TESATURA, tesaturi, s. f. 1. Produs textil obtinut la razboaiele de tesut prin incrucisarea in unghi drept a unor fire de urzeala si de batatura; panza, stofa sau alt obiect tesut din fire textile. ♦ Reparatie facuta la un obiect de imbracaminte printr-o cusatura speciala. 2. Felul in care este tesuta o panza, o stofa etc. 3. Fig. Structura, fel de compozitie al unei opere, al unui lucru etc.; urzeala. ♦ Impletire, intretaiere de lucruri de acelasi fel. ♦ Intriga, uneltire. – Tese + suf. -atura.

CORD² s. n. Tesatura speciala care este formata din fire de urzeala bine rasucite si foarte rezistente, iar firele din batatura sunt subtiri si rare. ♦ Tesatura folosita pentru fabricarea anvelopelor. – Din fr. corde.

A NAVADI ~esc tranz. (fire de urzeala) A trece prin ite si spata. /<sl. navoditi

tangale s.f. pl. (reg.) fire de urzeala.

piedin (-ni), s. m. – Primele fire de urzeala netesute. – Var. piedin, s. n., chiedin. Mr., megl. piadin. Lat. *pedinus, de la pedem (Candrea, Conv. Lit., XXXVIII, 881-5; Puscariu 1307; Candrea-Dens., 1378; REW 6354), cf. it. pedano, pedene, penero, sicil. pedinu. Alb. pedim pare sa provina din rom. (Jokl, RF, II, 246).

ROSHAR s. n. Par provenit din coama sau din coada cailor, folosit ca material de umplutura in tapiterie, ca urzeala la anumite tesaturi etc.; p. ext. tesatura avand ca urzeala fire de bumbac, iar ca batatura par de cal, intrebuintata ca furnitura la hainele barbatesti. – Din germ. Rosshaar.

VERGEA, vergele, s. f. Bat, varga, nuia; bara (ingusta si flexibila) de metal sau de lemn, cu folosiri diverse. ♦ (Spec.) Sucitor (1). ♦ Spec. Fiecare dintre betisoarele care se pun intre firele urzelii pe masura ce acestea se infasoara pe sulul razboiului de tesut. ♦ Spec. Fiecare dintre stinghiile care alcatuiesc gratiile unei ferestre. – Lat. *virgella (= virgula).

VERGEL, vergeluri, s. n. 1. Betisor de care se leaga in manunchiuri firele urzelii pe sulul razboiului de tesut. 2. Petrecere care se face la tara in seara de Craciun sau in ajunul Anului nou, in cursul careia se incearca, prin mijloace magice, sa se afle viitorul celor prezenti cu ajutorul unor betisoare. – Vergea + suf. -el.

NAVADI, navadesc, vb. IV. Tranz. (La razboiul de tesut) A trece firele urzelii prin ite si spata, in ordinea ceruta de modelul tesaturii. [Var.: (reg.) nevedi, nividi vb. IV] – Din sl. navoditi.

SCROBEALA s. 1. v. apret. 2. scrobeala albastra v. albastreala. 3. (reg.) manjeala. (Cu ~ se ung firele urzelii.)

A SE TESE pers.3 se tes intranz. 1) (despre fiinte) A umbla in diferite directii, misunand. 2) fig. A se intretaia ca firele urzelii. /<lat. texere

VERGEA ~ele f. (diminutiv de la varga) 1) Fiecare dintre betisoarele care se asaza intre firele urzelii pentru a le separa. 2) Fiecare dintre barele fixate in tocul unei usi sau al unei ferestre, formand impreuna un ansamblu; gratie. [Art. vergeaua; G.-D. vergelei] /<lat. virgella

coclet m. (var. din goglet, gogleaza). Fir drept care are un lat pin [!] care trec firele urzelii si care, unindu-se cu alte fire, formeaza ita. Greseala la navadit cind firu trece pintre [!] ita si spata si formeaza ochiuri (noduri, inele). Fig. A cauta cuiva cocleti, a cauta nod in papura, a-i cauta defecte. – In Trans. coclet, corlet si coglet, n., pl. e; in Mold. nord. si cotlet. – P. int. de „diareie”, V. coleti, crimpita.

