A TEVUI ~iesc intranz. (fire de batatura) A depana de pe mosoare sau sculuri pe tevi (cu ajutorul sucalei). /teava + suf. ~ui

CHAPPE (cuv. fr.) [sap] subst. Matase naturala extrasa din gogosi cu defecte si folosita, sub forma de fire de batatura; la unele tesaturi, la fabricarea catifelei, a atei de cusut si de brodat, a snururilor etc.

CORD² s. n. Tesatura speciala care este formata din fire de urzeala bine rasucite si foarte rezistente, iar firele din batatura sunt subtiri si rare. ♦ Tesatura folosita pentru fabricarea anvelopelor. – Din fr. corde.

SPATA² ~e f. Piesa la razboiul de tesut prin care se trec firele de urzeala si cu care se indeasa firele bataturii. /<lat. spatha

CANETA, canete, s. f. Teava pe care se infasoara firul de batatura. – Din fr. canette.

TEVUI, tevuiesc, vb. IV. Tranz. A trece pe tevi firele de batatura de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, inainte de a se introduce in suveica. – Teava + suf. -ui.

URZEALA, urzeli, s. f. 1. Ansamblul firelor textile paralele montate in razboiul de tesut, printre care se petrece firul de batatura pentru a se obtine tesatura. 2. Fig. (Rar) Alcatuire, conformatie, structura. 3. Fig. Intriga, uneltire, complot. – Urzi + suf. -eala.

VATALA, vatale, s. f. Organ mobil al razboiului de tesut, care sustine spata si permite dirijarea suveicii prin rost, mentinerea paralela a firelor de urzeala si indesarea firului de batatura. [Var.: (pop.) vatala s. f.] – Din bg. vatala (pl.).

SUVEICA, suveici, s. f. 1. Piesa de lemn la razboiul de tesut, de forma lunguiata, care serveste la introducerea firului de batatura in rostul urzelii; suvelnita. ◊ Expr. (Iute) ca o suveica sau ca suveica = foarte ager, sprinten; foarte harnic. 2. Piesa din mecanismul masinii de cusut, in care se introduce un mosorel cu ata. – Din bg. sovalka.

ARMURA, armuri, s. f. 1. Echipament metalic pentru protectia individuala a unui razboinic din antichitate si din evul mediu. 2. Mod de impletire a firelor de urzeala cu firele de batatura intr-o tesatura. 3. Invelis protector al unui cablu electric. 4. Totalitatea semnelor de alteratie asezate la inceputul unui portativ, care indica tonalitatea lucrarii muzicale respective; armatura. – Din fr. armure.

POPLIN ~uri n. 1) Tesatura de bumbac mercerizat, avand firele de batatura mai groase decat cele de urzeala, folosita la confectionarea imbracamintei usoare. 2) la pl. Varietati ale unei astfel de tesaturi. /<germ. Pop[e]lin, fr. popeline

SUVEICA ~ci f. 1) Piesa la razboiul de tesut, servind la introducerea firului de batatura in rostul urzelii. ◊ (Iute) ca o ~ (sau (iute) ca ~ca) se spune despre o persoana harnica si sprintena. 2) Organ al masinii de cusut in care se introduce mosorul sau teava cu ata ce vine dedesubt. [Sil. -vei-] /<bulg. sovalka

A TESE tes 1. tranz. 1) (panze, stofe etc.) A confectiona prin incrucisarea firelor de batatura cu cele de urzeala (la razboiul de tesut). 2) (ciorapi, haine sau stofe rupte) A repara refacand tesatura cu acul. 3) fig. (actiuni ostile sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a unelti; a urzi; a monta. 2. intranz. 1) A se ocupa cu confectionarea tesaturilor. 2) (despre paianjeni) A-si face panza. /<lat. texere

URZEALA ~eli f. 1) v. A URZI. 2) Totalitate a firelor intinse in lungime pe razboiul de tesut, printre care se trec transversal firele de batatura pentru a obtine tesatura. 3) fig. rar (despre opere de arta) Fel de aranjare a elementelor componente; compozitie; tesatura. 4) Actiune reprobabila pusa la cale in taina pentru a starni vrajba sau a zadarnici ceva; intriga. [G.-D. urzelii] /a urzi + suf. ~eala

ARMURA s.f. 1. Ansamblul armelor defensive care protejau corpul unui razboinic medieval. 2. Mod de impletire a firelor de urzeala cu firele de batatura ale unei tesaturi. 3. Invelis protector de cablu electric. 4. Armatura. [< fr. armure].

