. (pop.) nume dat mai multor boli de piele caracterizate prin eruptii, eczeme, bube, puroi, rani; spuzeala. 2. (reg.; cu sens colectiv, in forma „plercanita”) particele lemnoase ramase in fuiorul de canepa. 3. (reg.) planta erbacee cu frunze ovale, cu tulpina intinsa pe pamant si cu flori albe. 4. (reg.; in forma „plescaita”) mica planta cu flori mari albe si cu fructul o capsula; soparlita alba. 5. (reg.) planta erbacee cu frunze opuse si ascutite, cu flori albe-verzui si cu fructe ca niste bobite negre; gusa-porumbelului. 6. (reg.; in forma „plescaita”) codobatura (mica pasare migratoare, care traieste pe marginea apelor, cu coada lunga, mereu miscatoare).

LATIR s.m. Planta erbacee leguminoasa cu tulpina lunga, taratoare si foarte ramificata, avand flori albe, violete sau rosii, grupate in racem. [Cf. it. latir, lat. lathyrus].

poroi s.m. sg. (reg.) 1. praz. 2. planta erbacee cu bulb, cu frunze cilindrice si cu flori albe, roz sau albastre; hasma.

porumbrel, porumbrei, s.m. (reg.) arbust salbatic cu ramuri spinoase, cu flori albe si cu fructe sferice, negre-vinetii, foarte acre; porumbar, scorombar.

MARGARETA s.f. Planta erbacee decorativa perena, cu flori galbene dispuse intr-un disc central si cu flori albe pe margine. [< germ. Margarete, cf. fr. marguerite].

prelungoasa s.f. (reg.) planta erbacee cu tulpina taratoare, cu flori albe sau violete, folosita in medicina populara; silnica.

sasca² s.f. (reg.) 1. varietate de struguri agrisori, cu pielita bobului tare. 2. planta erbacee, cu flori albe sau liliachii; roinita. 3. lacusta mica; cosas mic.

salbis s.m. sg. (reg.) arbust melifer cu flori albe-verzui, cu frunze rosii care, apoi, devin negre; crusin.

scaisor, scaisori, s.m. (reg.) 1. scai mic; ghimpe mic. 2. planta erbacee cu flori mici albe sau verzui si cu fructe care se agata de haine si de lana oilor; turita. 3. (la pl.) cornicei (plante). 4. (la pl.) plante erbacee, cu tulpini rigide si ramificate; cu flori albe, violete-purpurii sau galbene, mirositoare, si cu frunze dintate; pejme. 5. puciogna (planta). 6. sticlete.

secerarita s.f. sg. (inv.) planta erbacee cu radacina fibroasa, cu frunze mici, lunguiete si dintate si cu flori albe; cositel.

smenita, smenite, s.f. (reg.) planta erbacee melifera, cu miros aromatic, cu flori albe sau rosietice, cu proprietati tonice; catusnita.

calin (calini), s. m. – Arbust cu flori albe (Viburnum opulus). Sl. (bg., sb., cr., ceh., pol., rus.) kalina, din sl. kalu „lut” (Cihac, II, 38; Conev 45). Din lat. *calῑnus, dupa Rosetti, I, 79, insuficient explicat. – Der. calina, s. f. (fructul calinului).

stranutator, stranutatoare, adj., s.f. 1. (adj.; inv.) care stranuta; care produce stranutatul. 2. (s.f.) numele a trei plante cu flori albe: scanteiute-albe, rototele-albe, coada-soricelului.

PELARGONIE s.f. Planta decorativa cu frunze catifelate si paroase si flori albe, roz sau rosii; (pop.) muscata. [Gen. -iei. / < germ. Pelargonie].

sulicioara, sulicioare, s.f. 1. (pop.) sulita mica; sulitica. 2. (reg.; in forma: sulitoara) planta erbacee din familia compozitelor; sunatoare. 3. (reg.) planta cu tulpina ramificata, cu frunze paroase in trifoi si cu flori albe; falcata, floarea-vinului, merisor, sulitica.

cireasa (ciresi), s. f. – Fructul ciresului. – Mr. teriasa, megl. cireasca. Lat. ceresia, forma vulg. de la ceresea (Densusianu, Hlr., 71; Candrea, Elements, 33; Puscariu 338; Candrea-Dens., 358; REW 1823; DAR; Graur, Rom., LVI, 106; Rosetti, I, 57); cf. it. ciliegia (abruz. cerasce, cerase), prov. cereiza, fr. cerise, sp. cereza, port. cereja, alb. kjersi (Meyer 224). Der. cires (mr. tiresiu, megl. tires), s. m. (pom fructifer cu flori albe, cultivat pentru fructele sale), care poate fi reprezentant direct al lat. cerasius, vulg. *ceresius; ciresar, s. m. (vinzator de cirese; luna iunie); ciresel, s. m. (luna iunie); ciresiu, adj. (rosu ca cireasa). Bg. ceresa, pe care Conev 48 il considera gresit drept etimon al rom., provine cu siguranta din rom. (direct din lat. dupa Mladenov 682).

TAMARISCA s.f. Specie de arbust cu frunze marunte si dese, cu flori albe sau roz, care cresc pe prundisuri; (pop.) catina. [Var. tamarix s.m. / < fr. tamaris, cf. lat. tamariscus].

albaSPINA s. f. arbust spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, flori albe in buchetele si cu fructe comestibile; paducel. (< lat. alba spina, it. albaspina)

ASFODEL s. n. planta bulboasa, din familia liliaceelor, cu flori albe. (< fr. asphodele)

BALSAMINA s. f. planta ornamentala originara din India, cu flori albe-rosietice sau pestrite, la subsuoara frunzelor. (< fr. balsamine)

BEGONIE s. f. planta ornamentala cu frunze mari, verzi sau rosii si flori albe, roz sau rosii, originara din tarile calde. (< fr. begonia)

BIGNONIA s. f. arbore decorativ cu frunze foarte mari, in forma de inima si flori albe. (< fr. bignonia)

CARTOF s. m. planta erbacee cu flori albe sau violete, tulpina subterana cu tubercule comestibile, bogate in amidon; (p. ext.) tuberculul insusi. (< germ. Kartoffel)

CRESON s. n. planta erbacee legumicola din familia cruciferelor, cu flori albe, mici, si cu frunze comestibile. (< fr. cresson)

GARANTA s. f. planta erbacee cu flori albe-galbui in ciorchini, a carei radacina contine o materie coloranta rosie, pentru vopsitul fibrelor textile; roiba. (< fr. garance)

GARDENIE s. f. arbust tropical cu flori albe, frumoase si placut mirositoare, cultivat ca planta ornamentala. (< fr. gardenia)

GRANAT² s. m. planta erbacee aromatica cu frunze lobate si flori albe sau galbene. (< lat. granatum)

LATIR s. m. planta erbacee leguminoasa cu tulpina lunga, taratoare si foarte ramificata, avand flori albe, violete sau rosii, grupate in racem. (< lat. lathyrus, gr. lathyros)

NARCISA s. f. planta erbacee monocotiledonata, cu flori albe sau galbene, placut mirositoare. (< fr. narcisse, lat. narcissus)

PELARGONIE s. f. planta decorativa cu frunze catifelate si paroase si flori albe, roz sau rosii; muscata. (< germ. Pelargonie)

PERILA s. f. planta anuala din familia labiatelor, din Extremul Orient, paroasa, cu frunze alungite si flori albe, continand ulei volatil si gras. (< germ. Perilla)

SPERGULA s. f. planta erbacee cu tulpina paroasa si cu flori albe, prin locuri nisipoase. (< fr. spergule, lat. spergula)

SPIREA s. f. arbust din familia rozaceelor, cu frunze ovale si flori albe, dispuse in inflorescente globuloase. (< fr. spiree, lat. spiraea)

SUMAC s. m. arbust din tarile calde cu frunze, bogate in tananti, si flori albe in panicule. (< fr. sumac)

TAMARISCA s. f./ tamarix s. m. arbust cu frunze marunte si dese, cu flori albe sau roz-violete, care creste pe prundisuri. ◊ catina. (< germ. Tamariske, lat. tamariscus, tamarix)

TUBEROZA s. f. planta decorativa cu tulpina inalta, terminata cu un manunchi de flori albe, mirositoare; chiparoasa. (< fr. tubereuse)

VIBURN s. m. arbust salbatic cu frunze lobate, opuse, cu flori albe si fructele rosii, necomestibile, in forma de ciorchini; calin. (< fr., lat. viburnum)

iasomie (iasomii), s. f. – Mic arbust cu flori albe parfumate (Iasminum officinale). – Var. iasmin, (inv.) asmonie. Mr. iasemin. Ngr. γιασεμί sau γιασομμί (Roesler 593; DAR), din tc. per. yasemin; var. din germ. Jasmin. Dupa Lokotsch 942, Tiktin si Ronzevalle 174, din tc.

ISOP, (1) isopi, s. m., (2) isopuri, s. n. 1. Mic arbust exotic cu flori albe sau albastre, cultivat la noi ca planta ornamentala (Hyssopus officinalis). 2. Ulei sau parfum extras din frunzele acestui arbust. – Slav (v. sl. isopu <gr.).

MERINANA s. f. Planta erbacee cu frunze ovale, ascutite si paroase si cu flori albe (Moehringia trinervia).

PAINJINEL, painjinei, s. m. Planta erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina foarte ramificata, cu flori albe si cu frunzele cu nervuri paralele (Anthericum ramosum). – Din painjin + suf. -el.

RACIUINA, raciuini, s. f. Mica planta erbacee cu flori albe (Galium rotundifolium).

AVRAMEASCA s. f. Planta erbacee veninoasa din familia scrofulariaceelor, cu flori albe sau roz (Gratiola officinalis); veninarita.

AFIN¹, afini, s. m. Arbust cu flori albe-verzui sau rosietice, cu fructe comestibile. (Vaccinium myrtillus).

BOB¹ (‹ sl.) s. n., s. m. 1. S. m. Planta erbacee anuala din familia leguminoaselor, cu tulpina inalta de 80-120 cm, fistuloasa, cu frunze penat-compuse, flori albe sau roze si fructe pastai mari, pieloase (Vicia faba); originara din Asia, este cultivata pentru nutret. 2. S. n. Fructul bobului (1) si mai ales saminta lui comestibila (scoasa din pastaie). ♦ P. analog. Fruct sau saminta a unor plante, mai ales a cerealelor; graunte. 3. S. m. pl. Boabe (2) cu care se ghiceste viitorul. ♦ Expr. A da in bobi = a face pretinse prevestiri cu ajutorul bobilor. 4. S. n. Obiect de forma unui bob (2), izolat dintr-o masa de obiecte asemanatoare; fir (de nisip), strop (de apa).

AGLICA, aglice, s. f. Planta cu inflorescenta compusa din flori albe sau rozalbe, parfumate. (Spiraea filipendula). – Bg. aglika (sb. jaglika).

ALUNELE s. f. pl. I. 1. Planta erbacee cu flori albe, cu tuberculele si frunzele comestibile (Carum bulbocastanum). 2. (Bot.) Baraboi (1). 3. (Bot.) Coada-soricelului. II. (Reg.) Pistrui. – Din aluna + suf. -ea.

ANTONICA s. f. Planta erbacee cu flori albe si fructe aromatice (Chaerophyllum aromaticum). – Din Anton + suf. -ica.

ARDEI, ardei, s. m. Planta erbacee cu flori albe si fructe verzi sau rosii (Capsicum annuum); fructul acestei plante e intrebuintat ca aliment sau condiment. Ardei gras. Ardei iute. – Din arde + suf. -ei.