AJUR, ajururi, s. n. 1. Broderie pe o tesatura obtinuta prin scoaterea firelor din urzeala sau din batatura; rarituri cu scop decorativ de-a lungul unei tesaturi. 2. Tricou cu gaurele obtinute in timpul tricotarii. 3. (Arhit.) Ornament perforat care permite patrunderea luminii. – Din fr. ajour.

ALESATURA, alesaturi, s. f. Procedeu de ornamentare a tesaturilor populare romanesti prin separarea si imbinarea cu mana, dupa un model, a firelor de urzeala si de bateala. ♦ Motiv decorativ colorat, realizat in arta populara romaneasca prin procedeul descris mai sus. – Ales² + suf. -atura.

BATEALA, bateli, s. f. firele care se introduc cu ajutorul suveicii prin rostul firelor de urzeala pentru a forma tesatura; batatura (3), bataie. – Bate + suf. -eala.

CASUTA, casute, s. f. 1. Diminutiv al lui casa¹ (1); cascioara, casisoara, casulie. ♦ Casuta postala = ghiseu sau compartiment special unde se repartizeaza si se pastreaza, la posta, scrisorile pe care le ridica personal adresantul. 2. Compartiment dintr-o cutie de litere tipografice, in care se pastreaza un singur fel de litera. ◊ Casuta tipografica = spatiu destinat colofoniului. 3. (La pl.) Spatiile dintre dintii spatei, prin care trec firele de urzeala la razboaiele de tesut – Casa¹ + suf. -uta.

GHERGHEF, gherghefuri, s. n. Cadru de lemn sau de metal pe care se intinde o tesatura pentru a fi brodata sau firele de urzeala (1) pentru teserea covoarelor; p. ext. tesatura intinsa pe acest cadru. – Din tc. gergef.

ITA, ite, s. f. Dispozitiv la razboiul de tesut, format dintr-o rama dreptunghiulara pe care sunt fixate sarme sau sfori paralele, prin ochiurile carora trec firele de urzeala pentru formarea rostului; fiecare dintre firele cu ochiuri care fac parte din acest dispozitiv. ◊ Expr. A (i se) incurca (cuiva) itele = a (i se) strica planul (cuiva); a (se) complica situatia. A (se) descurca itele = a (se) lamuri o situatie. – Lat. licia (pl. lui licium).

TESE, tes, vb. III. 1. Tranz. A incrucisa in unghi drept doua sisteme de fire la razboiul de tesut, trecand cu suveica batatura prin urzeala, pentru a face o tesatura. ◊ Refl. pas. Se tese panza multa. 2. Tranz. A carpi un ciorap, o haina etc., facand cu acul o cusatura speciala. ♦ A broda, a impodobi. 3. Tranz. (Despre paianjeni) A-si face panza. 4. Refl. recipr. Fig. A se incrucisa, a se intretaia (ca firele unei urzeli). ♦ A se imbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intriga, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere.

VATALA, vatale, s. f. Organ mobil al razboiului de tesut, care sustine spata si permite dirijarea suveicii prin rost, mentinerea paralela a firelor de urzeala si indesarea firului de batatura. [Var.: (pop.) vatala s. f.] – Din bg. vatala (pl.).

DESCLEIERE, descleieri, s. f. Actiunea de a (se) descleia si rezultatul ei. ♦ Operatie de finisare a tesaturilor prin eliminarea apretului de incleiere aplicat pe firele de urzeala inainte de inceperea teserii. – V. descleia.

PIEDIN, piedine, s. n. (Pop.) Totalitatea firelor de urzeala de la capatul unei panze, care raman netesute si se taie cand panza este scoasa de pe razboiul de tesut. – Lat. *pedinus.

ARMURA, armuri, s. f. 1. Echipament metalic pentru protectia individuala a unui razboinic din antichitate si din evul mediu. 2. Mod de impletire a firelor de urzeala cu firele de batatura intr-o tesatura. 3. Invelis protector al unui cablu electric. 4. Totalitatea semnelor de alteratie asezate la inceputul unui portativ, care indica tonalitatea lucrarii muzicale respective; armatura. – Din fr. armure.