CORD² s.n. Tesatura cu urzeala formata din fire bine rasucite si rezistente si cu batatura din fire subtiri si rare. ♦ Tesatura folosita la fabricarea anvelopelor. [< engl. cord – nume comercial].

CORD² s. n. tesatura de urzeala din fire bine rasucite si rezistente si cu batatura din fire subtiri si rare. (< germ. Kord, engl. cord, fr. corde)

PALPATOR s. n. 1. organ sensibil al unui aparat de masurat si de control, care sesizeaza neregularitatile unei suprafete. 2. dispozitiv al unei masini agricole pentru urmarirea neregularitatilor terenului, a modului de dispunere a plantelor, in scopul reglarii pozitiei organelor de lucru ale masinii. 3. dispozitiv de comanda automata a mecanismului de alimentare a masinii de tesut cu fir de batatura. (< it. palpatore)

PINCOPS s. n. teava mica la razboiul de tesut, cu firul de batatura infasurat pe ea, care se introduce in suveica. (< germ. Pinkop, engl. pincop)

TRAMA s. f. 1. fir de matase prin rasucirea a cel putin doua fire, ca batatura. 2. ansamblu de strazi pe care se concentreaza traficul principal intr-un teritoriu urban. 3. (constr.) distanta dintre grinzi. 4. subiectul propriu-zis al unei opere literare, al unei piese de teatru, al unui film; actiunea, intriga, canavaua pe care se tes evenimentele operei respective. 5. (biol.) ansamblu de elemente, osatura sau partea rezistenta a unui tesut. 6. (fig.) intriga, uneltire, complot. (< fr. trame, lat. trama)

ARMURA, armuri, s. f. 1. Totalitatea obiectelor de aparare facute din otel, menite sa protejeze corpul unui razboinic in evul mediu. 2. Mod de impletire a firelor de urzeala cu firele de batatura intr-o tesatura. 3. Invelis protector de cablu electric. – Fr. armure.

PERSAN, -A, persani, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care facea parte din populatia de baza a Persiei sau era originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Persiei sau persanilor (1), privitor la Persia sau la persani, originar din Persia; persienesc. ◊ Covor persan (si substantivat, n.) = covor de calitate superioara (la origine confectionat in Persia), cu batatura alcatuita din fire innodate si taiate la o anumita lungime pe toata suprafata covorului. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbita de persani (1). [Var.: persian, -a s. m. si f., adj.] – Din fr. persan.

BROSARE (‹ fr.) s. f. 1. Actiunea de coasere si de lipire a copertilor unei carti, reviste etc. 2. Executare de ornamente pe o tesatura, prin introducerea in rost a unui fir special de batatura in timpul teserii. 3. Operatie de prelucrare prin aschiere cu o brosa (2) a suprafetei unei piese.

MARABU s. m. I. 1. Pasare exotica asemanatoare cu barza, cu pene albe stralucitoare (Leptoptilus crumeniferus); p. restr. pana sau penele acestei pasari, folosite ca podoaba; p. ext. podoaba formata din diferite pene (sau din fulgi) de pasare (viu colorate), insirate pe ata. 2. Fir de matase pentru batatura, alcatuit din mai multe fire sucite la un loc, care, prin prelucrare, au capatat aspect de fulgi. II. 1. Membru al unui ordin religios musulman medieval din nordul Africii, care ducea viata de ascet si era venerat ca sfant. 2. Moschee mica in care slujea un marabu (II 1). [Var.: marabut s. m.] – Din fr. marabout.

LAME ~uri n. Tesatura de matase sau din fibre sintetice ornata cu fire metalice fine in batatura, avand diferite intrebuintari. /<fr. lame

TRAMA ~e f. livr. 1) Fir de matase obtinut prin rasucirea mai multor fire si intrebuintat ca batatura. 2) Subiectul unei lucrari artistice (piesa de teatru, film, opera etc.). 3) fig. Actiune dusmanoasa, pusa la cale in taina; uneltire; intriga. /<fr. trame

LAME s.n. Tesatura de matase, de bumbac sau de lana cu fire metalice fine in batatura. [< fr. lame].

