pogace, pogaci, s.f. (reg.) 1. turta de malai coapta in cuptor; turta din aluat de faina de grau, preparata de obicei cu jumari de porc. 2. azima in spuza. 3. turta dulce. 4. paine m****a in miere, care se da mirilor. 5. mamaliga taiata felii prajita pe jaratic. 6. turta din seminte de floarea soarelui sau de dovleac, dupa extragerea uleiului din ele. 7. mancarea servita cuscrilor in ziua logodnei de catre mire.

soreata², sorete, s.f. (reg.) 1. floarea soarelui. 2. loc cultivat cu floarea soarelui.

BIHOR 1. Muntii ~, masiv muntos constituind nucleul M-tilor Apuseni, situat intre obirsiile vaii Lada la N si ale Crisului Alb la S. Este alcatuit din roci cristaline, sedimentare (conglomerate, gresii, marne, calcare) si eruptive. Alt. max.: 1.849 m (vf. Curcubata Mare). Expl. de bauxita, min. polimetalice, dacite si calcare. Spectaculoase fenomene carstice: pesteri (Scarisoara, Focul Viu, Cetatile Ponorului), avene, cascade, Izbucul si Cheile Galbenei etc. Statiune climaterica (Stina de Vale). 2. Jud. in NV Romaniei, la granita cu Ungaria, pe cursurile superior si mijlociu ale Crisului Repede si Crisului Negru; 7.535 km² (3,17% din supr. tarii); 660.131 loc. (1991), din care 48,4% in mediul urban; densitate: 85,2 loc./km². Resed.: municipiul Oradea. Orase: Alesd, Beius, Marghita, Nucet, Salonta, Stei, Valea lui Mihai, Vascau. Comune: 86. Relief dispus in trepte descrescinde de la E la V, constituit dintr-o zona muntoasa in E si SE (M-tii Plopis, Padurea Craiului, Vladeasa, Bihor si Codru-Moma), una deluroasa si depresionara in mijloc (Dealurile Vestice, Depr. Beius si Vad-Borod) si o reg. de cimpie in V (compartimentul central al Cimpiei de Vest: Cimpiile Crisurilor, Miersigului, Barcaului si Ierului). Extensiunea mare a calcarelor din zona montana a determinat aparitia unor pitoresti forme carstice reprezentate prin complexul carstic de la Padis, Cetatile Ponorului, Izbucul Galbenei, pesterile Meziad, Vadu Crisului, Pestera Vintului (cea mai lunga din tara, 35 km de galerii), Virtop s.a., numeroase doline, uvalasuri, avene, polii, lapiezuri, chei etc. Clima temperat-continentala moderata, cu temp. medii anuale de 11ºC in cimpie si in partile joase ale dealurilor piemontane si de 2-7ºC in reg. montana. Precipitatii atmosferice variaza de la 550 mm anual in cimpie, la 700-1.000 mm in zona de dealuri si peste 1.200 mm in munti. Vinturi predominante dispre V, NV si SV. Reteaua hidrografica pr. este reprezentata prin riurile Barcau, Crisu Repede si Crisu Negru cu variatii mari de nivel (8-10 m) si debit (2-29 m³/s), fapt ce a impus realizarea unor lucrari de indiguire si canalizare (Canalul colector al Crisurilor, 61 km, care leaga Crisu Repede de Crisu Negru intre Tarian si Tamasda, Canalul Cermei-Taut, Canalul Culiser etc.). Resurse naturale: petrol (Suplacu de Barcau, Chislaz, Abramut), lignit (Bratca, Varzari, Ip, Voievozi, Tatarus, Derna, Borumlaca, Cuzap, Cornitel, Budoi s.a.), bauxita (Zece Hotare, Luncasprie, Virciorog, Rosia s.a.), pirite cuprifere, molibden (Baita), marmura (Vascau, Baita, Budureasa, Chiscau), calcare compacte (Carpinet, Chistag, Borz, Soimi, Remeti, Bratca s.a.), granodiorit (Budureasa), gresii, argile (Suncuius, Balnaca); izv. cu ape termale (22-48ºC) uneori mineralizate apar la Oradea, Baile Felix, Baile 1 Mai, Rabagani, Tamaseu, Chislaz, Sacueni, Marghita, Balc, Tinca s.a. Economia: Industria jud. B. produce: energie electrica si termica (termocentralele de la Oradea, Salonta si Voivozi si hidrocentrala de la Astileu), alumina (Oradea), masini unelte (masini de gaurit, raboteze, ciocane pneumatice, masini de filetat etc.), utilaje tehnologice pentru ind. metalurgica, accesorii pentru mijloacele de transport (Oradea, Salonta, Vascau, Beius ), piese de schimb pentru tractoare si masini agricole, utilaj minier (Stei), diverse produse metalice (Marghita), lacuri, vopsele, coloranti, mase pastice, semipreparate pentru medicamente (Oradea), conf. si tricotaje (Oradea, Marghita, Beius, Salonta, Nucet, Vascau, Alesd), incalt. (Oradea, Marghita), blanuri (Oradea), mobila (Oradea, Salonta, Marghita, Beius, Stei, Valea lui Mihai), cherestea (Tileagd, Sacueni, Ioanis), mat. de constr. (ciment, var, caramida, prefabricate din beton, azbociment, produse refractare etc.) la Oradea, Alesd, Chistag, Ceica, Beius, Valea lui Mihai, Astileu, obiecte din sticla (Padurea Neagra), produse alim. (Oradea, Salonta, Beius, Tinca, Vascau, Valea lui Mihai, Diosig, Alesd s.a.). Ind. poligrafica (Oradea). Agricultura este variata ca structura, dispunind de un bogat fond agricol (491.425 ha, 1989), constituit din 299,770 ha terenuri arabile, 177.329 ha pasuni si finete naturale, livezi, vii etc. In 1989, supr. arabile erau ocupate cu porumb (89.005 ha), griu si secara (74.054 ha), plante de nutret (45.910 ha), cartofi, sfecla de zahar, floarea soarelui, legume etc. Productii insemnate de legume se obtin si in serele de la Oradea. Viticultura detine supr. apreciabile (2.458 ha, 1989) in arealul localit. Valea lui Mihai, Diosig, Marghita, Ineu, Tileagd. In 1990, sectorul zootehnic cuprindea 466,1 mii capete ovine, 221,9 mii capete bovine, 348 mii capete porcine, 3.776,7 mii capete pasari. Caile de comunicatie feroviare si rutiere de pe terit. jud. B. asigura realizarea unor legaturi lesnicioase ale Romaniei cu celelalte state ale Europei prin punctele de frontiera Bors, Episcopia Bihorului, Salonta, Valea lui Mihai. Prin aeroportul de la Oradea, jud. B. are legaturi directe cu capitala tarii. In 1990, lungimea liniilor de c. f. era de 474 km, iar cea a drumurilor publice de 2.491 km (din care 573 km sint modernizate). Unitati de invatamint, cultura si arta (1989-1991): 521 scoli generale, 23 licee, un institut de invatamint superior (la Oradea), muzee, 622 biblioteci, 150 cinematografe, teatre etc. Turism. Frumusetea si originalitatea peisajului natural (zone carstice, izbucuri, doline, pesteri, chei, defilee, rezervatii geologice si floristice etc.), marea varietate a monumentelor istorice si de arhitectura (Palatul episcopal, in stil baroc, care adaposteste Muzeul Tarii Crisurilor, Catedrala romano-catolica din Oradea, Cetatea din Finis, Turnul Cetatii din Salonta, bisericile din lemn din Rieni, Bradet, Copaceni), bogatia elementelor etnografice si folclorice, prezenta unor statiuni balneoclimaterice si climaterice (Baile Felix, Baile 1 Mai, Tinca, Stina de Vale) etc. determina desfasurarea unui intens turism de sejur si de tranzit. Indicativ auto: BH.