AVEA, am, vb. II. Tranz. I. 1. A stapani, a poseda. Am auzit ca ai o furca de aur (CREANGA). ◊ Expr. (Fam.) Ce-am avut si ce-am pierdut = n-am ce pierde; putin imi pasa. ◊ Fig. (Complementul este un abstract) Avea o parere proasta despre el (CAMIL PETRESCU). ◊ (In locutiuni verbale) A avea asemanare = a se asemana. A avea (de) bucurie = a se bucura. A avea o dorinta = a dori. A avea nadejde = a nadajdui. ◊ (Complementul indica un raport social) A avea un sef energic. ♦ A fi autorul a... Alecsandri are multe piese de teatru. ♦ A primi, a capata. Cine-o zice „Nitu vine” Are-un galben de la mine (TEODORESCU). 2. A dispune de ceva; a se bucura de ceva. Nu-i chip oare... sa am un ceas tihnit? (SADOVEANU). ◊ Expr. A avea un post (sau o slujba etc.) = a detine un post. A avea o meserie (sau o profesiune etc.) = a cunoaste (si a practica) o meserie (sau o profesiune etc.). ♦ A se folosi de serviciile cuiva sau de ceva. Are un doctor bun. 3. A fi compus din..., alcatuit din... Blocul are doua corpuri. ♦ A fi inzestrat sau prevazut cu ceva. Sapca are cozoroc. A avea talent. ♦ A contine, a cuprinde. Cartea are ilustratii. 4. A tine, a purta. In bratul drept Avea flori albe (COSBUC). ◊ Expr. A avea pe cineva la mana = a avea pe cineva in puterea sa (stiind despre el lucruri compromitatoare). A avea (de-)a face cu cineva (sau cu ceva) = a fi in legatura, in relatii cu cineva (sau cu ceva). A avea drag pe cineva sau (refl.) a se avea drag cu cineva = a (se) iubi. (Refl.) A se avea bine cu cineva = a fi prieten cu cineva; a fi in relatii de dragoste cu cineva. A se avea rau cu cineva = a fi certat cu cineva; a se dusmani. ♦ A fi imbracat cu... Avea palton de blana. 5. A fi de o anumita dimensiune, greutate, varsta etc. ◊ Expr. A nu (mai) avea margini = a intrece orice masura. 6. A fi cuprins de o senzatie sau de un sentiment. ◊ Expr. Ce ai? = ce (necaz sau durere) ti s-a intamplat? N-are nimic ! = a) nu i s-a intamplat nici un rau; b) n-are nici o importanta. A avea ceva cu cineva = a purta necaz cuiva, a nu putea suferi pe cineva. ♦ A suferi (de o boala}. 7. A-i trece ceva prin minte, a fi preocupat de... A avea o idee. II. 1. (Urmat de un verb la infinitiv, conjunctiv sau supin) a) A trebui sa... Sa stii de la mine ce ai sa faci cand vei ajunge acolo! (CREANGA). b) (In forma negativa) A fi destul sa... N-au avut decat cu ochiul ori cu mana semn a face, Si apusul isi impinse toate neamurile-ncoace (EMINESCU). ◊ Expr. (Eliptic) N-ai decat! = fa cum vrei! treaba ta!; incearca! c) (In forma negativa) A nu putea sa... N-am a ma plange de nimic (ISPIRESCU). d) (Rar) A fi in drept; a i se cuveni. Sa faci tocmeala... sa ai a lua din casa lui ce-i vrea tu (CREANGA). 2. (Urmat de un verb la infinitiv sau conjunctiv) A sti (cum..., cand..., unde..., cine..., ce...), a gasi. Ea-i raspunde: n-am ce face (ALECSANDRI). ♦ Unipers. A fi, a se gasi cineva (sa faca ceva). N-are cine sa ma hraneasca (ISPIRESCU). III. (Cu valoare de verb auxiliar) 1. (Serveste la formarea perfectului compus) Bine ati venit sanatosi! (ISPIRESCU). 2. (Serveste la formarea modului optativ-conditional) Daca m-ati fi anuntat, as fi putut merge. 3. (Serveste, urmat de conjunctiv, la formarea unui viitor popular si familiar) In van aveti sa ma chemati (SADOVEANU). 4. (In constructii perifrastice) A urma sa..., a fi pe punctul de a... Aici avea sa se ridice o fabrica. [Prez. ind. am, ai, are, avem, aveti, au, (III 1) am, ai, a, am, ati, au, (III 2) as, ai, ar, am, ati, ar, prez. conj. pers. 2 sg. ai si (reg.) aibi, pers. 3 aiba] – Lat. habere.

BALUSCA, baluste, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori albe (Ornithogalum). – Din bal + suf. -usca.

BOZ, boji, s. m. Planta erbacee cu miros neplacut, care are flori albe si fructe negre (Sambucus ebulus). – Bg., ucr. boz.

BRIE, brii, s. f. Planta erbacee aromatica cu frunze ascutite, cu flori albe si fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum).

BROSCARITA, broscarite, s. f. 1. Planta erbacee acvatica, cu flori albe-verzui (Potamogeton natans); limba-apei. 2. Planta erbacee acvatica, cu flori verzi si fructe care se desfac la maturitate in trei valve (Triglochin palustre); iarba-serpilor. – Din broasca + suf. -arita.

CARTOF (‹ germ.) s. m. 1. Planta din familia solanaceelor, cu flori albe sau violete si cu tulpini subterane ingrosate (tuberculi) de forma rotunda, ovala sau alungita, continind 14-27% amidon si vitaminele A, B si C (Solanul tuberosum). Originar din America de Sud, c. a fost introdus in cultura in Romania la sfirsitul sec. 18. ♦ Tuberculul acestei plante, folosit in alimentatie, in ind. alim. si ca furaj. ♦ Zahar de cartofi = glucoza obtinuta din amidonul din cartofi. 2. Cartof dulce = batat.

CASTAN (‹ ngr.) s. m. Arbore din familia fagaceelor, inalt de 35-37 m, cu frunze alterne, dintate pe margini, cu flori unisexuate, mic, galbui si cu fructe comestibile (Castanea sativa). ♦ C. salbatic = arbore din familia hipocastanaceelor, cu frunze compuse, cu flori albe cu pete roscate sau galbene dispuse in panicule si cu fructe necomestibile (Aesculus hippocastanum).

CALIN (‹ calina) s. m. Arbust originar din Europa, Asia, America, Africa, de c. 3 m inaltime, cu frunze opuse, lobate, cu flori albe si fructe drupe mici (Viburnum opulus); unele varietati se cultiva ca arbusti ornamentali (ex. „boule de neige”).

BUSUIOC¹ s. n. 1. Planta erbacee de gradina cu tulpina paroasa, cu flori albe sau trandafirii si cu miros placut (Ocimum basilicum). ◊ Compuse: busuioc-rosu = planta erbacee ornamentala, cu flori mici, rosii, dispuse in spice (Amaranthus caudatus); busuioc-salbatic = planta erbacee cu tulpina paroasa si flori violete (Brunella vulgaris). 2. (Reg.) Numele unui dans popular si al melodiei dupa care se executa. [Var.: bosuioc s. n.] – Bg. bosilek, sb. bosiljak.

TAPOSICA s. f. 1. Planta din familia gramineelor, cu tulpina rigida si aspra in partea superioara si cu spice lungi (Nardus stricta). 2. Planta paroasa din familia umbeliferelor, cu flori albe sau trandafirii dispuse in umbele compacte si cu fructul acoperit de peri aspri (Tordylium maximum). – Din teapa + suf. -os-ica.

F*******E s. f. pl. Planta mica cu flori albe-galbui (Filago arvensis). – Din f****s + suf. -ele.

CAFELUTA, cafelute, s. f. 1. Diminutiv al lui cafea (2). 2. (La pl.) Numele a doua varietati de plante erbacee din familia leguminoaselor: a) planta cu tulpina cilindrica ramificata, cu flori albe sau albastrii, cultivata pentru nutret (Lupinus albus); b) planta ornamentala cu flori mari, albe, cu pete albastre, dispuse in forma de spic (Lupinus varius).

CANALE s. f. pl. Planta erbacee cu flori albe, rosii sau pestrite (Impatiens balsamina).

CAPRIFOI, caprifoi, s. m. Arbust cu flori albe, galbui sau rosietice, parfumate, cultivat ca planta ornamentala (Lonicera caprifolium). – Lat. caprifolium.

CARTOF, cartofi, s. m. Planta erbacee cu flori albe sau violete, ale carei ramuri subterane se termina prin tuberculi comestibili, bogati in amidon (Solanum tuberosum); p. ext. tuberculul acestei plante. ◊ Zahar de cartofi = glucoza obtinuta din amidonul din cartofi. [Var.: (reg.) cartoafa, cartofa, cartofla s. f.] – Germ. Kartoffel.

CASTAN, castani, s. m. 1. Arbore cu frunze simple, alungite si cu fructe comestibile (Castanea sativa sau vesca). 2. Arbore mare, cu frunze compuse, cu flori albe sau roscate dispuse in panicule, si cu fructe necomestibile (Aesculus hippocastanum). – Ngr. kastanon.

CALIN, calini, s. m. Arbust salbatic cu flori albe si cu fructe rosii in forma de ciorchini (Viburnum opulus). – Din calina.

CATUSNICA s. f. (Reg.) Planta erbacee cu miros aromatic, cu flori albe sau rosietice; are proprietati tonice e*******e (Nepeta cataria). – Din catusa + suf. -nica.

CEAPA, cepe, s. f. 1. Planta erbacee comestibila cu miros puternic, specific, cu tulpina aeriana dreapta, cilindrica si verde si cu cea subterana in forma de bulb (Allium cepa). ◊ Ceapa de apa = ceapa care se recolteaza in acelasi an in care s-a semanat. ◊ Expr. A nu face nici cat o ceapa degerata = a nu avea nici o valoare. ◊ Compus: ceapa-ciorii = numele a trei plante erbacee din familia liliaceelor, una cu flori galbene (Gagea pratensis), alta cu flori albastre (Muscari comosum), iar a treia cu flori albe-verzui sau violete (Muscari tenuiflorum). 2. Bulb. O ceapa de lalea. – Lat. caepa.

ZMEUR, (rar) zmeuri, s. m. Arbust din familia rozaceelor, cu ramuri ghimpoase, flexibile, cu frunze albe pe partea inferioara, cu flori albe, cu fructe roz, aromate, comestibile (Rubus idaeus). – Ngr. smeuron.

ZMEOAICA, zmeoaice, s. f. I. Personaj fantastic din basme, imaginat ca o femeie uriasa, cu puteri supranaturale. ♦ Fig. Iapa focoasa si apriga. II. Planta erbacee cu tulpina cilindrica, cu flori albe dispuse in umbele (Laserpitium latifolium). [Pr.: zme-oai-] – Din zmeoaie + suf. -ca.

ZARNA, zarne, s. f. Planta erbacee veninoasa, cu flori albe dispuse in mici umbele si cu fructe in forma de bobite negre sau verzi (Solanum nigrum). – Slav (v. sl. zruno „boaba, graunte”).

CIRES (lat. *ceresius) s. m. Arbore fructifer din familia rozaceelor, inalt de 8-12 m, cu trunchiul brun-cenusiu, frunze alungit-ovale si flori albe (Cerasus avium). Lemnul este folosit in industria mobilei.

CIUIN (‹ tc.) s. m. Planta medicinala perena din familia cariofilaceelor, inalta de 30-70 cm, cu frunze opuse, alungit-eliptice si flori albe sau roz; are un continut bogat de saponina; odogaci (2) (Saponaria officinalis). Radacina se foloseste la fabricarea sapunurilor si pentru spalarea stofelor si matasurilor.

CIUMAFAIE s. f. Planta anuala medicinala, foarte toxica, din familia solanaceelor, cu frunze ovate, inegal dintate, cu flori albe si fructe spinoase; laur (3) (Datura stramonium).

CLOCOTIS (‹ clocotici) s. n. Arbust inalt pina al 5 m, cu ramificatii bogate si inflorescente scurte, cu flori albe, cultivat in perdele de protectie sau cu scop decorativ (Staphylea pinnata).

ZAMBILA, zambile, s. f. Planta erbacee din familia liliaceelor, cu frunzele crescute dintr-un bulb, cu flori albe, roz, violete sau albastre, asezate in ciorchine la varful tulpinii; este cultivata pentru florile ei frumoase si mirositoare (Hyacinthus orientalis). – Tc. sumbul.