AJUR, ajururi, s. n. 1. Broderie pe o tesatura obtinuta prin scoaterea firelor din urzeala sau din batatura; rarituri cu scop decorativ de-a lungul unei tesaturi. 2. Tricou cu gaurele obtinute in timpul tricotarii. 3. (Arhit.) Ornament perforat care permite patrunderea luminii. – Din fr. ajour.

TESATURA, tesaturi, s. f. 1. Produs textil obtinut la razboaiele de tesut prin incrucisarea in unghi drept a unor fire de urzeala si de batatura; panza, stofa sau alt obiect tesut din fire textile. ♦ Reparatie facuta la un obiect de imbracaminte printr-o cusatura speciala. 2. Felul in care este tesuta o panza, o stofa etc. 3. Fig. Structura, fel de compozitie al unei opere, al unui lucru etc.; urzeala. ♦ Impletire, intretaiere de lucruri de acelasi fel. ♦ Intriga, uneltire. – Tese + suf. -atura.

ROSHAR s. n. Par provenit din coama sau din coada cailor, folosit ca material de umplutura in tapiterie, ca urzeala la anumite tesaturi etc.; p. ext. tesatura avand ca urzeala fire de bumbac, iar ca batatura par de cal, intrebuintata ca furnitura la hainele barbatesti. – Din germ. Rosshaar.

TRAMA s.f. 1. Fir de matase, obtinut prin rasucirea a cel putin doua fire care nu au mai fost rasucite si intrebuintat ca batatura. 2. Subiectul propriu-zis al unei opere literare, al unei piese de teatru sau al unui film; actiunea, intriga, canavaua pe care se tes evenimentele operei respective. 3. (Fig.) Intriga, uneltire, complot. [< fr. trame, it., lat. trama].

FLOTARE, flotari, s. f. 1. Actiunea de a flota si rezultatul ei; flotatie. ♦ Trecere a unui fir dintr-un sistem textil (urzeala sau batatura) peste doua sau mai multe fire din celalalt sistem, la fabricarea tesaturilor ornamentale. 2. Fiecare dintre miscarile ritmice de gimnastica in care corpul, intins aproape de pamant, este ridicat si coborat prin extensiunea si indoirea bratelor aflate cu palmele pe sol; flotatie (2). – V. flota.

ARMURA ~i f. 1) Imbracaminte metalica de protectie folosita de razboinici in trecut. 2) Impletire a firelor de urzeala cu cele de batatura. 3) Invelis protector la cablurile electrice. 4) muz. Totalitate a semnelor de alteratie puse la inceputul unui portativ care indica tonalitatea lucrarii muzicale; armatura. [G.-D. armurii] /<fr. armure

FLOTARE s.f. 1. Actiunea de a flota si rezultatul ei; flotatie, flotaj. ♦ (Text.) Trecere a unui fir dintr-un sistem (urzeala sau batatura) peste doua sau mai multe fire din celalalt sistem la confectionarea tesaturilor ornamentale. 2. Fiecare dintre miscarile ritmice de gimnastica in care corpul, intins aproape de pamant, este ridicat si coborat prin extensiunea si indoirea bratelor sprijinite cu palmele pe sol; flotatie (2). [< flota].

BATEALA, bateli, s. f. firele care se introduc cu ajutorul suveicii prin rostul firelor de urzeala pentru a forma tesatura; batatura (3), bataie. – Bate + suf. -eala.

TOBRALCO s. n. Tesatura de bumbac cu dungi sau cu carouri realizate prin introducerea unor fire mai groase in urzeala sau in batatura. – Et. nec.

BATEALA, bateli, s. f. firele care se introduc cu ajutorul suveicii prin rostul firelor de urzeala, pentru a forma tesatura; batatura (3). – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -eala.

TESE, tes, vb. III. 1. Tranz. A incrucisa in unghi drept doua sisteme de fire la razboiul de tesut, trecand cu suveica batatura prin urzeala, pentru a face o tesatura. ◊ Refl. pas. Se tese panza multa. 2. Tranz. A carpi un ciorap, o haina etc., facand cu acul o cusatura speciala. ♦ A broda, a impodobi. 3. Tranz. (Despre paianjeni) A-si face panza. 4. Refl. recipr. Fig. A se incrucisa, a se intretaia (ca firele unei urzeli). ♦ A se imbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intriga, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere.