POPLIN, poplinuri, s. n. Tesatura lucioasa de bumbac mercerizat, cu firele de urzeala mai subtiri decat cele de bateala, folosita mai ales pentru camasi barbatesti sau pentru imbracaminte usoara femeiasca; (la pl.) sortimente diferite de tesaturi din asemenea fire. – Din germ. Pop(e)lin, fr. popeline.

FUSCEL, fuscei, s. m. 1. Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeala la razboiul de tesut; vergea, joarda. 2. Fiecare dintre vergele sau scandurile orizontale care formeaza treptele unei scari. 3. Fiecare dintre vergelele verticale ale loitrei carului. 4. (Rar) Cotor de ceapa. [Var.: fuscel, fustel s. m.] – Lat. *fusticellus (< fustis, „bat, tarus”).

LATUNOAIE, latunoi, s. f. 1. Gaura, raritura care se produce la marginile panzei in timpul tesutului manual prin ruperea unor fire din urzeala. 2. Scandura plana pe o parte si convexa pe cealalta, taiata de la marginea unui bustean. [Pl. si: latunoaie. = Var.: (2) latunoi s. n.] – Latura + suf. -oaie.

ZATCA, zatci, s. f. (Banat, Olt.; La razboaiele de tesut) Ansamblul firelor de urzeala din planul orizontal. (prob. din sl. zadĩ = inapoi)

COCLET, coclete, s. n. Pane a itelor razboiului de tesut prin care se trec firele de urzeala. – Et. nec.

SPATA, (I, III) spate, (II) spete, s. f. I. Piesa la razboiul de tesut formata dintr-un sistem de lamele paralele fixate la ambele capete, formand un fel de pieptene cu doua radacini printre dintii caruia trec firele de urzeala. ♦ Betisor peste care se petrec ochiurile cand se impleteste o retea sau o plasa. II. 1. Portiune a scapulei care sustine articulatia umarului; p. ext. regiunea corespunzatoare a corpului. ◊ Loc. adj. Lat in spete = cu umeri largi, spatos, voinic. ♦ Os lat care sustine articulatia membrelor la animalele patrupede; p. ext. regiunea corespunzatoare a corpului. 2. (Reg.) Spatarul scaunului. III. (Inv.) Sabie cu lama lunga, dreapta si lata, cu doua taisuri. – Lat. spatha.

SPETEAZA, speteze, s. f. 1. Parte mai inalta a unui scaun, fotoliu etc., de care isi reazama spatele cel care sade; spatar¹, rezematoare. 2. Bucata de scandura ingusta care serveste ca element de sprijin sau de legatura intre diverse parti ale unei constructii sau ale unui obiect: a) fiecare dintre aripile morii de vant; b) fiecare dintre stinghiile care unesc obezile de la roata morii de apa; c) fiecare dintre piesele de lemn care leaga carambii loitrelor de la car; d) bucata de lemn care uneste cele doua coarne ale plugului; e) scandura cu care se ridica firele de urzeala cand se tese cu alesaturi; f) fiecare dintre cele doua brate ale vatalelor la razboiul de tesut; g) fiecare dintre scandurelele care alcatuiesc scheletul zmeului cu care se joaca copiii si care se fixeaza pe o coala de hartie; h) fiecare dintre stinghiile care alcatuiesc scheletul stelei cu care colinda copiii si pe care se fixeaza hartia si ornamentele. – Spata + suf. -eaza.

CRAMPITA, crampite, s. f. (Reg.) Incurcatura a firelor din urzeala; fig. piedica, obstacol. – Cf. crampei.

ARMURA ~i f. 1) Imbracaminte metalica de protectie folosita de razboinici in trecut. 2) Impletire a firelor de urzeala cu cele de batatura. 3) Invelis protector la cablurile electrice. 4) muz. Totalitate a semnelor de alteratie puse la inceputul unui portativ care indica tonalitatea lucrarii muzicale; armatura. [G.-D. armurii] /<fr. armure

COCLET ~e n. 1) Fiecare dintre firele itei cu un ochi la mijloc prin care trece firul de urzeala. 2) Ochiul de pe acest fir. /Orig. nec.