BOSNIA SI HERTEGOVINA (BOSNA i HERCEGOVINA), rep. in cadrul Iugoslaviei, situata in partea centrala a tarii; 51,1 mii km²; 4,44 mil. loc. (1988). Limba de stat: sirbo-croata. Cap. Sarajevo. Orase pr.: Zenica, Banja Luka, Mostar. In V se intind Alpii Dinari iar in N o mica parte din C. Savei. Clima temperata, cu nuante mediteraneene in V. Riuri, care constituie importante surse hidroenergetice (Bosna, Drina, Vrbas). Expl. de carbuni, min. de fier, zinc, plumb. Intreprinderile ind. produc: otel (60% din prod. federatiei), energie electrica, utilaj electrotehnic, minier, chimic, produse textile si alim. Pomicultura, viticultura, silvicultura. Culturi de griu, porumb, floarea soarelui. Locuita din antic, de triburi ilirice, intra in stapinirea Romei (sec. 3-1 i. Hr.). In sec. 7-12 iau fiinta primele cnezate si regate slave: Banatul Bosniei (regat din 1377) si Banatul Rama (Hertegovina). Invadata de turci (1386), Bosnia a devenit prov. otomana (1463), iar Hertegovina in 1482. Ocupata in 1878 de Austro-Ungaria, in 1908 prov. B. si H. a fost anexata la aceasta. Dupa primul razboi mondial, integrata Regatului Sirbilor, Croatilor si Slovenilor (din 1929 Iugoslavia). Una dintre cele sase rep. federale ale Iugoslaviei (1946). In 1991 si-a declarat independenta.

