craisor, craisori, s.m. (pop.) 1. (inv.) rege, domnitor, principe; fiu de rege, print. 2. (reg.) mire. 3. barbat chefliu, haimana, berbant, libertin. 4. pasare denumita si imparatel sau sfredelus. 5. specie de peste; lostrita. 6. nume de floare; craita. 7. soi de struguri.

REGINA, regine, s. f. 1. Femeie care detine prerogativele unui rege, fiind suverana unui regat. 2. Sotie de rege. 3. fig. Ceea ce detine o pozitie privilegiata, importanta, dominanta, intr-un anumit domeniu. 4. Compus: regina-noptii = nume dat unor plante de gradina cu flori albe, rosietice sau violete care se deschid la caderea noptii si raspandesc un miros placut (Nicotiana). 5. (Entom.) Albina femela fecunda, care depune oua: matca. 6. Piesa cea mai importanta la jocul de sah, dupa rege, care poate fi mutata in orice directie, atat in linie dreapta cat si in diagonala; dama. – Din lat. regina.

CADMOS (KADMOS) sau CADMUS, erou civilizator grec, fiul regelui fenician Agenor. Intemeietorul legendar al orasului Teba, in Beotia. I se atribuie introducerea (dupa alta traditie si inventarea) alfabetului in Grecia. La batrinete, zeii l-au transformat in sarpe, simbol al intelepciunii si prudentei, si l-au transportat in Cimpiile Elizee.

CAROL de Austria (DON CARLOS) (1545-1568), print spaniol din familia de Habsburg. fiul regelui Filip al II-lea; acuzat in 1567 ca ar fi complotat impotriva tatalui sau, a fost inchis si a murit, probabil asasinat, in inchisoare.

Admetus, unul dintre argonauti, care a participat si la vinatoarea mistretului din Calydon. Era rege in cetatea Pherae, din Thessalia. L-a gazduit pe Apollo in vremea cind acesta era prigonit de catre Zeus, fapt pentru care mai tirziu zeul avea sa-si dovedeasca din plin recunostinta. Indragostindu-se de Alcestis, fiica regelui Pelias, Admetus, cu concursul lui Apollo, reuseste s-o ia in casatorie, indeplinind conditia impusa de Pelias: aceea de a veni s-o ia intr-un car la care erau inhamati alaturi un leu si un mistret. Tot datorita lui Apollo, lui Admetus i se fagaduieste nemurirea in schimbul vietii altui om care ar fi vrut sa se sacrifice in locul lui. Cind se-mplineste sorocul, singura care se hotaraste sa se sacrifice din dragoste pentru el este regina Alcestis. Tocmai atunci soseste insa la Pherae si Heracles, vechiul tovaras al lui Admetus de pe vremea expeditiei argonautilor. Auzind de trista veste a mortii reginei, Heracles porneste pe urmele ei in Infern, o readuce pe pamint si o reda sotului ei. Dupa o alta versiune, abnegatia lui Alcestis ar fi miscat inima Persephonei, care i-ar fi ingaduit, de bunavoie, sa se intoarca inapoi, pe pamint.

Alexander, denumire data lui Paris, fiul regelui Priamus (v. Paris).

LANCASTER [lænkəstə], familie regala engleza. Ramura a familiei Plantagenet. Intemeiata de Ioan de Gaunt, fiul regelui Eduard III, duce de Lnacaster (din 1362). Din dinastia L. au facut parte Henric IV (1399-1413), Henric V (1413-1422) si Henric VI (1422-1461, 1470-1471). Conflictul casei de L. cu casa de York (din 1399) a dus la Razboiul celor Doua Roze (1455-1485), incheiat cu victoria casei de York. Blazonul familiei L. a fost un trandafir rosu.

Deucalion 1. fiul lui Prometheus. S-a casatorit cu Pyrrha, fiica lui Epimetheus si a Pandorei. In epoca de bronz, cind Zeus a pus la cale sa nimiceasca semintia umana dezlantuind potopul, el a hotarit sa-i crute numai pe Deucalion si pe Pyrrha, singurii oameni drepti si cucernici de pe pamint. Sfatuiti de Prometheus, cei doi au construit o corabie, cu care au plutit noua zile si noua nopti pe apa. In cea de-a noua zi, dupa ce potopul se sfirsise, ei au coborit de pe corabie in muntii Thessaliei. Dorind sa reinvie neamul omenesc, Deucalion l-a rugat pe Zeus sa-l ajute. Zeus i-a poruncit sa arunce peste umar in urma lui oasele mamei lui. Prin mama, Zeus a inteles glia strabuna. Pricepind tilcul vorbelor lui si socotind ca oasele pamintului sint pietrele, Deucalion si Pyrrha au facut intocmai: au aruncat inapoia lor, peste umar, pietrele intilnite in cale. Din pietrele aruncate de Deucalion au rasarit de indata barbati, din cele aruncate de Pyrrha – femei. 2. fiul regelui Minos cu Pasiphae. Era prieten cu Theseus si a participat la vinatoarea mistretului din Calydon.

Erechtheus, erou atenian, fiul regelui Pandion si frate cu Butes, cu Philomela si cu Procne. A avut numerosi fii si fiice, printre care se numarau: Cecrops, Merion, Pandorus, Creusa, Orinthyia, Procris si Chthonia. La moartea lui Pandion, Erechtheus i-a urmat la tron. Cu ocazia unui razboi intre Athenae si Eleusis, la cererea unui oracol, Erechtheus si-a sacrificat una dintre fiice, pentru a obtine victoria. Se spunea ca celelalte fiice s-ar fi sinucis si ele, deoarece jurasera sa nu supravietuiasca surorii lor sacrificate. Erechtheus a cistigat batalia, dar a fost omorit, la rindul lui, de trasnetul lui Zeus, drept pedeapsa ca il ucisese in lupta pe Eumolpus, fiul lui Poseidon.

Evander (sau Evandrus) 1. Unul dintre fiii regelui Priamus. 2. fiul lui Sarpedon. I-a sprijinit pe troieni in lupta lor impotriva grecilor. 3. fiul zeului Hermes si al Carmentei. S-a stabilit in Italia si a intemeiat acolo orasul Pallanteum. Evander l-a gazduit pe Aeneas la sosirea eroului in Italia. A avut un fiu, Pallas, care a fost ucis, luptind alaturi de Aeneas.

Hector, celebru erou troian (cunoscut din Iliada), fiul regelui Priamus si al Hecubei si sotul Andromachai, cu care a avut un fiu: pe Astianax zis si Scamandrius. Hector era cel mai viteaz dintre troieni. Stiind dinainte ca avea sa moara in lupta ucis de Achilles, ca cetatea lui avea sa fie distrusa, el a continuat totusi sa lupte alaturi de ai sai. In cel de-al zecelea an de razboi, cind luptele se dadeau sub zidurile Troiei, Hector seamana groaza si moarte in tabara grecilor. Dupa ce-i ucide pe cei mai vajnici dintre ei, in frunte cu Patroclus (v. si Patroclus), dupa ce conduce atacul dezlantuit de troieni impotriva corabiilor grecesti, pe care le incendiaza, Hector ramine singur, afara din cetate, sa-l infrunte pe Achilles (v. si Achilles). El este fugarit de trei ori in jurul zidurilor Troiei de catre eroul „cel iute de picior” si cade, rapus de mina lui, sub privirile ingrozite ale parintilor sai, care urmaresc lupta de sus, de pe ziduri. Cadavrul lui Hector e legat de carul lui Achilles si tirit de catre acesta prin pulbere, apoi dus in tabara ahee. Mai tirziu, la cererea si la rugamintile lui Priamus, Achilles il inapoiaza troienilor, care-l ard pe rug, cu mare cinste.

SAH, (1) sahi, s. m., (2) sahuri, s. n. 1. S. m. Titlu purtat de suveranii Iranului, corespunzator titlului de imparat; persoana care are acest titlu; sahinsah. 2. S. n. Joc de origine orientala care se disputa intre doua persoane, pe o tabla impartita in 64 de patratele, alternativ albe si negre, cu 32 de piese, miscate dupa anumite reguli, scopul final fiind castigarea regelui adversarului; p. ext. tabla si piesele care servesc la joc; satrange. ♦ Situatie in cursul jocului mai sus definit, in care regele uneia dintre parti este atacat de o piesa a adversarului; (cu valoare de interjectie) cuvant insotind miscarea care creeaza aceasta situatie. ◊ Expr. A da sah = a pune in pericol regele adversarului. A tine (pe cineva) in sah = a limita jocul adversarului la apararea regelui; fig. a tine pe cineva in tensiune, a-l imobiliza. – Din tc. sah. Cf. germ. Schach.

aclam, a -a v. tr. (lat. ac-clamare V. chem, ex-, pro- si re-clam). Salut pin [!] aclamatiuni: aclam un orator, Numesc fara sa votez: a fost aclamat rege, ca rege.

Aerope, sotia lui Plisthenes, cu care a avut doi fii: pe Agamemnon si pe Menelaus. Dupa moartea lui Plisthenes s-a casatorit cu Atreus, dar, fiindu-i necredincioasa, deoarece s-a lasat sedusa de Thyestes, fratele regelui, a fost ucisa de catre sotul ei (v. si Atreus).

Ang(u)itia, divinitate romana despre care se spunea ca ar fi fost fiica regelui Aeetes si sora Medeei.

Callisto, fiica lui Lycaon, regele Arcadiei, era o nimfa care obisnuia s-o insoteasca pe Artemis la vinatoare. Unindu-se cu Zeus, Callisto a dat nastere unui copil, pe nume Arcas. Fiind urmarita de gelozia Herei, Callisto a fost apoi metamorfozata in ursoaica. Se spunea ca ulterior Zeus ar fi transformat-o, impreuna cu fiul ei, intr-o constelatie, a Ursei (v. si Arcas).

Canens, nimfa originara din Latium, personificare a Cintecului. Era sotia regelui Picus, pe care-l iubea cu o dragoste fierbinte. Intr-o zi, la o vinatoare, Circe l-a vazut pe Picus si s-a indragostit de el. fiind respinsa si ca sa se razbune, ea l-a metamorfozat in pasare. Indurerata de disparitia sotului ei, Canens porneste in cautarea lui. Dupa sase zile si sase nopti de cautare zadarnica, cade sfirsita de oboseala pe tarmurile Tibrului si moare.

Cepheus 1. fiul lui Aleus, regele din Tegea, si unul dintre argonauti. A pierit intr-o lupta impotriva lui Heracles. 2. regele Aethiopiei. Era fiul lui Belus si tatal Andromedei. Dupa moarte a fost transformat intr-o constelatie.

Danaus, fiul si urmasul lui Belus la tronul Libyei si frate cu Aegyptus. Temindu-se de cei cincizeci de nepoti ai sai, fiii lui Aegyptus, Danaus paraseste Libya impreuna cu fetele sale, tot cincizeci la numar, si se stabileste in Argos. Aici e mai intii oaspetele regelui Gelanor, iar dupa aceea e ales el insusi rege. A fost ucis de mina lui Lynceus (v. Danaides si Lynceus).

Eurytus 1. Unul dintre gigantii care au participat la lupta impotriva olimpienilor. A fost ucis de Dionysus. 2. regele Oechaliei. Fiind un arcas iscusit, a fagaduit-o pe fiica sa, Iole, aceluia care-l va intrece in minuirea arcului. A fost invins de catre Heracles si, fiindca a refuzat sa-si tina fagaduiala, a fost in cele din urma ucis de catre erou. 3. fiul lui Hermes si unul dintre argonauti.

Fauna, in mitologia romana, sotia (fiica sau sora) zeului Faunus si mama regelui Latinus. Era identificata cu Bona Dea (v. si Bona Dea).

Gordius, rege mitic al Phrygiei, presupus intemeietor al cetatii Gordium. De mult, intr-o vreme cind Phrygia era macinata de neintelegeri interne, un oracol prezisese ca ele vor lua sfirsit daca va fi ales rege primul om care va urca cu carul sau la templul lui Zeus. Acest om a fost Gordius, pe atunci simplu taran. El a fost ales rege si, drept multumire, i-a inchinat lui Zeus carul sau. Oistea acestui car era legata cu un nod atit de complicat, incit nimeni nu-l putea desface. Celui care ar fi reusit s-o faca i s-a fagaduit, in dar, regatul Asiei. Se spunea ca mai tirziu, Alexandru Macedon l-a taiat cu sabia, indeplinind, in felul acesta, oracolul.

regeSC ~easca (~esti) v. REGAL. /rege + suf. ~esc

AIAX (AIAS), numele a doi eroi din poemele homerice. 1. fiul lui Telamon, regele Salaminei; cel mai viteaz erou al aheilor, dupa Ahile, in razboiul troian. 2. fiul lui Oileu. rege al Iocrienilor. In timpul razboiului troian a rapit-o pe Casandra de linga altarul Atenei, unde se refugiase, impietate pentru care zeii l-au pedepsit zdrobindu-i corabia de stinci.

AMEDEO, numele mai multor conti si duci de Savoia. Mai importanti: 1. A. VI (supranumit Contele verde) (1343-1383). A condus o expeditie cruciata antiotomana in Pen. Balcanica in 1366 si a intrat in conflict si cu Dobrotici. 2. A. de Savoia, rege al Spaniei (1870-1873). fiul lui Victor Emmanuel II, regele Italiei. Silit sa abdice din cauza dezordinii iscate de al treilea razboi carlist.

AMFITRION (in mitologia greaca), fiul lui Alceu, regele Tirintului, sotul Alcmenei.

HONNI SOIT QUI MAL Y PENSE (fr.) rusine cui gandeste ceva rau in privinta aceasta – Deviza a Ordinului jartierei, creat in 1384 de regele Eduard al III-lea al Angliei, in onoarea favoritei sale Joan de Salisbury. Cuvintele au fost rostite de rege ca replica la zambetele malitioase ale curtenilor, cand aceasta, in timpul unui bal, si-a pierdut jartiera. Indemn ironic de a nu comenta defavorabil o exprimare sau o situatie ambigua.

apanagiu n. si (ob). -aj n., pl. e (fr. apanage, d. vfr. apaner, mlat. apanare, a nutri cu pine [!]). Mosie daruita unui suveran de catre stat. fig. Parte, lot, proprietate. calitate: invidia e apanaju gloriii. – In Francia, regii acordau mosii fiilor lor mai mici ori fratilor lor. Dar, dupa stingerea neamului lor, aceste mosii redeveneau ale regelui. V. arpalic.

CONSILIUL DE COROANA, organism instituit ad-hoc in Romania in perioada sistemului parlamentar, cu caracter reprezentativ de partid onorific si in componenta caruia intrau sefi de partide politice, fosti ministri, precum si alte personalitati politice marcante. Era consultat de rege in probleme vitale ale tarii (declararea razboiului, incheierea pacii, succesiunea la tron s.a.).

Abas 1. Al doisprezecelea rege al Argosului, fiul lui Lynceus si al Hypermnestrei, considerat ca intemeietor al cetatii Abae din Phocis. A avut doi fii gemeni: pe Acrisius si pe Proetus. 2. Centaur vestit pentru indeminarea sa la vinatoare.

Absyrtus, fiul lui Aeetes, regele Colchidei, si fratele Medeei. Fugind cu Iason dupa ce furasera Lina de Aur, Medea l-a luat cu ea si pe Absyrtus. Ca sa zadarniceasca urmarirea lui Aeetes, care se luase dupa fugari, ea si-a taiat fratele in bucati si le-a aruncat in urma ei, in mare (v. si Medea).

