BILEA, lac glaciar in M-tii Fagaras, la 2.034 m alt.; 0,46 km². Ad. max.: 11 m. Din el izv. riul cu acelasi nume (22,5 km). Punct turistic. Cabana. Pe aici trecea soseaua transfagarasana (inaugurata in 1974). Linie de teleferic (804 m diferenta de nivel) intre Bilea-lac si Bilea-cascada (inaugurata in 1975). In jurul lacului B., exista rezervatia naturala complexa omonima (120,40 ha), cu vegetatie variata, constituita din tufarisuri de smirdar (Rhododendron kotschyi) si merisor (Vaccinium vitis-idaea) si numeroase alte plante, printre care rogozuri (Carex pyrenaica, C. dacica), garofita de munte (Dianthus compactus), floarea de colti (Leontopodium alpinum).

CALIMANI, Muntii ~, masiv vulcanic in NV Carpatilor Orientali, intre cursul superior al Muresului la S si depr. Dornelor la N. Alt. max.: 2.100 m (vf. Pietrosu). Trasaturi tipic alpine in zona inalta, cu urme glaciare si pasuni alpine. Zacaminte de sulf. Izv. carbogazoase. Forme de vulcanocarst (pesterile „Palatul de ciocolata” si „Luanei”) si stincile „12 Apostoli”. Rezervatie naturala complexa (200 ha), declarata in 1990 parc national, cu numeroase specii rare si monumente ale naturii, ca: zimbrul (Pinus cembra), tisa (Taxus baccata), smirdanul (Rhododendron kotschyi), floarea de colti (Leontopodium alpinum) etc. Printre pasari se intilnesc cinghita alpina (Montifringilla nivalis), cocosul de mesteacan (Tetrao urogallus), ierunca (Tetrastes bonasia), iar mamiferele sint reprezentate de ris (Lynx lynx), jder (Martes martes) etc.

CEAHLAU 1. Masiv muntos, situat in Carpatii Orientali, intre Valea Bistritei la E, a Bistricioarei la N si a Bicazului la S. Este alcatuit in special din conglomerate, care dau in relief forme pitoresti (abrupturi, turnuri, colti). Alt. max.: 1.907 m (vf. Ocolasu Mare). Importante obiective turistice (cascada Duruitoarea, Caciula Dorobantului, Turnul lui Budu, cabane, la poale statiunea Durau s.a.). Rezervatie complexa (4.073 ha) declarata in 1990 parc national, cu numeroase endemisme carpatice (coada soricelului, garofita de munte, vulturica etc.), raritati floristice (vulturica de Pojorita, ghintura s.a.), monumente ale naturii (papucul doamnei, floarea de colti, tisa etc.) si unele dintre cele mai frumoase exemplare de larice din tara, cunoscute si sub denumirea de zada, „stejarul muntilor” sau „crin”, de unde si denumirea rezervatiei naturale „Polita cu Crini”. 2. Com. in jud. Neamt, la poalele masivului Ceahlau, pe malul lacului de acumulare Izvorul Muntelui; 2.470 loc. (1991). Expl. forestiere. Centru turistic. In apropiere, statiune arheologica din Paleoliticul mijlociu si tirziu.

COMISIA PENTRU OCROTIREA MONUMENTELOR NATURII, institutie infiintata in anul 1930, sub denumirea de Comisiunea Monumentelor Naturii; este afiliata Academiei Romane (din 1950); are sarcina de a inventaria monumentele naturii si de a adopta masuri pentru ocrotirea lor. Pina in prezent a delimitat c. 400 de rezervatii naturale (ex. Parcul national Retezat, Polita cu Crini din Ceahlau, Valea Fagilor din N M-tilor Macin, Padurea Letea, lacul si piriul Petea etc.) si a declarat monumente ale naturii o serie de elemente floristice (ex. laleaua Cazanelor, floarea de colti) si faunistice (ex. risul, nagitul, ciocinstorsul). C. a propus, pe baza unor studii fundamentate, constituirea a inca 11 parcuri nationale (Rodna, Calimani, Ceahlau, Piatra Craiului, Delta Dunarii s.a.) realizate in 1990 si reglementarea prin legi a protectiei mediului inconjurator.

ALBUMEALA, albumele, s. f. (Bot.) floare-de-colt. – Cf. alb.

ALBUMITA, albumite, s. f. (Bot.) floare-de-colt. – Cf. alb.

EDELVAIS s. n. (Bot.) floare-de-colt. [Scris si: edelweiss] – Din germ. Edelweiss.

STELUTA, stelute, s. f. I. Diminutiv al lui stea (I 1); stelisoara. ♦ Fig. Scanteie. II. P. a**l. 1. Obiect, desen etc. in forma de stea (mica). ♦ Asterisc. 2. (La pl.) Pasta fainoasa taiata in forma de stea (care se pune in supa). 3. Cusatura in forma de stea. 4. Pata de par alb pe fruntea unor animale. 5. Fulg de zapada. 6. Stea (II 2) (mica). II. 1. Planta erbacee cu frunze ovale si cu flori albe (Stellaria nemorum). 2. Compus: stelute-de-munte = floare-de-colt. – Stea + suf. -uta.