CHAMPAIGN [tʃãpein], oras in partea central-nordica a S.U.A. (Illinois), la S de Chicago; 168,4 mii loc. (1980, impreuna cu Urbana si Rantoul). Centru comercial agricol (cereale, floarea soarelui). Echipament de aer conditionat. Aliaje din neferoase. Universitate (1867).

HALVA, (rar) halvale, s. f. Produs alimentar dulce, cu o mare valoare nutritiva, preparat din tahan sau din seminte de floarea-soarelui si din zahar, eventual cu adaos de alvita. – Din tc. halva.

HELIANT, helianti, s. m. (Livr.) floarea-soarelui (Helianthus annuus). [Pr.: -li-ant] – Din fr. helianthe.

TAHAN, tahanuri, s. n. Faina din seminte de susan, de floarea-soarelui, nuci, arahide, migdale dulci prajite, din care se prepara halvaua. ◊ Faina din seminte de susan din care se prepara mancaruri de post; mancare preparata din aceasta faina – Din tc. tahīn.

LUPOAIE, lupoaie, s. f. 1. (Inv. si reg.) Lupoaica. 2. Planta erbacee parazita, fara clorofila, cu flori albastrui sau albe-galbui, cu frunze mici ca niste solzi, daunatoare culturilor de floarea-soarelui, porumb, canepa, tutun etc., din care isi extrage hrana, provocand reducerea recoltelor (Orobanche ramosa). – Lup + suf. -oaie.

AGLICA s. (BOT.; Filipendula vulgaris) (reg.) ferice, ferigea, oglice, teisor, barba-caprei, fereca-alba, floarea-soarelui-de-camp.

floarea-soarelui-DE-CAMP s. v. aglica.

RAZA s. v. craca, creanga, floarea-soarelui, fofeaza, ramura.

RASAREAsoarelui s. v. floarea-soarelui.

RASARITA s. v. floarea-soarelui.

RUJA-soarelui s. v. floarea-soarelui.

RUJOANCA s. v. floarea-soarelui.

SOAREA-soarelui s. v. floarea-soarelui.

SORA-soarelui s. v. floarea-soarelui.

SOREANCA s. v. albisoara, floarea-soarelui, oblet, sorean.

SORICA s. v. floarea-soarelui, surioara.

floarea-soarelui s. f., g.-d. art. florii-soarelui; pl. art. florile-soarelui

CIOCLEJ ~i m. reg. 1) Tulpina de porumb cu tot cu frunze (si cu panusi), dupa culegerea, stiuletilor; hlujan; strujan. 2) rar Parte dinspre radacina porumbului sau a florii-soarelui, care ramane dupa recoltare. [Sil. cio-clej] /Orig. nec.

CUIB ~uri n. 1) Culcus pe care si-l fac pasarile pentru a depune oua si a scoate pui. 2) fig. Casa, incapere in care traieste cineva; locuinta. ◊ A-si face ~ a-si face casa; a se stabili cu traiul. 3) fig. depr. Loc unde se unelteste ceva. ~ de talhari. 4) Groapa mica in pamant in care se seamana legume sau alte plante. ~ de cartofi. 5) Musuroi care se face cu sapa la radacina unor cereale (porumb, floarea-soarelui, etc.). 6) Grup de fer-menti care produc acrirea laptelui, otetului, a borsului. 7) Parte dintr-un minereu in care sunt concentrate minereuri folositoare. 8): ~ de mitraliera (de arma automata, de foc) loc adapostit si amenajat pentru tragere. 9): ~ fosilifer ingramadire de animale si plante fosile. [Monosilabic] /<lat. cubium