Acastus, fiul lui Pelias, regele din Iolcus, si unul dintre argonauti. A luat parte la vinatoarea mistretului din Calydon. Dupa ce Pelias a fost ucis de propriile lui fiice la indemnul Medeei, Acastus s-a urcat pe tronul tatalui sau. In timpul jocurilor funebre organizate in amintirea acestuia, sotia lui Acastus, Hippolyte (sau Astydamia), s-a indragostit de Peleus, pe care a incercat sa-l seduca. Respinsa de erou si ca sa se razbune, Hippolyte l-a invinuit ulterior, pe nedrept, in fata sotului ei ca ar fi vrut s-o violeze. Pretextind o vinatoare, Acastus l-a dus pe Peleus pe muntele Pelion si l-a parasit acolo in timp ce dormea, prada fiarelor salbatice. Salvat de centaurul Chiron, Peleus s-a intors in cetate si, drept razbunare, i-a ucis pe Acastus si pe sotia acestuia.

Aeolus 1. fiul lui Hellen, regele Magnesiei (Thessalia) si unul dintre intemeietorii semintiei hellenilor. A urmat la domnie dupa tatal sau si a avut numerosi fii si fiice, printre care se numarau: Sisyphus, Athamas, Cretheus si Salmoneus. 2. fiul lui Hippotes (sau, dupa o alta versiune, al lui Poseidon). Salasluia in insulele Aeolice, unde Zeus ii daduse in stapinire vinturile. Aeolus le tinea inchise intr-o pestera sau, dupa altii, intr-un burduf. Cind Odysseus s-a abatut prin insulele Aeolice a fost gazduit de Aeolus. Acesta i-a daruit la plecare burduful in care erau inchise toate vinturile, cu exceptia unuia singur: Zephyrus, care avea sa-l conduca pe erou in patrie. Crezind ca e plin cu vin, tovarasii lui Odysseus au deschis insa burduful, dind drumul si celorlalte vinturi. In felul acesta s-a iscat o groaznica furtuna pe mare (v. si Odysseus).

Aepytus 1. rege mitic al Arcadiei. 2. fiul lui Cresphontes, regele Messeniei, si al Meropei. Tatal sau fiind omorit in cursul unei rascoale, Aepytus a fost crescut printre straini de catre bunicul lui, Cypselus. Mai tirziu el s-a reintors in patrie si l-a ucis pe Polyphontes, uzurpatorul tronului, reluindu-si coroana.

Agamedes, fratele lui Trophonius si fiul lui Erginus, regele din Orchomenus. Agamedes si Trophonius au fost doi arhitecti celebri, care au construit, printre altele, si edificiul care adapostea comoara lui Hyrieus, regele Boeotiei. Legenda spune ca cei doi frati ar fi lasat o intrare tainica, prin care puteau intra oricind ca sa prade. Faptul fiind descoperit de catre rege, Agamedes a fost ucis de Trophonius ca sa nu-l divulge si pe el. Fratricidul a fost insa pedepsit pe data. Pamintul s-a deschis si l-a inghitit pe Trophonius. Dupa o alta versiune, cei doi frati ar fi construit templul lui Apollo de la Delphi. Cerindu-i zeului rasplata cuvenita, Apollo le-a fagaduit-o in opt zile, ragaz in care i-a sfatuit sa petreaca in voie. La implinirea timpului, cei doi frati au fost gasiti fara viata in patul lor. Moartea usoara care le-a curmat zilele a fost, se pare, cea mai buna rasplata pe care zeul a crezut de cuviinta sa le-o ofere.

Aiax 1. fiul lui Oileus, regele locrienilor. A participat la razboiul troian, unde s-a distins prin vitejia sa. Era renumit printre greci si ocupa locul al doilea dupa Achilles in ceea ce priveste iuteala picioarelor lui. Aiax si-a atras minia zeilor urmarind-o pe Cassandra pina in incinta templului zeitei Athena, unde a necinstit-o. Drept urmare, la intoarcerea spre patrie, zeita (dupa altii Poseidon) a dezlantuit o furtuna care i-a sfarimat corabia. Aiax a reusit totusi sa se salveze, agatindu-se de o stinca. Continuind insa sa-i sfideze pe zei, Poseidon de data aceasta a lovit cu tridentul in stinca pe care se refugiase Aiax, scufundind-o in mare. 2. fiul lui Telamon, regele din Salamis si nepotul lui Aeacus. A participat la razboiul troian, fiind cel mai viteaz dintre greci dupa Achilles. Dupa moartea acestuia Aiax si-a disputat cu Odysseus armele lui Achilles. Cistigatorul a fost Odysseus. Vazindu-se invins, Aiax a fost cuprins de o furie oarba si, pierzindu-si mintile, s-a napustit asupra unei cirezi de vite, pe care le-a ucis luindu-le drept dusmanii sai. Mai apoi, revenindu-si in simtiri si rusinat de isprava sa, Aiax si-a pus singur capat zilelor.

Alcestis, fiica lui Pelias, regele din Iolcus. Era cea mai frumoasa si cea mai cucernica dintre fetele lui si singura dintre surori care n-a participat la omorirea tatalui lor, pusa la cale de Medea. A fost sotia lui Admetus (v. Admetus).

Alcinous, fiul lui Nausithous, rege al Phaeaciei pe vremea cind Odysseus, in drum spre casa, a naufragiat pe coasta insulei Scheria. Descoperit pe tarm de Nausicaa, fiica lui Alcinous, Odysseus a fost bine primit si gazduit in palatul acestuia. In cursul unui ospat, Odysseus povesteste toate peripetiile prin care a trecut. La sfirsit, Alcinous ii ofera o corabie cu care sa se poata intoarce in Ithaca. In ciclul argonautilor, Alcinous impreuna cu sotia sa Arete sint infatisati ca protectori ai Medeei si ai lui Iason impotriva urmaritorilor acestora.

Amulius, al cincisprezecelea rege al Albei. Era fiul lui Procas si frate cu Numitor. Dupa moartea tatalui sau, Amulius reuseste sa-si goneasca fratele, pe Numitor, care mostenise de drept coroana, si sa se inscauneze el rege. Temindu-se de urmasii regelui detronat, el il ucide pe fiul acestuia, Lausus, iar pe fiica lui Numitor, pe nume Rea Silvia, o face vestala pentru a o impiedica sa aiba copii. Iubita in taina de zeul Mars, Rea Silvia naste insa doi gemeni: pe Romulus si pe Remus. Aflind de existenta lor, Amulius o arunca in inchisoare si porunceste ca cei doi copii sa fie inecati in fluviul Tiber. Scapati ca prin minune de la moarte de niste pastori (dupa o alta varianta, de o lupoaica), Romulus si Remus cresc in salbaticie. In cele din urma ei il detroneaza pe Amulius, inscaunind in locul lui din nou pe bunicul lor Numitor (v. si Romulus).

Archemorus (sau Opheltes), fiul lui Lycurgus, regele Nemeei. Cind cei sapte eroi porniti impotriva cetatii Thebae au trecut Nemea, ei au silit-o pe Hypsipyle, doica lui Archemorus, sa le arate drumul. Punind un moment copilul jos linga o fintina, pe iarba, ca sa-i poata indruma, Hypsipyle l-a gasit la intoarcere mort, muscat de un sarpe. Grecii au vazut in moartea copilului un semn funest trimis de zei. Cu toate acestea, dupa ce l-au plins pe Archemorus si au instituit in amintirea lui Jocurile Nemeiene, ei si-au continuat expeditia.

Archeptolemus, participant la razboiul troian. Era fiul lui Iphitus, regele din Elis. A fost ucis de catre Aiax in timp ce lupta alaturi de Hector.

Bellerophon(tes), fiul lui Glaucus, regele Corinthului, si al Eurymedei. Savirsind din greseala o crima, Bellerophon e nevoit sa-si paraseasca patria si sa se refugieze la curtea lui Proetus, regele Tiryntului. Acolo insa Antea, sotia lui Proetus, se indragosteste de el. Cu toate ca Bellerophon ii respinge dragostea, el trezeste gelozia lui Proetus care-l indeparteaza, trimitindu-l la curtea socrului sau, Iobates, spre a fi ucis. Ca sa-l piarda, Iobates ii da o serie de insarcinari: sa se lupte cu himera (v. si Chimaera), pe care Bellerophon izbuteste s-o omoare, calarind pe calul sau inaripat Pegasus (v. si Pegasus), sa se razboiasca cu amazoanele, pe care le invinge etc. Plin de admiratie fata de vitejia lui Bellerophon, Iobates sfirseste prin a-i cruta zilele si a-i da pe fiica sa de sotie, impreuna cu o parte din regat. Scapat de razbunarea muritorilor, Bellerophon e urmarit totusi de minia zeilor. El se duce in pustiu unde, dupa o viata retrasa, moare in cele din urma departe de oameni. Intr-o alta varianta, minat de o trufie oarba, el ar fi incercat sa ajunga pe calul sau inaripat, pina la lacasul zeilor. A fost insa pravalit de Zeus inapoi pe pamint, unde si-a curmat singur viata.

LADISLAU DE ANJOU DURAZZO, rege al Neapolelui (1386-1414). fiul si succesorul lui Carol III de Anjou Durazzo. Profitand de criza Papalitatii (schisma Occidentului), a dus o politica de expansiune (din 1400) in teritoriile Bisericii (a ocupat Roma, Umbria si o parte din Lazio).

Cycnus 1. Unul dintre fiii lui Poseidon. A fost ucis in razboiul troian de catre Achilles si, gratie tatalui sau, a fost metamorfozat dupa moarte intr-o lebada. 2. fiul zeului Ares si al Pelopiei, una dintre fiicele lui Pelias. Era un tilhar vestit care jefuia la drumul mare trecatorii, pina in ziua cind a fost ucis de catre Heracles. 3. fiul lui Sthenelus, regele ligurilor, si prieten cu Phaethon. Deplingind moartea acestuia, a fost transformat de Zeus intr-o lebada. Induiosat de soarta lui, Apollo i-a daruit o voce melodioasa si de atunci – se spunea – lebedele cinta inainte de a muri.

ROGER, numele mai multor conti si regi ai Siciliei. Mai importanti: 1. R.I. Guiscard (c. 1031-1101), conte de Sicilia (din 1062). A participat, alaturi de fratele sau Robert I Guiscard, in campaniile impotriva arabilor pentru cucerirea sudului Italiei si a Siciliei (dib c. 1061). 2. R. II, conte (1101-1127), duce al Apuliei si Calabriei (1127-1130) si apoi primul rege al Siciliei (1130-1154), fiul precedentului. A invins coalitia organizata impotriva sa de papa Inocentiu II si, cucerind Napoli si Capua, a pus bazele Regatului Siciliei. A construit o flota puternica, cu ajutorul careia a facut cuceriri pe coasta Africii (intre tunis si Tripoli) si a atacat stapanirile bizantine, instituindu-si propria suprematie in Mediterana meridionala. A promulgat un cod de legi (1140), iar Curtea sa a devenit un important centru intelectual atat pentru invatatii crestini cat si arabi. A refuzat sa participe la a doua Cruciada.

Dryope, fiica unica a regelui Dryops. A fost iubita de zeul Apollo, – care s-a unit cu ea luind infatisarea unei broaste testoase, – si a avut un fiu, pe Amphissus.

Erysichthon, erou tesalian, fiul (sau fratele) regelui Triopas. Dispretuind puterea zeilor, Erysichthon a taiat lemne dintr-o padure sacra, inchinata zeitei Demeter. Ca sa-l pedepseasca, zeita i-a trimis o foame mistuitoare si nepotolita, care l-a facut in cele din urma, dupa ce si-a mincat rind pe rind tot avutul, sa se ospateze din propria-i carne.

Haemon 1. fiul lui Creon, regele cetatii Thebae, si logodnicul Antigonei. Cind a aflat de hotarirea tatalui sau de a o inchide pe Antigone de vie in mormintul labdacizilor, Haemon s-a sinucis (v. si Antigone). 2. fiul lui Polydorus si nepotul lui Cadmus. 3. Tatal lui Thessalus. De la numele lui tinutul Thessalia se numea in vechime Haemonia.

Helenus, fiul lui Priamus, regele Troiei, si al Hecubei. Ca si sora sa, Cassandra, Helenus fusese inzestrat de Apollo cu darul profetiei. A participat la razboiul troian, luptind alaturi de Hector, si a fost ranit de catre Menelaus. Dupa moartea lui Paris s-a numarat printre pretendentii la mina Helenei. A fost respins insa in favoarea lui Deiphobus si, simtindu-se jignit, s-a retras pe muntele Ida. Acolo a fost luat prizonier de greci, carora le-a dezvaluit – gratie darului sau de prezicator – ce conditii trebuiau indeplinite pentru ca Troia sa poata fi cucerita: Pyrrhus, fiul lui Achilles, sa lupte in rindurile grecilor, Palladium, statuia miraculoasa cazuta din ceruri, sa fie luata de la troieni si grecii sa puna mina pe osemintele lui Pelops. Dupa incendierea Troiei, Helenus a revenit, ca prada de razboi, lui Pyrrhus pe care l-a salvat de la moarte sfatuindu-l – tot gratie darului sau de prezicator – sa nu aleaga drept cale de intoarcere marea, pe care avea sa piara ulterior intreaga flota a grecilor. Mai tirziu, Helenus s-a casatorit cu Amdromacha (v. si Andromacha), cu care a avut un fiu, Cestrinus. Dupa moartea lui Pyrrhus i-a urmat la tron, capatind o parte din regatul acestuia. Cind Aeneas, in drum spre Italia, a trecut prin Epirus, el a fost gazduit acolo de catre Helenus.

OSTIA (OSTIA ANTICA), sit arheologic situat la 30 km VSV de Roma, la c. 5 km de gura de varsare a fl. Tibru in M. Tireniana. Potrivit legendei, asezarea a fost intemeiata de regele Ancus Marcius in sec. 7 i. Hr.; atestata documentar abia in sec. 4 i. Hr. Distrusa de Marius in timpul razboaielor civile, O. a fost reconstruita in anul 87 i. Hr. de L. Cornelius Sulla; in sec. 1-2 a fost un infloritor centru comercial si important port de aprovizionare cu cereale pentru Roma. A decazut in sec. 4. Astazi se pastreaza ruinele unor locuinte, a forului, teatrului, Capitoliului si templului lui Augustus (cu decoratii bogate si mozaicuri), precum si vestigii ale caii de legatura intre Roma si O. (via O.).

OBRENOVIC [obrenovitʃ], dinastie de cneji (1815-1842, 1858-1882) si regi (1882-1903) ai Serbiei. 1. Milos O., cneaz al Serbiei (1815-1839, 1858-1860), intemeietor al dinastiei. A participat la rascoala antiotomana (1804-1813), si apoi a condus-o pe cea din 1815. Silit sa abdice, din cauza politicii sale despotice, in favoarea fiului sau Mihail, a fost rechemat in 1858 de catre Skupstina sarba. Este considerat creatorul Serbiei moderne. 2. Mihail O., cneaz (1839-1842, 1860-1868). fiul lui O. (1). Promovand o politica autoritara, a fost detronat in 1842. Rechemat, a continuat politica nationala a tatalui sau, reorganizand armata si orientandu-se spre o alianta cu Rusia, indreptata impotriva Imp. Otoman. Asasinat. 3. Milan O., cneaz (1868-1882), apoi rege al Serbiei, sub numele de Milan I (1882-1889). A initiat doua razboaie impotriva Turciei (1876, 1877), in urma carora Serbia a obtinut independenta, recunoscuta pe plan international prin Congresul de la Berlin (1878). A abdicat in favoarea fiului sau Aleksandru. 4. Aleksandru O., rege al Serbiei (1889-1903). fiul lui O. (3). Asasinat. Familia O. s-a aflat in lupta pentru putere cu reprezentantii familiei Karageorgevic care i-a si inlocuit.

