INCINS², -A, incinsi, -se, adj. 1. (Despre foc) Care arde cu flacari mari, bine aprins. ♦ Infierbantat², incalzit foarte tare (de foc, de soare etc.). ♦ Fig. Aprins², inflacarat, intetit. 2. (Despre fan, cereale, faina etc.) Care a inceput sa fermenteze, stricat, alterat; aprins², fermentat. – V. incinge¹.

VALVORA, pers. 3 valvoreaza, vb. I. Intranz. (Rar; despre foc) A arde cu flacari mari, a scoate valvatai. – Din valvoare.

VAPAIE ~ai f. 1) Ansamblu de flacari mari, mai ales de culoare rosie, aparute in procesul arderii in mediul aerian; para mare. 2) Emanatie cu o temperatura foarte inalta, provenita de la o sursa de caldura puternica; dogoare; para. [G.-D. vapaii] /<alb. vape

INVALVORA, invalvorez, vb. I. Refl. A se aprinde, a arde cu flacari mari si agitate. Doamna Vorvoreanu se uita in bezna de afara, in miezul careia se invalvora incendiul de la Vladomira. DUMITRIU, N. 52. ◊ Fig. Departarile se invalvorau. CAMILAR, T. 125.

invalvata vb. I refl. (reg.; despre foc) a creste cu valvatai, flacari mari; a se invalvora, a se alimenta.

INCINGE¹, incing, vb. III. 1. Refl. (Despre foc) A arde cu flacara mare, a se aprinde bine. ◊ Tranz. fact. El incinge focul. 2. Refl. si tranz. A (se) infierbanta, a (se) incalzi tare. ♦ Tranz. Fig. (Despre un sentiment, o pasiune) A cuprinde, a coplesi pe cineva; a consuma, a mistui. ♦ Refl. Fig. A se manifesta puternic; a se aprinde, a se inflacara. ♦ Refl. si tranz. Fig. (Despre o lupta, o confruntare, o discutie etc.) A (se) inteti. 3. Refl. (Despre fan, cereale, faina etc.) A incepe sa se altereze prin fermentare; a se strica; a se aprinde. [Perf. s. incinsei, part. incins] – Lat. incendere.

VAPAIE, vapai, s. f. 1. flacara mare; para. ♦ Arsita, dogoare. ♦ Fig. Lumina stralucitoare. 2. Vapaita (2). – Cf. alb. vape.

VALVATAIE, valvatai, s. f. flacara mare; palalaie, valtoare, valva, bobotaie. [Pr.: -ta-ie-. – Var.: valvataie, valvotaie s. f.] – Din valva (dupa palalaie, bobotaie).

PALALAIE, palalai, s. f. flacara mare; valvataie. – Din palalai. Cf. valvataie.

PALALAI, palalaiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre foc; la pers. 3) A arde cu flacara mare; a se intinde, a se raspandi. 2. Intranz. si tranz. Fig. (Pop.) A flutura, a falfai. – Pala¹ + suf. -alai.

flacaraIE s. f. 1. flacara mare; valvataie, palalaie, flacarie. 2. flacari produse de arderea hidrogenului degajat din corpuri in descompunere si care apar uneori pe pamant, mai ales deasupra locurilor mocirloase. – flacara + suf. -aie.

flacaraIE f. 1) flacara mare. 2) la pl. flacari care apar uneori in locuri mlastinoase prin arderea hidrogenului degajat de substantele organice in descompunere. [Sil. -ra-ie] /flacara + suf. ~aie

parjolaie, parjolai, s.f. (reg.) ardere violenta cu flacara mare si dogoare multa; valvataie.

perpeliciu, perpeliciuri, s.n. si perpelici, s.m. (reg.) 1. (s.n.; la pl.) vreascuri, surcele uscate, care fac flacara mare. 2. (s.m.) om neastamparat, copil zburdalnic.

vapaie (-ai), s. f. – Para, flacara mare. Origine necunoscuta. Se indica de obicei posibilitatea unui lat. *vapalia ‹ vapa (Puscariu 1855; Tiktin; Philippide, II, 661; REW 9147), cf. it. va(m)pa, sb. vapa „vapor”, alb. vape „caldura” (Cihac, II, 721); dar relatia dintre aceste cuvinte nu este clara. Poate este dubletul lui vipie, s. f. (arsita). Der. (in)vapaia, vb. (a arde cu flacara); svapaiat, adj. (descompus, dezordonat, vagabond, golan), aceasta relatie semantica nu este clara (probabil „descompus ca cel care scapa de la incendiu”; dupa Cretu, din sl. sverepovati „a exaspera”; dupa Tiktin, se pleaca de la ideea de „aprins”).