iarba sf [ At: COD. VOR. 144/15 / Pl: (inv) ierbi, e, (5, 12, 13 colectiv) ierburi / E: ml. herba ] 1 Plante erbacee, anuale sau perene, cu partile aeriene verzi, subtiri si mladioase, folosite pentru hrana animalelor. 2 (Ie) Paste murgule, iarba verde Va trebui sa astepti mult si bine pana ti se va intampla ceea ce iti doresti. 3 (Ie) Din pamant, din iarba verde Cu orice pret Si: neaparat. 4 Nutret verde, proaspat cosit. 5 (Lpl) Buruieni de tot felul. 6 Pajiste. 7 (Is) ~ba rea Planta otravitoare nedefinita mai indeaproape. 8 (Pfm; ias) Om rau, primejdios. 9 (Reg; Ie) A fi de-o iarba cu cineva A fi de aceeasi varsta sau de acelasi neam cu cineva. 10 (Ie) Cand mi-o creste iarba-n barba Niciodata. 11 (Ie) A creste iarba pe sub cineva A fi lenes. 12 (Is) Ierburi de leac Plante medicinale. 13 Plante cu care se condimenteaza mancarurile. 14 (Arg) Nume dat marihuanei sau hasisului. 15 (Ie) A merge la iarba verde A merge la picnic. 16 (Ic; sic iarba-boierului, iarba-canarasului, iarba-canarasului, iarba-canarului, iarba lui Timofte, iarba-matei, iarba-popilor, iarba-preotilor, iarba-sarpelui, iarba-serpii, iarba-sierteasca, iarba-balaie, iarba-boiereasca, iarba-crestata, iarba-dalba, iarba-de-matase, iarba-ghilana, iarba-neagra si mare, iarba-sura, iarba-sierteasca, iarba-serpeasca, iarba-tarcata, iarba-tarcatica, iarba-vargata) iarba-alba Planta ierboasa din familia gramineelor, cu frunze vargate cu linii albe – rosiatice, cultivata mai ales prin gradini Si: ierbaluta, panglicuta (Phalaris arundinacea). 17 (Bot; ic) iarba-albinei, iarba-albinelor, iarba-ciutei Dumbravnic (Melittis melisophyllum) 18 (Bot; ic) iarba -alunecoasa, iarba-aspra, iarba-teapana Taposica (Nardus stricta). 19 (Mtp; Ic) iarba-apelor Un anumit fel de iarba (1) care rasare in locurile unde apar la suprafata izvoarele si pe care nu o recunoaste decat cel initiat. 20 (Bot; ic) iarba-asinului Luminita (Oenothera biennis). 21 (Ic) iarba-aerului, iarba-fiarelor, iarba-cerii, iarba-ferii, iarba-fierului, iarba-randunelei Planta erbacee veninoasa, cu frunze opuse, acoperite cu peri, cu flori albe-galbui (Cynachum vincetoxicum). 22 (In basme; ic) iarba-fiarelor Iarba (1) cu putere miraculoasa, cu ajutorul careia se poate deschide orice usa. 23 (Pex; fig; iac) Putere supranaturala care poate ajuta la ceva greu de obtinut. 24 (Bot; ic) iarba-bolnavului, iarba-balaurului, iarba-rosie, iarba-sarpelui Raculet (Polygonum bistorta). 25 (Bot; ic) iarba-baltii Coada-vulpii (Alopecurus pratensis). 26 (Bot; iac; sic iarba-bateata) Paius (Descampsia caespitosa). 27 (Bot; ic) iarba-boierilor, iarba-boierului, iarba-boilor Ricin (Ricinus communis). 28 (Bot; ic) iarba-boierului, iarba-brosteasca Barba-boierului (Ajuga laxmanni). 29 (Bot; ic) iarba-boierului Brusture (Arctium lappa). 30 (Ic) iarba-broastelor Mica planta, din familia hidrocharitaceelor, cu frunze lucioase, rotunde care plutesc la suprafata apei si cu flori albe Si: limba-broastei, muscatul-broastelor (Hydrocharis morus-ranae). 31 (Bot; ic) iarba-bubei, iarba-bubelor Omag (Aconitum callibotryon). 32 (Bot; ic) iarba-cailor, iarba-dulce F*******a (Holcus lanatus). 33 (Bot; ic) iarba-calului Parul-porcului (Festuca sulcata). 34 (Ic) iarba-carelor Planta medicinala pusa in apa de baie pentru copiii care nu pot sa mearga (Senecio erraticus). 35 (Ic) iarba-caprioarei Planta Donoricum hungaricum. 36 (Ic) iarba-cartitelor, iarba-matrililor Planta folosita in medicina populara in tratarea varicelor Si: silnic (Glechoma hedaraceum). 37 (Bot; ic) iarba-casunatului, iarba-casunaturii Stupinita (Platanthera bifolia). 38 (Bot; ic) iarba-catanelor, iarba-porcului, iarba-saraciei, iarba-catuneasca Busuioc salbatic (Galinsoga parviflora). 39 (Bot; ic) iarba-cerbilor, iarba-cainelui Pieptanarita (Cynosurus cristatus). 40 (Bot; ic) iarba-ciobanului, iarba-voiniceasca Varga-ciobanului (Dipsacus silvestris). 41 (Bot; ic) iarba-ciumei Ciumarea (Galega officinalis). 42 (Ic) iarba-ciutei Planta compozita cu flori galbene dispuse in capitule Si: cujda (Doronicum austriacum). 43 (Bot; iac; sic iarba-lupului) Turta (Carlina acaulis). 44 (Ic) iarba-campului, iarba-vantului Planta cu tulpini noduroase si cu flori verzui-alburii sau violete Si: paius (Agrostis stolonifera). 45 (Bot; ic) iarba-cocosului Cocosei de camp (Adonis aestivalis). 46 (Bot; iac) Stupitul-cucului (Cardamine pratensis). 47 (Ic) iarba-codrului, iarba-lupului Planta care induce stari de somnolenta, ameteala si dureri de cap Si: matraguna (Atropa belladona). 48 (Ic) iarba-coifului, iarba-fierului, iarba-jermilor, iarba-viermilor Planta otravitoare care creste pe piatra de cremene (Aconitum napellus). 49 (Ic) iarba-cristoforului, iarba-fiarelor, iarba lui Hristofor, iarba-orbaltului, iarba Sf. Cristofor, iarba-de-orbant Planta folosita in trecut ca leac impotriva ciumei, a bolilor de piele, a ranilor sau care se dadea vitelor. Si: orbalt (Actaea spicata). 50 (Bot; ic) iarba-crucii Smantanica (Galium cruciata). 51 (Bot; iac; sic iarba-taieturii) Gentiana (Gentiana cruciata). 52 (Iac; sic iarba lui Sf. Ion, iarba-sangelui, iarba-spaimei, iarba-spurcatii, iarba-sunatoare) Planta care se foloseste impreuna cu florile sale atat in farmacie, cat si in medicina populara contra durerilor de stomac, bolilor de ficat, bolilor de rinichi, eczemelor, pojarului Si: sunatoare, pojarnita (Hypericum perforatum). 53 (Bot; iac; sic iarba-laptoasa, iarba-lipitoare) Amareala (Polygala comosa). 54 (Bot; ic) iarba-cucului, iarba-iepurelui, iarba-tremuratoare Tremuratoare (Briza media). 55 (Iac) Planta Orobache alba. 56 (Bot; iac; sic iarba-de-lamaioara) Cimbru (Thymus vulgaris). 57 (Ic) iarba-cuforilor, iarba-neagra Planta care se foloseste ca leac impotriva eczemelor (Filipendula vulgaris). 58 (Ic) iarba-curelei Planta amintita in cantecele populare Si: nagara (Stipa capillata). 59 (Ic) iarba-datului, iarba-faptului, iarba-fecioarei, iarba-feciorilor, iarba-surpaturii, iarba-de-surpatura Planta care se foloseste in medicina populara Si: fecioara (Herniaria glabra). 60 (Bot; ic) iarba-degetelor, iarba-cu-cinci-foi Cinci-degete (Potentilla reptans). 61 (Ic) iarba-degetului, iarba-de-plamani, iarba-de-tripal Planta care se foloseste ca leac pentru bolile de plamani Si: degetar (Digitalis grandiflora). 62 (Bot; ic) iarba-dintelui Dintura (Odontites rubra). 63 (Bot; ic) iarba-d******i Ciumafaie (Datura stramonium). 64 (Bot; ic) iarba-dragostei Limba-cucului (Botrychium lunaria). 65 (Ic) iarba-drumurilor Planta Chenopodium murale. 66 (Bot; ic) iarba-eretei, iarba-gainilor Vulturica (Hieracium pilosella). 67 (Ic) iarba-faptului Mica planta ierboasa din familia crassulaceelor, cu tulpina serpuitoare, frunze cilindirice si flori albe care creste pe stancile de calcar (Sedum album). 68 (Bot; ic) iarba-fanului, iarba-mirositoare Vitelar (Anthoxanthum odoratum). 69 (Ic) iarba-fecioarelor Planta folosita in medicina populara ca aperitiv si digestiv pentru bolile de ficat si pentru dureri de stomac Si: pelin, pelin-alb (Artemisia absinthum). 70 (Ic) iarba-fetei, iarba-moale Planta cu frunze liniare, lanceolate cu flori in corimb (Stellaria holostea). 71 (Ic) iarba-frantului, iarba-sasului Planta folosita in medicina populara pentru tratarea herniei, durerilor de mijloc si de stomac Si: sanisoara (Sanicula europaea). 72 (Ic) iarba-frigurilor Planta ale carei flori se folosesc in medicina populara si in farmacie Si: albastrita (Centaurea cysnus). 73 (Iac; sic iarba-de-curca, iarba-de-friguri, iarba-gonitoare-de-friguri, iarba-incepatoare-de-sange) Planta care se foloseste in medicina populara pentru tratarea frigurilor, ca tonic, stomahic si febrifug (Centaurium umbellatum). 74 (Ic) iarba-fumului, iarba-de-curca Planta intrebuintata in medicina populara contra bolilor de piele, stomac si splina Si: fumarita (Fumaria officinalis). 75 (Ic) iarba-gaii, iarba-gaii-amara Planta erbacee cu frunze dintate, acoperite cu peri asprii, cu flori galbene Si: amaruta (Picris hieracioides). 76 (Bot; ic) iarba-gainii, iarba-gainilor Galbenusi (Crepis setosa). 77 (Bot; ic) iarba-gastei, iarba–sclintiturii Planta folosita in medicina populara impotriva frigurilor si a scrantiturii (Potentilla anserina). 78 (Ic) iarba-gatului Mica planta ierboasa din familia scrofulaceelor, cu tulpina paroasa, frunze moi, flori galbene si care creste pe locurile umede de pe coastele muntilor (Tozzia alpina). 79 (Ic) iarba-gusteritei, iarba-creata Veche planta medicinala cultivata in statiuni de plante medicinale si in gradini taranesti, folosita in farmacie ca dezinfectant si in medicina populara sub forma de ceai contra durerilor de stomac, diaree si pentru pofta de mancare Si: izma (Mentha longifolia). 80 (Ic) iarba-iepurelui, iarba-iepurilor Planta amintita in cantecele populare Si: susai (Sonchus oleracesus). 81 (Ic) iarba-intruielelor Planta folosita ca leac impotriva reumatismului Si: grozama (Genista sagittalis). 82 (Ic) iarba-junghiului Planta folosita in medicina populara, care se pune in scaldatoarea copiilor Si: (Centaurea phrygia). 83 (Iac; sic iarba-taieturii) Planta folosita in medicina populara la taieturi si la scaldaturi Si: ochiul-boului (Chrysanthemum leucanthemum). 84 (Ic) iarba-junghiurilor, iarba-de-holbura, iarba-de-junghiuri Planta folosita in medicina populara contra junghiurilor (Geranium pratense). 85 (Bot; ic) iarba-limbii, iarba-de-durerea-gatului Ousor (Sreptopus amplexifolius). 86 (Bot; ic) iarba-limbricilor Unghia-gaii (Astragalus glycyphyllus). 87 (Ic) iarba-lingurii, iarba-mare Planta folosita in medicina populara contra ranilor si hepatitei (Inula britannica). 88 (Bot; ic) iarba-lui-Antonie, iarba-lupariei, iarba-soparlei, iarba-neagra Busoioc-salbatic (Prunella vulgaris). 89 (Bot; ic) iarba-lui-ceas-rau Cervana (Lycopus europaeus). 90 (Ic) iarba-lui-cel-slab, iarba-naparcii Planta folosita in medicina populara impotriva surmenajului, anemiei, durerilor de dinti si a brancii la porci Si: iarba-sarpelui (Echium vulgare). 91 (Bot; ic) iarba-lui-Daraboiv, iarba-dulce, iarba-tare Lemn-dulce (Glycyrrhiza echinata). 92 (Ic) iarba-lui-Dumnezeu Planta folosita in medicina populara contra durerilor de stomac Si: lemnul-Domnului (Artemisia abrotanum). 93 (Ic) iarba-lui-Sfantul-Gheorghe, iarba-margaritarului Planta ale carei flori sunt folosite in medicina populara la prepararea unui ceai contra durerilor de piept Si: lacramioare (Convallaria majalis). 94 (Bot; ic) iarba-lui-Sfantul-Ion, iarba-Sfantului-Ion Sburatoare (Chamaenerion angustifolium). 95 (Ic) iarba-lui-Sfantul-Ion Planta folosita in medicina populara contra durerilor de dinti Si: maselarita (Hyosciamus niger). 96 (Ic) iarba-lui-Sfantul-Ion, iarba-Sfantului-Ion Planta care se fierbe impreuna cu alte plante folosita contra durerilor de incheieturi si de picioare si in medicina populara veterinara Si: cinstet (Salvia glutinosa). 97 (Iac) Planta folosita in medicina populara Si: jale (Salvia pratensis). 98 (Ic) iarba-lui-Tat, iarba-lui-Tate, iarba-lui-Taten, iarba-lui-Tatic, iarba-lui-Tatie, iarba-lui-Tatin, iarba-lui-Tatol, iarba-lutatinului, iarba-tatii, iarba-baloasa, iarba-intaritoare, iarba-neagra Planta folosita in medicina populara contra durerilor de piept, astm, galci, dureri de mijloc, de dinti, diaree, hernie si ca unguent Si: tataneasa (Symphytum officinale). 99 (Bot; ic) iarba-lui-Timofte Iarba-iepurelui (Phleum alpinum). 100 (Bot; iac; sic iarba-lui-Timofteu, iarba-lui-Timoftei, iarba-lui-Timofti Timoftica (Phleum pratense). 101 (Bot; ic) iarba-lupului, iarba-ciutei, iarba-tunului Borsisor (Sempervivum schlechani). 