MAT¹ s. n. Situatie in cadrul unei partide de sah in care regele uneia dintre parti, fiind atacat, este pus in imposibilitate de a mai fi aparat, determinandu-se astfel sfarsitul partidei. ◊ Expr. A face (pe cineva) mat = a invinge (categoric) pe cineva (intr-o lupta, intr-o disputa etc.) ♦ (Cu valoare de interjectie) Cuvant cu care se anunta aceasta situatie in cursul jocului. – Din fr. mat, germ. Matt.

BATOLOGIE s.f. (Lit.) Repetitie de cuvinte sau de fraze inutila si plictisitoare. [< it., gr. battologia, cf. Battos – rege din Cyrene, care era balbait].

AGAMEMNON (in mitologia greaca), fiul lui Atreu si rege in Micene, erou al „Iliadei”. Capetenia oastei aheilor in razboiul troian. La intoarcerea acasa, a fost asasinat de sotia sa, Clitemnestra, si de amantul ei, Egist.

BONAPARTE, familie franceza, de origine italiana cu o ramura stabilita in Corsica in sec. 17. Mai importanti: Charles Marie B. (1746-1785) casatorit cu Maria Letizia Ramolino (1750-1836); au avut 8 copii: Joseph (1768-1844), rege al Neapolelui (1806-1808) si al Spaniei (1808-1813); Napoleon B. v. Napoleon I; Lucien (1775-1840), print de Canino; Maria-Anna, zisa Elisa (1777-1820), printesa de Lucca si Piombino, mare ducesa de Toscana; Louis (1778-1846), rege al Olandei (1806-1810); Marie-Paulette, zisa Pauline (1780-1825); Marie-Annonciade, zisa Caroline (1782-1839), mare ducesa de Cleves si Berg, regina a Neapolelui; Jerome (1784-1860), rege al Westfaliei; Napoleon Francois Charles Joseph (Napoleon II) (1811-1832), fiul lui Napoleon I, rege al Romei; Charles Louis Napoleon v. Napoleon III.

STATELE GENERALE 1. (In Franta, intre 1302 si 1789), institutie reprezentativa suprema a starilor din care faceau parte deputatii clerului, nobilimii si a starii a treia; erau convocate de catre rege. In 1789 deputatii starii a treia s-au declarat Adunare nationala. 2. (In Tarile de Jos, din 1463), institutie reprezentativa suprema a starilor; in Regatul Olandei nume dat parlamentului bicameral – Staten Generaal -, care exercita puterea legislativa.

PLUS ROYALISTE QUE LE ROI MEME (fr.) mai regalist decat insusi regele – Chateaubriand, „La monarchie selon la charte”: „Il ne faut etre plus royaliste que le roi meme” („Nu trebuie sa fii mai regalist decat regele insusi”). Condamnare a excesului de zel.

CRECY-EN-PONTHIEU [cresi-ã-potio], localit. in N Frantei (Picardia); 1,6 mii loc. (1982). Aici, la 26 aug. 1346, in timpul Razboiului de 100 de Ani, oastea franceza a regelui filip VI a fost infrinta de cea engleza, condusa de Eduard III. In aceasta lupta au fost folosite pentru prima data in Occident armele de foc.

Acrisius, rege al Argosului si fiu al lui Abas. De teama unui oracol care-i prezisese ca va fi ucis de catre unul dintre urmasii sai, Acrisius si-a zavorit unica fiica, pe Danae, intr-un turn inalt. Indragostindu-se de frumusetea tinerei fete, Zeus reuseste totusi sa patrunda pina la ea transformindu-se in ploaie de aur. Din unirea lor se naste un baiat, Perseus. Pentru a zadarnici prezicerea oracolului, Acrisius o inchide pe Danae impreuna cu Perseus intr-un cufar si le da drumul pe mare. Salvati de la inec, dupa ani de zile in care timp Perseus crescuse, cei doi se reintorc in Argos sa-l vada pe Acrisius. In cadrul unor intreceri care au loc in Thessalia si la care participa si Perseus, discul lansat de el il loveste din greseala pe Acrisius, ucigindu-l pe loc. In felul acesta oracolul se implineste (v. si Perseus).

Aegeria (sau Egeria), in mitologia romana, una dintre camene (v. si Musae). Era considerata drept sotia regelui Numa, sfatuitoarea si totodata indrumatoarea lui. Cind Numa a murit, Aegeria a varsat atitea lacrimi incit a fost transformata de Diana intr-un izvor.

Aegeus, rege al cetatii Athenae, fiul lui Pandion si tatal lui Theseus. Pentru a scapa de tributul singeros impus cetatii Athenae de catre regele Minos, Theseus porneste sa lupte impotriva Minotaurului. La plecare ii fagaduieste tatalui sau Aegeus, ca, in cazul cind va pieri in lupta, corabia sa va arbora la intoarcere o flamura neagra, iar in cazul in care se va intoarce biruitor, una alba. Prada ratacirii, ca urmare a blestemului Ariadnei, pe care o parasise in insula Naxos (v. si Ariadne), Theseus uita sa arboreze flamura alba. De desperare, crezindu-si fiul mort, Aegeus, care il astepta pe tarm, s-a aruncat in marea, ce-i poarta de atunci numele.

Aletes 1. fiul lui Hippotas si rege in cetatea Corinthus. 2. fiul lui Aegisthus (v. Electra).

Amphictyon, fiul lui Deucalion si al Pyrrhei si rege al cetatii Athenae. Era socotit intemeietorul Consiliului Amphictyonilor.

Amycus 1. fiul lui Poseidon si regele bebricilor. Avea o statura uriasa si era vestit prin indeminarea sa la pugilat si in luptele cu cestul. Cind argonautii au sosit in regatul lui, Amycus l-a provocat pe Pollux la lupta. Cu toata forta sa, a fost invins de abilitatea eroului, care l-a iertat insa, lasindu-i viata in schimbul juramintului ca pe viitor avea sa-si crute oaspetii. 2. Unul dintre insotitorii lui Aeneas.

Antiope 1. Fiica lui Nycteus, regele cetatii Thebae. A fost iubita de Zeus, cu care a nascut doi fii, pe Amphion si pe Zethus (v. si Amphion). Persecutata de unchiul ei Lycus si de Dirce, sotia acestuia, Antiope e despartita de copiii ei si tinuta mult timp prizoniera. Dupa multi ani ea reuseste sa-si reintilneasca copiii care, ca s-o razbune, ii omoara pe Lycus si pe Dirce. Miniat de moartea Dircei, se spunea ca Dionysus i-ar fi luat mintile Antiopei. 2. Una dintre amazoane, rapita de Theseus, cu care a avut un fiu, pe Hippolytus (sau Demopho(o)n) (v. si Theseus).

Apis 1. fiul lui Phoroneus si rege al Argosului. De la el intreaga provincie a Peloponnesului a luat numele de Apia. 2. Vraci inzestrat cu darul profetiei si despre care se spunea ca ar fi fost fiul lui Apollo. 3. Bou sacru de la Memphis, pe care egiptenii il considerau zeu.

Athamas, rege beotian din Orchomenus, fiul lui Aeolus. S-a casatorit cu Nephele, cu care a avut doi copii: pe Phrixus si pe Helle. Mai tirziu, indragostindu-se de Ino, fata lui Cadmus, a mai avut doi copii cu aceasta din urma: pe Learchus si pe Melicertes. Geloasa pe copiii din prima casatorie, Ino a pus la cale uciderea lor. Phrixus si Helle au fost salvati insa de la moarte, chiar in momentul in care erau dusi la altar spre a fi sacrificati, de un berbec cu lina de aur, daruit de Hermes mamei lor, Nephele. Berbecul a rapit copiii, purtandu-i prin vazduh pina in Colchis. Mai tirziu Phrixus avea sa-l ucida, jupuindu-i faimoasa lina (v. Phrixus si Argonautae). Fiind lovit de nebunie, Athamas isi ucide propriul fiu, nascut cu Ino, pe Learchus. De desperare, mama se arunca in mare impreuna cu Melicertes si amindoi sint transformati in divinitati marine. Gonit din Boeotia in urma crimei savirsite, Athamas e nevoit sa rataceasca vreme indelungata prin lume, pina cind, in cele din urma, se stabileste in Thessalia. De la el tinutul inconjurator a capatat numele de Athamantia.

Butes 1. Unul dintre fiii nelegitimi ai lui Boreas. Incercind sa le seduca pe adoratoarele lui Dionysus, a fost pedepsit de catre zeu, care i-a luat mintile. S-a sinucis aruncindu-se intr-o fintina. 2. fiul lui Pandion si regele cetatii Athenaei. 3. Unul dintre argonauti.

Celeus, fiul lui Eleusis si rege in tinutul cu acelasi nume. Avea doi fii: pe Demophon si pe Triptolemus (v. si Demopho(o)n, Triptolemus). Atit Celeus cit si sotia sa, Metanira, au primit-o si au gazduit-o bine pe Demeter atunci cind zeita ratacea, cuprinsa de desperare, in cautarea fetei ei Persephone, rapita de catre Pluto. Se spunea ca inainte de a se intoarce in Olympus, Demeter l-ar fi initiat pe Celeus in tainele cultului sau.

Chione 1. Fiica lui Boreas si a Orithyiei. A fost iubita de zeul Poseidon, cu care a avut un fiu, pe Eumolpus. 2. Fiica regelui Daedalion, curtata deopotriva de Apollo si de Hermes. A avut doi fii, pe Philammon si Autolycus. Chione a murit, victima a geloziei zeitei Artemis, cu care avusese nesocotinta sa se masoare in frumusete.

Coronis 1. Fiica lui Phlegyas, regele din Orchomenus. A fost iubita de Apollo, cu care a avut un fiu, pe Asclepius (v. si Asclepius). De teama ca imbatrinind va fi parasita de catre zeu, Coronis a preferat sa se casatoreasca cu un muritor de rind. 2. Fiica lui Coroneus, transformata in cioara de catre zeita Athena pentru a o scapa de urmarirea lui Poseidon, care se indragostise de ea. 3. Nimfa care l-a crescut pe Dionysus.

Danae, fiica lui Acrisius, regele din Argos, si a Eurydicei. Temindu-se de implinirea unui oracol care-i prezisese ca va muri de mina fiului lui Danae, Acrisius isi inchide fata intr-un turn inalt. Nici un muritor nu poate ajunge pina acolo. Transformat in ploaie de aur, Zeus reuseste insa sa se strecoare pina-n iatacul fetei. Din dragostea lui cu Danae se naste Perseus. Ca s-o piarda pe ea si pe fiul ei, Acrisius ii inchide intr-un cufar si-i abandoneaza pe apa, prada valurilor. Danae, ocrotita de Zeus, reuseste insa sa scape cu viata si sa ajunga in insula Seriphus. Acolo e primita la curtea regelui Polydectes, care se indragosteste de ea. Dupa trecerea anilor regele vede insa in fiu o piedica in cucerirea inimii mamei. De aceea el il trimite pe Perseus departe, cu gindul ascuns ca-si va gasi moartea in lupta cu Meduza. Perseus se inapoiaza insa victorios (v. si Perseus). Impreuna cu mama sa el se intoarce in Argos unde, fara voia lui – ca o implinire a oracolului – isi ucide bunicul (v. si Acrisius).

Demopho(o)n 1. fiul lui Celeus si al Metanirei si fratele lui Triptolemus. Cind era mic, vrind sa-l faca nemuritor, Demeter il tinea deasupra flacarilor ca sa-l faca sa se lepede de tot ceea ce era muritor in trupul lui. O data, noaptea, in timp ce-l purifica in felul acesta, Demeter a fost surprinsa de mama (de tatal sau de doica) lui Demophon care, in fata acestui spectacol, a scos un tipat. Speriata, zeita a scapat copilul in foc. Dupa o versiune, Demophon ar fi fost mistuit de flacari, dupa alta, ar fi scapat cu zile, dar ar fi ramas muritor. 2. rege al cetatii Athenae, fiul lui Theseus si al Phaedrei si fratele lui Acamas. A participat la razboiul troian. La intoarcere, a trecut prin Thracia. Acolo a intilnit o tinara fiica de rege, pe nume Phyllis, cu care s-a casatorit. Mai tirziu, Demophon a parasit-o si s-a intors la Athenae. De desperare, Phyllis s-a sinucis.

Diomedes 1. fiul zeului Ares si rege al Thraciei, vestit pentru faptul ca-si hranea caii cu carne omeneasca. A fost ucis de Heracles, la porunca lui Eurystheus (v. si Heracles). 2. Erou etolian, care a participat la razboiul impotriva Troiei. Era fiul lui Tydeus si al lui Deiphyle, una dintre fiicele lui Adrastus. A participat la expeditia epigonilor impotriva cetatii Thebae (v. si Adrastus). In ciclul troian el este prietenul si tovarasul nedespartit al lui Odysseus, pe care-l insoteste in toate misiunile mai grele (interventia facuta de Odysseus pe linga Agamemnon ca s-o sacrifice pe Iphigenia, plecarea lui Odysseus la Lemnos ca sa-l caute pe Philoctetes ranit etc.). Diomedes este un luptator curajos, care seamana moartea in rindul troienilor. O raneste in lupta si pe Aphrodite, fapta care-i atrage minia zeitei. Dupa terminarea razboiului, Diomedes se intoarce acasa dar, fiindca acolo afla de infidelitatea sotiei lui, Aegiale, paraseste meleagurile natale si o porneste din nou prin lume. Poposeste pe tarmurile Italiei si se stabileste la curtea regelui Daunus. Dupa o versiune s-ar fi casatorit chiar cu fiica regelui si ar fi trait acolo pina la adinci batrineti.

Electryon, rege al cetatii Mycenae. Era considerat fiul lui Perseus si al Andromedei si tatal Alcmenei (v. si Alcmene).

Erichthonius, unul dintre primii regi ai cetatii Athenae. Era fiul lui Hephaestus (dupa o versiune cu Atthis, dupa o alta cu Gaea sau cu zeita Athena). Se spunea ca Athena, ca sa nu afle ceilalti zei de nasterea copilului, l-ar fi inchis pe Erichthonius intr-un cufar, pe care l-a dat, in mare taina, in pastrare fetelor lui Cecrops. Impinsa de curiozitate, una dintre fete a deschis cufarul, fapt pentru care si-a primit pedeapsa cuvenita (v. Aglauros). Mai tirziu Erichthonius a fost luat si crescut de insasi divina lui mama, in templul acesteia de pe Acropolis. Murind, Cecrops l-a lasat urmas la tron. Erichthonius s-a casatorit cu nimfa Praxithea si a avut un fiu, Pandion, care a domnit dupa el in cetatea Athenae.

Eurypylus 1. fiul lui Euaemon si unul dintre ostasii greci care s-au batut sub zidurile Troiei. A fost ranit de Paris. 2. rege din Cos, si fiul lui Poseidon si al lui Astypalaea. A fost ucis, impreuna cu fiii lui, de catre Heracles. 3. fiul lui Telephus si al lui Astyoche, ucis de catre Pyrrhus in razboiul troian.