LUPOAIE ~ f. Planta erbacee parazita care creste pe radacinile de floarea-soarelui, porumb, canepa, tutun, daunand acestor culturi. /lup + suf. ~oaie

MIEZ ~uri n. 1) Partea inferioara, de obicei moale, a unui fruct, a unui sambure, a painii. ~ de nuca. 2) Partea din mijloc a unui lucru. ~ul osului. 3) pop. Partea comestibila, curatata de coaja, a semintelor (de floarea-soarelui, de dovleac etc.). 4) Moment cand o actiune sau un fenomen in desfasurare atinge cea mai mare intensitate; toi. ◊ ~ul noptii mijlocul, toiul noptii. ~ul verii mijlocul, toiul verii. 5) fig. Partea esentiala a unei probleme; esenta; fond. ◊ Cu ~ cu continut, cu talc. /<lat. medius

RASARITA ~e f. reg. 1) Planta erbacee oleaginoasa, cu tulpina inalta, cu flori mari, galbene, cultivata pentru semintele ei, din care se extrage ulei comestibil; floarea-soarelui. 2) colect. Semintele acestei plante. /v. a rasari

SROT ~uri n. Produs furajer rezultat in procesul extragerii uleiului din seminte. ~ de in. ~ de floarea-soarelui. /<germ. Schrot

TAHAN ~uri n. Faina obtinuta prin macinarea semintelor uleioase prajite (de nuci, floarea-soarelui, arahide, migdale, susan etc.), folosita pentru a prepara halvaua. /<turc. tahin

UNTDELEMN n. Ulei vegetal comestibil, extras din semintele sau fructele unor plante (floarea-soarelui, masline etc.). ◊ A iesi deasupra ca ~ul a) iesi la iveala; b) a invinge. /unt + de + lemn

HALVA s.f. Produs alimentar specific tarilor orientale, facut din pasta de susan (tahan); halvaua poate fi simpla (de culoare galbuie) sau marmorata cu adaos de arahide, migdale, fistic sau cacao; ca surogat se foloseste si pasta din seminte de floarea-soarelui.

TOPINAMBUR, topinamburi, s.m. Planta erbacee originara din America de Nord, cu tulpina inalta si flori mari, galbene (Helianthus tuberosus), asemanatoare cu floarea-soarelui, dar de la care se consuma tuberculii mari cu gust pronuntat de anghinare; pop. nap-porcesc; din fr. topinambour.

VEGETALIN s.n. 1. (Tehn.) Pamant decolorant, preparat prin activarea bentonitei, folosit pentru decolorarea uleiurilor. 2. Ulei de floarea-soarelui solidificat. [< fr. vegetalin].

alva (-ale), s. f. – Produs alimentar dulce, preparat din seminte de floarea-soarelui si zahar. – Var. halva. Mr. halva, megl. alva. Tc. halva, din arab. halwa (Seineanu, II, 200; Lokotsch 804). – Der. alvita, s. f. (produs alimentar fabricat din miere, nuci etc.); alvitar, s. m. (fabricant sau negustor de alvita); (h)alvagiu, s. m. (alvitar).

HELIANT s.m. (Liv.) floarea-soarelui. [Pron. -li-ant. / < fr. helianthe, cf. gr. helios – soare, anthos – floare].

palandic, palandici, s.f. (reg.) turta facuta din faina de porumb amestecata cu seminte de floarea-soarelui si coapta pe plita.

patoanca, patoance, s.f. (reg.) floarea-soarelui.

sclonti, sclontesc, vb. IV (reg.; despre semintele de dovleac sau de floarea-soarelui) a sparge in dinti (pentru a manca miezul).

soloagar s.m. (reg.) floarea-soarelui.

sorin, -a, adj., s.n. si f. 1. (adj., s.n.; reg.) (loc) insorit. 2. (s.f.; reg.) floarea-soarelui.

totarla, totarle, s.f. (reg.) 1. rotita la scripetii itelor. 2. rotula genunchiului. 3. palaria florii-soarelui.