102 (Iac; sic iarba-urechii, iarba-de-tun, iarba-de-urechi, iarba-grasa) Planta cultivata adesea pe case, suri, grajduri cu credinta ca apara impotriva trasnetului, folosita in medicina populara impotriva durerilor de urechi Si: urechelnita (Sempervivum tectorum). 103 (Ic) iarba-magarului Planta folosita in medicina populara contra durerilor de dinti Si: scaiul-d******i (Eryngium campestre). 104 (Bot; ic) iarba-malcedului, iarba-potca Trei-frati-patati (Viola arvensis). 105 (Ic) iarba-marii, iarba-de-mare Planta ierboasa acvatica, din familia potamogetonaceelor, cu flori verzi, care creste pe fundul marii, formand adesea intinse livezi submarine (Zostera marina). 106 (Ic) iarba-marinului, iarba-cerii, iarba-baloasa Planta Centaurea austriaca. 107 (Bot; ic) iarba-marinului, iarba-cerii albastrita (Centaurea jacea). 108 (Bot; ic) iarba-marinului Corobatica (Centaurea nigrescens). 109 (Ic) iarba-matricilor, iarba-zgaibii Planta folosita in medicina populara la tratarea varicelor Si: silnic (Glechoma hederaceum). 110 (Bot; ic) iarba-matrisii Rajnica (Cardamine impatiens). 111 (Ic) iarba-matei, iarba-vantului, iarba-f******a Planta folosita in medicina populara contra tusei, frisoanelor, durerilor de cap, ale carei frunze se asaza pe burta copiilor bolnavi de dizenterie si care este mancata cu placere de pisici Si: catusnica (Nepeta cataria). 112 (Bot; iac) Poala Sfintei Marii (Nepeta pannonica). 113 (Bot; ic) iarba-matului, iarba-pisicii, iarba-pisicilor Valeriana (Valeriana officinalis). 114 (Bot; ic) iarba-metricii floare-de-perina-brosteasca (Anthemis macrantha). 115 (Ic) iarba-minciunii Planta folosita in medicina populara contra tusei si ale carei frunze se pun pe rani si pe taieturi pentru a opri sangerarea (Plantago cornuti). 116 (Bot; ic) iarba-mlastinei Pipirig (Juncus conglomeratus). 117 (Bot; iac) Rugina (Juncus effusus). 118 (Bot; iac) Pipirig (Juncus inflexus). 119 (Bot; iac) Malaiul-cucului (Luzula piosa). 120 (Bot; ic) iarba-muncilor Trifoi-alb (Trifolium repens). 121 (Ic) iarba-nebunilor, iarba-stranutatoare, iarba-serpeasca Planta a carei radacina se foloseste in medicina populara veterinara care se pune in urechea porcilor bolnavi de branca sau contra dalacului la cai Si: spanz (Helleborus niger, Helleborus purpurascens). 122 (Ic) iarba-negeilor Planta folosita in medicina populara impotriva negilor (Teucrium montanum). 123 (Bot; ic) iarba-nigeilor Juslen (Sedum hispanicum). 124 (Ic) iarba-nisipului Planta Corynephorus canescens. 125 (Ic) iarba-o-mie-buna Planta folosita in medicina populara la prepararea diverselor leacuri Si: frasinel (Dictamnus albus). 126 (Ic) iarba-oilor, iarba-soarecelui, iarba-stranutatoare Planta folosita in medicina populara la prepararea ceaiului contra durerilor de stomac, a febrei, a tuturor bolilor care implica aparatul genital feminin, si contra taieturilor, a ranilor Si: coada-soricelului (Achillea millefolium). 127 (Bot; ic) iarba-orbaltului Rotungioare (H******e alpia). 128 (Bot; ic) iarba-osului, iarba-faptului, iarba-ranii, iarba-de-rani, iarba-de-vatam, iarba-de-vatamatura Vatamatoare (Anthyllis vulneraria). 129 (Bot; ic) iarba-osului, iarba-ovazului, iarba-vantului Obsiga (Bromus sterilis). 130 (Mar; ic) iarba-osului Arbust mic cu tulpini ramificate, cu frunze opuse si cu flori galbene, folosit in medicina populara contra diareei si care se da la vitele care se umfla Si: malaoaie (Helianthemum alpestre). 131 (Ic) iarba-osului, iarba-ursului Planta folosita in medicina populara pentru febra si vatamari (Helianthemum nummularium). 132 (Bot; ic) iarba-osului Malaoaia-stancilor (Helianthemum rupifragum). 133 (Bot; ic) iarba-ovazului, iarba-vantului Obsiga (Bromus japonicus). 134 (Bot; iac) Secarea (Bromus secalinus). 135 (Bot; ic) iarba-paduchelui, iarba-paduchilor Pintenel (Pedicularis paustris). 136 (Bot; ic) iarba-paduchilor, iarba-de-stranutat Rototele-albe (Achillea ptarmica). 137 (Bot; iac) Clocotici (Rhinanthus minor). 138 (Bot; iac) Balbisa (Stachys silvatica). 139 (Ic) iarba-palariei, iarba-parului Planta folosita in medicina populara, a carei radacina pisata se foloseste la dureri de cap, iar ceaiul din frunzele sale, impreuna cu alte plante, se foloseste contra racelii Si: brusture (Petasites hybrudus). 140 (Ic) iarba-pamantului, iarba-plamanilor, iarba-plumanei, iarba-plumanului Planata folosita in medicina populara pentru tratarea bolilor pulmonare Si: mierea-ursului (Pulmonaria officinalis). 141 (Bot; ic) iarba-parului Perisor (Elymus asper). 142 (Ic) iarba-parciului, iarba-sangelui, iarba-de-parci Planta folosita in medicina populara contra reumatismului si a ranilor la vite Si: napraznica (Geranium robertianum). 143 (Bot; ic) iarba-piciorul-gainii floare-de-leac (Ranunculus repens). 144 (Ic) iarba-porcilor, (reg) iarba-jermilor, iarba-puricelului, iarba-purecilor, iarba-tantarilor, iarba-viermilor, iarba-iute, iarba-amara, iarba-creata Planta folosita in medicina populara care se pune in incaltaminte contra bataturilor sau pe ranile vitelor ca sa nu faca viermi Si: Iarba-rosie (Polygonum persicaria). 145 (Ic) iarba-porcilor, iarba-tunului, iarba-de-gradina, iarba-grasa, iarba-grasa-de-gradina Planta cu tulpina ramificata si intinsa pe pamant, cu frunze carnoase, lucioase si flori galbene (Portulaca oleracea). 146 (Ic) iarba-porcului, iarba-sarata Planta folosita in medicina populara contra umflaturilor de la maini si contra afectiunilor pulmonare Si: branca (Lobaria pulmonaria). 147 (Ic) iarba-porcului, iarba-grasa, iarba-grasa-de-ghiol, iarba-sarata Branca (Salicornia europaea). 148 (Bot; ic) iarba-porcului, iarba-sarata Saricica (Salsola kali). 149 (Iac; sic iarba-de-tranji, iarba-neagra) Planta folosita in medicina populara contra scrofulozei, contra crupului difteric la porci Si: buberic (Scrophularia nodosa). 150 (Bot; ic) iarba-porcului, iarba-sarata Branca (Stereum hirsutum). 151 (Bot; ic) iarba-porcului Plevaita (Xeranthemum annuum). 152 (Bot; ic) iarba-porumbilor Gainusi (Isopyrum thalictroides). 153 (Ic) iarba-purecilor, iarba-puriceilor, iarba-puricelui, iarba-viermilor, iarba-iute, iarba-rosie Planta folosita in medicina populara veterinara in tratamentul ranilor de la picioarele viteilor si pentru colorarea lanei in galben Si: dintele-d******i (Polygonum hydropiper). 154 (Ic) iarba-purecilor, iarba-puricelui, iarba-amara, iarba-creata, iarba-de-facut-copii, iarba-rosie Planta Polygonum lapathifolium). 155 (Bot; ic) iarba-puricelui Puricica (Pulicaria vulgaris). 156 (Ic) iarba-raiului Planta folosita in medicina populara la crampe stomacale si diaree Si: vetrice (Chrysanthemum macrophyllum). 157 (Bot; ic) iarba-ratelor, (reg) iarba-rea Mana-de-apa (Glyceria aquatica). 158 (Ic) iarba-randunelei, iarba-randunicii, iarba-de-negei, iarba-de-negi Planta folosita in medicina populara impotriva negilor si a bubelor de piele Si: rostopasca (Chelidonium majus). 159 (Bot; Ic) iarba-randunelei-mici Rosuta (Anagalis caerulea). 160 (Iac) Planta folosita in medicina populara contra bolilor de piele, a scorbutului si a hemoroizilor Si: untisor (Ficaria verna). 161 (Ic) iarba-roilor, iarba-albinelor, iarba-stupilor, iarba-stupului Planta folosita pentru frecatul cosnitelor cu care se prind stupii roiti sau, in medicina populara, sub forma de ceai contra durerilor de dinti, de urechi si de piept si ca expertorant sau c*****c Si: roinita (Melissa officinalis). 162 (Bot; ic) iarba-sasului Coada-calului (Hippuris vulgaris). 163 (Bot; ic) iarba-sagetii Sageata-apei (Sagittaria sagittifolia). 164 (Ic) iarba-sangelui, iarba-de-langoare, iarba-de-lungoare Planta folosita in medicina populara contra febrei tifoide, s*********i, frigurilor, decoctul dandu-se la vitele bolnave de sange Si: galbinele (Lysimachia vulgaris). 165 (Ic) iarba-Sfintei-Marii Planta Hierochloe australis. 166 (Ic) iarba-Sfintei-Sofia Planta intrebuintata pentru confectionarea maturilor Si: pelinita (Artemisia pontica). 167 (Ic) iarba-smeului, iarba-urechii, iarba-de-urechi, iarba-grasa, iarba-grasa-de-urechi, iarba-groasa Planta folosita in medicina populara contra urateniei si in unele credinte populare (Sedum maximum). 168 (Ic) iarba-smizii, iarba-smida, iarba-smiza Planta folosita in medicina populara contra durerilor de cap, a lipsei poftei de mancare Si: dumbat (Teucrium chamaedrys). 169 (Ic) iarba-soarelui Planta ai carei rizomi, frunze si flori se folosesc in medicina populara la vindecarea ranilor Si: arnica (Arnica montana). 170 (Iac) Planta folosita in medicina populara contra dalacului Si: vanilie-salbatica (Heliotropium europaeum). 171 (Bot; iac; sic iarba-dulce) Barba-caprei (Tragopogon orientalis). 172 (Bot; ic) iarba-somnului Urechea-porcului (Salvia verticillata). 173 (Bot; iac) Papanasi (Trifolium arvense). 174 (Bot; ic) iarba-spurcului, iarba-intaritoare Vinerita (Ajuga reptans). 175 (Bot; iac; sic iarba-infarinata, iarba-piciorul-gastei) Spanacul-ciobanilor (Chenopodium bonus-henricus). 176 (Bot; ic) iarba-stupului Aparatoare (Calamintha clinopodium). 177 (Bot; ic) iarba-surpaturii Feciorica (Herniaria incana). 178 (Ic) iarba-surzilor Mica planta ierboasa din familia saxifragaceelor, cu tulpina dreapta si flori albe-galbui care creste prin regiuni stancoase (Saxifraga aizoon). 179 (Bot; ic) iarba-sarpelui Coada-zmeului (Calla palustris). 180 (Iac; sic iarba-serpilor) Planta al carei rizom se foloseste ca vermifug Si: feriga (Dryopteris filix-mas). 181 (Ic) iarba-sarpelui, iarba-vatamaturii Planta folosita in medicina populara sau care se usuca si se da la vite pentru a da mai mult lapte Si: muma-padurii (Lathraea squamaria). 182 (Ic) iarba-sarpelui Planta care se foloseste in medicina populara la spalatul ranilor provocate de muscatura serpilor Si: mana-Maicii-Domnului (Orchis maculata). 183 (Bot; iac) Soparlita (Veronica chamaedrys, Veronica latifolia, Veronica teucrium). 184 (Bot; ic) iarba-serii Buruiana-de-ghing (Gentiana praecox). 185 (Bot; ic) iarba-soarecului Pliscul-cucoarei (Erodium cicutarium). 186 (Ic) iarba-soparlei, iarba-soparlelor, iarba-rosie Planta cu rizom gros, carnos, cu tulpina terminata in spic, cu frunze ovale si flori mici, albe-roz (Polygonum viviparum). 187 (Bot; ic) iarba-tainei Lacramita (Catabrosa aquatica). 188 (Bot; ic) iarba-taieturii, iarba-bubii, iarba-talharului, iarba-vantului, iarba-de-rana, iarba-de-rani Vindecea (Betonica officinalis). 189 (Ic) iarba-taieturii Planta care se foloseste in medicina populara ca stimulent (in rachiu), contra durerilor de cap, hepatita, astmului, iar minerii din Muntii Apuseni folosesc tulpinile ca fitil pentru explozii Si: lumanarica (Gentiana asclepiadaea). 190 (Bot; iac; sic iarba-fierului, iarba-de-tartil) Incheietoare (Sideritis montana). 191 (Ic) iarba-talharului Planta folosita in medicina populara la taieturi si rani Si: talharea (Mycelis muralis). 192 (Ic) iarba-tunului, iarba-ciutei, iarba-urechii, iarba-de-soldina, iarba-de-soaldina, iarba-de-tranji, iarba-grasa Planta cu frunze ovale, cu flori galbene in corimb (Sedum acre). 193 (Bot;ic) iarba-tunului, iarba-ciutei, iarba-urechii Ruja (Sedum rosea). 194 (Bot; ic) iarba-untului, iarba-vantului Verigel (Orobanche caryophzllacea). 195 (Bot; ic) iarba-untului Craielici (Orobanche lutea). 196 (Bot; ic) iarba-uraciunii Garofita (Dianthus carthusianorum). 197 (Bot; iac) Garofite-de-munte (Dianthus compactus). 197 (Ic) iarba-ursului Planta care se fierbe pentru colorarea lanii in verde Si: pedicuta (Lycopodium clavatum). 198 (Bot; iac) Ciuperca nedefinita mai indeaproape (Ramaria aurea). 199 (Bot; ic) iarba-vatamaturii, iarba-ghimpoasa Ghimparita (Crypsis aculeata). 200 (Bot; ic) iarba-vatamaturii Scrintitoare (Potentilla argentea). 201 (Ic) iarba-vantului Planta a carei radacina se foloseste in medicina populara contra diareei Si: neghina (Agrostemma githago). 