ODOACRU (c. 430-493), general de neam germanic, aflat in slujba Romei. Comandant al militiei alcatuite din barbari. L-a inlaturat pe Romulus Augustulus, ultimul imparat al Imp. Roman de Apus, devenind primul rege barbar al Italiei (476-493). Asediat la Ravenna (din 490), a fost ucis de Teodoric, regele ostrogotilor.

DELFIN², delfini, s. m. 1. Titlu feudal purtat de unii conti din Franta. 2. Titlu purtat de fiul cel mai mare al regilor Frantei, mostenitorul prezumtiv al tronului (si suzeran al provinciei Dauphine). – Din delfin¹ (dupa fr. dauphin).

DELFIN² ~i m. ist. (folosit si ca titlu) fiul cel mai mare al regilor Frantei, mostenitor prezumtiv al tronului. /Din delfin

INFANTE ~ta (~ti, ~te) m. si f. (in Spania si Portugalia; folosit si ca titlu) fiu sau fiica a unui rege (in afara de primul nascut). /sp. infante, fr. infant

DELFIN² s.m. Titlu feudal purtat de contii Viennois din Franta; titlu purtat de fiul cel mai mare al regilor Frantei, mostenitorul prezumtiv al tronului (si suzeran al provinciei Dauphine). [Cf. fr. dauphin < Dauphine – provincie din Franta].

DELFIN² s. m. titlul purtat de fiul cel mai mare al regilor Frantei, mostenitorul prezumtiv al tronului. (dupa fr. dauphin)

ALEXANDRU MACEDON (356-323 i. Hr.), rege al Macedoniei (336-323 i. Hr.). fiu al lui Filip II si discipol al lui Aristotel. Dupa reprimarea rascoalei oraselor grecesti, initiata de Teba (335 i. Hr.), a inceput lunga campanie impotriva Imp. Persan. A trecut Helespontul, a invins armata persana la Granicos (334 i. Hr.) si Issos (333 i. Hr.) si a cucerit Fenicia si Egiptul. Dupa Batalia decisiva de la Gaugamela (331 i. Hr.) impotriva lui Darius III, a cucerit (330-327 i. Hr.) provinciile din centrul Imp. Ahamenid: Babilonul, Susa, Ecbatana, Persepolis. Dupa campania din N Indiei (327-326 i. Hr.) a murit la Babilon in virsta de 33 de ani. Intemeietor a peste 70 de orase care-i poarta numele. Domnia lui A. marcheaza inceputul perioadei elenistice. Dupa moartea sa, vastul imperiu a fost impartit intre generalii sai, denumiti, diadohi.

ANTIGONOS, numele a trei regi elenistici: A. I Monophthalmos (c. 382-c. 301 i. Hr.), general al lui Alexandru Macedon, diadoh. In 311 i. Hr. si-a extins stapinirea asupra intregii Asii Mici, Asiriei si N Mesopotamiei, iar in 306 i. Hr. s-a proclamat rege; infrint si ucis in batalia de la Ipsos (301 i. Hr.) de o coalitie a diadohilor. A. II Gonatas, rege al Macedoniei (277-239 i. Hr.), fiul lui Demetrios Poliorcetes. In timpul sau, Macedonia elenestica a cunoscut maxima inflorire. A. III Doson, rege al Macedoniei (229-221 i. Hr.). L-a infrint la Sellasia (222 i. Hr.) pe Cleomene III, regele reformator al Spartei.

NEPOMUK [nepomuk], Johann (pe numele adevarat Johannes Wolflin) (c. 1345-1393), martir ceh de origine germana. Vicar general al arhiepiscopului de Praga. Intrand in conflict cu regele Vaclav IV (Wenzel), a fost torturat si, apoi, aruncat in Vltava. Canonizat (1729). Protector al podarilor si patron al Cehiei (din 1729).

CRESUS, ultimul rege al Lydiei (560-547 i. Hr.). Vestit prin bogatia sa; a fost invins si detronat de regele persan Cirus II.

Dryas, fiul lui Ares si tatal regelui trac Lycurgus.

ALBA LONGA, oras in Latium, la SE de Roma. Fundat, potrivit legendei, de Ascanius, fiul lui Enea. Rival al Romei, orasul a fost cucerit de romani in timpul regelui Tullus Hostilius (sec. 7 i. Hr.). Locul de nastere legendar al lui Romulus si Remus.

ALEXANDRU I, rege al Greciei (1917-1920). Domnia lui a fost tutelata de E. Venizelos.

CASIOPEEA 1. (Cassiopeia) Constelatie din emisfera boreala. Contine cinci stele stralucitoare asezate in forma de W si ocupa, aparent, o pozitie simetrica fata de Ursa Mare in raport cu Steaua Polara. Numele popular: Scaunul lui Dumnezeu. 2. (In mitologia greaca) Sotia lui Cefeu, regele Ethiopiei, si mama Andromedei. A fost transformata in constelatie ca pedeapsa pentru a fi considerat frumusetea fiice ei mai presus de frumusetea Eneidelor.

CATERINA DE MEDICI (1519-1589), fiica lui Lorenzo II de Medici, sotia lui Henric II, regele Frantei, regenta (1560-1563) in timpul minoratului fiului ei Carol IX. In timpul domniei fiilor sai Francisc II, Carol IX si Henric III a exercitat o influenta insemnata asupra politicii interne si externe a statului francez.

Aegisthus, fiul lui Thyestes, nascut din unirea acestuia cu propria lui fiica, Pelopia. A fost crescut la curtea lui Atreus, regele cetatii Mycenae si fratele lui Thyestes. Dupa ce, la indemnul tatalui sau, si-a omorit unchiul, Aegisthus a ramas in casa acestuia. Nu a participat la razboiul impotriva Troiei si, in lipsa lui Agamemnon, a sedus-o pe sotia acestuia, Clytaemnestra. La intoarcere, Agamemnon a fost ucis de cei doi (v. si Agamemnon). Aegisthus a domnit timp de sapte ani asupra cetatii Mycenae. In cel de-al optulea an insa, a fost omorit la rindul sau de Orestes, fiul lui Agamemnon, care in felul acesta a razbunat moartea tatalui sau.

NECHAO, numele a doi faraoni egipteni. Mai important: N. II (609-594 i. Hr.), din dinastia XXVI, fiul si succesorul lui Psametic I. Initiatorul unei politici de expansiune in Palestina si Siria. L-a infrant in batalia de la Megiddo (600 i. Hr.) pe regele Iosia al Iudeii, dar a fost invins in batalia de la Kardemis (605 i. Hr.) de Nabucodonosor II, fiind obligat sa renunte la cuceririle sale. A inceput constructia unui canal intre Nil si Marea Rosie. Potrivit relatarilor lui Herodot, fenicienii ar fi facut, din ordinul lui, o calatorie in jurul Africii.

Chimaera, animal fabulos, fiica lui Typhon si a Echidnei. Himera salasluia in Lycia si avea infatisarea unui monstru cu trei capete care varsau flacari. Semana cu un leu si cu un sarpe in acelasi timp. Himera a fost ucisa de Bellerophon la porunca regelui Iobates (v. si Bellerophon(tes)).

Clytaemnestra, fiica Ledei si a lui Tyndareus, regele Spartei, si sora cu Castor, cu Pollux si cu Helena. A fost casatorita mai intii cu Tantalus, fiul lui Thyestes, apoi cu Agamemnon, regele Argosului (v. si Agamemnon). In lipsa sotului ei, plecat sa lupte in razboiul troian, Clytaemnestra il insala, aducindu-l in casa pe varul acestuia, Aegisthus (v. si Aegisthus). Dorind sa-l pastreze pe acesta din urma pe de o parte, geloasa pe Chryseis pe de alta parte si in acelasi timp dornica sa razbune moartea fiicei sale, Iphigenia, la intoarcerea lui Agamemnon, Clytaemnestra isi ucide sotul. Sapte ani mai tirziu insa e si ea, la rindul ei, ucisa de catre propriul ei fiu, Orestes, care in felul acesta razbuna moartea tatalui sau (v. si Orestes).

Europa 1. fiica lui Agenor si a Telephassei. Intr-o zi, in timp ce Europa se juca impreuna cu prietenele ei pe cimp, Zeus a vazut-o si s-a indragostit de frumusetea ei. El s-a transformat intr-un taur alb si a venit sa se culce la picioarele fetei. Desi la inceput tematoare, Europa a prins in cele din urma curaj si, la imbierile lui, i s-a urcat in spinare. Atunci taurul a rupt-o la fuga peste cimpuri, a intrat in mare si, cu toate tipetele deznadajduite ale fetei, nu s-a oprit decit in insula Creta. Acolo, el s-a unit cu Europa, care i-a daruit trei fii: pe Minos, Rhadamanthus si Sarpedon. Mai tirziu, Zeus a casatorit-o cu Asterion, regele Cretei. Dupa moarte Europa a fost divinizata. 2. fiica lui Tityus si mama lui Euphemus. 3. Una dintre oceanide.

Eurydice 1. Sotia lui Orpheus. Odata, in timp ce se afla pe cimp, Aristaeus a vazut-o si, indragostindu-se de ea, a vrut s-o violeze (v. si Aristaeus). Cautind sa se salveze, Eurydice a luat-o la fuga, dar a fost muscata de un sarpe si a murit. Indurerat, Orpheus n-a pregetat sa coboare in Infern ca s-o intilneasca. Acolo, prin cintecele lui minunate a reusit sa-i induplece pe zeii subpaminteni sa i-o inapoieze pe Eurydice. El s-a legat insa cu juramint sa n-o priveasca inainte de a fi pasit dincolo de hotarele lumii subpamintene. Altfel urma s-o piarda pentru totdeauna. Orpheus nu si-a putut tine insa juramintul. El n-a putut rezista dorintei arzatoare de a-si privi sotia inainte de a ajunge pe pamint. In felul acesta Eurydice a ramas pentru totdeauna in lumea mortilor. 2. Mama lui Danae. 3. Sotia lui Creon, regele din Thebae. Auzind de moartea fiului ei, Haemon, s-a sinucis. 4. Fiica lui Amphiaraus si a Eriphylei.

SAVANG VATTHANA (1907-1978 sau 1984), rege al Laosului (1959-1975). Dupa detronare, a fost internat (1977) intr-un centru de „reeducare” al regimului comunist instaurat de Pathet Lao, unde a si murit.

SAUDIZI, dinastie domnitoare in Regatul Arab Saudit, intemeiata de Saud ibn Muhammad ibn Mikrin. Pana in 1927 ei sunt emiri de Nejd; intre 1927 si 1932 – regi ai Hidjazului si Nejdului cu terit. unite, iar din 1932 – regi ai Arabiei Saudite. Ultimul reprezentant al dinastiei este regele Abdallah ibn Abd al-Aziz (din 1 aug. 2005).

Faunus, una dintre cele mai vechi divinitati italice. Era considerat drept protectorul muncilor agricole, al turmelor si al pastorilor, la fel cu zeul Pan din mitologia greaca (v. si Pan). Mai tirziu, Faunus si-a pierdut din caracterul sau divin si a ajuns sa fie considerat drept unul dintre primii regi ai Latiumului, urmasul regelui Picus si tatal lui Latinus. Natura divina a lui Faunus a persistat totusi: figura sa a fost multiplicata, cu timpul, sub forma a numerosi fauni (v. si Fauni).

PAJ² ~i m. 1) (in evul mediu) fiu de nobil aflat in serviciul unui rege sau al unui mare demnitar pentru a deprinde manuirea armelor si pentru a invata manierele de la curte. 2) Copil de casa. /<fr. page, germ. Page

ASTYAGES, ultimul rege al Mediei (c. 585-550 i. Hr.); a fost infrint in 550 i. Hr. de Cirus II, Media devenind o provincie a Imp. Persan.

CAMBISE II (CAMBYSES II), rege persan (530-522 i. Hr.) din dinastia Ahemenizilor. fiul lui Cirus II. A cucerit Egiptul (525 i. Hr.).

CAROL, numele mai multor regi ai Suediei. Mai importanti: C. XII (1697-1718). fiul lui Carol XI. A continuat politica absolutista a tatalui sau, a luptat in Razboiul Nordic (1700-1721) impotriva Rusiei, Poloniei si Danemarcei, in care a obtinut victoria de la Narva (1700) asupra rusilor, dar a fost infrint la Poltava (1709) de Petru cel Mare. A murit la asediul cetatii Fredrikshald (1718).

RADAMANT (RHADAMANTHYS) (in mitologia greaca), unul dintre cei trei judecatori care impart dreptatea in Hades (Infern), considerat fiul lui Zeus si al Nimfei Europe. rege in Cnossos. Dupa moarte, in Infern judeca umbrele mortilor alaturi de Minos, fratele sau, si de Eac.

Aeacus, fiul lui Zeus si al Aeginei si rege al mirmidonilor. Renumit pentru spiritul lui de dreptate, a devenit, dupa moarte, unul dintre cei trei judecatori din Hades.

Busiris, fiul lui Poseidon si al Lysianassei si rege in Aegyptus. Avea obiceiul sa-i jertfeasca lui Zeus pe toti strainii care treceau prin tara sa. Vrind sa-l sacrifice si pe Heracles, a fost insa ucis, la rindul lui, de catre erou.

Gorge, una dintre fiicele Althaeei si a lui Oeneus, regele din Calydon. Gorge si Deianira au fost singurele dintre fiicele lui Oeneus care n-au fost metamorfozate de catre zeita Artemis in potirnichi.

Hesione (sau Hesiona) 1. fiica lui Laomedon, regele Troiei. fiindca Laomedon atrasese asupra cetatii minia lui Apollo si a lui Poseidon, refuzind sa le dea plata cuvenita pentru ca ridicasera zidurile cetatii, zeii s-au razbunat trimitind un monstru ingrozitor care-i devora pe locuitori. fiind consultat, oracolul a cerut sa-i fie data monstrului, pentru ispasire, insasi fiica regelui. In timp ce Hesione, inlantuita de o stinca, urma sa fie inghitita de inspaimintatoarea fiara, a trecut pe acolo Heracles. El a ucis animalul, salvind-o pe Hesione de la moarte. Din nou Laomedon refuza sa-i dea si lui rasplata cuvenita – cei sase cai pe care i-i fagaduise. Pentru acest fapt, eroul avea sa se razbune mai tirziu, organizind o expeditie impotriva lui Laomedon. Dupa ce cucereste cetatea si-l ucide pe rege, Heracles i-o da de sotie pe Hesione lui Telamon, unul dintre tovarasii lui de arme. 2. Una dintre oceanide, casatorita cu Prometheus.

MAIESTATE ~ati f. 1) Caracter maiestuos; aspect maret si solemn care provoaca admiratie. 2) (folosit si ca termen de adresare) Conducator suprem al unui stat; monarh; suveran; rege; imparat; riga; tar; sultan. 3) Termen reverentios care era folosit la adresa unei persoane de rang inalt. [G.-D. maiestatiii /<lat. maiestas, ~atis, fr. majeste

AURI SACRA FAMES! (lat.) blestemanta foame de aur! – Vergiliu, „Eneida”, III, 56. Mobilul pentru care regele Traciei, Polimnestor, l-a ucis pe Polidor, fiul lui Priam, ce-i fusese incredintat impreuna cu arul Troiei. Setea de avere, care impinge la ticalosii.

