INSAILA, insailez, vb. I. Tranz. A coase in mod provizoriu cu impunsaturi departate; a prinde cu un fir de ata (alba) locurile pe unde se va coase apoi definitiv. ♦ Fig. A face superficial un lucru; a injgheba; a improviza, a insira. [Var.: inseila vb. I] – Cf. saia.

COASE, cos, vb. III. Tranz. 1. A fixa, a prinde intre ele partile unei haine sau un petic, un nasture etc. la o haina, trecand prin ele un fir de ata cu ajutorul unui ac. ◊ Expr. A coase petic de petic = a fi zgarcit. 2. A broda. 3. (Med.) A impreuna (cu un fir de matase, de intestin preparat anume etc. si cu un ac special) marginile unei plagi. – Din lat. pop. cosere (= consuere).

PAC interj. (Adesea repetat) Cuvant care reda: a) sunetul exploziv surd produs de fumatori cand trag fumul din lulea sau din tigara; b) sunetul produs de o lovitura data cu un corp tare; pac, poc; c) sunetul produs de un fir de ata, de o sfoara, de o coarda etc. cand se rupe. – Onomatopee.

A INSIRA insir tranz. 1) (diferite obiecte) A aseza in sir, in rand; a randui. ~ rufele (la uscat). 2) (margele, frunze de tutun) A pune pe un fir de ata, facand sirag. 3) (idei, fapte, evenimente) A numara sau a expune pe rand a enumera. ◊ ~ verzi si uscate a spune lucruri fara rost; a palavragi. 4) (obiecte) A imprastia in dezordine. /in + sir

LIGATURA s.f. 1. Legare cu un fir de ata sau de catgut a unui vas sanguin sau a unui organ tubular; firul cu care se face aceasta legatura. 2. (Poligr.) Semn grafic care contine mai multe litere; logotip. [< fr. ligature, cf. lat. ligatura – legatura].

BOBINA s.f. 1. Piesa cilindrica pe care se poate infasura un fir, un cablu etc.; ansamblu compus din piesa aceasta si firul, cablul etc infasurat pe ea. ♦ Infasurare a unui fir intr-o masina sau intr-un aparat electric. 2. Infasurare a unui fir de ata, de sfoara etc. pe un betisor, un mosor etc.; ghem. [< fr. bobine].

LIGATURA s. f. 1. legare cu un fir de ata ori de catgut a unui vas sangvin sau organ tubular; firul insusi. 2. (poligr.) semn grafic care contine mai multe litere; logotip. 3. (in notatia muzicala vocala) grup de note legate printr-o linie care se refera la o singura silaba. (< fr. ligature, lat. ligatura)

ata f., pl. e (lat. acia, si acies, „fir de ata” si „ascutis, front”). Fir de cusut ori de legat: a viri ata´n ac, ata alba sau neagra. Unde-i ata suptire [!], acolo se rupe, unde-i saracie, acolo vin mai multe nevoi. A fi cusut cu ata alba, a se observa bine (o minciuna). A te trage ata, a te mina soarta (firu vietii). Fam. Front, linie: escadronu´n ata. Fibra in carne ori in plante. Tais de cutit ori de brici. Adv. De-a dreptu: a merge ata acolo. (V. struna, ciripie). Fam. Ofiter de ata, ofiter de administratiune, pesmetar.

INCURCAT², -A, incurcati, -te, adj. 1. 1. (Despre fire, ata etc.) Amestecat si innodat (cu alte fire); incalcit. 2. (Despre drumuri) Greu de gasit; intortocheat. II. 1. (Despre idei, actiuni etc.) Greu de urmarit; confuz, nelamurit, neclar, nedeslusit. ◊ Expr. A lasa (ceva) incurcat sau a o lasa incurcata = a lasa o problema nelamurita; a renunta la rezolvarea unei probleme, a se lasa pagubas. 2. Stingherit, stanjenit, jenat. – V. incurca.