HELIANT s. m. gen de plante floricole, anuale sau perene, originare din America, cu tulpini, frunze si flori asemanatoare florii-soarelui. (< fr. helianthe)

VEGETALIN s. n. 1. pamant decolorant, preparat prin activarea bentonitei, pentru decolorarea uleiurilor. 2. ulei de floarea-soarelui solidificat. (< fr. vegetaline)

BASKIRIA, rep. autonoma in Federatia Rusa, in S M-tilor Ural, creata in mart. 1919; 143,6 mii km²; 3,95 mil. loc. (1989). Cap.: Ufa. Mari expl. de petrol, gaze naturale, carbune, bauxita si forestiere. Prelucr. petrolului, ind. chim. si constr. de masini-unelte. Culturi de cereale, floarea-soarelui, cartofi, sfecla de zahar. Cresterea animalelor.

BARAGAN, subunitate estica a Cimpiei Romane, cuprinsa intre vaile, Mostistei, Dunarii, Buzaului si reg. subcarpatica; acoperita de loess si presarata cu crovuri, dune si lacuri sarate. Caracteristica principala este data de interfluviile largi, de mare netezime, cu scurgere semiendoreica si ape subterane adinci. Climat de stepa si soluri cernoziomice, propice culturilor cerealiere, de floarea-soarelui, sfecla de zahar, tutun etc., unele pe terenuri irigate. Considerat grinarul tarii.

CIMPIA TRANSILVANIEI, compartimentul central-nordic al Pod. Transilvaniei, limitat de Pod. Somesan (la N si NV), Dealurile Feleacului si Depr. Turda-Cimpia Turzii (in V si SV), Pod. Tirnavelor (la S si SE) si Subcarpatii interni (in E si NE). Denumirea populara, cu atributul de „cimpie”, se refera numai la functionalitatea sa agricola, straveche, fiindca nici relieful si nici majoritatea celorlalte componente ale peisajului nu justifica incadrarea acestei unitati in categoria cimpiilor propriu-zise. Litologia (roci in general liabile) si structurile in cute diapire, brahianticlinale si domuri explica predominarea reliefului deluros-colinar, mai inalt in N (550-631 m) si mai coborit in S (450-500 m). Defrisata de timpuriu, C.T. a devenit o importanta zona agricola, terenurile arabile predominind in proportie de 70-80%, in S si 30-40% in N, pe care se cultiva cereale, sfecla de zahar, floarea-soarelui etc.

COMPOZITE (COMPOZEE) (‹ germ., fr.) s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, variate ca forma, cu flori mici dispuse in capitule si adesea cu latex in organele vegetative. Importanta economica: plante alimentare (floarea-soarelui), medicinale (musetelul), ornamentale (dalia), industriale (cocsagizul, cicoarea).

Clytia (sau Clytie), una dintre fiicele lui Oceanus si ale lui Tethys. A fost iubita de Apollo, apoi parasita de zeu, care se indragostise intre timp de Leucothea. Din gelozie, Clytia i-a dezvaluit tatalui lui Leucothea dragostea celor doi, atragind in felul acesta moartea rivalei ei. Ca s-o pedepseasca, Apollo a parasit-o definitiv si n-a vrut s-o mai vada niciodata. Indurerata, Clytia s-a transformat intr-o planta numita heliotropium (floarea-soarelui), care cauta, se spune, de atunci mereu soarele si-si intoarce intotdeauna fata dupa el.

SAN LUIS 1. Oras in partea centrala a Argentinei, centrul ad-tiv al prov. omonime, situat la poalele SV ale Sierrei de Corduba, la 241 km ESE de Mendoza; 152,9 mii loc. (2001). Nod rutier. Hidrocentrala. Fundat in 1596. 2. Prov. in partea centrala a Argentinei, pe Rio Salado, la poalele V si SV ale Sierrei de Cordoba; 76,7 mii km²; 367 mii loc. (2001). Centrul ad-tiv: San Luis. Expl. de wolfram, bazalt, granit, lemn si sare. Cresterea bovinelor. Culturi de porumb, sorg, floarea-soarelui, sparanghel s.a.