DAGOBERT, numele a trei regi franci din dinastia Merovingilor. Mai important: D. I (din 623 rege al Austrasiei; intre 629 si 639, rege al tuturor francilor). Pe plan intern a fost preocupat de reorganizarea statului, iar pe plan extern a luptat impotriva slavilor, turingilor, bascilor si bretonilor. A mutat cap. la Paris, in centrul regatului.

Althaea, fiica lui Thestius si sotia lui Oeneus, regele Calydonului. Cuprinsa de deznadejde in urma mortii fiului ei Meleager, pe care ea singura o provocase, Althaea s-a spinzurat (v. si Meleager).

Arcas, rege al arcadienilor, de la care se presupunea ca-si tragea numele Arcadia. Era fiul lui Zeus cu nimfa Callisto si nepotul regelui Lycaon (v. si Lycaon). Intr-o zi, la o vinatoare, Arcas a fost cit pe ce sa-si omoare propria-i mama, metamorfozata de Hera intr-o ursoaica. Pentru a impiedica acest sacrilegiu, Zeus i-a transformat pe amindoi, atit pe Callisto cit si pe Arcas, in doua constelatii (v. si Arctos).

Codrus, rege din Athenae, pe vremea cind cetatea a fost atacata de heraclizi. Cum un oracol prezisese ca sortii razboiului vor inclina in favoarea acelora care-si vor pierde regele in lupta, Codrus s-a lasat de bunavoie ucis de dusmani, pentru a-si salva, in felul acesta, patria.

Eetion, rege al cetatii Thebae si tatal Andromachai. A fost ucis de catre Achilles.

SANCHO [santʃo], numele a doi regi ai Portugaliei. Mai important: S. I Intemeietorul (1185-1211), fiul lui Alfonso I Henriques. S-a ingrijit de repopularea reg. pustiite – incurajand colonizarile -, a fondat noi orase, a reconstruit si intarit fortaretele si castelele din tinuturile de frontiera si s-a preocupat de intemeierea ordinelor cavaleresti. In 1189, avand si sprijinul unei flote cruciate, aflata in escala la Lisabona, a atacat stapanirile almoravide din Pen. Iberica, dar conducatorul acestora, al-Mansur, a ripostat (1190-1191), crestinii pierzand controlul asupra terit. de la sud. de fl. Tajo (cu exceptia Evorei).

BOGDAN I, primul domnitor de sine statator al Moldovei (1359-c. 1365). Voievod din Maramures; razvratit in 1343 impotriva regelui Ungariei Ludovic I de Anjou, a trecut in 1359 in Moldova, unde a fost recunoscut ca domn. A respins repetatele incercari ale regelui Ungariei de a-si reinstaura suprematia asupra Moldovei.

CASANDRU (KASSANDROS) (c. 355-297 i. Hr.), general macedonean. In timpul luptei pentru putere dintre diadohi, a supus Grecia (317 i. Hr.) si si-a intarit autoritatea asupra Macedoniei, proclamindu-se rege al acesteia (306-297 i. Hr.). Din ordinul lui au fost ucisi in 309 i. Hr. sotia lui Alexandru cel Mare (Roxana) si fiul acesteia (Alexandru).

KARAMAN, oras in S Turciei, la 100 km SE de Konya. Cunoscut in Antichitate sub denumirea de Laranda. Cucerit initial de Alexandru cel Mare. Disputat de Danismendizi si Selgiucizi, a fost ocupat, succesiv, de Federic I Barbarossa (1190), Leon II, regele Ciliciei (1210-1216), de emirii Karamanoglu, acestia din urma dandu-i actuala denumire si facand din el capitala celui mai puternic principat rezultat in urma dezmembrarii statului selgiucid. In sec. 14-15, emiratul cu capitala la K. a opus o puternica rezistenta ascensiunii otomanilor, care, in cele din urma, i-au cucerit (1486).

HESIONA (in mitologia greaca), fiica lui Laomedon, regele Troiei. Oferita ca jertfa unui monstru marin, a fost salvata de Herakles.

NOAPTEA SFANTULUI BARTOLOMEU, nume dat evenimentului sangeros petrecut la Paris in noaptea de 23 spre 24 august 1572, in care au fost masacrati peste 2.000 de hughenoti. Moment principal al razboaielor religioase din Franta (1562-1598). Masacrul a fost pus la cale de Caterina de Medici, mama regelui Carol IX.

Andromacha (sau Andromache), fiica lui Eetion, regele cetatii Thebae din Mysia, si sotia lui Hector, fiul lui Priamus, cu care a avut un copil, pe Scamandrius, zis si Astyanax. Dupa ce si-a vazut intreaga familie – atit tatal cit si cei sapte frati – nimicita de Achilles, Andromacha a asistat la uciderea sotului ei, Hector, sub zidurile Troiei, de catre acelasi Achilles (v. si Achilles). Ulterior, grecii i-au omorit si copilul. Ea insasi, indurerata si neconsolata, a fost luata ca prada de razboi de catre fiul lui Achilles, Neoptolemus (sau Pyrrhus) si dusa in Epirus. Cu acesta din urma Andromacha a avut trei fii: pe Molossus, Pielus si Pergamus. La moartea sa, Neoptolemus a lasat-o pe Andromacha impreuna cu regatul sau lui Helenus, fratele lui Hector. In timpul trecerii lui Aeneas prin Epirus, Andromacha domnea acolo alaturi de Helenus, cu care a avut inca un fiu, pe Cestrinus. In sfirsit, dupa moartea lui Helenus, Andromacha a plecat in Mysia cu fiul ei Pergamus, care a intemeiat acolo cetatea Pergamului.

Hellen, regele Phthiei, stramosul mitic al grecilor (numiti si heleni), era fiul lui Deucalion si al Pyrrhei. Cu nimfa Orseis, Hellen a avut trei fii: Dorus, Aeolus si Xuthus, de la care-si trag numele, la rindul lor, cele trei „ramuri” ale helenilor: dorienii, eolienii si ionienii. Ultimii – ionienii – isi trag de fapt numele de la Ion, fiul lui Xuthus.

BONIFACIO, numele a noua papi. Mai importanti: B. VIII (Benedetto Caetani) (1294/1295-1303). A dat formularea cea mai categorica principiilor primatului universal al papalitatii, intrind in conflict cu regele Frantei, filip IV cel Frumos, din ordinul caruia a fost arestat la Anagni (1303).

HERAKLES (HERCULE), in mitologia greaca, cel mai de seama erou, inzestrat cu o forta fizica neobisnuita. fiu al lui Zeus si al muritoarei Alcmene. La porunca regelui Euristeu al Argosului, si pentru a ispasi pacatul de a-si fi omorat sotia si copiii, H. indeplineste cele 12 munci (incercari) din care iese victorios. De pe rugul pe care si-l ridicase, pentru a scapa de chinurile pricinuite de camasa otravitoare cu filtrul magic trimisa de sotia sa Deianeira, H. a fost inaltat de zei in Olimp, dobandind nemurirea. Aici se va casatori cu Hebe. Muncile lui H.: uciderea prin sugrumare a Leului din Nemeea; uciderea Hidrei din Lerna; prinderea si aducerea, de viu, pe umeri, a mistretului de pe muntele Erymanthos; prinderea caprioarei cu copite de arama si coarne de aur; curatarea grajdurilor regelui Augias; omorarea pasarilor daunatoare de pe lacul Stymphalos; prinderea taurului din Creta; imblanzirea iepelor antropofage ale regelui Diomede; rapirea cingatorii reginei Amazoanelor; aducerea cirezilor de boi ale lui Geryoneus si omorarea acestuia; furtul merelor de aur din gradina Hesperidelor; aducerea din Infern a cainelui cu trei capete Cerber, si inapoierea acestuia lui Hades.

CAROL, numele a doi regi ai Marii Britanii si Irlandei din dinastia Stuart: C. I (1625-1649), fiul lui Iacob I. Domnind in mod absolutist, si-a atras ostilitatea maselor populare, a burgheziei, a noii nobilimi si a parlamentului, care au dezlantuit Revolutia Burgheza din Anglia; infrint de armata revolutionara condusa de O. Cromwell, a fost prins, judecat si executat. C. II (1660-1685), fiul lui Carol I. A restaurat absolutismul si a dus o politica externa favorabila intereselor Frantei, creindu-si astfel o ostilitate crescinda in Anglia.

MANE, TEKEL, FARES (lat.) numarat, cantarit, impartit – Daniel, 5, 25. „Mene, mene, techel, ufarsin”. Profetie pe care degetele unei maini au scris-o pe peretii salii de ospat a lui Belsazzar, regele caldeilor, pe cand Cirus se afla la portile Babilonului. A fost talmacita de prorocul Daniel astfel: mene, zilele lui Belsazzar sunt numarate, techel, el cantareste mai putin in balanta, ufarsin, regatul lui a fost impartit intre mezi si persi. In sens larg, avertisment impotriva unui pericol grav si iminent.

CORILLUS (c. 28-68 d. Hr.), rege dac in reg. intracarpatica, unul dintre succesorii lui Burebista. A fost urmat de Comosicus.

RAZBOAIE DE SUCCESIUNE, denumire a razboaielor purtate intre diferitele case domnitoare pentru succesiunea la tronurile ramase vacante ca urmare a lipsei urmasilor directi. Cele mai cunoscute sunt: Razboiul pentru Succesiunea la Tronul Spaniei (1711-1714), provocat in urma mortii regelui Spaniei, Carol al II-lea, de pretentiile lui Ludovic al XIV-lea, regele Frantei, la mostenirea spaniola. Purtat intre Franta si Spania, pe de o parte, si Habsburgi, Anglia, Olanda, Portugalia, Danemarca, Savoia si Prusia, pe de alta parte. Incheiat prin tratatele de pace de la Utrech si Rastatt. ◊ Razboiul pentru Succesiunea la Tronul Austriei (1740-1748), intre Prusia, Franta, Spania, Bavaria, Saxonia (din 1742, alaturi de Austria), Olanda si Rusia, pe de alta parte. Incheiat prin tratatele de pace de la Aachen (1748).

Amyntor, regele dolopilor si tatal lui Phoenix (v. si Phoenix 1.). Amyntor a fost ucis de catre Heracles.

LABIRINTUL DIN CRETA (in mitologia greaca), opera arhitecturala, alactuita dintr-un numar foarte mare de incaperi si coridoare cu o dispunere atat de complicata, incat iesirea era aproape de negasit. Construit de Dedal, in Creta, la porunca regelui Minos, pentru a-l inchide pe Minotaur. Teseu a reusit sa-l strabata ajutat de firul Ariadnei. Unul dintre simbolurile mitice ale L. este acela al lumii sau al vietii considerate o caercera, ale carui drumuri intortocheate nu pot duce, in cele din urma, decat la moarte.

ODRIZI (‹ lat.) s. m. pl. Populatie tracica din E Pen. Balcanice, organizata in sec. 5 i. Hr. intr-un regat, cucerit in 341 i. Hr. de filip II, regele Macedoniei; regatul clientelar al o., reinfiintat in 146 i. Hr., a fost inclus de Vespasian in provincia romana Tracia, in anul 46 d. Hr.

ANAGNI [anani], localit. in Italia centrala (Latium); 18,5 mii loc. (1981). Aici, in 1303, papa Bonifaciu VIII a fost insultat si arestat de Nogaret, trimisul lui filip IV cel Frumos, regele Frantei, si de Sciarra Colonna.

ANTIGONA (in mitologia greaca), una dintre fiicele lui Edip. Reintoarsa la Teba dupa moartea tatalui sau, A. a nesocotit porunca regelui Creon, ca Polinice, fratele ei, care ridicase armele impotriva cetatii, sa fie lasat neinmormintat. Condamnata sa fie inchisa intr-o pestera, si-a pus capat zilelor.

catolic, -a adj. (vgr. katholikos, universal, d. kata, peste, si olos, tot. V. olograf). Care tine de religiunea romana, de catolicizm: tara catolica. Maiestatea Sa Catolica, regele Spaniii. Subst. Care profeseaza religiunea catolica. Conform catolicizmului. – In toata lumea is 235,000,000 de catolici, dintre care 156,000,000 in Europa.

Ceyx 1. Sotul Alcyonei (v. si Alcyone). Dupa moarte au fost transformati, atit el cit si sotia lui, in pasari de mare. 2. regele din Trachis, ruda apropiata si prieten cu Heracles. Dupa moartea eroului, Ceyx le-a oferit azil copiilor lui Heracles, urmariti de ura lui Eurystheus.

Circe, celebra magiciana din insula Aeaea (pomenita in ciclul argonautilor si in Odiseea). Circe era fiica lui Helius si a lui Perse si sora cu Aeetes, regele din Colchis si detinatorul Linei de Aur. Pe drumul de intoarcere, argonautii au facut un popas pe insula Aeaea. Ei au fost gazduiti de Circe, care i-a purificat pe Iason si pe Medea de pacatul savirsit prin omorirea lui Absyrtus (v. si Absyrtus). Odysseus, la rindul lui, intorcindu-se din tara lestrigonilor, ajunge si el pe insula Aeaea, la Circe. Tovarasii lui, atinsi de bagheta ei vrajita, sint prefacuti cu totii intr-o turma de porci. Cu ajutorul lui Hermes, Odysseus invinge puterea magica a Circei si o sileste sa le redea infatisarea lor de oameni. Eroul e insa cucerit, la rindul lui, de farmecele Circei, alaturi de care ramine un an incheiat. Cu Odysseus Circe are un fiu numit, dupa unii, Telegonus, dupa altii, Latinus.

Cyane 1. Nimfa din Sicilia care a incercat sa-l impiedice pe Hades s-o rapeasca pe Persephone. Drept pedeapsa a fost preschimbata de catre zeul minios intr-un izvor. 2. fiica lui Liparus, regele ausonilor, si sotia lui Aeolus.

Eumolpus, fiul lui Poseidon si al Chionei (v. si Chione 1.). Aruncat in mare de catre Chione, care voia sa-l piarda pentru ca tatal ei sa nu afle de existenta copilului, Eumolpus este salvat de la inec de catre Poseidon, care-l duce in Aethiopia si-l da in grija Benthesicymei ca sa-l creasca. Mai tirziu se casatoreste cu una dintre fiicele ei, dar este alungat din tara, deoarece incercase sa-si violeze o vara. Pleaca, impreuna cu fiul sau Ismarus, si se stabileste o vreme in Thracia, la curtea regelui Tegirius. De acolo se duce apoi la Eleusis, unde infiinteaza Misterele Eleusine. Devenit rege al Thraciei, Eumolpus vine in ajutorul eleusinilor in lupta acestora impotriva atenienilor. Cade in lupta, ucis de mina lui Erechtheus (v. si Erechtheus). La cererea lui Poseidon, Zeus ii razbuna moartea.