MARABU s. m. I. 1. Pasare exotica asemanatoare cu barza, cu pene albe stralucitoare (Leptoptilus crumeniferus); p. restr. pana sau penele acestei pasari, folosite ca podoaba; p. ext. podoaba formata din diferite pene (sau din fulgi) de pasare (viu colorate), insirate pe ata. 2. fir de matase pentru batatura, alcatuit din mai multe fire sucite la un loc, care, prin prelucrare, au capatat aspect de fulgi. II. 1. Membru al unui ordin religios musulman medieval din nordul Africii, care ducea viata de ascet si era venerat ca sfant. 2. Moschee mica in care slujea un marabu (II 1). [Var.: marabut s. m.] – Din fr. marabout.

MOSOR, mosoare, s. n. Piesa cilindrica de lemn, de metal sau de material plastic, cu capetele in forma de discuri, pe care se infasoara ata, fire de matase, sarma etc.; p. ext. piesa impreuna cu firele infasurate pe ea. – Din tc. masura, scr. mosur.

A SE INCALCI ma ~esc intranz. 1) (de-spre fire, ate, par etc.) A se amesteca astfel, incat sa nu se poata desface usor; a se incurca. 2) (despre persoane) A pierde firul gandurilor; a se incurca. /in + calti

A SE INCURCA ma incurc intranz. 1) (despre fire, ata, par etc.) A se amesteca astfel, incat sa nu se poata desface usor; a se incalci. Itele s-au ~t. ◊ A i ~ potecile a o pati rau. A i ~ limba a vorbi cu greu. 2) A se impiedica la mers. 3) A pierde drumul; a se rataci. 4) (despre persoane) A pierde firul gandurilor; a se incalci. 5) A fi cuprins de un sentiment de stinghereala (nestiind cum sa procedeze in situatia creata); a se zapaci. 6) A nimeri intr-o situatie nedorita. 7) A fi pus in mreje. ◊ ~ in datorii a avea prea multe datorii banesti. /<lat. incolicare

RETEA ~ele f. 1) Impletitura de fire (ata, sfoara, sarma etc.) lucrata in ochiuri mari; plasa; fileu. 2) Obiecte de forma unei astfel de impletituri. 3) Impletitura de elemente concrete (conducte, cai etc.) sau abstracte (linii inchipuite), care se incruciseaza intr-un anumit plan sau spatiu, facand legatura intre diferite obiecte si capatand o configuratie de plasa. ~ de comunicatie. ~ electrica. ~ comerciala. ♦ ~ de telecomunicatii ansamblul liniilor de telecomunicatii (telegrafice si telefonice) dintr-o regiune sau dintr-o tara. ~ hidrografica totalitate a apelor curgatoare si a bazinelor de apa aflate pe un anumit teritoriu. ~ de relatii structura. [Art. reteaua; G.-D. retelei] /<lat. retella

SIRAG ~uri n. 1) v. SIR. ◊ In ~ unul dupa altul. 2) Multime de obiecte de acelasi fel insirate pe un fir (ata, sfoara, sarma etc.). ~ de margele. /<ung. sereg

GHEM¹, gheme (ghemuri), s. n. 1. Obiect de forma (relativ) sferica, rezultat prin depanarea unor fire (de ata, de lana etc.). ◊ Expr. A face ghem = a) a depana in forma de ghem¹ (1); b) a face mototol (1). Loc. vb. A se face (sau a sta) ghem = a se ghemui. 2. Al treilea compartiment al stomacului rumegatoarelor (2). – Lat. *glemus (= glomus).

IBRISIN, ibrisine, s. n. fir de ata alba sau colorata, rasucita, din bumbac sau din matase, infasurat pe un sul subtire de carton si intrebuintat la cusut, la brodat sau la impletit. ◊ Expr. (Reg.) A-i trage (cuiva) un ibrisin pe la nas = a ironiza. ♦ Papiota. [Var.: ibrisim s. n.] – Din tc. ibrisim.

INCALCI, incalcesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) incurca fire de ata, de par etc. 2. Refl. Fig. (Despre ganduri, idei, actiuni) A deveni neclar, confuz. – In + calti.

