TELEGRAF¹ ~e n. 1) Mijloc de telecomunicatie care asigura transmiterea (prin fire conductoare sau prin radiosemnale) a unor informatii si inregistrarea lor in punctul de receptie. 2) Instalatie pentru transmiterea si receptia la distanta a diferitelor mesaje. 3) Cladire in care se afla aceasta instalatie. [Sil. -le-graf] /<fr. telegraphe, germ. Telegraf

BOBINA, bobine, s. f. Piesa cilindrica servind la infasurarea atei, a unui cablu etc.; p. ext. ansamblu format din aceasta piesa si firul infasurat pe ea. ♦ (Electrotehnica) Ansamblu de spire in serie, format prin infasurarea in comun a unuia sau a mai multor conductoare. ♦ fire infasurate (pe un suport) in asa fel incat sa nu se desire sau sa se incurce. Bobina de ata. – Fr. bobine.

AERIAN, -A, aerieni, -e, adj. Care se afla in aer. ◊ fir aerian = conductor suspendat care serveste la transmiterea energiei electromagnetice spre vehicule de tractiune electrica; fir de cale. Gaz aerian = gaz combustibil intrebuintat la iluminat si incalzit, obtinut prin distilarea huilei; gaz de iluminat. ♦ Care se intampla, se produce in aer. 2. fig. Transparent, diafan, gingas, vaporos. [Pr.: -ri-an] – Fr. aerien.

KRARUPIZARE s. f. procedeu in telefonie, pentru a mari eficienta liniilor lungi de comunicatii prin infasurarea conductoarelor cu un fir sau cu o banda subtire din fier ori permalloy. (dupa fr. krarupisation)

CABLU ~ri n. 1) Franghie groasa din fire vegetale sau metalice rasucite, folosita la tractiune sau la ridicat greutati. ~ de acostare. ~ de remorcare. 2) conductor electric format din fire metalice izolate. 3) Unitate de masura a lungimii (egala cu o zecime de mila marina) folosita in navigatie. /<fr. cable

conductor s.n. Corp (fir, sarma etc.) prin care poate trece un curent electric continuu. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. conducteur, lat. conductor].

CVADRIFILAR, -A adj. Constituit din patru fire; (electr.) cu patru conductoare. [Cf. fr. quadrifilaire].

CVADRIFILAR, -A adj. din patru fire; (electr.) cu patru conductoare. (< fr. quadrifilaire)

CABLAJ s. n. 1. Mod de rasucire sau de impletire a firelor pentru a forma un cablu. 2. Totalitatea cablurilor si a firelor izolate care constituie conexiunile unei instalatii sau ale unui aparat de telecomunicatii. ◊ (Electron.) Cablaj imprimat = cablaj prefabricat in care conexiunile dintre piesele componente ale unui aparat electronic sunt realizate sub forma de benzi conductoare inguste, pe un suport izolant; circuit imprimat. – Din fr. cablage.

LITA s. f. conductor electric dintr-un fascicul de fire metalice subtiri, infasurate impreuna in acelasi sens. (< germ. Litze)

LITA s.f. conductor electric format dintr-un grup de fire metalice subtiri, infasurate impreuna in acelasi sens. [< germ. Litze].

BIFILAR, -A adj. (despre circuite) cu doi conductori separati. ◊ (mec.; despre suspensii) cu doua fire paralele. (< fr. bifilaire, engl. biphilar)

BIFILAR, -A, bifilari, -e, adj. 1. (Despre circuite) Format din doua fire. 2. (Tehn.; despre cabluri electrice) Format din doi conductori separati. – Din fr. bifilaire, engl. biphilar.

LITA¹, lite, s. f. Fascicul de fire subtiri de metal, rasucite sau nerasucite, folosit drept conductor electric. – Din germ. Litze.

BOBINA (‹ fr.) s. f. 1. Suport cilindric sau tubular din lemn, metal, carton etc. servind la infasurarea firelor, a semitorturilor, a peliculei de film sau a benzilor; p. ext. ansamblu format din acest suport si firele, semitorturile etc., infasurate pe el. 2. B. electrica = element de circuit electric format din spire conductoare in serie, cu sau fara miez feromagnetic, ce produce un cimp magnetic sau in care se induce o tensiune electromotoare. B. de inductie = transformator electric cu miez feromagnetic deschis, a carui infasurare primara este parcursa de un curent continuu intrerupt periodic. B. de deflexie = pereche de bobine (2) ce poate determina o deviatie a unui fascicul de electroni analoga cu cea produsa de actiunea unui cimp magnetic.

busola f., pl. e (it. busolla, lat. buxula, si buxtala, dim. d. buxta, var. din buxida, -idos, pixida, cutie. Din buxtula, vine fr. boite, germ. buchse, engl. box. V. bucsa, pusca, boxa). Un aparat compus dintr’un cadran pe care se afla un ac magnetic care se intoarce totdeauna spre nord. fig. conductor: sfaturile tale vor fi busola mea. Fals busola (dupa fr.). Si pusula (ngr. pusulas) intre 1800-1850. – Busola era nestiuta de cei vechi, dar se pare ca Chinejii o intrebuintau cu o mie de ani inainte de Hristos. In Europa a fost descoperita in seculu XIII, cind s’a observat intiia oara ca un ac magnetic, oscilind liber in prejuru unui pivot, se indreapta totdeauna spre nord. Italianu Flaviu Gioia din orasu Amalfi s’a gindit primu sa puna un ac magnetic pe un pivot pe care sa se poata misca in toate directiunile, facind astfel observatiunile mai usoare, si mai exacte. Cercu inauntru caruia se invirteste acu e impartit in 32 parti si se numeste roza vinturilor.

BOBINA ~e f. 1) Suport (cilindric) care serveste la infasurarea diferitelor fire, cabluri, benzi. 2) Ansamblu compus din aceasta piesa si spirele infasurate pe ea. ◊ ~ electrica element al unui circuit electric, constituit din mai multe spire conductoare. /<fr. bobine

A CURENTA ~ez 1. tranz. 1) (despre conductori electrici) A expune curentului electric prin atingere, producand un soc. 2) (fiinte) A expune curentului de aer dintr-o incapere. 2. intranz. A provoca un soc fiind expus actiunii curentului electric sau de aer. /Din curent

CONDENSATOR (‹ fr. {i}) s. n. 1. (TEHN.) Schimbator de caldura intr-o instalatie termica, racit cu aer sau apa, in care fluidul refrigerent, prealabil comprimat, trece din starea de vapori in stare lichida. 2. C. electric = sistem de doua conductoare electrice (armaturile c.) separate printr-un mediu izolant si care se incarca cu sarcini electrice egale si de semne contrare daca se aplica o tensiune continua; se foloseste ca acumulator de sarcina electrica sau ca element al circuitelor de curent alternativ, caracteristica sa fiind capacitatea electrica.