BOBOTAIE, bobotai, s. f. (Reg.) flacara mare; valvataie. – Din bobot + suf. -aie

bilbara f., pl. i (var. din dirdora). Olt. Trans. Palalaie, vilvataie, mare flacara: in iad era o bilbara si o dogoare grozava. V. v******e.

bobotaie f. pl. ai (d. bobotesc, cu suf. aie). Trans. Olt. flacara mare, palalaie, vilvataie.

bobotesc v. intr. (sirb. bobotiti, a murmura, bobatati, a tremura de frig. V. bobot). Ard cu mare flacara, palalaiesc. Ma unflu, ma obrintesc, ma inflamez: buba boboteste. V. refl. Apele s’au bobotit (s’au unflat), rana s’a bobotit. Fig. Ma minii. Ma unflu, ma inflamez: fata i s’a bobotit de cosuri. – In Cov. ma bobotez.

ARUNCATOR² ~oare n. Arma cu ajutorul careia se lanseaza proiecte, mine etc. la distante mari. ◊ ~ de flacari arma cu care se proiecteaza un jet de flacari la o anumita distanta. /a arunca + suf. ~ator

antracit n. (vgr. anthrakites, care seamana a carbune). Min. Un fel de carbune de pamint, mai uscat de cit cel obisnuit si care arde greu, dar da caldura mare fara flacara si fara fum.

JAR n. 1) Carbuni incandescenti care ard fara flacara; jaratic. 2) Caldura foarte mare, emanata de o sursa; dogoare. 3) fig. Temperatura ridicata a corpului (ca indice al imbolnavirii); febra; fierbinteala. /<sl. zaru

FACLIE, faclii, s. f. Lumanare mare (de ceara); facla. ♦ Fig. flacara, vapaie; caldura. Faclia culturii. – Din scr. faklja, bg. faklija.

VIU ~e (~i) 1) Care traieste; care este in viata. ◊ Carne vie rana deschisa, care sangereaza. De ~ fiind inca in viata. ~ sau mort in orice stare ar fi. Nici ~, nici mort (sau mai mult mort decat ~) extrem de slabit (din cauza oboselii, fricii, bolii etc.). A jupui de ~ (pe cineva) a fi necrutator fata de cineva. 2) Care continua sa existe; care persista, dainuieste. Traditie vie. Amintire vie. 3) Care este plin de viata; insufletit. 4) (despre foc) Care arde cu flacara puternica. 5) (despre lumina) Care este de mare intensitate; orbitor. 6) (despre culori) Care bate la ochi; aprins; stralucitor; intens; strident; puternic. 7) (despre sunete) Care este puternic si deslusit. 8) (despre ochi) Care exprima inteligenta; ager. 9) (despre plante) Care este verde si sanatos. [Monosilabic]. /<lat. vivus

SCORPIE, scorpii, s. f. 1. (Pop.) Scorpion (1). ♦ (In basme) Fiinta cu insusiri supranaturale, inchipuita de obicei ca un monstru feminin cu mai multe capete, care scoate flacari pe nari si al carei sange ar avea insusiri miraculoase. ♦ Epitet injurios dat unei femei rele. 2. (Astron.; pop.) Scorpion (2). 3. Compus: scorpie-de-mare = peste teleostean marin cu aspect respingator, cu tepii inotatoarelor foarte veninosi (Scorpaena porcus). – Din sl. skorpija.

PARJOLI, parjolesc, vb. IV. 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui in flacari o fiinta. 3. Intranz. (Despre soare) A incalzi peste masura; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a vesteji, a usca din cauza arsitei prea mari. – Din magh. porzsolui.

CONFLAGRATIE s.f. Ciocnire generala, conflict de mari proportii; razboi care se extinde in mai multe state. [Gen. -iei, var. conflagratiune s.f. / cf. it. conflagrazione, fr. conflagration, lat. conflagratio < lat. conflagrare – a arde in flacari].