INCALCIT, -A, incalciti, -te, adj. (Despre fire de ata, de par etc.) Incurcat². ♦ Fig. (Despre drumuri, strazi etc.) Intortocheat. ♦ Fig. (Despre ganduri, idei, vorbe etc.) Confuz, neclar, obscur. ♦ (Despre scris) Necitet, ilizibil, neclar. – V. incalci.

INCURCATURA, incurcaturi, s. f. 1. Amestecatura, incalcire de fire, de ata etc. ◊ Incurcatura de mate = ocluziune intestinala. 2. Situatie complicata, neplacuta; bucluc ♦ Confuzie. ◊ Expr. A pune (pe cineva) in incurcatura = a pune pe cineva intr-o situatie din care nu stie cum sa iasa. ♦ Jena, tulburare. – Incurca + suf. -atura.

PESCARESC, -EASCA, pescaresti, adj. Care se refera la meseria pescarului (I), care apartine meseriei pescarului; care apartine pescarului (I), privitor la pescari, specific pescarilor; de pescar. ◊ Ciorba pescareasca sau bors pescaresc = ciorba preparata intr-un mod special din mai multe specii de peste (1). Pantaloni pescaresti = pantaloni (de dama) stramti, lungi pana sub genunchi. ata pescareasca = fir de bumbac rezistent, alcatuit din mai multe fire rasucite. – Pescar + suf. -esc.

LIGATURA, ligaturi, s. f. 1. Legare provizorie sau definitiva a unui vas sangvin, a intestinului, a ureterului etc., pentru a inchide orificiul lor. ♦ fir de ata, matase, catgut, cu care se face o ligatura (1). 2. Reunire a mai multor litere intr-un singur semn grafic; logotip. – Din fr. ligature, lat. ligatura.

DESCALCI, descalcesc, vb. IV. Tranz. A desface fire de ata, de par etc. incalcite, incurcate. ♦ Fig. A descurca, a lamuri, a limpezi. – Des¹- + [in]calci.

A DESCALCI ~esc tranz. 1) (fire de ata, de par etc. incalcite) A desface separand urml de altul; a descurca. 2) (probleme, ganduri etc.) A face sa devina clar, limpede; a clarifica; a limpezi. /des- + a [in]calci

A DESCURCA descurc tranz. (fire de ata, de par etc. incurcate) A desface separand unul de altul; a descalci. /des- + a [in]curca

GHEM ~e n. 1) Obiect sferic format prin infasurare de fire. ~ de ata. ~ de lana. ◊ A se face ~ a se ghemui. 2) (la rumegatoare) Al treilea compartiment al stomacului. /<lat. ghemus

IBRISIN ~e n. fir de ata de matase sau de bumbac rasucit, folosit la cusut, brodat sau tricotat. ◊ A-i trage cu ~ pe la nas a) a lua in ras pe cineva; b) a vorbi cuiva despre ceva neplacut, jenant. [Sil. i-bri-] /<turc. ibrisim

LIGATURA ~i f. 1) Operatie care consta in legarea provizorie sau definitiva a unui vas sangvin, a intestinului etc., pentru a opri o hemoragie sau pentru a inchide orificiul lor. 2) fir de ata speciala cu ajutorul caruia se efectueaza o asemenea operatie. /<fr. ligature, lat. ligatura

A SUTURA ~ez tranz. med. (rani, tesuturi, organe) A coase cu fire de ata, reunind marginile; a uni printr-o sutura. /<fr. suturer

pacai, pacai, vb. IV (pop.) 1. a fuma, a trage din lulea, producand un sunet caracteristic; a pascai, a pufai. 2. (reg.; despre flacara lumanarii de petrol) a palpai cu zgomot. 3. (reg.; despre firele de ata) a se rupe provocand un sunet caracteristic. 4. (reg.; despre bibilici) a produce sunetul caracteristic speciei.