SOFT¹ s. n. fire de bumbac sau celofibra putin rasucite si moi, ca batatura pentru tesaturi scamosate. (< engl. soft)

incala (-lez, -at), vb. – A se ingrasa, a face burta. – Var. ingala. Origine obscura. Pare sa fie un der. de la lat. callēre „a face bataturi, a se inaspri pielea”, daca se admite trecerea semantica de la „a se ingrosa pielea” la „a se ingrasa” in general, cf. Tiktin; DAR; iar pentru parerea contrara, cf. Philippide, II, 718. Celelalte explicatii sint insuficiente: din alb. gale „gras”, ngal „a se ingrasa” (Cihac, II, 718); de la cal (Philippide, Principii, 148; Scriban); de la calau „om gras”, der. de la cal (Iordan, ZRPh., LVI, 230 si BL, IX, 67). Var. se datoreaza unei confuzii cu ingala „a murdari”.

CANURA s. f. Nume dat firelor scurte de lana ramase in dintii pieptenului dupa daracit, folosite (ca batatura) pentru tesaturi mai groase. – Lat. cannula.

TRAMA, trame, s. f. fir de matase, relativ gros si afanat, intrebuintat in urzeala sau in batatura unor tesaturi. ♦ fig. Intriga a unei opere literare. ♦ fig. (Livr.) Plan ascuns, intriga, complot. – Din fr. trame, lat. trama.

SOFT¹ s. n. fire de bumbac sau de celofibra putin rasucite si moi, folosite ca batatura pentru unele tesaturi scamosate. – Cuv. engl.

CANURA s. f. Nume dat firelor scurte de lana ramase in dintii pieptenului, dupa daracit, folosite (ca batatura) pentru tesaturi mai groase. – Lat. cannula.

BATEALA bateli f. 1) Capcana speciala, folosita la prinderea soarecilor; batca. ◊ A sta cu soarecele in ~ a fi intr-o situatie incomoda, neplacuta. 2) firele care se introduc cu suveica prin rostul urzelii pentru a obtine tesatura; batatura. [Sil. -tea-la] /a bate + suf. ~eala

batatura f. pl. uri (d. bat). Curte, locu din fata casei, a circiumii. firele pe care le trece suveica transversal pin urzeala. Piele intarita mai ales la degete picioarelor din cauza incaltamintelor strimte (calozitate). Actiunea sau modu de a bate. halal batatura (de ex. vorbind de baterea unui fer cu ciocanu). V. batiste, bateliste, pista.

RARITURA, rarituri, s. f. Loc ramas liber intre obiecte asezate rar. ♦ Loc in padure de unde au fost scosi unii copaci, de unde au fost taiate tufele. ♦ Defect sau uzura a unei tesaturi care are intr-un loc urzeala sau batatura mai rara decat in rest. – Rari + suf. -tura.

batatura ~i f. 1) Loc batatorit din fata caselor (taranesti), unde nu creste iarba; curte. 2) Portiune de piele (pe corpul omului sau al animalelor) intarita si ingrosata sub actiunea unor factori externi nocivi. Palme pline de ~i. ◊ A calca (pe cineva) pe ~ a atinge (pe cineva) unde-l doare; a supara tare. 3) firele care se introduc cu suveica prin rostul urzelii pentru a obtine tesatura; bateala. ~ de lana. /<lat. battitura,

claca f., pl. aci (vsl. sirb. tlaka, d. tlaciti, a izbi, tlesti-tlukon, tluknonti, a bataturi [!]; bg. tluka, rut. toloka si klaka, claca, toloaca, tolociti, a calca iarba. D. rom. vine ung. kalaka, kolaka. V. toloaca, tologesc, stilcesc). Vechi. Corvada [!], munca gratuita pe care taranii si serbii o datorau domnului, boierilor sau minastirilor: in Tara Rom. 12 zile pe an, in Mold. 24, (numita si boieresc si lucru, iar in Trans. robota). La 1864, supt [!] Cuza, fiind improprietariti taranii, s´a desfiintat claca. Azi. Ajutor mutual intre tarani la seceris, la dezghiocat fasole s. a., cind se aduna in casa celui care are nevoie de ajutor si care le da in schimb mincare si bautura, si ast-fel e sinonim cu sezatoare. Lucru de claca, lucru gratuit si (fig.) fara tragere de inima, deci prost. Vorba de claca, vorba desearta [!], seaca. V. beilic, furcarie, govie, nedeie, zbor 3, ghiulus.