CORD² n. 1) Tesatura subtire si rara cu urzeala din fire rasucite si foarte rezistente. 2) Tesatura speciala folosita la fabricarea anvelopelor, curelelor de transmisie etc. /<fr. corde

DRUGA ~gi f. Fus mare pentru tors firele de urzeala (pentru saci sau laicere). /<sb. druga

ITA ite f. mai ales la pl. 1) Dispozitiv la razboiul de tesut, constand din doua vergele intre care sunt asezate vertical unele dupa altele cocletele, prin ochiurile carora se trec firele de urzeala pentru formarea rostului. 2) Fiecare din firele cu ochiuri folosite la acest dispozitiv. ◊ A (i se) incurca itele cuiva a (i se) strica cuiva planurile. A (i se) descurca itele a clarifica situatia; a lamuri lucrurile. /<lat. licia

LATUNOAIE ~oi f. 1) Raritura la marginea panzei tesute manual, formata prin ruperea unor fire din urzeala. 2) Scandura cu o parte plana, iar cu alta convexa, taiata de la marginea unui bustean.[Sil. -noa-ie; Var. latunoi] /latura + suf. oaie

PIEDIN ~e n. Totalitate a firelor de urzeala care raman pe stative dupa taierea panzei; uruioc. /<lat. pedinus

A ROSTI² ~esc intranz. A schimba rostul; a schimba cu ajutorul talpigelor pozitia firelor de urzeala, prin care trece suveica. /Din rost

SPATA² ~e f. Piesa la razboiul de tesut prin care se trec firele de urzeala si cu care se indeasa firele bataturii. /<lat. spatha

URUIOC ~ioace n. Totalitate a firelor de urzeala de la capatul panzei, care raman pe stative dupa taierea acesteia. /cf. ucr. uriok, urivok

ARMURA s.f. 1. Ansamblul armelor defensive care protejau corpul unui razboinic medieval. 2. Mod de impletire a firelor de urzeala cu firele de batatura ale unei tesaturi. 3. Invelis protector de cablu electric. 4. Armatura. [< fr. armure].

innodura vb. I (reg.) a impreuna firele unei urzeli noi cu uruiocul vechi.

matalau, matalaie, s.n. (reg.) 1. loc de aratura lung si ingust. 2. fir de urzeala netrecut prin ite, prin spata.

sanzalau s.n. (reg.; cu sens colectiv) firele de urzeala care nu incap in spata (si care se fac ghem, ramanand pe langa razboi).

soh, sohuri, s.n. (reg.; in sintagme) soh bun = trecerea firelor de urzeala prin spata, in timpul navadirii, cate doua fire in fiecare dinte; soh rau = aceeasi trecere, dar cate doua fire intr-un dinte si cate unul in urmatorul.

spetereaza², spetereze, s.f. (reg.) 1. scandurica cu care se ridica firele de urzeala, cand se tese cu alesaturi; speteaza. 2. piesa de lemn la razboiul de tesut, fixata in pozitie verticala in talpa si carafte.

CORD² s. n. tesatura de urzeala din fire bine rasucite si rezistente si cu batatura din fire subtiri si rare. (< germ. Kord, engl. cord, fr. corde)

urioc (-oace), s. n. – Primele fire ale urzelii. – Var. uruioc, Trans. orios. Sb. urivak „sfoara” (Candrea), rut. uri(v)ok „capat” (Scriban). Nu este posibila der. din sl. urezati „a taia” (Candrea, II, 310) nici din gr. οὐρίαχος „capat” (Diculescu, Elementele, 465). Uruioc, s. n. (Mold., coarda), citat numai de Dame, este acelasi cuvint.

ARMURA, armuri, s. f. 1. Totalitatea obiectelor de aparare facute din otel, menite sa protejeze corpul unui razboinic in evul mediu. 2. Mod de impletire a firelor de urzeala cu firele de batatura intr-o tesatura. 3. Invelis protector de cablu electric. – Fr. armure.