pacaiala, pacaieli, s.f. (reg.) 1. sunetul caracteristic fumatului; pufaiala, pascaiala. 2. (despe lumina, flacara) palpaire. 3. (despre firele de ata) rupere, pocnitura. 4. (despre bibilici) sunetul scos de aceste pasari.

ciorap m. (turc. corab; ngr. tsurapi, bg. corap). Vest. Coltun, imbracamintea labei piciorului pina la pulpa ori pina la genuchi [!] facuta din fire de ata impletita. A stringe la ciorap, a stringe bani intr´un ciorap. – Inainte de intrebuintarea ciorapului impletit, care dateaza din seculul 16, lumea se folosea de obiala. La 1589, reverendu See din Cambridge inventa masina de impletit ciorapi.

ciucure m. (cp. cu ciuf si turture. D. rom. vine bg. kicor si ung. csukor, funda, ciucure. V. chiciura. Cp. cu viezure s. a.). Vest. Canaf, motocel, snop de fire de ata. Adv. Gramada, imbulziti: calicii ciucure la pomana. Est. (ciucur). Ciorchina, strugure fara bobite. Adv. Ne trezim plini ciucur de riie capreasca (Cr.), foarte plini de riie. V. soroaca.

DANTELA, dantele, s. f. Impletitura fina si usoara cu gaurele, reprezentand modele variate, executata (manual sau mecanic) din fire subtiri de ata, de matase sau de fibre sintetice si folosita ca garnitura la lenjerie, rochii, perdele etc.; horbota. – Din fr. dentelle.

MACRAMEU, macrameuri, s. n. Un fel de dantela facuta din fire groase de ata din bumbac mercerizat, impletite si innodate. [Var.: macrame.] – Din fr. macrame.

PATRONARE², patronari, s. f. Operatie de infasurare a capatului unei parame cu ata de vele, fir de sarma etc. pentru a impiedica dezrasucirea. – Din patron¹.

ata ~e f. 1) fir textil subtire folosit la cusut si la tesut. ~ de bumbac. ◊ Cusut cu ~ alba care nu corespunde adevarului; fals. Din fir pana in ~ de la inceput pana la sfarsit; complet; in intregime. Nici un capat de ~ absolut nimic. Viata cusuta cu ~ viata grea. A intinde ~a a intrece masura. 2): ~-de-mare a) planta acvatica cu tulpina foarte ramificata si cu flori verzui; b) peste marin cu corpul subtire si coada transformata intr-un organ apucator. [G.-D. atei] /<lat. acia

infira, infirez, vb. I (reg., inv.) 1. a pune in fir margelele; a insira. 2. a coase cu fir, a broda cu fir. 3. a baga ata in ac.

FILA vb. I. 1. tr. A transforma un material textil in fire sau in ata. 2. tr. A rasfira in mana, pe rand, cartile de joc. 3. tr. A urmari (pe cineva) discret, fara a fi observat de acesta. 4. tr. (Muz.) A creste treptat de la piano la forte si a descreste in acelasi fel o nota prelungita. 5. tr. A taia suvite de par pentru a-l rari. 6. tr. (Mar.) A desfasura lent o parama, o manevra sau lantul ancorei. 7. intr. (Despre fitilul de lampa, p. ext. despre lampi) A arde cu palpairi si scotand fum. 8. tr. A zbura orizontal la inaltime mica, reducand viteza pentru aterizare. [< fr. filer, it. filare].

ata (ate), s. f. – 1. fir. – 2. Fibra, filament. – 3. (adv.) Direct, fara oprire. – 4. (Fam.) Intendenta militara. Lat. acia (Puscariu 158; REW 102; DAR); cf. it. accia (calabr. azza, ven., lom. atssa, mil. asa, engad. atsa). – Sensul 4 este o interpretare umoristica a cuvintului administratie, care inainte se prescurta de obicei sub forma a-tie. Der. atica, s. f. (firicel; fir de bumbac pentru urzeala, facut din doua fire rasucite); atist, s. m. (ofiter de intendenta); atos, adj. (care are ate; necioplit, infumurat, nesuferit). – Din rom. provine bg. acu (Capidan, Raporturile, 220).