PORTULACA ~ci f. 1) Planta erbacee decorativa (care creste printre pietre), avand tulpina ramificata, frunze carnoase, paroase si flori mari de diferite culori, care se desfac numai la soare; agurijoara. 2) floare a acestei plante. /<lat. portulaca

ECHINOCTIAL, -A adj. 1. referitor la echinoctiu. ♦ punct ~ = fiecare dintre cele doua puncte de intersectie a eclipticii cu ecuatorul ceresc, in care se afla soarele la echinoctiu. 2. (despre flori) care ramane in fiecare zi 1² ore deschisa si 1² ore inchisa. (< fr. equionoxial, engl. equinoctial)

POAMA, poame, s. f. 1. Rodul comestibil al arborilor fructiferi; p. gener. fruct. ◊ Expr. Poama acra = persoana uracioasa, cicalitoare, rea. ♦ Fruct fals cu endocarpul membranos si mezocarpul carnos, provenit din dezvoltarea si modificarea receptaculului florii. 2. (La pl.) Fructe taiate felii, uscate la soare sau in cuptoare (speciale) pentru a fi pastrate pentru iarna. 3. (Reg.; la sg. cu sens colectiv) Struguri. ♦ Stafida. ♦ Vita de vie. ♦ (La pl.) Coacaz. 4. Fig. Persoana lipsita de seriozitate si de caracter; om de nimic, ticalos, derbedeu. ♦ Femeie imorala, usuratica, stricata. 5. Compuse: (Bot.; reg.) poama-canelui = a) verigar; b) barba-caprei; poame-de-runc = zmeur; poama-vulpii = a) dalac; b) remf; poama-momitei = vuietoare; poamele-matei = arariel; poame-de-pamant = cartof. – Lat. poma.

HELIOTROP¹ s.m. Planta exotica cu flori mici, albastrui, cu miros placut, intrebuintata in industria parfumului. ♦ Ulei eteric obtinut din florile acestei plante. [< fr. heliotrope, cf. gr. helios – soare, tropein – a se indrepta].

AGURIJOARA ~e f. Planta erbacee decorativa, cu flori mari albe, galbene sau roz, care se desfac numai la soare; portulaca. /agurida + suf. ~ioara

AGURIJOARA, agurijoare, s. f. Planta erbacee decorativa, cu flori galbene, albe, portocalii, roz sau rosii, care se deschid numai la soare (Portulaca grandiflora). – Din agurida + suf. -ioara.

AGURIJOARA, agurijoare, s. f. Planta erbacee decorativa, cu flori mari galbene, albe, portocalii, roz si rosii, care se deschid numai la soare (Portulaca grandiflora). – Agurida + suf. -ioara.

SINTOISM s.n. Veche religie a japonezilor, avand soarele ca divinitate principala si spiritele stramosilor si al carei cult consta in rugaciuni si ofrande de flori si orez. [Pron. -to-ism, scris si shintoism. / < fr. shintoisme, cf. jap. shinto – calea lui Dumnezeu].

ZOREA, zorele, s.f. Planta decorativa agatatoare, avand flori de diferite culori, cu corola in forma de palnie, care se deschid in zori si se inchid cand incalzeste soarele.

REGINA s. 1. suverana, (inv. si pop.) craiasa. (~ Angliei.) 2. v. dama. 3. (SPORT) dama. (~ la jocul de sah.) 4. (ENTOM.) imparateasa, mama, matca, (reg.) craiasa, craita, musca-mare. (~ albinelor.) 5. (IHT.; Eupomotis gibbosus) (reg.) ochean, reginica, sines, soare, sorel, sorete, sticlete, caracuda-colorata, caras-galben, imparatul-pestilor, mana-diavolului, regele-pestilor, trei-colori. 6. (BOT.) regina-noptii (Nicotiana alata si silvestris) = (reg.) tutun, tutunas, floarea-duhanului, floarea-miresei, floarea-noptii, floare-de-tabac.

HELIOTROP² I. s. m. 1. materie coloranta solubila in apa, folosita la vopsitul bumbacului. 2. ulei eteric din florile de heliotrop¹. 3. varietate de calcedonie, de culoare verde-inchis, din care se fac obiecte ornamentale. II. s. n. instrument geodezic de semnalizare dintr-o oglinda plana care reflecta razele soarelui la o mare distanta. (< fr. heliotrope)

MANA s. f. 1. Lichen comestibil care creste pe stanci in forma unor mici ghemuri cenusii, purtate uneori in locuri foarte departate, unde cad ca o ploaie (Lecanora esculenta); p. ext. paine facuta din acest lichen. ♦ Fig. Rod; frupt. ♦ Belsug, abundenta. 2. Numele mai multor boli ale plantelor cultivate, cauzate de anumite ciuperci parazite. 3. Compus: mana-de-ape = planta erbacee toxica din familia gramineelor, cu frunze lanceolate si cu flori hermafrodite dispuse in spicule, care creste in preajma apelor si prin mlastini (Glyceria aquatica). 4. Roua sau ploaie de vara pe vreme insorita, care are un efect daunator asupra dezvoltarii plantelor; p. ext. stricaciune provocata de soarele prea fierbinte care apare imediat dupa ploaie. – Din sl. mana, ngr. manna.