202 (Iac) Planta cu frunze liniare, cu flori violacee sau verzi in spicule (Apera spica-venti). 203 (Bot; Trs; iac) Stelita (Aster amellus). 204 (Bot; iac) Coama-de-aur (Aster linosyris). 205 (Bot; iac; sic iarba-cainelui, iarba-caineasca) Pir-gros (Cynodon dactylon). 206 (Bot; ic) iarba-vantului Opaita (Melandryum album). 207 (Iac) Planta folosita la vopsitul oualelor Si: deditei (Pulsatilla vulgaris). 208 (Ic) iarba-voinicului Planta care atunci cand este tanara se foloseste ca salata de primavara si in medicina populara Si: nasturel (Nasturtium officinale). 209 (Bot; iac) Brancuta (Sisymbrium officinale). 210 (Bot; ic) iarba-vrajitoarei Tilisca (Circaea lutetiana). 211 (Ic) iarba-vulturului Planta din familia compozitelor cu frunze lanceolate sau liniare, cu flori galbene in capitule (Hieracium umbellatum). 212 (Ic) iarba-zgaibii Planta utilizata in medicina populara Si: spanac-porcesc (Chenopodium hybridum). 213 (Iac; sic iarba de zgaibi, iarba de zgaiba) Planta Lapsana communis. 214 (Reg; ic) iarba-zgaibii Planta folosita in medicina populara contra zgaibii Si: caldarusa-popii (Nicandra physaloides). 215 (Ic) iarba-albastra Planta din familia gramineelor, cu frunze plane, ingramadite la baza tulpinei, care creste prin locuri umede (Molinia coerulea). 216 (Ic) iarba-alba de slatina, iarba-de-galbeaza, iarba-de-sare, iarba-de-saratura Planta Puccinelia distans. 217 (Ic) iarba-amara, iarba-creata, iarba-mare Planta folosita in medicina populara contra durerilor de cap si a durerilor de urechi Si: granat (Chrysanthemum parthenium). 218 (Bot; ic) iarba-amara, iarba-creata Schinel (Cnicus bedictus). 219 (Bot; ic) iarba-baloasa Colacul-babei (Alchemilla acutiloba). 220 (Bot; ic) iarba-barboasa Pelin negru (Artemisia vulgaris). 221 (Bot; iac; sic iarba-ghimpoasa) Costrei (Echinochloa crus-gali). 222 (Bot; ic) iarba-caiasa, iarba-lunga-de-lac, iarba-lungoare Urda-vacii (Cardaria draba). 223 (Bot; ic) iarba-ce-moaie-vinele, iarba-intaritoare-a-vinelor Canale (Impatiens balsamina). 224 (Bot; ic) iarba-costrei Mohor (Setaria verticillata). 225 (Bot; ic) iarba-de-apa, iarba-f******a, iarba-lanoasa Siminoc (Gnaphalium uliginosum). 226 (Bot; ic) iarba-de-bahna Ierboi-de-bahna (Beckmannia erucaeformis). 227 (Bot; ic) iarba-de-boale, iarba-de-langoare, iarba-de-lungoare, iarba-de-rana, iarba-de-toate-boalele Usturoita (Alliaria officinalis). 228 (Ic) iarba-de-bou-salbatica Planta Anchusa ochroleuca. 229 (Bot; iac) Limba-boului ( Anchusa officinalis). 230 (Ic) iarba-de-cale, iarba-grasa-de-gradina Planta cu numeroase intrebuintari in medicina populara: frunzele se aplica pe rani si se folosesc la boli de ochi, sucul se foloseste contra limbricilor si radacina este folosita la prepararea unui ceai contra afectiunilor pulmonare si gastrice Si: patlagina (Plantago major). 231 (Iac) Planta folosita in medicina populara in afectiunile pulmonare Si: patlagina (Plantago media). 232 (Ic) iarba-de-cositor Planta folosita frecvent in medicina populara Si: coada-calului (Equisetum arvense). 233 (Bot; iac) Pipirig (Equisetum hiemale). 234 (Bot; ic) iarba-de-crescut-parul Tortel (Cuscuta epithymum). 235 (Bot; ic) iarba-de-dat, iarba-casunaturii, iarba-f******a Talpa-gastii (Leonurus c*****ca). 236 (ic) iarba-de-dureri Coada-cocosului (Polygonatum latifolium). 237 (Iac; sic iarba-de-durori) Planta al carei rizom se foloseste in medicina populara contra podagrei (Polygonatum odoratum). 238 (Bot; ic) iarba-de-friguri Traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris). 239 (Ic) iarba-de-ghiata Planta ornamentala, suculenta cu flori viu si variat colorate Si: gheata (Mesembrianthemum crystallinum). 240 (Bot; ic) iarba-de-greutate Suliman (Ajuga genevensis). 241 (Bot; ic) iarba-de-inima-rea, iarba-rosie Punga-babei (Pulicaria dysenterica). 242 (Bot; ic) iarba-de-intruiele Canepioara (Eupatorium cannabinum). 243 (Ic) iarba-de-margina, iarba-vapsatoare Planta care se foloseste la vopsirea lanii in rosu Si: roiba (Rubita tinctorum). 244 (Bot; ic) iarba-de-munte Paius (Festuca ovina). 245 (Bot; ic) iarba-de-negei Aior (Euphorbia esula). 246 (Bot; iac; sic iarba-de-raie) Alior (Euphorbia helioscopia). 247 (Ic) iarba-de-om-sarac Planta folosita in medina populara Si: avrameasca (Gratiola officinalis). 248 (Bot; reg; ic) iarba-de-par Buruiana-de-par (Chara). 249 (Ic) iarba-de-pasari Planta folosita in medicina populara veterinara Si: scanteuta (Anagallis arvensis). 250 (Iac) Planta folosita in medicina populara la scrantituri, cangrene etc Si: rocoina (Stellaria media). 251 (Ic) iarba-de-perina Planta folosita la vopsitul in galben Si: floare-de-perina (Anthemis tinctoria). 251 (Ic) iarba-de-piatra Planta aromata, melifera si furajera folosita in medicina populara contra frisoanelor si leucoreei sau pentru aromatizarea tutunului, iar planta uscata se asaza in haine contra moliilor Si: sulfina (Melilotus officinale). 252 (Ic) iarba-de-plamani Planta medicinala folosita contra durerilor de piept (Centaurea micranthos). 253 (Bot; ic) iarba-de-rovina Bumbacarita (Eriophorum v*******m). 254 (Ic) iarba-de-saratura Planta Suaeda maritima. 255 (Ic) iarba-de-slatina Planta Poa bulbosa vivipara. 256 (Bot; ic) iarba-de-smida Struna-cocosului (Cerastium vulgatum). 257 (Ic) iarba-de-soponit, iarba-de-taietura Planta al carei rizom se foloseste la prepararea sapunului Si: sapunarita (Saponaria officinalis). 258 (Bot; ic) iarba-de-Susan Costrei (Sorghum halepense). 259 (Ic) iarba-de-soaldina Planta Sedum hillebrandii. 260 (Bot; ic) iarba-de-talan Ruscuta-primavaratica (Adonis vernalis). 261 (Ic) iarba-de-telina, iarba-englezeasca Planta folosita in medicina populara la bai contra reumatismului Si: zizanie (Lolium perene). 262 (Ic) iarba-de-urechi Ciuperca din familia pezizaceelor Si: urechea-babei (Peziza aurantia). 263 (Iac) Planta folosita in medicina populara contra tusei, ranilor si a febrei Si: navalnic (Phyllitis scolopendrium). 264 (Bot; iac; sic ~a-grasa) Gheata (Sedum spectabile). 265 (Ic) iarba-de-vatam Planta folosita in medicina populara contra tranjii si contra unor boli care apar la vite Si: linarita (Linaria vulgaris). 266 (Ic) iarba-de-zugravit, iarba-vapsatoare Planta folosita in medicina populara la dropica si contra galbezei la oi Si: drobusor (Isatis tinctoria). 267 (Bot; ic) iarba-deasa, iarba-dulce-de-balta Hirusor (Poa annua). 268 (Bot; ic) iarba-deasa Firisca-soparlelor (Poa alpina). 269 (Bot; iac) Firicea (Poa bulbosa). 270 (Iac) Planta cu tulpini subtiri, cu frunze inguste si flori verzi, dispuse in panicule (Poa nemoralis). 271 (Iac) Firuta (Poa pratensis). 272 (Bot; iac) Suvar-de-munte (Poa trivialis). 273 (Bot; ic) iarba-dulce, iarba-dulce-de-balta Rourica (Glyceria fluitans). 274 (Bot; ic) iarba-dulce Lemn-dulce (Glycyrrhiza glabra). 275 (Iac) Planta Nonnea atrata. 276 (Iac) Planta folosita in credinte populare Si: barba-caprei (Tragopogon pratensis). 278 (Iac; sic iarba-dulce-de-munte, iarba-dulce-de-padure) Planta cu frunze lanceolate, cu sporangii pe ambele parti ale nervurii mediane (Polypodium vulgare). 279 (Ic) iarba-f******a Planta amintita in cantecele populare Si: siminoc (Helichrysum arenarium). 280 (Bot; iac; sic, reg, iarba-neagra) Talpa-lupului (Leonurus marrubiastrum). 281 (Iac; sic iarba-mambie) Planta folosita in medicina populara contra durerilor de mijloc Si: voronic (Marrubium vulgare). 282 (Bot; ic) iarba-frumoasa Banuti (Bellis perenis). 283 (Ic) iarba-grasa, iarba-laptoasa Planta folosita in medicina populara contra afectiunilor pulmonare sau, fiarta in lapte, se foloseste pentru cicatrizarea urmelor lasate de varsatul de vant pe fata Si: amareala (Polygala vulgaris). 284 (Bot; ic) iarba-grasa, ĩarba-grasa-de-gradina Agurijoara (Portulaca grandiflora). 285 (Ic) iarba-grasa Planta Sedum purpureum. 286 (Ic) iarba-grasa-de-gradina, iarba-nodoroasa, iarba-rosie Planta care se foloseste in medicina populara sub forma de ceai contra diareei si in medicina populara veterinara Si: troscot (Polygonum aviculare). 287 (Ic) iarba-impuscata, iarba-starpitului Planta care se foloseste in medicina populara amestecata cu rachiu contra durerilor de stomac (Hypochoeris maculata). 288 (Bot; ic) iarba-infa(r)inata Fraga-tatarasca Chenopodium foliosum). 289 (Ic) iarba-lata Planta Carex digita. 290 (Bot; iac) Stanjenei (Iris germanica). 291 (Ic) iarba-laptoasa Planta folosita in medicina populara ca purgativ drastic contra afectiunilor biliare Si: buruiana-de-venin (Euphorbia lathyris). 292 (Iac) Planta Polygala major. 293 (Bot; ic) iarba-lipitoare Lipicioasa (Galium aparine). 294 (Bot; ic) iarba-macris Macris (Rumex acetosa). 295 (Ic) iarba-mare, iarba-mare-frumoasa, (Mun) iarba-neagra Planta erabacee cu tulpina paroasa si ramificata, cu frunze mari si flori galbene, folosita in medicina populara contra tusei, febrei tifoide, raiei, durerilor de cap si caderii parului Si: oman (Inula helenium). 296 (Ic) iarba-mare Planta Inula oculus-christi. 297 (Bot; iac) Limba-oii (Leuzea salina). 298 (Iac) Planta folosita in medicina populara contra bubelor si uneori la vopsitul in negru Si: zarna (Solanum nigrum). 299 (Bot; ic) iarba-muceda F*******e (Filago arvernsis). 300 (Ic) iarba-neagra Planta din familia ericaceelor cu frunze mici liniare si flori albe sau trandafirii folosita in medicina populara contra taieturilor (Calluna vulgaris). 301 (Bot; iac) Orastica (Lathyrus niger). 302 (Bot; iac) Izma-creata (Mentha crispa). 303 (Bot; Olt; iac) Izma-buna (Mentha piperita). 304 (Iac) Planta Prunella grandiflora. 305 (Bot; iac) Busuioc-salbatic (Prunella laciniata). 306 (Iac) Planta cu frunze dintate si cu flori brune-purpurii la exterior si galbene-verzui la interior folosita in medicina populara pentru vindecarea ranilor si a s*********i (Scrophularia alata). 307 (Bot; ic) iarba-noduroasa Golomat (Dactylis glomerata). 308 (Bot; ic) iarba-puturoasa Puciogna (Bifora radians). 309 (Bot; iac) Coriandru (Coriandrum sativum). 310 (Bot; ic) iarba-radacina Angelina-salbatica (Angelica sylvestris). 311 (Ic) iarba-rea Planta Aconitum tauricum. 312 (Bot; ic) iarba-rosie Carligioare (Bidens cernuus). 313 (Iac) Planta ale carei inflorescente sunt folosite in medicina populara pentru proprietatile lor diuretice si diaforetice Si: dentita (Bidens tripartitus). 314 (Bot; iac; sic iarba-salbatica) Trestie-de-cimp (Calamagrotis epigeios). 315 (Ic) iarba-rosie Planta folosita in medicina populara pentru proprietatile sale diuretice Si: slabanog (Impatiens noli-tangere). 316 (Bot; iac) Hrisca-deasa (Polygonum dumetorum). 317 (Bot; iac) Pungulita (Thlaspi arvense). 318 (Bot; ic) iarba-rosie-brosteasca Salcuta (Polygonum amphibitum). 319 (Bot; ic) iarba-rosie-tatareasca Hrisca-tatareasca (Fagopyrum tataricum). 320 (Ic) iarba-rosioara Planta Silene acaulis. 321 (Ic) iarba-saraca Planta Onobrychis viciaefolia. 322 (Ic) iarba-scaioasa Planta cu tulpini difuze, ramificate, cu frunze plane, rigide, cu cili si cu flori verzui sau violacee in spicule (Tragus racemosus). 323 (Ic) iarba-sfanta Lemnul-Maicii-Domnului (Santolina chamaecyparissus). 324 (Ic) iarba-spornica, iarba-fiarelor,iarba-fierului Planta folosita in medicina populara la rani, abcese, dureri de cap, de ficat splina si rinichi Si: sporici (Verbena officinalis). 325 (Bot; ic) iarba-stricatoare Cruciulita (Senecio vulgaris). 326 (Bot; ic) iarba-serpeasca Steregoaie (Veratrum nigrum). 327 (Bot; ic) iarba-treirai Trei-rai (Hepatica nobilis). 328 (Bot; ic) iarba-untoasa Foaie-grasa (Pinguicula vulgaris). 329 (Ic) iarba-usturoasa Planta paroasa, cu frunze oblongii, dintate adanc pe margine, cu flori rosii-purpurii in verticile, mirosind slab a usturoi (Teucrium scordium). 330 (Ic) iarba-vantoasa Planta Kochia prostrata.