DESCALCIT², -A, descalciti, -te, adj. (Despre fire de par, de ata etc.). Care a fost descurcat. – V. descalci.

matracali, matracalesc, vb. IV (reg.) a incurca firele de lana, de ata.

DESIRA, desir, vb. I. Refl. 1. (Despre obiecte insirate pe ata, in special despre margele) A iesi de pe ata pe care au fost insirate (adesea cazand si imprastiindu-se). ◊ Tranz. Desira margele. 2. (Despre ata infasurata pe ghem sau despre gheme) A se desfasura intr-un fir lung continuu. ◊ Tranz. Desira ata de pe ghem. 3. (Despre impletituri sau obiecte impletite) A se desface, a se destrama. ◊ Tranz. A desirat dantela. 4. Fig. (Despre oameni sau corpul omenesc) A se destinde (2) in toata lungimea lui. 5. Fig. (Rar; despre locuri si peisaje din natura) A se desfasura in fata privitorului. – Lat. diserrare. Cf. sir.

TASMA, tasmale, s. f. (Reg.) fir sau panglica de matase, de ata, de piele etc. – Tc. tasma.

TASMA, tasmale, s. f. (Reg.) fir sau panglica de matase, de ata de piele etc. – Din tc. tasma.

SPUL s. n. 1. mosor mic de metal din suveica masinii de cusut pe care este infasurata ata; (p. ext.) piesa impreuna cu firele infasurate pe ea. 2. mosor, bobina pe care sunt infasurate fire. (< germ. Spule)

MataSE, (1) matasuri, s. f. 1. Fibra textila naturala de borangic prelucrat. ♦ Fibra textila vegetala sau sintetica fabricata prin diverse procedee chimice si avand proprietati asemanatoare cu cele ale firului de borangic. ♦ Tesatura fina, cu desime mare si greutate mica, executata din astfel de fibre; (la pl.) varietati de tesaturi din aceste fibre. ◊ Loc. adj. De matase = matasos, lucios, moale. ◊ Expr. Crescut in matase = crescut in avutie, in belsug; rasfatat, cocolosit. ♦ ata de matase (1). 2. (Bot.; cu sens colectiv) fire subtiri, cafenii-galbui, care invelesc stiuletele porumbului si care ies din panusi in forma de smoc. 3. Compuse: (Bot.) matasea-broastei = denumire data unor alge verzi, filamentoase, care formeaza mase plutitoare la suprafata apelor dulci statatoare; matasea-bradului = matreata-de-arbori. [Pr.: (reg.) matasa] – Lat. metaxa.

PAPUSA ~i f. 1) Jucarie care infatiseaza, de obicei, chipul unei fetite. ◊ Ca o ~ dragalasa; atragatoare. Teatru de ~i (sau de marionete) teatru in care eroii spectacolelor sunt reprezentati de papusi cu chip de om sau de animale, manipulate de papusari. 2) fam. Fetita sau fata tanara nostima si frumoasa. 3) fig. Persoana usor influentabila, lipsita de vointa si de personalitate; marioneta; jucarie. ◊ A fi ~a cuiva a actiona la indicatiile cuiva. 4) Manunchi de fire, de frunze uscate. 5) rar Legatura de ata avand forma de „8”. 6) Fruct al porumbului in faza initiala de dezvoltare. 7) Nimfa a unor insecte. 8) Dispozitiv al unei masini-unelte folosit pentru sustinerea sau pentru prinderea piesei de prelucrat. ~ mobila. [G.-D. papusii] /cf. lat. pupa

BATIR, batire, s. n. fir de bumbac putin mai gros decat ata de cusut, intrebuintat la insailat. – Fr. batir.

SPUL, spuluri, s. n. 1. Mosorel de metal aflat in suveica masinii de cusut, pe care este infasurata ata necesara cusaturii; p. ext. piesa impreuna cu firele infasurate pe ea. 2. P. gener. Mosor, bobina (pe care sunt infasurate fire). – Din germ. Spule.