Heraclidae se numeau toti descendentii lui Heracles: atit fiii eroului si ai Deianirei, cit si urmasii acestora. Dupa apoteozarea lui Heracles, copiii sai, urmariti de ura lui Eurystheus, au gasit o vreme adapost la curtea regelui Ceyx, din Trachis. Apoi, cum Eurystheus ameninta cu razboiul, ei au fost siliti sa se refugieze din nou, de data aceasta la atenieni. Eurystheus le-a declarat razboi si acestora, dar a fost infrint si ucis in lupta. Dupa victoria repurtata impotriva lui Eurystheus, heraclizii, sub conducerea lui Hyllus, fiul cel mai mare al lui Heracles, s-au indreptat spre Peloponnesus, patria tatalui lor, cu gindul sa se stabileasca acolo (v. si Hyllus). Prima incercare se soldeaza cu un esec: pe drum ei se intilnesc cu armata regelui Echemus, care-i invinge. Insusi Hyllus cade in lupta. Heraclizii mai fac, de-a lungul timpului, cateva tentative de a ajunge in Peloponnesus. Condusi mai tirziu de Aristomachus, sint din nou infrinti si alungati. In schimb, sub conducerea lui Temenus si a fratilor sai – Aristodemus si Cresphontes – izbindesc, reusind in cele din urma sa ia in stapinire si sa-si imparta Peloponnesul.

Asterion (sau Asterius), rege din Creta care s-a casatorit cu Europa dupa ce aceasta a fost iubita de Zeus.

Creusa 1. Fiica lui Priamus si a Hecubei, sotia lui Aeneas si mama lui Ascanius. A pierit in noaptea incendierii Troiei. 2. Fiica lui Creon, regele Corinthului, numita si Glauce (v. si Creon 1.). 3. Fiica lui Erechtheus, regele cetatii Athenae. Violata de Apollo intr-o pestera, a dat nastere unui fiu, Ion, pe care l-a parasit lasindu-l intr-un cos, chiar pe locul in care cazuse victima zeului. Ion a fost dus de catre Hermes la Delphi si crescut acolo in templu. Mai tirziu, Creusa, casatorita intre timp cu Xuthus, si-a regasit si si-a recunoscut fiul.

Harpalycus 1. Unul dintre fiii lui Lycaon. 2. Unul dintre insotitorii lui Aeneas, ucis in lupta cu rutulii. 3. rege al Theaciei, tatal Harpalycei (v. si Harpalyce).

PAEKCHE [pakhə], unul dintre cele trei regate antice coreene situat in V peninsulei. Conform traditiei a fost intemeiat de conducatorul legendar Onjo (18 i. Hr.). In sec. 3, in timpul domniei regelui Koi (234-286), regatul a atins maxima inflorire. A trecut la budism (sec. 4), P. a intrat intr-o epoca de decadere, sfarsind (60) in urma loviturilor aplicate de regatele Koguryǒ si, mai ales, Silla. Ii corespunde in arta un stil caracterizat prin expresivitate si serenitate.

ANTIOH, numele a 13 regi elenistici ai Siriei, din dinastia Seleucizilor. Mai importanti: 1. A. I Soter (281-261 i. Hr.), fiul lui Seleucos Nicator. A respins o invazie celtica in Asia Mica. 2. A. II Theos (261-246 i. Hr.) A purtat razboaie victorioase impotriva Egiptului elenistic. 3. A. III cel Mare (223-187 i. Hr.) A initiat o campanie victorioasa in Asia Centrala pina la Indus (212-205 i. Hr.; infrint la Magnesia (190 i. Hr.) de romani, care au cucerit o mare parte din regat.

TANTAL (TANTALUS) (in mitologia greaca), fiul al lui Zeus si al nimfei Pluto, tatal lui Pelops si al Niobei; rege al Frigiei (sau al Lidiei). Dupa unii autori, osandit la foame si sete vesnica in Infern pentru vina de a fi dezvaluit muritorilor secrete ale Olimpului sau de a fi furat nectarul si ambrozia zeilor, dupa altii de a-si fi servit propriul fiu drept bucate la un ospat al zeilor. Expresia „chinuri tantalice” se refera la suferintele unei stradanii care da mereu gres, chiar atunci cand este pe punctul de a reusi.

PACINO, Al (pe numele adevarat Pacino Alfred James) (n. 1940), actor si regizor american de film. Roluri in drame si filme de actiune, cele mai multe fiind expresia unei sfasieri interioare intre bine si rau („Nasul”, „Serpico”, „Dupa-amiaza de caine”, „”Dreptate pentru toti„, ”Autor! Autor!„, ”Pact cu diavolul„, ”Un om, un rege„). A debutat ca regizor cu filmul ”In cautarea lui Richard„, in care a fost si actor si producator. Premiul Oscar: 1992 (”Parfum de femeie„).

DANAIDA s.f. 1. (Mit.) Nume dat fiecareia dintre cele 50 de fiice, foarte frumoase, ale lui Danaos, regele Argosului, care pentru faptul de a-si fi ucis sotii in noaptea nuntii, au fost pedepsite ca dupa moarte, in infern, sa umple cu apa un vas urias fara fund. 2. Deschizatura calibrata, folosita in masurarea cu precizie a debitelor in conducte. [< fr. Danaides].

Acestes, rege mitic al Siciliei, nascut din zeul apei Crimisus si din troiana Aegesta (sau Segesta). Era considerat intemeietorul orasului Segesta. L-a gazduit pe Aeneas la sosirea lui in Sicilia si l-a ajutat sa-si inmorminteze parintele pe muntele Eryx.

Andraemon 1. fiul lui Oxylus si sotul Dryopei. 2. Tatal lui Thoas. Casatorit cu Gorge, fiica lui Oeneus, regele Calydonului, a urmat la tron dupa moartea socrului sau.

CAROL, numele mai multor regi ai Navarrei. Mai importanti: C. II cel Rau (1349-1387). A inabusit Jacqueria (1358) in Franta si a fost aliat al englezilor in Razboiul de 100 de Ani. 2. C. III (cel Nobil) (1387-1425). A dus o politica de reorganizare a statului.

Dardanus, fiul lui Zeus si al Electrei, stramosul mitic al troienilor si intemeietorul dinastiei acestora. Conform traditiei, Dardanus a plecat din Samothrace de unde era originar si s-a stabilit pe coasta Asiei Mici. Acolo s-a casatorit cu fiica regelui Teucer si a intemeiat cetatea Dardaniei.

RADU I, domn al Tarii Romanesti (c. 1377-c. 1385). fiul lui Nicolae Alexandru. Asociat la domnie de fratele sau, Vladislav I (Vlaicu), in 1372. In conflict cu regele ungur Ludovic I de Anjou, pe care l-a infrant, recucerind cetatea Severinului ocupata de rege. Ctitor al manastirilor Tismana si Cotmeana. Cronicarii l-au confundat cu Negru-Voda, legendarul intemeietor al Tarii Romanesti. L-a succedat la domnie fiul sau Dan I.

Dirce, sotia lui Lycus, regele cetatii Thebae. A chinuit-o pe Antiope, prima sotie a lui Lycus, si, drept pedeapsa, a fost ucisa de catre fiii acesteia, Amphion si Zethus (v. si Antiope, Amphion).

MAGNA CHARTA LIBERTATUM, denumire a actului semnat de regele Angliei, Ioan Fara de Tara, la 15 iun. 1215. Impusa regelui de baronii, cavalerii si orasenii rasculati, M.C.L. stipula, in 63 de articole, limitarea autoritatii regale, care era trecuta sub controlul marii nobilimi si garantarea de privilegii pentru participantii la rascoala.

balsam n., pl. e sau uri (lat. balsamum, vgr. balsamon, d. fenicianu baal-samen, regele uleiurilor). O rasina mirositoare care curge din unii copaci. Medicament balsamic. fig. Consolatiune: aceasta stire i-a fost un balsam. Med. Balsam potolitor, infuziune de plante narcotice in unt-de-lemn, intrebuintata la frecaturi. Si -am.

Erginus 1. rege din Orchomenus care a luptat impotriva cetatii Thebae. A pierit ucis de mina lui Heracles. 2. Unul dintre fiii lui Poseidon. A participat la expeditia argonautilor.

Glauce 1. Una dintre nereide. 2. fiica regelui Creon (numita si Creusa). Casatorindu-se cu Iason si-a atras asupra-si gelozia Medeei si a fost ucisa de catre aceasta (v. si Creon 1.).

POROS (sec. 4 i. Hr.), rege indian in N Punjabului. Infrant in 326 i. Hr. de Alexandru Macedon la Hydaspes si luat prizonier, a fost eliberat si s-a recunoscut vasal al acestuia.

DALMATICA s. f. 1. tunica alba, tivita cu purpura, purtata de imparatii romani. 2. mantie de ceremonie a regilor Frantei. 3. vesmant liturgic catolic, cu maneci largi, despicat in parti, purtat de diaconi si episcopi. 4. imbracaminte cu care sunt infatisati ingerii, sub forma de rochie lunga. (< lat. dalmatica, fr. dalmatique)

ALCESTA (in mitologia greaca), una din fiicele lui Pellas, rege in Lolcos. Sotia lui Admentos, rege in Tesalia, participant la expeditia argonautilor. A acceptat sa moara in locul lui, obtinindu-i astfel nemurirea; a fost readusa din Infern de Herakles.

URARTU, stat antic, care a cuprins hotarele sale terit. de azi ale Armeniei, E Turciei si NV Iranului. Format in sec. 9 i. Hr. in pod. Armeniei cu resedinta in orasul Tuspa pe malul L. Van. A cunoscut inflorirea maxima in sec. 8 i. Hr., sub regele Argisti I (790-766 i. Hr.), cand si-a aparat cu succes independenta impotriva Asiriei. La inceputul sec. 6 i. Hr. a fost cucerit de triburile indo-europene ale armenilor, devenind ulterior prov. a Mediei.

Cassiope(a), sotia lui Cepheus, regele Aethiopiei si mama Andromedei. Indraznind sa se ia la intrecere cu nereidele in ceea ce priveste frumusetra, Cassiopea a fost pedepsita de catre Poseidon, care a trimis un monstru marin sa-i devasteze tara. Minia zeului n-a putut fi domolita decit prin sacrificiul Andromedei (v. si Andromeda). In cele din urma, Cassiopea a fost transformata intr-o constelatie.

Deidamia, una dintre fiicele regelui Lycomedes. In tinerete Achilles, deghizat in haine femeiesti si ascuns la curtea lui Lycomedes, a avut cu Deidamia un fiu, numit Pyrrhus (sau Neoptolemus).

ROBOAM, suveran al statului iudeo-israelian (931-913 iHr.). fiul si urmasul lui Solomon. In timpul sau, regatul s-a scindat (926 i. Hr.) in Iudeea si Israel, el ramanand rege al Iudeii.

IOCASTA (in mitologia greaca), sotia lui Laios, regele Tebei, si mama lui Edip. S-a casatorit mai tarziu cu Edip, fara sa se stie ca acesta ii este fiu, si au avut impreuna patru copii (Eteocle, Polinice, Antigona si Ismena); afland adevarul, s-a spanzurat.

Aedon, fiica lui Pandareos si sotia lui Zethus, regele cetatii Thebae. Geloasa pe sora ei Niobe, care avea mai multi copii, Aedon, care nu avea decit un singur fiu, pe Itylus, a hotarit sa-l ucida pe cel mai mare dintre nepotii ei. Din greseala insa si-a ucis propriul copil. Ca sa-i curme suferinta, Zeus a preschimbat-o in privighetoare.

Daulia (sau Daulis), nimfa de la care-si tragea denumirea cetatea cu acelasi nume din Phocis. Acolo isi avea resedinta regele Tereus si tot acolo s-a desfasurat episodul tragic cu Philomela si Procne (v. si Philomela). Metamorfozata in privighetoare, Philomela era numita si Daulias avis.

SAS² (‹ saxon, din n. pr. Saxonia; cf. magh. szasz) s. m. Persoana apartinand populatiei germane originare din Flandra (flandrensi), din partile Rinului si ale Mosellei, din Saxonia si colonizata in Transilvania, locuita de romani, de catre regii Ungariei Geza II (1141-1162), Bela III (1172-1196) si Andrei II (1205-1235). Prin colonizarea acestei populatii regalitatea ungara urmarea consolidarea si extinderea stapanirii in Transilvania, exploatarea ei sistematica, precum si asigurarea pazei sudice. In schimbul unor obligatii financiare si militare fata de regii Ungariei, acestia din urma au acordat s. importante privilegii (de ex. Andreanum, din 1224). Majoritatea urmasilor de azi ai acestor colonisti sunt etnicii germani, organizati in Forumul Democrat al Germanilor din Romania.

NESTOR (in „Iliada”), rege al Pilosului. A participat la expeditia Argonautilor, la vanarea mistretului Calydon, la lupta lapitilor impotriva centaurilor si chiar in Razboiul troian, fiind cel mai batran si mai intelept dintre capeteniile aheilor, respectat de acestia; a incercat sa aplaneze conflictul dintre Ahile si Agamemnon.

ROCADA ~e f. (la jocul de sah) Miscare combinata intre rege si tura, admisa numai o singura data intr-o partida; inversare de pozitii. ◊ Artera de ~ cale de comunicatie care ocoleste o localitate, fiind destinata circulatiei de tranzit. /<fr. rocade, germ. Rockade

IROD, numele mai multor suverani ai Palestinei antice. Mai importanti: 1. I. cel Mare, rege al Iudeii (37-4 i. Hr.), dependent de Roma. In timpul domniei lui I. puterea sacrala este separata de cea laica, iar marii preoti sunt numiti si revocati de suveran, dupa modelul monarhiilor elenistice. 2. I Antipas, etnarh al Galileii si Pereii (4 i.Hr.-39 d. Hr.), fiul lui I. (1). Potrivit traditiei, la cererea sotiei (Irodiada) si a fiicei acesteia (Salomeea), l-a decapitat pe prorocul Ioan Botezatorul. 3. I. Agrippa, rege al Iudeii (41-44 d. Hr.), nepotul lui I. (1). A dobandit domnia cu sprijinul imparatului roman Caligula.

Alcmaeon, fiul prezicatorului Amphiaraus si al lui Eriphyle. Cind Amphiaraus, constrins de sotia sa, a fost nevoit sa plece in razboiul impotriva cetatii Thebae, de unde stia ca nu se va mai intoarce, el l-a insarcinat pe Alcmaeon sa-l razbune, ucigind-o pe Eriphyle si pornind o noua expeditie impotriva acestei cetati. Alcmaeon indeplineste dorinta tatalui sau. El participa la expeditia epigonilor, iar la intoarcere isi omoara mama. Urmarit de erinii, Alcmaeon se refugiaza la curtea regelui Phegeus si se purifica mai tirziu, casatorindu-se cu fiica acestuia, Arsinoe (sau Alphesiboea), careia-i daruieste colierul si vesmintul Harmoniei, cu care fusese corupta odinioara Eriphyle. Din pricina matricidului savirsit, pamintul tarii a incetat insa sa mai dea rod. Oracolul consultat cere ca Alcmaeon s-o porneasca din nou in pribegie, pentru a obtine purificarea definitiva de la riul Achelous. Zeul riului il purifica dindu-i-o in casatorie pe fiica sa, Callirrhoe. Conditia este insa ca Alcmaeon sa-i aduca lui Callirrhoe darurile facute lui Arsinoe. Intorcindu-se sa le ia, sub pretext ca vrea sa le daruiasca templului de la Delphi, Alcmaeon este descoperit si ucis. Moartea lui va fi razbunata mai tirziu de propriii lui fii, nascuti cu Callirrhoe, care-i omoara la rindul lor pe ucigasi.

ALARIC, numele a doi regi vizigoti. A. I (395-410) a facut incursiuni in Pen. Balcanica si in Italia, cucerind si jefuind Roma (410). A. II (484-507). Din ordinul lui A. II a fost intocmit un cod selectiv de legi romane („Breviarul lui Alaric”). Infrint de francii condusi de Clovis (507) in batalia de la Vouille.