balsamina f., pl. e (vgr. balsamine, o planta, lat. balsaminus, -ina, inum, de balsam, d. balsamum, balsam; fr. balsamine). Bot. O planta de gradina originara din India, cu frunze lanceolate dintate, cu flori albe, rosii sau pestrite si cu fructe capsulare care se deschid subit cind le atingi (impatiens balsamina sau balsamina hortensis). – Pop. copacel (Bz.), nacil (Cov.), piersicel (Prah.), slabanog (Mold. nord) si altfel.

aglica si (Gorj) oglica f., pl. i (bg. aglika, sirb. jaglika, aglica. Cp. si vgr. aglis, catel de usturoi. V. Bern. 1,443). O planta erbacee rozacee cu flori albe sau rosiatice odorante asezate in corimbi si cu fructe capsulare (spiraea filipendula sau filipendula hexapetala). Radacinile ei tuberculoase proaspete miroase a flori de portocale, contin amidon si tanin, si de aceia-s alimentare si astringente. – Se numeste si teisor.

CORCODUS s. m. Arbore sau arbust din familia rozaceelor, inalt de 6-8 m, cu frunze eliptice, ovale sau obovate, serate, flori albe solitare si fructe drupe (Prunus cerasifera); originar din Asia; la noi se gaseste cultivat ca arbore fructifer si adesea salbaticit.

catalpa f., pl. e (fr. catalpa, de orig. nest.). Un frumos arbore cu flori albe originar din America de Nord (Carolina). Are frunze mari ovale, flori albe punctate cu ros si fructe ca roscovele, dar care nu se maninca.

calin m. (d. calina). Un copacel caprifoliaceu care creste pin [!] paduri si tufisuri umede si care are flori albe si bobite rosii zemoase si acrisoare (viburnum opulus). Adj. Bou calin, cam cenusiu cu botu, coada si picioarele negricioase (Est. Rar).

catina (est) si catina (vest) f., pl. i (lat. catena, lant). Un maracine (cu frunze laceolate, cu bace mici rosii lungarete) care se intrebuinteaza la facerea gardurilor vii (lycium vulgare), numit si d*****a. Un frumos copacel numit si catina mica, cu flori albe rosiatice, ale carui ramuri verzi pot inlocui hameiu la fabricarea berii si se pot intrebuinta si´n vapsitorie [!] ca sa coloreze in negru (myricaria [sau tamarix] germanica). – In nord catina.

bob m. ca planta si n., pl. uri (ca si orzuri) ca marfa, mincare sau feluri de bob (vsl. bg. rus. bobu, bob. Ung. bab. V. boaba, bobita, bobornic). O planta leguminoasa papilionacee cu cotoru drept in sus, cu flori albe, ca pastari ca si fasolea, dar mult mai groase (vicia faba sau faba vulgaris). Frunctu ei: azi am mincat bob. S.m. Graunte de leguma sau orice bobita intrebuintata la ghicit viitoru, cum fac oamenii din popor. A da in bobi sau cu bobii, a ghici dupa cum cad bobii, cum fac babele. Par’c’am dat in bobi, am nemerit parc’a’as fi stiut dinainte. Bob numarat, exact, tocmai. A nu zice bob (adv.), a nu zice nimic. S.n., pl. boabe. Graunte, boaba globul: bob de mazare, de margaritar. Orzu a legat bob mult, a produs spicu viguros.

CRETUSCA (‹ cret) s. f. Planta erbacee, perena, melifera si medicinala, din familia rozaceelor, inalta de 100-200 cm, cu flori albe dispuse in corimb, raspindita in regiunea montana (Filipendula ulmaria).

cocosel m., pl. ei. Cocos mic. Numele mai multor plante ranunculacee numite si ruscuta si spinz (adonis). Pl. Floricele, mizilic, graunte de papusoi care au explodat la foc si au aspectu unor flori albe. – In est cu-.

TAPOSICA (‹ tepos) s. f. 1. Planta erbacee perena din familia poancee (graminee), de culoare verde-cenusie, cu tulpina scunda (10-30 cm), aspra in partea superioara, cu frunze subtiri, rigide, aspre si spiculete uniflore dispuse unilateral intr-un spic terminal ingust (Nardus stricta); paisita, parul-porcului (1 b). Raspandita in etajul montan si cel subalpin, pe soluri acide, sarace; formeaza adesea asociatii compacte, monodominante (nardete) sau in asociatie cu paiusul rosu (festuceto-nardete). Se extinde masiv pe terenuri suprapasunate, orizontale sau slab inclinate. Nardetele sunt asociatii cu biodiversitate redusa, montane, slab productive; actiunile de ameliorare a pajistilor au in vedere inlocuirea t. cu alte specii mai valoroase. 2. Planta erbacee din familia apiacee (umbelifere), aspru-paroasa, cu frunze penate, cu flori albe sau roz si cu fruct acoperit cu peri rigizi (Tordylium maximum).

SANSEVIERIA (de la R. de Sangro, print de Sanseviera), planta decorativa de apartament din fam. agavacee (S. trifasciata) originara din Africa. Din radacina pornesc direct frunze lungi, lanceolate, rigide si lucioase, verzi, cu dungi neregulate albe-argintii care ii dau un aspect zebrat. Unele soiuri au marginea frunzelor tivita cu galben. Infloreste foarte rar; inflorescenta este un ax lung pe care sunt dispuse din loc in loc flori albe, tubulare, placut mirositoare. Planta putin exigenta la lumina, foarte rezistenta. Sin. sabiuta (2).

ROCOTEA (cf. rocoina) s. f. Planta erbacee perena toxica din familia cariofilaceelor, inalta pana la 60 cm, cu frunze opuse, liniare si cu flori albe, dispuse in cime terminale (Stellaria graminea). Se cunosc c. 120 de specii raspandite pe tot globul.

ROINITA² (‹ roi²) s. f. Planta erbacee perena, din familia labiatelor, cu rizom, orizontal, tulpina inalta de 30-80 cm, cu frunze ovale si cu flori albe sau liliachii, placut mirositoare, asezate in verticile axilare (Melissa officinalis). Din frunze se extrage un ulei volatil, utilizat in ind. farmaceutica. Folosita de apicultori pentru atragerea in r. (1) a roiurilor de albine. R. este si o buna planta melifera.

SALCAM (‹ tc.) s. m. Arbore din familia leguminoaselor, inalt pana la 30 m, cu frunze imparipenat-compuse prezentand cate doi ghimpi la baza, cu flori albe mirositoare, melifere, dispuse in raceme, fructe pastai (Robinia pseudacacia). Originar din America de Nord, a fost introdus in Franta (1600), apoi ti in alte tari europene, mai tarziu si in Romania (1750) ca planta ornamentala. Creste de la campie pana in regiunea dealurilor find rezistent la seceta. Lemnul este folosit pentru obiecte de uz gospodaresc si pentru foc. S. este cultivat in plantatii forestiere pentru productia de lemn, pentru fixarea coastelor, taluzelor, dunelor nisipoase si ca perdele parazapezi de-a lungul drumurilor. Din flori se prepara bautir racoritoare si produse de cofetarie. ◊ S. galben = arbust din familia leguminoaselor, inalt de 3-6 m m, cu frunze trifoliate si cu flori galbene in raceme mari (Laburnum anagyroides). Din lemn se fac obiecte de arta si mobile fine. ◊ S. japonez = arbore inalt de 20 m, asemanator cu salcamul, cu flori galbui in panicule mari terminale, cu pastai de forma caracteristica (strangulate intre seminte), indehiscente (Sophora japonica). Originar din E Asiei, la noi a fost introdus in parcuri si gradini.

SAPOTIER (‹ fr., cf. sp. zabot, cuv. aztec) s. m. Arbore originar din America tropicala, avand tulpina de 10-25 m inaltime, bogat in latex de culoare alba (chicle), cu frunze alterne ce au la subsuoara flori albe solitare, fructul baca cenusie, de marimea unei lamai (Achras sapota); cultivat in toate tarile tropicale.

PORTOCAL (‹ portocala) s. m. Pom fructifer din familia rutaceelor, originar din Asia, inalt de 2-4 m, cu frunze persistente, cu flori albe parfumate si cu fructe sferice galben-rosietice, comestibile (Citrus auruntium). Adus in Europa in timpul cruciadelor, a fost introdus in cultura mai ales in zona mediteraneana, dar si in alte regiuni cu clima subtropicala (ex. California).

PADUCEL (lat. peducellus) s. m. 1. Arbust din familia rozaceelor, inalt de c. 8 m, cu frunze ovale sau rombice si flori albe (Crataegus monogyna). Se cultiva uneori in scopuri ornamentale sau in perdele de protectie. este raspandit in Europa, Africa de Nord, V Asiei. In Romania creste frecvent, in toate regiunile, de la campie pana la alt. de 1.400 m. Fructele sunt comestibile si sunt folosite in ind. alimentara la prepararea marmeladelor. Frunzele, florile si fructele au utilizari in medicina ca hipotensive, vasodilatoare si sedative. 2. (Pop.) Boala de piele la talpile picioarelor si intre degetele de la picioare, care se manifesta prin mancarimi.

CERVANA, cervane, s. f. Numele a doua specii de plante erbacee cu frunzele crestate pe margine, cu florile albe si cu fructele nucule (Lycopus exaltatus si europaeus) – Et. nec.

GHIOCEL, ghiocei, s. m. Mica planta erbacee perena cu frunze liniare, cu o singura floare, alba, in forma de clopotel, aplecata in jos, care infloreste primavara foarte timpuriu; aisor (Galanthus nivalis). [Pr.: ghi-o-] – Cf. ghioc¹.

ANGELICA s. f. 1. Planta erbacee aromatica, cu frunze mari si cu flori alb-verzui, a carei radacina se intrebuinteaza in farmacie (Angelica archangelica); 2. Bautura alcoolica preparata din aceasta planta. [Var.: anghelica s. f.] – Din ngr. anghelika.

PRESCURITA, prescurite, s. f. Planta erbacee cu frunze dispuse in rozeta, cu flori alb-galbui (Sempervivum soboliferum). – Prescura + suf. -ita.

OPAIT, opaite, s. n. 1. Lampa mica, primitiva, care lumineaza cu ajutorul unui fitil introdus intr-un recipient umplut cu seu, ulei sau untura. 2. Numele a doua plante erbacee anuale sau perene cu tulpina paroasa, dintre care una cu florile albe, rar trandafirii, care se deschid seara, raspandind un miros placut (Melandryum pratense), iar alta cu frunzele paroase si cu florile albe (Melandryum nemorale). [Pr.: -pa-it. – Var.: opaiet s. n., opaita s. f.] – Cf. sl. opajecĩ, rom. vapaie.

F*******A, f*******e, s. f. 1. Planta erbacee din familia gramineelor, acoperita cu peri moi, cu frunze lungi, cu flori alburii sau rosietice (Holcus lanatus). 2. (La pl.) Planta erbacee din familia compozeelor, cu frunze lanceolate si flori alb-galbui (Filago arvensis). 3. (La pl.) Planta erbacee cu frunzele si tulpina paroase si flori mari rosii-purpurii (Lychius coronaria). – F******a + suf. -ica.

floriU, -IE, florii, adj. 1. (Rar) Plin de flori; inflorit. 2. (Pop.; despre animale) Cu pete albe. – floare + suf. -iu.

LAMAI, lamai, s. m. Arbust din tarile calde, cu frunze ovale lucitoare si florile albe, cultivat pentru fructele lui comestibile (Citrus limon). – Din lamaie (derivat regresiv).

AGLICA s. (BOT.; Filipendula vulgaris) (reg.) ferice, ferigea, oglice, teisor, barba-caprei, fereca-alba, floarea-soarelui-de-camp.