PESCARESC ~easca (~esti) Care este caracteristic pentru pescari. Unealta ~easca. ◊ ata ~easca ata rezistenta de bumbac, alcatuita din mai multe fire rasucite. Pantaloni ~esti pantaloni (de dama) stramti si lungi pana sub genunchi. /pescar + suf. ~esc

spegma, spegme, s.f. 1. (pop.) ata de canepa, rasucita si impletita, in doua fire. 2. (pop.) smoc format din fire de canepa, de bumbac, de lana, dupa daracit; calti de proasta calitate care cad la melitat; smoc de par sau de iarba.

BATIR, batire, s. n. fir de bumbac rasucit usor, putin mai gros decat ata de cusut, intrebuintat la insailat. – Et. nec.

A SE DESIRA ma desir intranz. 1) (despre obiecte insirate pe ata, mai ales despre margele) A iesi de pe ata (imprastiindu-se). 2) (despre gheme sau ata infasurata pe ghem) A se desface intr-un fir lung si continuu; a se desfasura. 3) (despre obiecte impletite) A se desface, indepartandu-se fir de fir; a se rasfira. 4) fig. (despre persoane) A se intinde in toata lungimea. /<lat. diserrare

A SE DESFASURA se desfasoara intranz. 1) (despre gheme sau ata infasurata pe un ghem) A se desface intr-un fir lung si continuu; a se desira. 2) (despre unitati militare) A se aranja in vederea unei actiuni de lupta. 3) (despre evenimente, actiuni etc.) A avea loc (intr-un anumit mod); a-si urma cursul firesc; a decurge; a evolua. 4) fig. (despre privelisti, peisaj) A se intinde in fata ochilor; a se deschide. /<lat. disfasciolare

CHAPPE (cuv. fr.) [sap] subst. Matase naturala extrasa din gogosi cu defecte si folosita, sub forma de fire de batatura; la unele tesaturi, la fabricarea catifelei, a atei de cusut si de brodat, a snururilor etc.

DESIRAT, -A, desirati, -te, adj. 1. (Despre obiecte insirate pe ata) Care a iesit de pe ata pe care au fost insirate. 2. (Despre ata infasurata pe ghem sau despre gheme) Care s-a desfasurat intr-un fir lung continuu. 3. (Despre impletituri, tesaturi) Destramat, desfacut. 4. Fig. (Despre manifestari ale gandirii) Fara sir; dezordonat, dezlanat. 5. Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Excesiv de inalt si de slab. ♦ (Despre parti ale corpului omenesc) Prea lung si slab. – V. desira.

BOBINA, bobine, s. f. Piesa cilindrica servind la infasurarea atei, a unui cablu etc.; p. ext. ansamblu format din aceasta piesa si firul infasurat pe ea. ♦ (Electrotehnica) Ansamblu de spire in serie, format prin infasurarea in comun a unuia sau a mai multor conductoare. ♦ fire infasurate (pe un suport) in asa fel incat sa nu se desire sau sa se incurce. Bobina de ata. – Fr. bobine.

A COASE cos tranz. 1) (bucati de tesatura, piese de imbracaminte, de incaltaminte etc.) A prinde printr-o cusatura. ~ nasturii. ~ maneca. 2) (obiecte de imbracaminte, de incaltaminte, de rufarie) A confectiona dintr-un material textil cu ajutorul unui ac cu ata. 3): ~ la gherghef a orna cu broderii. 4) med. (marginile unei plagi) A impreuna cu un fir special. [Sil. coa-se] /<lat. cosere