EDELVAIS s. v. albumeala, albumita, floarea-reginei, floare-de-colt.

floarea-DOAMNEI s. v. albumeala, albumita, floarea-reginei, floare-de-colt.

F*******E s. pl. v. albumeala, albumita, curcubeu, floarea-reginei, floare-de-colt, parpian.

STELUTA s. v. albumeala, albumita, batranis, bumbisor, floarea-reginei, floare-de-colt, licurici, rocotea, scanteiuta.

floare-de-colt s. f., g.-d. art. florii-de-colt; pl. flori-de-colt

EDELVAIS m. Planta erbacee cu frunze albicioase dispuse in jurul inflorescentei, care creste pe crestele muntilor; floare-de-colt. /<germ. Edelweiss

EDELVAIS s.m.invar. Planta erbacee perena din familia compozeelor, cu inflorescente compuse din capitule inconjurate de bractee albe si paroase, care creste in munti; floarea-reginei, floarea-doamnei, albumita, floare-de-colt. [Pron. -vais, scris si edelweiss. / < germ. Edelweiss].

potorel¹, potorei, s.m. (reg.; compus) potorei-albi = floare-de-colt.

EDELVAIS s. m. inv. planta erbacee perena din familia compozeelor, cu inflorescente compuse din capitule inconjurate de bractee albe si paroase, care creste in munti; floarea-doamnei, albumita, floare-de-colt. (< germ. Edelweiss)

ALBUMEALA, albumele, s. f. (Bot.) floare-de-colt. – Din lat. albumen + suf. -eala

CALCICOLA (‹ fr.; {s} lat. calc- „var” + colo „a locui”) adj. Planta ~ = planta care vegeteaza pe soluri bogate in carbonat de calciu sau pe stincarii de calcare (ex. floarea-de-colti, vita de vie); planta calcifila.

coltISOR ~i m. (diminutiv de la colt) Planta erbacee cu flori violete-alburii ori galbui, dispuse in inflorescente umbeliforme. /colt + suf. ~isor

paducher, paducheri, s.m. (reg.) 1. mica planta taratoare cu flori galbene sau rosii; vartejul-pamantului. 2. planta erbacee taratoare cu flori galbene si fructe tepoase; coltul-babei.

paduchita, paduchite, s.f. (reg.) planta taratoare cu flori galbene si fructe tepoase; coltul-babei.

coltISOR, (1) coltisoare, s. n., (2) coltisori, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui colt; coltulet. 2. S. m. Planta erbacee din familia cruciferelor, cu frunze alterne, cu flori albe sau rosietice, raspandita prin paduri umbroase (Dentaria bulbifera). – colt + suf. -isor.

DINTE ~ti m. 1) Formatie osoasa fixata in maxilar care serveste pentru a musca, a rupe si a mesteca hrana sau ca mijloc de aparare. ◊ ~ti de lapte primii dinti care le cresc copiilor (si care cad, fiind inlocuiti cu altii). Soare cu ~ti soare pe timp geros sau racoros. A se tine de ceva cu ~tii a nu se lasa de ceva cu nici un pret. Printre ~ti a) nelamurit, nein-teles; b) fara dorinta; in mod ostil. A-si lua inima in ~ti a-si face curaj; a indraz-ni. Inarmat pana in ~ti echipat cu tot felul de arme. A avea un ~ impotriva (sau contra) cuiva a purta cuiva pica. A scoate cuiva si ~tii din gura a lua cuiva tot ce are; a despuia. A sta cu ~tii la stele a nu avea ce manca. 2) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; colt. 3) (la obiecte sau piese) Zimt sau crestatura pe margine. ~tii feras-traului. 4) bot.: ~tele d******i planta cu flori rosii, albe sau verzui, care creste prin locuri umede (mlastini, balti). /<lat. dens, ~ntis

colt² ~i m. 1) Dinte cu varf ascutit, situat intre dintii incisivi si masele; dinte canin. ~i de morsa. ~i de elefant. ◊ A-si arata ~ii a-si da pe fata firea agresiva. A fi la ~i cu cineva a trai rau cu cineva; a nu se putea intelege. 2) Bucata ramasa dintr-un dinte rupt. 3) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; dinte. ~i de grebla. ~ de furca. 4) Cui cu gamalia mare si crestata, care se aplica pe talpa incaltamintei de sport sau de iarna pentru a impiedica alunecarea. 5) Varful unei plante, mai ales al ierbii, cand rasare din pamant. ◊ A da (sau a scoate, a prinde) ~i a incolti. 6) Proeminenta cu varf ascutit. ~ de stanca. 7) Fiecare dintre taieturile triunghiulare facute pe marginea unei stofe; zimt. 8): Floare-de-~ mica planta erbacee, cu frunze albicioase, pufoase si ascutite, care creste pe crestele stancoase ale muntilor; floarea-doamnei; albumeala; edelvais. /<bulg. kolec, sb. kolac