CIUIN s. (BOT.; Saponaria officinalis) odagaci, sapunarita, (reg.) berbecei (pl.), grozdica, juni (pl.), mielusei (pl.), sapuior, sapun, sapunar, sapunas, sapunel, sapunioara, sapunita, spu-marita, vacarica, vacarita, buruiana-alba, floa-rea-calugarului, floarea-studentului, flori-albe (pl.), flori-batai (pl.), flori-de-sopon (pl.), flori-de-ta-ietura (pl.), iarba-de-sapun, iarba-de-soponit, mararul-calului, rupturi-de-mal (pl.), spuma-ca-lului, (inv.) sapunare, sapunarica.

BUJOR ~i m. 1) Specie de plante erbacee decorative, cultivate pentru florile lor mari rosii, roz sau albe. 2) floare a acestor plante. ◊ ~-de-munte arbust exotic de munte, cu flori rosii sau roz mirositoare; smirdar; trandafir-de-munte. 3) fig. Copil frumos. Un ~ de fata. 4) fig. Roseata naturala a obrajilor. /<bulg. bozur

NUFAR ~eri m. 1) Planta erbacee acvatica, cu frunze ovale, plutitoare si cu flori mari, albe sau galbene. ~ alb. 2) floarea acestei plante. /<ngr. nufara

CALA³ s.f. Planta ornamentala cu flori mari rosii sau albe; floarea acestei plante. [< germ. Kalla, lat. calla].

potorel¹, potorei, s.m. (reg.; compus) potorei-albi = floare-de-colt.

CATALPA (‹ fr.) s. f. Gen de arbori ornamentali, originari din America de Nord, Cuba, China, de c. 10-30 m inaltime, foarte decorativi prin abundenta florilor albe sau galbui, prin marimea frunzelor ovale sau lobate si lungimea capsulelor (35-45 cm). In Romania s-a aclimatizat Catalpa bignonioides, numita, impropriu, castan japonez.

CERVANA, cervane, s. f. Numele a doua specii de plante erbacee cu frunzele crestate pe margine, cu florile albe (Lycopus exaltatus si europaeus).

COVALIU, Ion Bradut (1924-1991, n. Sinaia), pictor roman. Peisaje citadine si rurale („Cintec de toamna”), naturi statice („flori albe”), compozitii, portrete („Pictorul”), solid construite, cu accentuata tendinta catre decorativism („Desfasurare in spatiu”, „Pamintul copiilor”).

dalb, -a adj. P.P. (cind precede o vocala). Alb: florile dalbe. V. codalb.

BARBUSOARA, barbusoare, s. f. 1. (Rar) Diminutiv al lui barba; barbuta. 2. Planta erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene placut mirositoare; micsandra-salbatica (Erysimum repandum). ◊ Compus: barbusoara-de-munte = planta erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele bazale dispuse in rozeta, cu flori mici, albe sau galbui; tunicea (Arabis turrita). 3. (Reg.) Crusatea (Barbarea vulgaris). – Barba + suf. -usoara.

BROSCARITA, broscarite, s. f. Denumire data mai multor specii de plante erbacee acvatice cu flori hermafrodite, albe-verzui, dispuse in spice; notatoare (Potamogeton). – Broasca + suf. -arita.

BURIC, burice, s. n. 1. Orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus; cicatrice ramasa in mijlocul abdomenului dupa caderea cordonului ombilical; ombilic. ♦ Fig. Mijloc, centru. ◊ Expr. Buricul pamantului = centrul pamantului. A se crede (sau a se socoti) buricul pamantului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toti. ♦ Cordonul ombilical prin care fetusul primeste hrana din corpul mamei. 2. (In sintagma) Buricul degetului = varful degetului. 3. Compus: buricul-apei = planta erbacee cu flori mici, albe sau rosietice, dispuse in umbele (Hydrocotyle vulgaris). – Lat. *umbulicus (= umbilicus), prin deglutinare: un – buric.

CAMELIE, camelii, s. f. Planta ornamentala originara din China si din Japonia, cu frunze totdeauna verzi si cu flori mari, albe, sau rosii (Camelia japonica) – Din fr. camelia.

CAPER, caperi, s. m. Arbust spinos care creste in regiunile calde ale Europei, cu flori mari albe sau rosietice (Capparis spinosa). – Din it. cappero.

CARDAMA, cardamale, s. f. Planta erbacee mica, cu tulpina taratoare, ramificata si cu flori mici, albe (Nasturtium officinale). – Din ngr. kardamon.

CAPSUN, capsuni, s. m. Planta erbacee taratoare din familia rozaceelor, cu frunze trifoliate si cu flori mici albe, cultivata pentru fructele ei comestibile. (Fragaria moschata). – Din capsuna (derivat regresiv).

CARMAZ s. m., s. n. 1. S. m. Planta erbacee cu flori mici albe-roz, cu fructe in forma de bobite mici rosii sau negre, intrebuintate drept colorant (Phytolacca decandra). 2. S. n. Materie coloranta rosie, extrasa din fructele de carmaz (1) sau din gogosile unei insecte originare din Mexic; carmin. – Din tc. kirmız.

CHIMION s. m. 1. Planta erbacee umbelifera cu frunze penate si cu flori mici, albe-liliachii, ale carei seminte aromatice se intrebuinteaza in medicina, in bucatarie si la fabricarea lichiorurilor; chimen (Carum carvi). 2. Compus: chimion-de apa (sau -de-balta) = mararas. [Pr.: mi-on] – Din tc. kimyon.

CHITRU, chitri, s. m. 1. Arbore exotic cu flori mari, albe si cu fructe comestibile (Citrus medica). 2. (Impr.) Chitra. – Din chitra.

GARDENIE, gardenii, s. f. Gen de plante lemnoase tropicale si subtropicale, cu frunze verzi persistente, cu flori mari, albe, cu miros placut, care se cultiva si la noi ca plante decorative (Gardenia). – Din fr. gardenia.

GASCARITA, gascarite, s. f. 1. Numele a doua plante perene cu tulpina si frunzele acoperite cu peri, cu flori mici, albe (Arabis alpina si hirsuta). 2. Planta din familia cruciferelor cu frunzele spatulate sau oblonge (Arabidiopsis thaliana). – Gasca + suf. -arita.

LAUR, lauri, s. m. 1. Dafin. (La pl.) Frunzele dafinului (cu care se incununau odinioara eroii, poetii, oratorii); fig. glorie, victorie. ◊ Expr. A culege lauri = a avea succese, a deveni celebru. A se culca pe lauri = a se multumi cu succesele obtinute si a nu duce activitatea mai departe. 2. Arbust cu frunze persistente si lucioase, cu flori mici si cu fructe rosii (Ilex aquifolium). 3. Planta veninoasa cu miros neplacut, cu flori mari albe si cu fructul o capsula tepoasa; ciumafaie (Datura stramonium). ◊ Expr. (Fam. in fraze interogative sau exclamative) Am mancat laur(i) sau doar n-am mancat laur(i) = doar nu-s nebun. – Lat. laurus.

LACRIMIOARA, lacrimioare, s. f. 1. Diminutiv a lui lacrima; lacrimea, lacrimita, lacrimuta. 2. Mica planta erbacee cu flori mici, albe, placut mirositoare, de forma unor clopotei; margaritar. margaritarel, cercelusi (Convallaria majalis). [Var.: lacramioara s. f.] – Lacrima + suf. -ioara.

NUFAR, nuferi s. m. Numele a doua plante erbacee acvatice cu petiolul foarte lung, cu frunze late care plutesc la suprafata apei, una avand flori mari albe, cu miros placut (Nymphaea alba), cealalta flori galbene (Nuphar luteum); p. restr. floarea acestor plante. – din ngr. nufaro.

OPUNTIA s. f. Gen de plante din familia cactaceelor, carnoase, cu ramuri cilindrice sau turtite lateral, de forma ovala, cu spini asezati in smocuri, cu flori mari, albe, rosii sau galbene. (Opuntia); planta care face parte din acest gen. [Pr.: -ti -a] – Din lat., fr. opuntia.

USTUROITA, usturoite, s. f. Planta erbacee din familia cruciferelor, cu miros puternic de usturoi, cu flori mici, albe, intrebuintata in medicina; aisor (Alliaria officinalis). [Acc. si: usturoita] – Usturoi + suf. -ita.

MIRT, mirti, s. m. Arbust ornamental cu frunze alungite si persistente, cu flori mici, albe si parfumate, cultivat mai ales ca planta ornamentala (Myrtus communis). – Din lat. myrtus, fr. myrte, germ. Myrte.

MUSCATA, muscate, s. f. Numele mai multor plante erbacee perene, cu frunze reniforme, palmat-lobate si cu flori rosii, albe sau roz dispuse in umbele, cultivate ca plante decorative (Pelargonium). – Din bg. muskato, magh. muskata.

NAPRASNIC, -A, naprasnici, -ce, adj., subst. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine in mod neprevazut, dintr-o data; care se petrece fulgerator (si neplacut); neasteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stapanit; navalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-si poate stapani sentimentele, care actioneaza cu violenta; impulsiv, violent; aprig. 3. Care inspaimanta, ingrozeste (prin comportare); ingrozitor, cumplit. 4. Care depaseste cu mult limitele obisnuite (prin marime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlajgan. II. Subst. 1. S. m. Planta erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi si cu tulpina dreapta (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Planta erbacee cu tulpina dreapta, paroasa, cu frunze palmate si cu flori rosii-roz si miros neplacut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasinu.

SOIA s. f. Planta erbacee din familia leguminoaselor, cu flori mici, albe sau violete si cu fructul in forma de pastaie, avand semintele bogate in grasimi si protide, folosite in industria alimentara, in farmacie etc. (Glycine hispida). – Din fr. soja, soya, germ. Soja.

FRASINEL, frasinei, s. m. Planta erbacee medicinala si ornamentala, cu flori mari, albe sau trandafirii, placut mirositoare (Dictamnus fraxinella). ◊ Expr. A umbla (de) frunza frasinelului = a umbla fara nici un rost, fara nici un scop, a fi haimana; a hoinari. – Frasin + suf. -el.

PAR¹, peri, s. m. Pom din familia rozaceelor cu coroana piramidala, cu frunze ovale, cu flori mari, albe sau roz, cultivat pentru fructele lui comestibile (Pirus sativa). – Lat. pirus.

VENTRILICA, ventrilici, s. f. 1. Planta erbacee cu tulpina culcata sau agatatoare si cu flori albastre, care cresc la subsuoara frunzelor; ventricea. (Veronica tournefortii). 2. Planta erbacee paroasa, cu tulpina taratoare la baza si ridicata la varf, cu flori albastre, albe sau albe trandafirii, cu dungi inchise (Veronica officinalis). – Et. nec.

ARGINTICA, argintele, s. f. Arbust cu flori mari, albe si cu frunze verzi lucitoare pe partea superioara si albe pe cea inferioara. (Dryas octopetala). – Argint + suf. -ica.

ARSINIC, arsinici, s. m. Planta erbacee ornamentala cu flori rosii, albe sau pestrite (Lychnis chalcedonica). – Et. nec.

ORBALT, (1) orbalturi, s. n., (2) orbalti, s. m. (Inv. si pop.) 1. S. n. Erizipel, branca. 2. S. m. Numele a doua plante erbacee intrebuintate in medicina populara: a) planta veninoasa, cu tulpina subtire, cu frunze mari si flori mici, albe-galbui (Actaea spicata); b) silnica. – Din magh. orbanc.

VINARITA, vinarite, s. f. Planta erbacee cu frunze verticilate, cu flori mici, albe, placut mirositoare, folosita la parfumarea rufelor sau la aromatizarea unor bauturi (Asperula odorata). – Vin + suf. -arita.

PUNGULITA, pungulite, s. f. 1. Diminutiv al lui punga; punguta. 2. Planta erbacee de culoare verde-deschis, cu miros neplacut, cu flori mici, albe, dispuse in inflorescenta (Thlaspi arvense). – Punga + suf. -ulita.

SOPARLAITA, soparlaite, s. f. 1. (Pop.) Anghina difterica. 2. Numele a doua plante erbacee; a) planta melifera cu tulpina dreapta, cu frunzele ovale sau ascutite si cu florile albastre, rar roz, folosita in medicina populara (Veronica orchidea); b) mica planta cu flori mari, albe, rar rosietice, si cu fructul o capsula (Parnassia palustris). [Pr.: -la-i-] – Soparla + suf. -aita.

COSITA, cosite, s. f. 1. Parul lung al femeilor, impletit in una sau doua cozi; p. gener. par. ◊ Expr. A impleti cosita alba = a ramane fata batrana, nemaritata. ♦ Suvita de par. 2. Planta erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze terminate cu un carcel ramificat, cu flori mici, albe-albastrui (Vicia hirsuta). – Din bg. kosica.

VERBINA, verbine, s. f. Numele mai multor specii si varietati de plante erbacee decorative cu frunze dintate, ascutite la varf si acoperite cu peri, cu flori rosii, albe, purpurii sau liliachii; vervena (Verbena); planta apartinand uneia dintre aceste specii sau varietati. – Din lat. verbena.