BATEALA, bateli, s. f. firele care se introduc cu ajutorul suveicii prin rostul firelor de urzeala, pentru a forma tesatura; batatura (3). – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -eala.

CORD² s.n. Tesatura cu urzeala formata din fire bine rasucite si rezistente si cu batatura din fire subtiri si rare. ♦ Tesatura folosita la fabricarea anvelopelor. [< engl. cord – nume comercial].

viarba, viarbe, s.f. (pop.) fascicul de trei fire la facerea urzelii panzei.

ORGANZIN s. n. fir de matase naturala prin rasucirea a doua sau a mai multe fire, folosit ca urzeala. (< fr. organsin)

ALERGATOR, -OARE, alergatori, -oare, adj., subst. I. Adj. Care alearga. ◊ Piatra alergatoare (si substantivat, f.) = piatra de moara care se invarteste spre a macina boabele. Pasari alergatoare (si substantivat, f.) = pasari din tarile calde, avand picioare lungi, cu care alearga foarte repede. II. S. m. si f. 1. Atlet care concureaza la probe de alergari. 2. (Rar) Curier (insarcinat cu transmiterea unui mesaj). 3. Cal de curse. III. S. f. 1. Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a face urzeala la razboaiele de tesut taranesti. 2. (Inv.) Parc vast, imprejmuit, in care erau tinute anumite animale si in care se organizau vanatori. – Alerga + suf. -ator.

urzeala, urzeli, s. f. 1. Ansamblul firelor textile paralele montate in razboiul de tesut, printre care se petrece firul de batatura pentru a se obtine tesatura. 2. Fig. (Rar) Alcatuire, conformatie, structura. 3. Fig. Intriga, uneltire, complot. – Urzi + suf. -eala.

TOBRALCO s. n. Tesatura de bumbac cu dungi sau cu carouri realizate prin introducerea unor fire mai groase in urzeala sau in batatura. – Et. nec.

ALERGATOARE ~ori f. Unealta pe care se pun mosoarele cu fire pentru a face urzeala. /a alerga + suf. ~atoare

TEXTURA ~i f. 1) Mod de dispunere a firelor intr-o tesatura; urzeala. 2) Structura a unui corp solid (roca, aliaj etc.) considerata sub aspectul orientarii spatiale a elementelor ei constitutive. ~ plana. ~ axiala. ~ fibroasa. 3) poligr. Fasie imprimata care se lipeste peste pasajul ce trebuie rectificat al unei publicatii. /<fr. texture, lat. textura

ORGANZIN s.n. Fir de matase naturala obtinut prin rasucirea a doua sau a mai multe fire si intrebuintat ca urzeala. [Var. organsin s.n. / < fr. organsin].

DRIL s.n. Tesatura groasa si deasa, facuta din fire de canepa cu urzeala dubla si folosita pentru imbracaminte de vara, pentru corturi etc. V. doc¹. [< fr. drilles, cf. germ. Drill(ich)].

FLOTARE s.f. 1. Actiunea de a flota si rezultatul ei; flotatie, flotaj. ♦ (Text.) Trecere a unui fir dintr-un sistem (urzeala sau batatura) peste doua sau mai multe fire din celalalt sistem la confectionarea tesaturilor ornamentale. 2. Fiecare dintre miscarile ritmice de gimnastica in care corpul, intins aproape de pamant, este ridicat si coborat prin extensiunea si indoirea bratelor sprijinite cu palmele pe sol; flotatie (2). [< flota].

ata (ate), s. f. – 1. Fir. – 2. Fibra, filament. – 3. (adv.) Direct, fara oprire. – 4. (Fam.) Intendenta militara. Lat. acia (Puscariu 158; REW 102; DAR); cf. it. accia (calabr. azza, ven., lom. atssa, mil. asa, engad. atsa). – Sensul 4 este o interpretare umoristica a cuvintului administratie, care inainte se prescurta de obicei sub forma a-tie. Der. atica, s. f. (firicel; fir de bumbac pentru urzeala, facut din doua fire rasucite); atist, s. m. (ofiter de intendenta); atos, adj. (care are ate; necioplit, infumurat, nesuferit). – Din rom. provine bg. acu (Capidan, Raporturile, 220).