CAROL ALBERT, rege al Piemontului (Regatul Sardiniei) (1831-1849). A promulgat o constitutie liberal-moderata (1848); infrint in razboiul cu Austria la Custoza (1848) si la Novara (1849), a abdicat in favoarea fiului sau Victor Emmanuel II.

HANSA, uniune comerciala si politica a oraselor de pe litoralul marilor Baltica si Nordului. Initial, h. a fost o asociatie a negustorilor germani, care s-a nascut prin fundarea, la Lubeck (1158), a „Comunitatii negustorilor germani sezonieri din Gotland”. In sec. 13, h. din Londra si Hamburg, care obtinusera in 1267, din partea regelui Hneric III al Angliei, dreptul de a se constitui in asociatii, au fuzionat cu h. din Colonia (Koln) (1281), formand h. teutona. Treptat, au fost atrase si alte orase-porturi, devenind (1350) o uniune, care, din 1356, avea o dieta. In sec. 15, cuprindea c. 160 de orase si avea antrepozite comerciale la Londra, Bruges, Bergen, Novgorod s.a. Ca urmare a deplasarii cailor comerciale maritime ale lumii din M. Baltica spre M. Mediterana si Oc. Atlantic, h. si-a pierdut importanta si s-a destramat.

Harpyae, genii inaripate din generatia preolimpienilor, fiicele lui Thaumas si ale oceanidei Electra (intr-o alta varianta, ale lui Gaea). Erau considerate, in general, trei la numar: Aello, Celaeno si Ocypete si aveau infatisarea unor pasari de prada cu capete de femei. Din unirea uneia dintre ele cu Zephyrus, s-au nascut Xanthus si Balius – caii lui Achilles – precum si caii dioscurilor. Harpiile erau supranumite „rapitoarele”, deoarece se credea ca rapeau copiii si sufletele mortilor. Din porunca Herei ele au spurcat bucatele ce se aflau in fata nefericitului rege Phineus. Acesta a cerut ajutorul boreazilor (Zetes si Calais), care le-au biruit si le-au pus pe fuga. Harpiile intervin si in legenda regelui Pandareos, rapindu-i fetele (v. si Pandareos).

CASANDRA (KASSANDRA) (in mitologia greaca), fiica lui Priam, regele Troiei, si a Hecubei. Preoteasa a lui Apolo, acesta a inzestrat-o cu darul profetiei, osindind-o, in acelasi timp, ca spusele sale sa nu fie crezute. A prevestit in zadar prabusirea Troiei. Luata scalva de Agamemnon, a fost omorita, impreuna cu acesta, de Clitemnestra.

HAMA (HAMᾹH), oras in V Siriei, la poalele M-tilor Liban, pe Orontes; 273 mii loc. (1994). Nod de comunicatii. Centru agricol si comercial (cereale, bumbac, fructe). Ind. metalurgica, textila, incalt. si alim. Moschee (sec. 12). Muzeu arheologic. Vechi oras de origine hitita, frecvent mentionat in „Biblie”. In sec. 10 i. Hr. devine centrul unui puternic stat arameic, cunoscand apogeul dezvoltarii sale in sec. 8 i. Hr.; cucerit de asirieni in 720 i. Hr. In sec. 2 i. Hr., regele seleucid Antioh IV ii schimba numele in Epiphania, iar in 63 i. Hr. H. este inclus in provincia romana Siria; in doua jumatate a sec. 17 a fost cucerit de arabi.

PURPURA¹ ~e f. 1) Culoare rosie-inchisa, care bate in violet; porfira. 2) Substanta coloranta de o astfel de culoare, preparata pe cale sintetica (in trecut fiind extrasa din sucul unor moluste); porfira. 3) Stofa plusata, de pret, vopsita cu aceasta substanta; porfira. 4) Haina confectionata din astfel de stofa si purtata in trecut de regi, imparati sau domnitori; porfira. /<lat., fr. purpura

GOG si MAGOG (in mitologia crestina), dubla forta ostila. In „Vechiul Testament”, G. este mentionat in trei ipostaze: localitate in Armenia; tara de origine a lui M.; rege din tara lui M., ostil poporului lui Israel si invins, in cele din urma, din voia lui Dumnezeu (Ezechiel). In „Noul Testament” (Apocalipsa) G. si M. sunt doua popoare, simboluri ale puterii lui Dumnezeu, instigate de Satana la razboi impotriva domniei de 1000 de ani a lui Iisus Hristos.

Chalciope 1. Fiica lui Aeetes, regele din Colchis, si sotia lui Phrixus. 2. Fiica lui Eurypylus. Dupa ce i-a ucis tatal, Heracles s-a unit cu Chalciope si i-a daruit un fiu, pe Thessalus.

ATREU (in mitologia greaca), rege al cetatii Micene, tatal lui Agammenon si Menelau, intemeietorul neamului Atrizilor. Pentru a se razbuna pe fratele sau, Tieste, care ii sedusese sotia, i-a ucis trei fii, oferindu-i apoi la un banchet mincaruri gatite din carnea acestora.

SAMUEL (sec. 11 i.Hr), profet si ultimul „judecator” al Israelului. fiu al lui Elcana si al Anei, nascut la rugaciunea mamei sale. Potrivit „Vechiului Testament”, a avut un rol determinant in instituirea Regatului iudeo-israelit. L-a uns rege intai pe Saul, apoi pe David. Cartile lui S.; v. Regi.

1) ban m. (germ. ban, porunca supt amenintare de pedeapsa, jurisdictiune, ocol, judet, ngerm. bann, cu verbu bannen, a fermeca, verbannen, a exila, francic banjan, got. bandνjan, de unde fr. bannir, a exila. Sunetu a ramas intact ca’n lat. annus, rom. an. D. rom. vine ung. ban, sirb. bg. ban, domn, stapin; vpol. ban, bsn, moneta. Int. a evoluat de la judet la stapinu judetului, „ban”, apoi la moneta banului. V. banal). Titlu conferit de regii Ungariii unor nobili inferiori in Transilvania, apoi comandantilor unor provincii de frontiera, ca Croatia, Bosnia, Dalmatia si, mai ales, Severinu (1368). Dupa anul 1500, acest titlu trecu guvernatorului Craiovei (care era considerat ca locotenent al domnului in Oltenia). Mai pe urma, primu boier in Tara Romaneasca. Un boier mai mic in Moldova (pe la 1700) intre marele spatar si si marele paharnic (la Xen., 3, 162, dupa paharnic). Guvernator austro-unguresc in Croatia si Slavonia. Ban de judet, banisor.

ENEA (AENEAS), erou legendar, fiul lui Anchise si al zeitei Venus. Dupa caderea Troiei, E. pleaca spre Pen. Italica pentru a intemeia un oras. Ajuns aici, dupa multe peripetii, se casatoreste cu Lavinia, fiica regelui Latinus, devenind strabunul romanilor. Personaj central al „Eneidei” lui Vergiliu.

Eurystheus, fiul lui Sthenelus si al Nicippei. Cind Heracles era pe punctul de a se naste, Zeus, voind sa-i faca un dar fiului sau, a hotarit ca tronul cetatii Mycenae sa revina primului nou nascut dintre urmasii lui Perseus. De buna seama, el se gindise la erau. Geloasa, Hera i-a zadarnicit insa planurile, facind sa intirzie nasterea lui Heracles si grabind-o in schimb pe cea a lui Eurystheus. In felul acesta Eurystheus a devenit rege in Mycenae. Temindu-se toata viata de erou, atunci cind oracolul ii porunceste lui Heracles sa-l slujeasca pe Eurystheus, acesta din urma il pune la cele mai grele incercari, cu gindul ascuns sa-l piarda (v. si Heracles). Departe de a-i implini voia, cele douasprezece munci ale lui Heracles, savirsite la porunca lui Eurystheus, nu fac altceva decit sa sporeasca gloria eroului. Dupa moartea lui Heracles, ura lui Eurystheus se revarsa asupra fiilor celui dintii, pe care-i urmareste in toate peregrinarile lor (v. si Heraclidae). In cele din urma, Eurystheus cade rapus intr-o lupta impotriva atenienilor.

BALC (BALITA), voievod al romanilor din Maramures, fiul lui Sas si nepotul lui Dragos. Dupa alungarea lor din Moldova, o data cu „descalecarea” lui Bogdan, B. si fratele sau Drag se intorc in Maramures, unde primesc din partea regelui Ungariei, Ludovic de Anjou, importante feude.

Bias, fiul lui Amythaon si frate cu prezicatorul Melampus (v. si Melampus). Datorita fratelui sau, Bias a reusit sa fure cirezile lui Phylacus si sa se casatoreasca cu Pero, fiica lui Neleus, regele din Pylos. Tot datorita lui Melampus, care le-a lecuit de nebunie pe fiicele regelui Proetus din Argos, Bias a capatat o treime din regatul acestuia.

HIERON, numele mai multor conducatori greci din Sicilia. 1. H. I, tiran al Gelei (485-466 i. Hr.) si al Siracuzei (478-466 i. Hr.); i-a infrant in 474 pe etrusci la Cumae, oprind expansiunea acestora spre S. 2. H. II, tiran (din 269 i. Hr.) si rege al Siracusei (268-215 i. Hr.). La inceputul primului razboi punic, i-a sprijinit pe cartaginezi, dar, in 263, a incheiat pacea cu Roma, asigurand astfel independenta Siracuzei; in al doilea razboi punic, a fost aliat fidel al Romei.

CLITEMNESTRA (KLYTAIMNESTRA) (in mitologia greaca), fiica lui Tindar, regele Spartei si a Ledei; sotia lui Agamemnon, mama lui Oreste, a Electrei si a Ifigeniei. Impreuna cu amantul ei, Egist, l-a omorit pe Agamemnon la intoarcerea acestuia din Troia. Crima a fost razbunata de Oreste, care i-a ucis pe amindoi.

BERTOLDO, carte populara sapientiala, narind intimplarile taranului Bertoldo la curtea regelui Alboin al longobarzilor. Tradusa in romaneste in a doua jumatate a sec. 18 prin intermediar grecesc, are ca punct de plecare cartea cu acelasi erou a lui Giulio Cesare Croce. Continua cu ispravile lui Bertoldino, fiul lui B. A avut o larga raspindire.

BUREBISTA, rege geto-dac (c. 82-44 i. Hr.), intemeietor al statului centralizat al geto-dacilor, care se intindea din muntii Slovaciei si Dunarea mujlocie pana la Hemus si Marea Neagra. Pe plan intern, politica lui B. a fost indreptata spre unificarea formatiunilor politico-militare din Dacia si spre construirea unui sistem defensiv in zona M-tilor Orastiei. Pe plan extern, a dus o politica activa de redobandire a unor vechi tinuturi dacice si de preintimpinare a pericolului roman in Pen. Balcanica. In anul 60/59 i. Hr. i-a invins pe boii si tauriscii de la Dunarea mijlocie si din Slovenia, iar intre 50 si 48 i. Hr. a cucerit si supus influentei sale cetatile grecesti de pe tarmul de N si V al Marii Negre, precum su terit. cuprins intre Dunare si Balcani. A intervenit in conflictul dintre Cezar si Pompei (48 i. Hr.), fagaduindu-i acestuia din urma ajutor militar. Dupa moartea sa (44 i. Hr.). statul geto-dac dezmembrat temporar, s-a refacut sub conducerea lui Decebal.

MONARHIE, monarhii, s. f. 1. Forma de guvernamant in care puterea suprema apartine unei singure persoane (rege, imparat, tar, sah etc.) si se transmite de obicei ereditar. ◊ Monarhie absoluta = forma de conducere a statului bazata pe puterea nelimitata a monarhului. Monarhie constitutionala = forma de conducere a statului monarhic in care prerogativele monarhului sunt limitate prin constitutie. 2. Stat care are ca forma de guvernamant monarhia. (1) – Din ngr. monarhia, lat. monarchia, germ. Monarchie, fr. monarchie.

BATHORI, familie de nobili maghiari din Transilvania. Mai importanti: 1. Stefan B., voievod al Transilvaniei (1479-1493); a participat la lupta de la Cimpul Piinii (1479) impotriva turcilor. 2. Stefan B., voievod (1571-1576), apoi principe (1576-1583) al Transilvaniei si rege al Poloniei (1575-1586). A dus o politica de supunere fata de turci. 3. Sigismund B., principe al Transilvaniei (1581-1597, 1598-1599, 1601). A aderat la Liga Sfinta; considerindu-se suzeran al Moldovei si Tari Romanesti, a sustinut lupta impotriva turcilor; a fost infrint decisiv la Guruslau (1601) de Mihai Viteazul. 4. Andrei B., c******l si principe al Transilvaniei (1599). A fost invins de Mihai Viteazul la Selimbar (1599).

BASARAB I, domn al Tarii Romanesti (1310-1352), fiul lui Tihomir. A unificat voievodatele din dreapta si stinga Oltului, punind bazele Tarii Romanesti. In lupta cu tatarii, a extins granita estica a statului pina spre gurile Dunarii; in nov. 1330 a infrint la Posada pe suzeranul sau, regele ungur Carol Robert de Anjou, intarind independenta Tarii Romanesti.

Eriphyle, fiica lui Talaus, regele Argosului, si sora lui Adrastus. S-a casatorit cu Amphiaraus care, datorita ei, si-a gasit moartea in expeditia impotriva cetatii Thebae (v. Amphiaraus). Dorind sa obtina intii colierul, apoi vesmintul Harmoniei (v. Harmonia), Eriphyle si-a trimis si fiul, pe Alcmaeon, sa lupte in rindul epigonilor impotriva tebanilor. La intoarcere insa Alcmaeon isi ucide mama (v. si Alcmaeon), razbunind in felul acesta moartea tatalui sau.

CAROL TEMERARUL (1433-1477), ultimul duce al Burgundiei (din 1467). A purtat razboaiei impotriva regelui Frantei, Ludovic XI, suzeranul sau, opunindu-se, la inceput cu succes, politicii acestuia de unificare si de centralizare a statului. Infrint de elvetieni in 1476, la Granson si Morat, si de armata ducelui de Lorena la Nancy (1477), lupta in care a fost ucis.

Harpalyce, fiica regelui trac Harpalycus. Crescuta de mica prin tabere, ducind o viata de razboinic, Harpalyce lupta cot la cot cu tatal ei, pe care o data, intr-o incaierare, l-a salvat chiar de la moarte. Obisnuia sa organizeze si sa conduca dese incursiuni de jaf, dar a fost prinsa si ucisa in cele din urma de niste pastori.