STEVIE, stevii, s. f. Planta erbacee cu tulpina puternica, cu frunze ovale, comestibile, a carei radacina este folosita in medicina pentru proprietatile ei astringente si depurative (Rumex patientia). ◊ Compus: stevie-de-munte = planta erbacee perena, cu tulpina inalta de 50-100 cm, cu frunze palmate, cu flori mici albe-roz in inflorescente (Astrantia major). – Din sl. stavije, bg. stavel, scr. stavlije.

FETICA s. f. 1. (Pop. si fam.) Fetita. 2. Planta erbacee cu flori mici, albe-albastrui, ale carei frunze, de forma ovala, sunt consumate ca salata (Valerianella olitoria). – Fata + suf. -ica.

ZMEOAICA, zmeoaice, s.f. 2. Planta erbacee cu tulpina e****a, inalta si paroasa, avand frunze lunguiete, ascutite si flori mici, albe sau purpurii; somnoroasa. 3. (Fig.) Iapa tanara si iute.

ORZOAICA s. f. Specie de orz al carei spic este format numai din doua randuri de boabe, mai bogate in amidon decat ale orzului si folosite la fabricarea berii; orzoaie (Hordeum distichon). ◊ Compus: orzoiaca-de-balta = planta erbacee care creste in apele statatoare sau lin-curgatoare, cu frunze liniare ingramadite la baza tulpinii si cu flori mici, albe-verzui (Vallisneria spiralis). – Orz + suf. -oaica.

floriCEA, -ICA, floricele, s. f. 1. Diminutiv al lui floare (I 1); florisoara. 2. (La pl.; si in sintagmele floricele boabe sau floricele de porumb) Boabe de porumb prajite, umflate si crapate, care seamana cu niste flori mici albe; cocosei, cocosi. – floare + suf. -icea, -icica.

YUCCA s.f. inv. Planta liliacee arborescenta din India si America, cu frunze lungi, in smocuri si flori mari, albe sau violete, aclimatizata in tarile temperate ca planta ornamentala. · Fibra textila obtinuta din yucca. (din engl., fr. yucca)

LIMBARITA, limbarite, s. f. 1. Planta cu tulpina dreapta, ramificata, cu flori mici, albe sau trandafirii, care creste prin locuri umede (Alisma plantago-aquatica). 2. Fig. (Fam.) Tendinta, inclinatie de a vorbi mult (si fara rost), de a flecari, de a trancani. – limba + suf. -arita.

MLASTINITA, mlastinite, s. f. Nume dat mai multor plante erbacee, cu frunze lanceolate, cu flori verzi, albe, roz si rosii (Epipactis). – Mlastina + suf. -ita.

MOSMON, mosmoni, s. m. Pom fructifer din familia rozaceelor, cu tulpina inalta, cu frunze eliptice, cu flori mari, albe si cu fructe comestibile (Mespilus germanica). – Din mosmoana (derivat regresiv).

NARCISA, narcise, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu frunze lungi, usor indoite pe nervura principala, cu flori solitare, albe sau galbene, fin parfumate (Narcissus). [Var.: (rar) narcis s. m.] – Din fr. narcisse, lat. narcissus.

NASTUREL, nasturei, s. m. 1. Diminutiv al lui nasture; nasturas. 2. Planta erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina taratoare, cu flori mici. albe, grupate in inflorescente bogate, intrebuintata ca salata si ca planta medicinala (Nasturtium officinale). – Nasture + suf. -el.

DORNIC, -A, dornici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Plin de dor; doritor, nerabdator sa faca, sa obtina ceva. 2. S. m. Planta erbacee cu frunzele lungi si inguste si cu flori mici, albe (Falcaria sioides). – Dor + suf. -nic.

TIGVA, tigve, s. f. 1. (Pop.) Craniu, teasta; (depr.) cap; p. ext. ins, individ. 2. Planta erbacee agatatoare sau taratoare din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe mari de forme variate, de obicei bombate, care la maturitate devin lemnoase si galbui; talv (Lagenaria vulgaris); p. restr. fructul acestei plante. ♦ Vas facut din fructul uscat de tigva (2). ◊ Expr. Cap de tigva = om prost. [Var.: (reg.) tivga s. f.] – Din bg., scr. tikva.

TRAISTA, traiste, s. f. 1. Obiect in forma de sac, confectionat din panza groasa sau din lana si prevazut cu o baiera pentru a fi agatat, care serveste la transportul sau la pastrarea unor obiecte, mai ales a mancarii; straita. ◊ Expr. Cu traista in bat, se spune despre cineva care nu are locuinta stabila sau care este foarte sarac. A-i bate (cuiva) vantul in traista= a fi extrem de sarac. Traista goala (sau usoara) = saracie. A-i manca (cuiva) cainii din traista = a fi prostanac. A prinde (pe cineva) cu rata in traista = a prinde (pe vinovat) asupra faptului. ♦ Spec. Sac mic de panza deasa din care se da hrana cailor. 2. Continutul unei traiste (1). 3. Compus: traista-ciobanului = planta erbacee din familia cruciferelor, cu frunze lungi, crestate, dispuse in rozeta, cu flori mici albe si cu fructe triunghiulare, folosita ca planta medicinala (Capsella bursa-patoris). – Cf. alb. traste, trajste.

RATISOARA, ratisoare, s. f. 1. (Zool.) Ratusca. 2. (Entom.) Gen de insecte coleoptere lungi, brune-cenusii, cu rostrul latit, asemanator cu ciocul de rata, care ataca porumbul, sfecla, ovazul etc. (Tanymecus). 3. (Bot.; la pl.) Planta erbacee perena, cu rizom si frunze lungi, cu tulpina scurta, cu flori mari, albe, galbene sau violacee (Iris pumila). – Rata + suf. -isoara.

ROUA s. f. Picaturi de apa care acopera dimineata suprafata pamantului, obiectele de pe sol, vegetatia etc., formate prin condensarea vaporilor de apa din atmosfera in momentul in care temperatura scade pana la punctul la care vaporii ajung la saturatie. ◊ (Fiz.) Temperatura de roua = temperatura la care trebuie racit, sub presiune constanta, un amestec de vapori si gaze cu continut constant de vapori, pentru ca, din cauza saturatiei cu vapori, sa apara primele picaturi de lichid. ◊ Loc. adj. Ca roua = delicat, fraged; curat, pur. Loc. adv. Pe roua (nescuturata) = dis-de-dimineata. ♦ Compus: roua-cerului = mica planta erbacee insectivora, cu flori mici, albe si cu frunze lunguete dispuse in rozeta bazala, acoperite de peri care secreta o substanta vascoasa (Drosera rotundifolia). [Pr.: ro-ua] – Lat. ros, roris.

ROZMARIN, rozmarini, s. m. Arbust mic, din familia labiatelor, placut mirositor, cu frunze totdeauna verzi si cu flori albastre, albe sau rosii, intrebuintat in medicina si in industria parfumurilor (Rosmarinus officinalis). – Din germ. Rosmarin.

SANISOARA, sanisoare, s. f. Planta erbacee din familia umbeliferelor, cu frunze mari, dintate si flori mici, albe-rosietice, reunite in capitule globuloase (Sanicula europaea). [Var.: sanicioara s. f.] – Et. nec.

SISINEL, sisinei, s. m. (Mai ales la pl.) 1. (Si in sintagma sisinei de munte) Planta erbacee cu floare solitara alba (Pulsatilla alba). 2. Deditel (Pulsatilla patensis, Pulsatilla vulgaris). – Et. nec.

AGURIJOARA ~e f. Planta erbacee decorativa, cu flori mari albe, galbene sau roz, care se desfac numai la soare; portulaca. /agurida + suf. ~ioara

ANASON m. 1) Planta erbacee aromatica, cu flori mici albe, cultivata pentru fructele sale, care contin ulei eteric intrebuintat in farmaceutica si in industria alimentara. /<truc. anason

BREBENEL ~i m. 1) mai ales la pl. Specie de plante erbacee de padure, din familia papaveraceelor, avand frunze ovale si flori purpurii, albe sau galbene, care infloresc primavara. 2) Planta din aceasta specie. /Din breaban + suf. ~el

CALA² ~e f. Planta erbacee perena, din familia araceelor, avand flori mari, albe, rasucite in forma de cornet, cultivata in scopuri decorative. /< germ. Kalla, lat. calla

CARDAMA ~le f. Planta erbacee mica, cu tulpina taratoare si cu flori mici albe. /<ngr. kardamon

CARCIUMAREASA ~ese f. 1) Femeie care tine o carciuma. 2) Sotie a carciumarului. 3) Planta decorativa anuala cu flori rosii, albe sau galbene. /carciumar + suf. ~easa

CLEMATITA ~e f. Planta erbacee cu tulpina dreapta si inalta, avand flori mari albe sau violete in forma de clopotei; clopotel. /<fr. clematite

CLOPOTEL ~i m. (diminutiv de la clopot) Planta erbacee, avand tulpina dreapta si inalta, flori mari albe sau violete in forma de clopot. /clopot + suf. ~el

Dalb ~a (~i, ~e) 1) poet. Care este de culoare alba imaculata. ◊ florile ~e formula care apare in refrenele colindelor. 2) Care raspandeste lumina; luminos; stralucitor. 3) Care desfata ochiul; incantator. /de + alb

DINTE ~ti m. 1) Formatie osoasa fixata in maxilar care serveste pentru a musca, a rupe si a mesteca hrana sau ca mijloc de aparare. ◊ ~ti de lapte primii dinti care le cresc copiilor (si care cad, fiind inlocuiti cu altii). Soare cu ~ti soare pe timp geros sau racoros. A se tine de ceva cu ~tii a nu se lasa de ceva cu nici un pret. Printre ~ti a) nelamurit, nein-teles; b) fara dorinta; in mod ostil. A-si lua inima in ~ti a-si face curaj; a indraz-ni. Inarmat pana in ~ti echipat cu tot felul de arme. A avea un ~ impotriva (sau contra) cuiva a purta cuiva pica. A scoate cuiva si ~tii din gura a lua cuiva tot ce are; a despuia. A sta cu ~tii la stele a nu avea ce manca. 2) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; colt. 3) (la obiecte sau piese) Zimt sau crestatura pe margine. ~tii feras-traului. 4) bot.: ~tele d******i planta cu flori rosii, albe sau verzui, care creste prin locuri umede (mlastini, balti). /<lat. dens, ~ntis

FETICA f. (diminutiv de la fata) Planta erbacee cu tulpina e****a, slab ramificata, cu frunze ovale, comestibile, si cu flori marunte albe sau albastrui. /fata + suf. ~ica

FRASINEL ~i m. (diminutiv de la frasin) Planta erbacee medicinala sau ornamentala cu flori mari albe sau rosii, placut mirositoare. ◊ A umbla de frunza ~lului a umbla brambura; a hoinari. /frasin + suf. ~el

GARDENIE ~i f. Arbust exotic cu frunze persistente si cu flori mari albe, placut mirositoare, cultivat in scopuri decorative. /<fr. gardenia

GHEATA gheturi f. 1) Apa solidificata la o temperatura mai joasa de zero grade. Turture de ~. ◊ A (se) sparge (sau a (se) rupe) ~a a porni (la) o actiune dupa anumite sovaieli si lipsa de indrazneala. 2) la pl. Intinderi mari de astfel de apa solidificata. Gheturi polare. 3) fig. Atitudine lipsita de atentie si de bunavointa fata de cineva; raceala; indiferenta. 4) Stare de neliniste sufleteasca (adesea spontana si de scurta durata), provocata de un pericol; frica; teama. ◊ A fi cu ~a (sau cu frica) in spate a fi mereu intr-o stare de neliniste. 5): Bani ~ bani in numerar (platiti pe loc); bani pesin. 6) Planta erbacee avand frunze carnoase acoperite cu papile albe si flori de culoare roz, rosie sau alba. [G.-D. ghetii] /<lat. glacia

HRENITA ~e f. Planta erbacee cu tulpina aspra la pipait, cu frunze dintate si cu flori mici, albe. /hrean + suf. ~ita

IPERIGE f. Planta erbacee perena cu tulpina ramificata, cu frunze liniare si cu flori mici albe-roz, grupate in panicule. /Orig. nec.

LAUR ~i m. 1) Arbust meridional cu frunze persistente, lucioase si aromatice, folosite drept condiment; dafin. Frunze de ~. ◊ Cununa de ~i cununa din frunzele acestui arbust oferita in trecut oamenilor ilustri in semn de inalta pretuire. A culege ~ii a deveni celebru. A se culca pe ~i a fi satisfacut de succesele obtinute candva. 2) Planta erbacee veninoasa cu miros neplacut, cu flori mari albe si cu fructul o capsula tepoasa, folosita in medicina. ◊ A mancat ~ (sau ~i) sau doar n-am mancat ~i! doar nu si-a (sau mi-am) iesit din minti; vezi bine, n-a (sau n-am) innebunit. /<lat. laurus

LACRIMIOARA ~e f. (diminutiv de la lacrima) Planta erbacee perena din familia liliaceelor, cu frunze mari, flori mici, albe, in forma de clopotei, si cu miros foarte placut. [G.-D. lacrimioarei; Sil. la-cri-mioa-] /lacrima + suf. ~ioara

LAMAITA ~e f. 1) Arbust ornamental cu flori mici, albe, ale carui frunze, frecate in mana, raspandesc un miros placut. 2) floare artificiala de culoare alba din care se fac coronite si buchete pentru mirese. /lamaie + suf. ~ita