SUVEICA, suveici, s. f. 1. Piesa de lemn la razboiul de tesut, de forma lunguiata, care serveste la introducerea firului de batatura in rostul urzelii; suvelnita. ◊ Expr. (Iute) ca o suveica sau ca suveica = foarte ager, sprinten; foarte harnic. 2. Piesa din mecanismul masinii de cusut, in care se introduce un mosorel cu ata. – Din bg. sovalka.

FLOTARE, flotari, s. f. 1. Actiunea de a flota si rezultatul ei; flotatie. ♦ Trecere a unui fir dintr-un sistem textil (urzeala sau batatura) peste doua sau mai multe fire din celalalt sistem, la fabricarea tesaturilor ornamentale. 2. Fiecare dintre miscarile ritmice de gimnastica in care corpul, intins aproape de pamant, este ridicat si coborat prin extensiunea si indoirea bratelor aflate cu palmele pe sol; flotatie (2). – V. flota.

SUVEICA ~ci f. 1) Piesa la razboiul de tesut, servind la introducerea firului de batatura in rostul urzelii. ◊ (Iute) ca o ~ (sau (iute) ca ~ca) se spune despre o persoana harnica si sprintena. 2) Organ al masinii de cusut in care se introduce mosorul sau teava cu ata ce vine dedesubt. [Sil. -vei-] /<bulg. sovalka

suveicat, suveicata, adj. (reg.) 1. (despre panza) care este tesut in urzeala de bumbac sau cu fir metalic. 2. (despre oameni) care este subtire si sprinten.

ALERGATOARE, alergatori, s. f. 1. Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a se face urzeala. 2. (Inv.) Parc vast, imprejmuit, in care erau tinute anumite animale si in care se organizau vanatori. – Din alerga + suf. -(a)toare.

BUMBAC m. 1) Planta industriala din regiunile calde, cu flori mari galbene si cu fructe in forma de capsula. 2) Puf extras din fructele acestei plante; vata. ◊ A avea ~ in urechi a fi (sau a se preface) surd. 3) fibra textila, obtinuta din puful de pe semintele acestei plante, intrebuintata in industria textila; ata. urzeala de ~. ◊ ~ mercerizat bumbac care a fost tratat cu o solutie de soda caustica pentru a-i da luciu si a-i mari rezistenta. 4) Tesatura din aceste fibre, folosita pentru confectionarea hainelor, lenjeriei etc. /<sb. bumbak, bulg. bubak

A TESE tes 1. tranz. 1) (panze, stofe etc.) A confectiona prin incrucisarea firelor de batatura cu cele de urzeala (la razboiul de tesut). 2) (ciorapi, haine sau stofe rupte) A repara refacand tesatura cu acul. 3) fig. (actiuni ostile sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a unelti; a urzi; a monta. 2. intranz. 1) A se ocupa cu confectionarea tesaturilor. 2) (despre paianjeni) A-si face panza. /<lat. texere

DRIL¹ s. n. tesatura deasa din fire de bumbac sau de canepa cu urzeala dubla, pentru imbracaminte de vara, corturi etc. (< germ. Drill)

MANJEALA, manjeli, s. f. 1. Faptul de a (se) manji. 2. Murdarie. 3. (Reg.) Amestec de lut si de baliga, cu care se ung casele taranesti de lemn inainte de a se tencui si varui. 4. Un fel de pasta facuta din samanta de in sau din tarate, cu care se unge urzeala de canepa ca sa nu se rupa firele la tesut. – Manji + suf. -eala.