PALARIE, palarii, s. f. 1. Obiect folosit pentru acoperirea capului, format dintr-o calota de pasla, de paie, de panza etc. (cu boruri). ◊ Expr. (Fam.) A lovi (sau a plezni) (pe cineva) in palarie = a spune cuiva o vorba intepatoare, a da cuiva o veste neasteptata si neplacuta. 2. P. a**l. Partea superioara, in forma de palarie (1), a unor ciuperci. ♦ Discul fiorii-soarelui, in care sunt infipte semintele. ♦ Abajur. ♦ Capacel de metal de la o lampa cu petrol, cu o deschizatura prin care iese fitilul. 3. Compus: (Bot.) palaria-sarpelui = ciuperca otravitoare cu palaria (2) rosie cu pete albe (Amanita muscaria): palaria-cucului = planta erbacee din familia geraniaceelor, cu flori rosii-brune sau violet-inchis, folosita ca planta medicinala (Geranium phaneum). 4. (Geol.; in sintagma) Palarie de fier = zona superficiala oxidata a unui zacamant metalifer. – Et. nec.

INFLORI, infloresc, vb. IV. I. Intranz. A face, a da flori; a se acoperi de flori. II. 1. Intranz. Fig. A-si face aparitia, a se arata; a se ivi; a se dezvolta, a creste, a prospera. ♦ A fi in toata frumusetea, stralucirea. ♦ (Despre fata) A se imbujora, a se lumina. 2. Tranz. A impodobi (prin cusaturi, desene, ornamente etc.), a infrumuseta. ♦ Fig. A exagera. 3. Tranz. (Pop.) A face ca o panza sau un obiect confectionat din panza sa devina alb-stralucitor (prin spalare si uscare la soare). – Lat. inflorire.

COROANA ~e f. 1) Cerc impletit din flori sau frunze, care serveste drept podoaba pentru cap. 2) Cununa de flori care se pune la mormantul cuiva. 3) Podoaba in forma de cerc, facuta din metal pretios, impodobita cu pietre scumpe si purtata pe cap de monarhi, ca semn al demnitatii lor. 4) fig. Forma monarhica de guvernamant; monarhie. 5) Totalitate a ramurilor unui copac. 6) Partea vizibila a dintelui la om. 7) Invelis de metal sau din alt material, in care se imbraca un dinte cariat dupa ce a fost tratat. 8) Marginea superioara a copitei la cal. 9) mat. Suprafata cuprinsa intre doua cercuri concentrice. 10) (in unele tari) Unitate monetara. 11) : ~ solara partea exterioara incandescenta a soarelui, care se vede ca o aureola in timpul eclipselor totale. 12) : ~ boreala constelatie din emisfera nordica. /<lat. corona

DINTE ~ti m. 1) Formatie osoasa fixata in maxilar care serveste pentru a musca, a rupe si a mesteca hrana sau ca mijloc de aparare. ◊ ~ti de lapte primii dinti care le cresc copiilor (si care cad, fiind inlocuiti cu altii). soare cu ~ti soare pe timp geros sau racoros. A se tine de ceva cu ~tii a nu se lasa de ceva cu nici un pret. Printre ~ti a) nelamurit, nein-teles; b) fara dorinta; in mod ostil. A-si lua inima in ~ti a-si face curaj; a indraz-ni. Inarmat pana in ~ti echipat cu tot felul de arme. A avea un ~ impotriva (sau contra) cuiva a purta cuiva pica. A scoate cuiva si ~tii din gura a lua cuiva tot ce are; a despuia. A sta cu ~tii la stele a nu avea ce manca. 2) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; colt. 3) (la obiecte sau piese) Zimt sau crestatura pe margine. ~tii feras-traului. 4) bot.: ~tele d******i planta cu flori rosii, albe sau verzui, care creste prin locuri umede (mlastini, balti). /<lat. dens, ~ntis