PERSEU (PERSEUS), ultimul rege al Macedoniei elenistice (179-168 i. Hr.). Si-a extins influenta asupra statelor vecine si a incercat sa-si impuna protectia asupra lumii grecesti. Infrant de romani in cel de-al treilea razboi macedonean (171-168 i. Hr.), la Pydna (168 i. Hr.), a murit in captivitate (165 i. Hr.), iar regatul sau a fost impartit in patru provincii tributare Romei.

cneaz m., pl. cneji (vsl. knenzi, hunenzi si kunengi, rus. kneazi, d. vgerm. kuning, care vine d. kuni, neam, rasa: ngerm. konig, ol. koning, engl. king, rege. V. si chinez 1). Numai in doc. slavonesti. Mosnean, mai ales in actele in care el se vinde ca „ruman [!]”, pin [!] urmare, om liber, megias, (Giur. 74). Nu exista nici o relatiune intre denumirea de „cneaz” si calitatea de judecator ori intinderea proprietatii si un anumit fel de proprietate. Cneji is de o potriva [!] atit proprietarii mari, cit si cei mici. Cneaz inseamna „stapin de ruman” (Giur. 77-77). Cneaz e omu liber fara dregatorie (89). Cnejii reprezenta [!] clasa stapinitoare si-s mai vechi in Tara Romaneasca de cit cei cu acelasi nume in Ungaria si Polonia, unde intelesu acestui cuvint a suferit schimbari insemnate. In Ungaria, cnejii au fost inlocuiti in stapinirea satelor si mosiilor lor de catre cuceritorii Unguri. Dupa deposedare, numele lor a continuat insa a se da celor insarcinati de noii stapini cu administrarea satelor romanesti (Giur. 91-92). Azi. Principe rusesc si titlu de nobleta. V. judec 1.

Eteocles, fiul lui Oedipus si al Iocastei si frate cu Polynices. Dupa descoperirea incestului savirsit de Oedipus si dupa plecarea acestuia din cetatea Thebae, Eteocles si Polynices hotarisera sa domneasca pe rind, fiecare cite un an. La implinirea termenului Eteocles refuza insa sa-i cedeze locul fratelui lui. Atunci Polynices cere ajutor regelui Adrastus (v. si Adrastus) si organizeaza expeditia „celor sapte impotriva Tebei”. In cursul ciocnirii, cei doi frati au pierit intr-o lupta corp la corp, ucigindu-se reciproc. In timp ce tebanii, socotindu-l tradator, au refuzat sa ingroape trupul neinsufletit al lui Polynices (v si Antigone), Eteocles a fost inmormintat cu mare cinste. Unul dintre fiii sai, Laodamas, avea sa domneasca peste cetatea Thebae in timpul expeditiei organizate de epigoni.

RADU CEL MARE, domn al Tarii Romanesti (1495-1508). fiul lui Vlad Calugarul, care si l-a asociat la domnie in 1492. Bucurandu-se de concursul familiei boierilor Craiovesti, cu care se inrudea si pentru care a creat institutia marii banii, a luat unele marusi privind centralizarea statului. Supus fata de Poarta. S-a aflat in bune relatii de vecinatate cu regele Ungariei si cu regele Poloniei. A acordat o mare atentie vietii culturale (a infiintat o tipografie si l-a adus in tara pe ieromonahul Macarie, care a tiparit cele trei carti de cult – „Liturghierul”, 1508, „Octoihul”, 1510 si „Evangheliarul”, 1512, primele tiparituri aparute pe teritoriul romanesc) si religioase, pentru reorganizarea careia l-a adus in Tara Romaneasca pe Nifon. Prin grija sa a fost construita in mare parte biserica Sf. Nicolae a Manastirii Dealu (1499-1501), terminata de fratele sau, Vlad cel Tanar in perioada 1510-1512, precum si biserica de la Lopusnia (Lopusnja, Serbia, 1501). Dupa moartea sa, scaunul domnesc a fost dobandit, cu ajutor turcesc, de Mihnea cel Rau, fiul nelegitim al lui Vlad Tepes.

Alcmene (sau Alc(u)mena), fiica lui Electryon, regele cetatii Mycenae, si sotia lui Amphitryon. In timpul absentei sotului ei, care plecase sa lupte impotriva teleboenilor, Alcmene e vizitata de Zeus, care ia chipul si asemanarea barbatului plecat. Imediat dupa aceea soseste si adevaratul Amphitryon. In urma dublei sale uniri, cu Zeus si cu sotul ei, Alcmene naste doi fii: pe Heracles cu Zeus si pe Iphicles cu Amphitryon. Se spunea ca Alcmene s-ar fi casatorit a doua oara cu Rhadamanthus si ca, dupa moarte, ar fi fost dusa in Olympus.

LAMBERT, Johann Heinrich (1728-1777), fizician, astronom, matematician si filozof german de origine elvetiana. A lucrat la Berlin sub patronajul regelui Frederic II cel Mare (din 1764). Unul dintre intemeietorii fotometriei („Fotometria”) si ai pirometriei („Pirometria”). A pus bazele trigonometriei sferice, formuland cele doua principii fundamentale ale acesteia (Legile lui L.), pe care a aplicat-o in domeniul cartografiei. Precursor al geometriei neeuclidiene („Teoria paralelelor”), si, alaturi de Leibniz, al logicii simbolice moderne („Noul Organon”), fiind unul dintre principalii reprezentanti ai rationalismului german. A demonstrat irationalitatea numarului π (1768). Contributii in astronomie privind orbitele cometelor si formarea Universului. In cinstea sa, o unitate de masura a stralucirii ii poarta numele.

Cyrene, una dintre nimfe, fiica lui Hypseus, regele lapitilor. Priceputa in ale vinatorii, Cyrene traia in paduri, in salbaticie. Intr-o zi, pe cind se lupta cu un leu, Apollo a vazut-o si, plin de admiratie pentru curajul tinerei, s-a indragostit de ea. El a luat-o cu sine in Africa, in tinutul Libyei, unde Cyrene i-a daruit un fiu, Aristaeus (v. si Aristaeus).

Deianira, fiica regelui Oeneus si sora lui Meleager. Intors din Infern, unde umbra lui Meleager il rugase s-o ia in casatorie pe Deianira, ramasa pe pamint fara nici un sprijin, Heracles ii cere acesteia la intoarcere mina. Dupa ce il invinge in lupta pe zeul apei, Achelous (v. si Achelous), se casatoreste cu ea si au un fiu, pe Hyllus. O data, pe drum, in timp ce paraseau Calydonul, ei se intilnesc cu centaurul Nessus, indragostit si el de Deianira (v. si Nessus). Centaurul incearca s-o violeze, fapt pentru care intre cei doi se incinge o lupta. Ranit mortal de Heracles, Nessus ii daruieste inainte de a muri Deianirei un filtru miraculos cu care – dupa spusele lui – sa-l poata face pe sotul ei s-o iubeasca vesnic. Curind dupa aceea, aflind de o infidelitate a lui Heracles, care se indragostise de Iole, Deianira, ramasa acasa, ii trimite o camasa imbibata in filtrul miraculos. Cum o imbraca, eroul e cuprins de flacari mistuitoare si moare in chinuri cumplite (v. si Heracles). Auzind de sfirsitul tragic al sotului ei si dindu-si seama de inselatoria si totodata de razbunarea centaurului, Deianira se sinucide la rindu-i.

Aglauros (sau Agraulos) 1. fiica lui Actaeus, primul rege al Atticei, si sotia lui Cecrops. 2. fiica lui Cecrops si a lui Aglauros (1.), in legatura cu care circulau mai multe legende. Se spunea, de pilda, ca zeita Athena i-a dat in pastrare lui Aglauros si surorilor ei, Herse si Pandrosos, un cufar pe care le-a interzis sa-l deschida. Curioase, cele trei surori au incalcat porunca zeitei: deschizind cufarul, l-au gasit inauntru pe Erichthonius, copilul Athenei, in jurul caruia era incolacit un sarpe infricosator. Inspaimintate de aceasta priveliste, cele trei surori si-au pierdut mintile si s-au aruncat de pe stincile Acropolei, primindu-si astfel pedeapsa cuvenita. O alta legenda relateaza ca Aglauros a fost transformata intr-o statuie de piatra de catre Hermes, pentru faptul ca s-a impotrivit unirii acestuia cu Herse.

chinina f., pl. e (d. quina, pron. kina, numele spaniol de origine peruviana al copacului din care se scoate chinina; fr. chinine, sp. quinina, it. chinina). Chim. O substanta amara care se gaseste, cu alti alcaloizi, in scoarta de chinina (speciile cinchona calisaya, cinchona succirubra si cinchona huanuco), care creste in Anzi la inaltimi de 1600 m.-2500 m. Sulfat de chinina, care e renumitu medicament contra frigurilor. – Sulfatu de chinina, caruia lume-i zice abuziv chinina, e amorf, alb, inodor si foarte amar. A fost descoperit la 1820 de Francejii Caventou si Pelletier in scoarta de chinina. El se ia in prafuri invalite [!] in hirtie sau in buline (capsule) sau pin [!] injectiuni pe supt pele [!] supt forma de sulfat ori de cloridrat [!]. Chinina e specificu paludizmului, pe al carui parazit il ucide. De aceia rolu ei e capital in combaterea frigurilor si se intrebuinteaza si contra migrenei, nevralgiilor s. a. – Numele stiintific de cinchona vine de la contele Spaniol Chinchon (vice-rege al Peruului), a carui sotie a raspindit in lume scoarta de chinchina († 1639).

adica conj. (lat. ad id quod. V. ca. Cp. si cu dica). Vrea sa zica, cu alte cuvinte: regele animalelor, adica „leu”. Si anume: a platit si restu, adica un franc. Oare: Adica crezi ca ma tem? Adica ce te crezi tu? – Mai rar si lit. adica (vechi adeca), mai ales in locutiunea la adica, la urma urmei, judecind bine, in momentu deciziv [!] (la dica), la adica, nu-s nici eu asa de slab; sa n' o patim tocmai la adica! – De acest cuv. (ca si de anume) abuzeaza Romanii germanizati traducind pe germ. namlich: era adica bolnav (corect rom. caci era bolnav). Altii, ca sa evite o pretinsa cacofonie, zic ca adica, care adica ild. adica ca, adica care, cum zice poporu, care nu stie de asemenea fleacuri. Tot asa, nu e mai corect sa zici cum adica ild. adica cum.

Ariadne, fiica regelui Minos si a Pasiphaei. Cind Theseus a sosit in Creta pentru a se lupta cu Minotaurul (v. si Theseus), Ariadne, care se indragostise de erou, l-a ajutat sa iasa din coridoarele intortocheate ale labirintului calauzindu-se dupa un fir care i-a aratat calea de intoarcere. Ca sa o scape de minia lui Minos, Theseus i-a fagaduit Ariadnei s-o ia cu el la Arhenae. A parasit-o insa pe drum, in insula Naxos, unde, dupa o varianta, a fost ucisa de Artemis. Dupa o alta legenda, Dionysus, care trecea pe acolo, s-ar fi indragostit de tinara fata si ar fi luat-o in casatorie. Ca dar de nunta el i-a oferit o coroana de aur, faurita de Hephaestus, coroana care mai tirziu a fost transformata intr-o constelatie.

Amphitryon (sau Amphitruo), fiul lui Alcaeus si sotul Alcmenei (v. si Alcmene). In timp ce Amphitryon era plecat sa lupte cu teleboenii, Zeus, imprumutindu-i infatisarea, s-a unit cu Alcmene. In aceeasi noapte s-a reintors si Amphitryon. Din dubla unire cu Zeus si cu sotul ei, Alcmene a nascut doi fii: pe Heracles si pe Iphicles. La interventia lui Zeus, Amphitryon a iertat-o pe Alcmene. Pentru a-si recunoaste insa fiul adevarat, si imboldit de Hera, se spunea ca ar fi introdus in incaperea in care se aflau copiii doi serpi. La vederea lor Iphicles s-a tras inapoi ingrozit. Heracles in schimb, desi in virsta de numai 10 luni, i-a sugrumat, dovedindu-si prin aceasta originea divina. La inceput Amphitryon l-a crescut pe Heracles in casa sa. Mai tirziu temindu-se de forta eroului, a cautat sa-l indeparteze, trimitindu-l la tara sa-i pazeasca cirezile de vite. Amphitryon a murit luptind alaturi de Heracles impotriva lui Erginus, regele din Orchomenus.

Helios (sau Helius), „Soarele”, era o divinitate solara, asemanatoare – si uneori identificata – cu Apollo. Apartinea generatiei preolimpiene; era fiul lui Hyperion si al Theiei si frate cu Selene si cu Eos. Helios, inchipuit ca un tinar frumos si puternic, este zeul care aude si vede totul. Vestit de Aurora, care-l preceda, el strabate zilnic bolta cereasca pe carul sau tras de patru cai iuti. Seara Helios coboara in apele oceanului, unde-si scalda si-si racoreste caii infierbintati, el insusi odihnindu-se intr-un palat de aur, de unde o porneste din nou la drum in ziua urmatoare. Cu oceanida Perse, Helios are mai multi copii: Circe, Aeetes regele Colchidei, Pasiphae si Perses. Cu oceanida Clymene, una dintre surorile sotiei lui, are mai multe fiice (v. Heliades). Acestea din urma ii pazesc faimoasele cirezi de boi din care s-au infruptat tovarasii lui Odysseus (v. si Odysseus). In mitologia romana Helios se numea Sol.

Antigone (sau Antigona), fiica lui Oedipus, regele cetatii Thebae, nascuta din dragostea incestuoasa a acestuia cu mama sa, Iocasta, si sora cu Ismene, Eteocles si Polynices. Dupa ce oracolul lui Tiresias a dezvaluit crima si incestul savirsit si Oedipus s-a pedepsit singur, scotindu-si ochii si pornind orb in pribegie, Antigone si-a insotit tatal, devenit cersetor. Dupa moartea lui Oedipus la Colonus, ea s-a reintors la Thebae, unde a trait alaturi de sora sa Ismene. Intre timp, cei doi frati, Eteocles si Polynices, murisera in lupta, ucigindu-se reciproc. Incalcind porunca tiranului Creon, care oprise ca Polynices sa fie ingropat, Antigone presara tarina peste trupul neinsufletit al fratelui ei, indeplinind in felul acesta ritualul inmormintarii. Pentru acest gest, ea e condamnata de Creon sa fie ingropata de vie in mormintul labdacizilor. Antigone se spinzura in inchisoare, iar Haemon, logodnicul ei si fiul lui Creon, se sinucide.

CAROL V (CAROL QUINTUS), rege al Spaniei sub numele de Carol I (1516-1556) si imparat al Sfintului Imperiu Roman de Natiune Germana (1519-1556), din dinastia Habsburg. A reunit sub autoritatea sa teritorii atit de vaste (Germania, cea mai mare parte a Pen. Italice, Spania impreuna cu posesiunile din America), incit se spunea ca in imperiul sau „Soarele nu apune niciodata”. Urmarind crearea unei monarhii catolice universale, a condus lupta impotriva Reformei si a purtat razboaie cu Franta (pentru dominatia in Pen. Italica), cu Imperiu Otoman si impotriva principilor protestanti; a abdicat si a impartit imperiul intre fratele sau Ferdinand I (Germania) si fiul sau Filip II (Spania, Tarile de Jos, Italia si coloniile americane).

Danaides, cele cincizeci de fiice ale lui Danaus, regele Argosului (v. si Danaus). Cind Aegyptus, fratele lui Danaus, a sosit in Argos cu cei cincizeci de feciori ai lui, Danaus le-a fagaduit sa-i insoare cu fetele sale. Un oracol ii prezisese insa ca va muri de mina unuia dintre nepotii sai. Pentru a zadarnici prezicerea, Danaus le-a cerut fetelor lui sa-si ucida sotii in noaptea nuntii. Danaidele s-au tinut de cuvint. Singura Hypermnestra i-a crutat viata sotului sau, Lynceus. Mai tirziu el isi va ucide socrul, drept razbunare pentru moartea fratilor sai. In felul acesta oracolul se va implini. Pentru crimele savirsite, Danaidele au fost condamnate sa umple vesnic, in Hades, un butoi fara fund.