FLAGRANT ~ta (~ti, ~te) 1) Care a avut loc in prezenta unui martor ocular; comis sub ochii celui care constata. In flagrant delict. 2) Care este incontestabil; imposibil a fi negat din cauza evidentei sale. Contradictie ~ta. /<fr. flagrant, lat. fragrans, ~ntis

A SURPRINDE surprind tranz. 1) (persoane) A prinde fara veste (asupra unui fapt); a prinde in flagrant delict. 2) A lua pe neasteptate; a prinde pe nepregatite. 3) A impresiona prin ceva neprevazut. 4) (manifestari, actiuni ale oamenilor) A descoperi pe neasteptate. ~ o conversatie. [Sil. sur-prin-] /<fr. surprendre

FLAGRANT, -A, flagranti, -te, adj. Care sare in ochi; izbitor, evident. ◊ flagrant delict = infractiune descoperita in momentul savarsirii ei sau inainte ca efectele ei sa se fi consumat. – Din fr. flagrant.

FLAGRANT, -A adj. Evident, izbitor, incontestabil. ◊ flagrant delict = delict descoperit in momentul faptuirii lui sau inainte ca efectele lui sa fi trecut. [< fr. flagrant].

flagrant, -A adj. evident, izbitor. ♦ ~ delict = delict descoperit in momentul sau indata dupa faptuirea lui. (< fr. flagrant, lat. flagrans)

delict ~e n. 1) Incalcare a legii, pedepsita cu amenda penala sau cu inchisoare corectionala; infractiune de gravitate medie. ◊ Corp ~ dovada materiala de violare a legii. 2) Act nepermis de lege si sanctionat printr-o pedeapsa corectionala. ◊ In flagrant ~ in momentul comiterii unui act nepermis. /<fr. delit, lat. delictum