fir ~e n. 1) Produs obtinut prin toarcerea fibrelor textile (naturale sau artificiale) folosit la fabricarea tesaturilor. ~ de lana. ◊ ~ de par fibra tare, de origine epiteliala, care creste pe pielea omului si a animalelor. ~ cu plumb fir prevazut la unul din capete cu o greutate metalica, folosit pentru determinarea directiei verticale. A se tine (sau a-i sta, a-i atarna) cuiva viata numai intr-un ~ de ata (sau de par) a) a se afla intr-o situatie foarte nesigura; b) a fi in pericol de moarte; c) a trage sa moara. 2) fig. Linie subtire, neintrerupta. ~ de fum. 3) ata metalica (de aur, de argint etc.), folosita la impodobirea unor obiecte de imbracaminte. Haina cusuta cu ~. 4) Fibra provenita din secretia unor animale (paianjeni, omizi etc.). 5) Linie electrica prin care se transmite energia. 6) fig. Continuitate neintrerupta; desfasurare continua; curs; mers. ~ul gandurilor. 7) Fiecare dintre partile componente ale unei totalitati de elemente omogene. ~ de busuioc. 8) fig. Cantitate neinsemnata. ~ de faina. /<lat. filum

SUVEICA, suveici, s. f. 1. Piesa de lemn la razboiul de tesut, de forma lunguiata, care serveste la introducerea firului de batatura in rostul urzelii; suvelnita. ◊ Expr. (Iute) ca o suveica sau ca suveica = foarte ager, sprinten; foarte harnic. 2. Piesa din mecanismul masinii de cusut, in care se introduce un mosorel cu ata. – Din bg. sovalka.

SUVEICA ~ci f. 1) Piesa la razboiul de tesut, servind la introducerea firului de batatura in rostul urzelii. ◊ (Iute) ca o ~ (sau (iute) ca ~ca) se spune despre o persoana harnica si sprintena. 2) Organ al masinii de cusut in care se introduce mosorul sau teava cu ata ce vine dedesubt. [Sil. -vei-] /<bulg. sovalka

MUSTata ~ati f. 1) Par care creste deasupra buzei superioare la barbati. ◊ A-i rade (sau a-i zambi) cuiva ~ata a fi multumit; a se bucura. A rade (sau a zambi) pe sub ~ati a rade abia observat. 2) la pl. Peri lungi care cresc in jurul botului la unele animale. 3) Fiecare dintre cele doua fire mobile de pe capul insectelor sau al altor animale inferioare; antena. 4) fire subtiri situate in jurul gurii la unii pesti, care servesc ca organe pentru pipait. 5) la pl. Tepi lungi si subtiri care cresc pe spicul unor cereale. 6) pop. Matasea porumbului. [G.-D. mustatii] /<lat. mustacea

FUS¹ ~e n. 1) Unealta de tors pe care se infasoara ata rasucita, avand forma unui betisor bombat la mijloc, ascutit la capatul de sus, iar la cel de jos terminat cu o sfarleaza. 2) Piesa a unei masini de tors care serveste la rasucirea si la infasurarea firelor. 3) la pl. fig. iron. Picioare foarte subtiri. /<lat. fusus

coarda f., pl. e si corzi (lat. chŏrda, d. vgr. horde; it. pg. corda, fr. corde, sp. cuerda: ngr. [d. it.] korda; vsl. koruda, bg. sirb. rus. korda; alb. korda; ung. kard). Struna, fir sonor la instrumentele muzicale. Pinza (lama dintata) la feresteu [!]. Resort, c****a de otel la ceasornic. Arc elastic la incuietori si lacate. Ramura de vita: se rupeau coardele de greutatea rodului (Sov. 215). Cheris, traversa, grinda transversala pe care se sprijina dusameaua [!]. Indoitura gitului calului. Taria peltelei si a serbetului cind il faci si, amestecindu-l, se tine de facalet ca o ata. Geom. Secanta considerata ca dreapta care uneste extremitatile unui arc. Anat. Coardele vocale, niste tendoane in git care vibreaza si produc vocea. Fig. A atinge pe cineva la coarda simtitoare, a-l atinge unde-l doare, unde simte. A o lua pe alta coarda, a schimba tonu sau procedura. A o lasa pe o coarda mai joasa, a o lasa mai moale, a te modera. Adv. A o tinea [!] coarda, a nu te intrerupe, a nu te opri. A tinea drumu coarda, a-l urma mereu.