CERCEVEA ~ele f. Cadru in care se fixeaza geamul la fereastra sau la o usa; rama. [Art. cerceveaua; G.-D. cercevelei; Sil. -ce-vea] /<turc. cerceve

CERCEVEA, cercevele, s. f. Cadru in care este fixat geamul la o fereastra sau la o usa; lemnaria (in forma de cruce) din mijlocul ferestrei, in care sunt montate geamurile. [Var.: gergevea, giurgiuvea s. f.] – Din tc. cerceve.

FEREASTRA, ferestre, s. f. 1. Deschizatura de forma regulata lasata in peretele unei cladiri, al unui vehicul etc. pentru a permite sa intre aerul si lumina; ansamblu format dintr-un cadru fix si din cercevele in care se fixeaza geamuri, montat in deschizatura amintita; ansamblu format de aceasta deschizatura, impreuna cu cercevelele care o incadreaza si cu geamul fixat in cercevele. ◊ Fereastra oarba v. orb. ◊ Expr. A arunca banii pe fereastra = a cheltui in mod exagerat, a fi risipitor. 2. Loc in care se intalneste un put de mina cu o rampa subterana. 3. Fig. (Fam.) Ora libera intercalata intre doua ore de curs in programul zilnic al unui profesor sau al unui student. – Lat. fenestra.

CERCEVEA, cercevele, s. f. Cadru in care este fixat geamul la o fereastra (v. pervaz) sau la o usa (v. usor); lemnaria (in forma de cruce) din mijlocul ferestrei. [Var.: gergevea, giurgiuvea s. f.] – Tc. cerceve.

A CHITUI ~iesc tranz. 1) (geamuri) A lipi cu chit, fixand de rama ferestrei. 2) (suprafete, tavane, pereti) A da cu chit (pentru a face neted). 3) (gauri, crapaturi etc.) A astupa cu chit (pentru a nivela cu restul suprafetei). /chit + suf. ~ui

geam, geamuri, s. n. 1. Placa de sticla care se fixeaza in pervazurile (ori cercevelele) ferestrelor sau ale usilor si care permite sa strabata lumina in interiorul unei incaperi. ♦ Bucata de sticla care se fixeaza in rama ceasornicelor, a ochelarilor etc. 2. P. gener. Fereastra. – Din tc. cam.

geam ~uri n. 1) Placa de sticla fixata in cercevelele unei ferestre sau ale unei usi, pentru a lasa lumina sa patrunda in incapere. 2) Bucata de sticla care se fixeaza in rama unor obiecte (ochelari, ceasornic etc.). 3) Deschizatura facuta in peretii unei cladiri sau ai unui vehicul pentru a permite sa intre in interior lumina si aerul; fereastra. /<turc. tam