BATATURA ~i f. 1) Loc batatorit din fata caselor (taranesti), unde nu creste iarba; curte. 2) Portiune de piele (pe corpul omului sau al animalelor) intarita si ingrosata sub actiunea unor factori externi nocivi. Palme pline de ~i. ◊ A calca (pe cineva) pe ~ a atinge (pe cineva) unde-l doare; a supara tare. 3) firele care se introduc cu suveica prin rostul urzelii pentru a obtine tesatura; bateala. ~ de lana. /<lat. battitura,

BATEALA bateli f. 1) Capcana speciala, folosita la prinderea soarecilor; batca. ◊ A sta cu soarecele in ~ a fi intr-o situatie incomoda, neplacuta. 2) firele care se introduc cu suveica prin rostul urzelii pentru a obtine tesatura; batatura. [Sil. -tea-la] /a bate + suf. ~eala

POPLIN ~uri n. 1) Tesatura de bumbac mercerizat, avand firele de batatura mai groase decat cele de urzeala, folosita la confectionarea imbracamintei usoare. 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. /<germ. Pop[e]lin, fr. popeline

urzeala ~eli f. 1) v. A URZI. 2) Totalitate a firelor intinse in lungime pe razboiul de tesut, printre care se trec transversal firele de batatura pentru a obtine tesatura. 3) fig. rar (despre opere de arta) Fel de aranjare a elementelor componente; compozitie; tesatura. 4) Actiune reprobabila pusa la cale in taina pentru a starni vrajba sau a zadarnici ceva; intriga. [G.-D. urzelii] /a urzi + suf. ~eala

TRAMA, trame, s. f. fir de matase, relativ gros si afanat, intrebuintat in urzeala sau in batatura unor tesaturi. ♦ fig. Intriga a unei opere literare. ♦ fig. (Livr.) Plan ascuns, intriga, complot. – Din fr. trame, lat. trama.

batatura f. pl. uri (d. bat). Curte, locu din fata casei, a circiumii. firele pe care le trece suveica transversal pin urzeala. Piele intarita mai ales la degete picioarelor din cauza incaltamintelor strimte (calozitate). Actiunea sau modu de a bate. halal batatura (de ex. vorbind de baterea unui fer cu ciocanu). V. batiste, bateliste, pista.

RARITURA, rarituri, s. f. Loc ramas liber intre obiecte asezate rar. ♦ Loc in padure de unde au fost scosi unii copaci, de unde au fost taiate tufele. ♦ Defect sau uzura a unei tesaturi care are intr-un loc urzeala sau batatura mai rara decat in rest. – Rari + suf. -tura.

strama, strame, s.f. (inv. si reg.) 1. fir destramat dintr-o tesatura; destramatura, stramatura, stramita, zdreanta, scama. 2. (reg.; in forma: strana) urzeala de pe sulul razboiului de tesut; natra. 3. (reg.) lana colorata pentru tesut sau pentru brodat.

STRUCTURA s. 1. v. organizare. 2. grupare. (~ moleculelor intr-un corp.) 3. osatura, schelet. (~ de rezistenta a unei constructii.) 4. sistem. 5. v. al-catuire. 6. alcatuire, compozitie, economie, organizare, organizatie, (rar) substanta, (fig.) urzeala. (Care este ~ lucrarii?) 7. v. componenta. 8. v. configuratie. 9. (GEOL.) structura geologica = geotectonica, tectonica; structura sticloasa v. structura vitroasa; structura vitroasa v. structura sticloasa. 10. v. conformatie. 11. v. fire. 12. structura economica v. baza economica.

destrama (destram, destramat), vb. – A se rupe, a se zdrentui, a se desface o tesatura. – Mr. distramedz, distramare, megl. distram. Lat. *distramāre, de la trama (P. Papahagi, Notite, 19; Pascu, I, 171; Tiktin), cf. mr. trama „urzeala”; sau, mai probabil, de la trama, care trebuie sa fi existat in rom. veche si care astazi se foloseste ca neol. – Der. destramatura, s. f. (fire rupte sau destramate dintr-o tesatura).

teara (-eri), s. f. – urzeala depanata pe sul. – Var. Mold. tara. Mr. teara „caimac”. Lat. tēla (Burla, Conv. lit., XIV, 281; Puscariu 1724; REW 8620), cf. it., prov., cat., sp. tela, fr. toile. Der. din per. tar „fir, fibra” (Lokotsch 2022) nu pare probabila.